Decizia civilă nr. 216/2013. Contestație decizie sancționare salariat

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 216/R/2013

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

P.: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.

S. -C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva sentinței civile nr. 1609 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat COLEGIUL T. "T. "; B. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.

De asemenea se constată că la data de 23 ianuarie 2013, prin fax, reclamanta recurentă a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față.

Prin contestația înregistrată sub dosar_ pe rolul T. ui Maramureș, contestatoarea G. ANA D. a chemat în judecată pe pârâtul

C. M., director și președinte al C. de administrație al C. T.

T. B. M., pentru anularea deciziei nr.466/_ și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, reprezentând prejudiciul moral suferit din cauza comportamentului abuziv al acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în data de_, ora 14, a fost prezentă în fața comisiei de disciplină. Ședința s-a încheiat la ora 15,35, iar programul de lucru al reclamantei este de la 7-15.

Reclamanta a mai arătat că s-a prezentat pentru semnarea condicii de prezență în jur de ora 16, dar aceasta nu mai era la secretariat.

S-a mai susținut că directorul instituției, cu rea-credință, a luat condica, pentru ca reclamanta să fie în imposibilitatea de a semna la

plecare. Ulterior, reclamanta a constatat că pentru_ la rubrica sa era notat " lipsă semnătură";.

De asemenea, se arată că nici alți colegi nu semnaseră de plecare în ziua de 17, dar nu era notat nimic în rubrica lor.

Reclamanta a mai arătat că, datorită faptului să s-a creat un precedent, reclamanta și-a permis să efectueze mențiuni în dreptul tuturor colegilor care nu semnaseră pentru_ .

Reclamanta a mai considerat că nu a încălcat nicio dispoziție legală, ci s-a apărat de acțiunile abuzive ale directorului instituției.

Instanța de fond a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar aceasta și-a precizat acțiunea la data de_, arătând că înțelege să se judece cu COLEGIUL T. T., reprezentat legal de directorul C. M., președinte al C. de administrație.

Reclamanta a formulat și cerere de chemare în judecată a altor persoane, în calitatea lor de membrii ai comisiei de disciplină: A. L., F. S., D. D., B. M. .

Prin întâmpinarea formulată, s-a invocat necesitatea timbrării petitului de daune morale și s-a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Prin notele scrise depuse la data de_, reclamanta a mai invocat art.252 al.2 lit.c) Codul muncii, în sensul că decizia de sancționare mai trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării.

S-a mai arătat că nicio sancțiune nu se putea aplica dacă nu există text de lege expres, care să interzică fapta săvârșită de către salariat și să o califice ca o sancțiune disciplinară.

În drept, s-au invocat disp.art. 5 al. 1 Codul muncii, art. 6 alin. 1, art. 1, art. 23 al. 1 și art. 29 al. 2 a Declarației Universale a Drepturilor Omului,

art. 16 al. 1 și 2 din Constituție.

La judecarea fondului cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.1609 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș,

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților:

A. L., F. S., D. D., B. M., invocată din oficiu de către instanță și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantei G. Ana D. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins contestația formulată de reclamanta G. Ana D. împotriva deciziei nr. 466/_ emisă de Colegiul T. " T. "; B. M. prin C.

M. - director, în contradictoriu cu această intimată.

S-a respins cererea reclamantei de acordare a daunelor morale. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, s-a reținut că acestea nu se timbrează potrivit deciziei XL/40/_ publicată în Monitorul Oficial 763/_ ( dos 10/2007).

În ședința publică din_, din oficiu, s-a pus în discuție lipsa calității procesuale pasive a pârâților: A. L., F. S., D. D. ,

  1. M. (membrii ai comisiei de disciplină).

    Prima instanță a constatat că aceste persoane au acționat în calitate de membrii ai comisiei de disciplină, cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, astfel încât a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți

    Analizând contestația formulată în contradictoriu cu unitatea școlară pârâtă, s-au reținut următoarele:

    Prin decizia nr.466/_ emisă de Colegiul T. T. B. M., contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu și nerespectarea dispozițiilor legale ale conducătorului ierarhic.

    În fapt, s-a reținut că reclamanta, deși a fost cercetată disciplinar pentru absențe nemotivate a înțeles să sustragă de la persoane care, conform atribuțiilor de serviciu, răspund de completarea condicii de prezență, acest înscris oficial al unității. Mai mult, s-a reținut că aceasta și-a permis, deși nu are atribuții în acest sens, să completeze în numele și pentru alți angajați ai pârâtei, rubricile care evidențiază prezența acestora în unitatea de învățământ.

    Angajatorul a reținut că fapta reclamantei constituie o abatere disciplinară repetată cu consecința nerespectării atribuțiilor de serviciu.

    Reclamanta a fost convocată la data de_, ora 14, la Comisia de disciplină, potrivit art. 251 al. 2 Codul muncii.

    Potrivit art. 251 al. 4 Codul muncii, reclamanta a avut ocazia să își exprime punctul de vedere și să-și facă toate apărările.

    Cercetarea disciplinară prealabilă s-a finalizat cu procesul-verbal încheiat, în care s-a consemnat situația de fapt constatată de Comisia de disciplină și apărările reclamantei.

    Prima instanță a reținut că, văzând fotocopiile după condica de prezență, filele nr.18-21 dosar de fond, se constată că reclamanta a consemnat fără drept, în condica de prezență, în dreptul și pentru unii angajați ai C. T. T. mențiunea " lipsă semnătură";, în data de_, pentru rubrica echivalentă din_ .

    Prima instanță a mai reținut că, din cuprinsul cercetării disciplinare prealabile, rezultă faptul că reclamanta și-a făcut un obicei în a nu respecta atribuțiile de serviciu.

    În consecință, instanța de fond a reținut că decizia de sancționare este legală și temeinică, iar contestația reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

    S-a mai reținut că cererea de acordare a daunelor morale accesorii, este evident nefondată.

    Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. ANA D., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

    Recurenta arată că, deși în art.1 al deciziei nr. 466/_, se menționează că a fost sancționată disciplinar pentru consemnarea în condica de prezență in dreptul unor angajati, la art.2 al deciziei s-a menționat în mod paradoxal că motivele sancționării sunt neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

    Se mai arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că fapta sa constituie o abatere disciplinară, deoarece aceasta nu a putut fi dovedită in conformitate cu art.247 alin.2 Codul muncii.

    Recurenta arată că, la data de_, a fost convocată la comisia de disciplină, la ora 14. Ședința s-a încheiat la ora 15,35. Programul său de lucru era între orele 7- 15.

    Se arată că, directorul instituției, cu rea-credință, a ridicat condica din secretariat la ora 15 și a notat în locul semnăturii sale, la rubrica de plecare- lipsă semnătură, deși avea cunoștință că este la comisia de disciplină.

    Recurenta a mai susținut că, la ora 15,35, când s-a sfârșit ședința, a fost în imposibilitate să semneze condica, deoarece nu a mai găsit-o în secretariat.

    Se mai arată că, a doua zi, în data de_, la ora 7, cînd recurenta a vrut să semneze de intrare pentru data de 18, a sesizat că era consemnat de către directorul instituției, în dreptul său în condică pentru data de 17, la plecare, "lipsa semnatura" . Întrucât la pozițiile 11,13,14,15, nu era semnată condica pentru data de_, de către persoanele care figurează la pozițiile respective și nu era prima dată când alți angajați nu semnaseră condica zilnic, recurenta a apreciat că în dreptul acesteia, în mod discriminator, deși a fost la comisia de disciplină, s-a notat că nu a semnat, motiv pentru care a consemnat la pozițiile amintite mai sus "lipsă semnătură";.

    Recurenta a susținut că a făcut acest lucru pentru a dovedi reaua- credință a directorului instituției, deoarece acesta este cercetat penal pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și reclamanta trebuie să dovedească orice abuz la care este supusă.

    Se mai invocă faptul că instanța fondului în mod absolut eronat a reținut că fapta sa constituie o abatere disciplinară. Prin această acțiune, recurenta arată că a vrut să dovedească faptul că este abuzată la locul de muncă. Mai arată că și-a asumat gestul, semnând după ce a consemnat "lipsă semnătură";.

    Recurenta a mai adăugat că, pentru a proba că nu era semnată condica de ceilalți colegi și pentru a se vedea că în data de 18, nu era semnat pentru 17, aceasta a consemnat data și pe marginea condicii, și din nou a semnat.

    Se mai arată că, instanța fondului, fără să analizeze corect documentele depuse la dosar, a reținut că reclamanta și-a făcut un obicei din a nu respecta sarcinile de serviciu, ori faptul că a vrut să dovedească unul dintre multitudinea de abuzuri la care este supusă de 4 ani la locul de muncă, abuzuri reținute de către instanță in sentința penală nr.1730/_

    , nu presupune că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu sau că ar fi săvârșit o abatere disciplinară.

    De asemnea, se arată că în mod eronat instanța fondului a reținut că fapta sa constituie o abatere disciplinară repetată, cu consecința nerespectării atribuțiilor de serviciu.

    Recurenta mai susține că în sarcina sa nu se poate reține nicio abatere disciplinară, toate sancțiunile pe care le-a primit fiind nelegale și nejustificate, astfel încât au fost anulate de către instanță, așa cum reiese din sentința penală anexată.

    Se mai arată că, în mod eronat instanța fondului a reținut că a fost convocată la_, în sala B 105, de comisia de discilplină și a avut ocazia să-și prezinte apărările.

    Recurenta arată că, în data de 17, a fost convocată pentru altă pretinsă abatere, respectiv aceea că a lipsit nemotivat, deși a fost în fața instanței, care nu a fost reținută prin decizia contestată în cauză.

    În speță, reclamanta arată că a fost convocată prin convocatorul nr. 4893/_, care nu conține, așa cum prevede legea, descrierea abaterii disciplinare, ci are tema "analiza adresei depuse de A. L. ";.

    Prin adresa nr. 4932/_, recurenta a înregistrat apărările sale scrise, ori se arată că instanța fondului nu face nicio referire la faptul că aceste apărări nu au fost luate în considerare de către comisia de disciplină, reținându-se prin procesul verbal incheiat, că acestea sunt argumentate fără fond rațional și sunt un afront adus comisiei de disciplină.

    Se mai arată că procesul-verbal încheiat de către comisia de disciplină, nu întrunește condițiile de fond și formă legale, respectiv, nu menționează

    care este motivul întrunirii comisiei de disciplină, care este abaterea pe care a comis-o.

    Recurenta mai arată că nu există nicio fișă a postului, niciun text din regulamentul intern, care să-i interzică efectuarea mențiunilor în condica de prezență și efectuarea copiilor din acest act.

    Se mai arată de către reclamantă că nu a sustras condica de prezență, ci a consemnat în ea, asumându-și acest fapt prin însăși semnătura pe care și-a pus-o, și, vrând să dovedească starea de fapt, a făcut xerocopie după condică, în același birou, la xeroxul care se găsește la aproximativ 2 metri de masa pe care aceasta se găsea.

    Recurenta mai susține că instanța fondului în mod absolut eronat a reținut faptul că, deși nu are atribuții în acest sens și-a permis să completeze în numele altor angajați, întrucât este angajată pe postul de conducător al compartimentului financiar contabil al instituției, desemnată să pună viza de control financiar preventiv, dar în mod abuziv îi sunt îngrădite aceste drepturi.

    Prin urmare, recurenta consideră că, și în situația în care nu ar exista starea de fapt din_, prin atribuțiile sale, acelea de a gestiona fonduri publice, era îndreptățită să consemneze lipsa semnăturilor din condică, întrucât dacă aceasta nu a fost semnată, înseamnă că persoanele nu au fost prezente și directorul instituției nu a luat nici o măsură în cest sens.

    În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, recurenta arată că și-a precizat acțiunea, înțelegând să se judece cu Colegiul T. .

    Recurenta arată că, în temeiul art.267 Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă, salariații precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații.

    În speță, se consideră că membrii comisiei de disciplină sunt titularii obligației de a cerceta, au fost numiti prin decizia nr.464/_, mai mult, în anexa la decizie, la art.5, se menționează că atribuțiile lor ca membrii ai comisiei de disciplină constituie sarcini de serviciu, completează în mod corespunzător fișa postului și au caracter obligatoriu, drept urmare, se consideră că aceștia au calitate procesuală pasivă.

    Recurenta consideră că, prin faptul că aceștia nu și-au respectat atribuțiunile din decizia de numire și i-au înlăturat apărările, făcând grave afirmații la adresa sa, prin care i-au produs un prejudiciu moral incomensurabil, trebuie să răspundă în fața legii și în consecință, este îndreptățită la despăgubiri în temeiul art. 253 Codul muncii.

    Se mai arată că, întrucât daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală,la cinste, demnitate,onoare, prestigiu profesional și alte valori, recurenta are convingerea că instanța va aprecia, echitabil în determinarea cuantumului, că va avea în vedere importanța valorilor ce i-au fost lezate, traumele și frustrările care i-au fost cauzate de aceste persoane.

    Prin întâmpinarea depusă la dosar, COLEGIUL T. "T. "-B. M. solicită respingerea recursul formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

    Analizând recursul formulat de reclamanta G. ANA D.,

    prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

    Prin decizia nr.466/_ , Colegiul T. "T. "; B. M., a dispus sancționarea recurentei cu avertisment scris, fiind reținute următoarele fapte:

    "…prin consemnarea fără drept în condica de prezență în dreptul și pentru unii angajați ai C. T. T. B. M. a mențiunii "lipsa semnătură"; data de_ pentru rubrica echivalentă datei de_, a încălcat prevederile art.247 alin.2 din Codul muncii, …";.

    "…angajata unității noastre de învățământ, deși anterior a fost cercetată disciplinar pentru absențe nemotivate a înțeles să sustragă de la persoana care conform atribuțiilor de serviciu răspunde de completarea condicii de prezență, acest înscris oficial al unității. Mai mult, și-a permis, deși nu are atribuții în acest sens să completeze în numele și pentru alți angajați ai unității rubricile care evidențiază prezența acestora în unitatea de învățământ. De asemenea, doamna G. Ana D. a fotocopiat aceste

    înscrisuri fără o prealabilă aprobare a conducerii unității.";

    Se mai arată prin decizia de sancționare că salariata nu a respectat atribuțiile de serviciu și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.

    De asemenea, la alin.5 al art.2 din decizie s-au menționat următoarele:

    "În stabilirea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere comportarea generală în serviciu a salariatei și sancțiunea disciplinară suferită de către aceasta în ultimele 12 luni.";

    După cum rezultă din decizia contestată în cauză, recurentei i s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 248 alin.1 lit.a) din Codul muncii republicat, respectiv cea a avertismentul scris, pentru care, conform art. 251 din cod, nu era obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

    Astfel, art.251 alin.1 din Codul muncii republicat prevede că: "Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.1 lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

    Doar în cursul cercetării disciplinare obligatorii erau aplicabile astfel și prevederile alin.2 al aceluiași articol, potrivit cărora, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

    Art.280 alin.4 din Legea nr.1/2011, lege specială, nu cuprinde reglementări particulare, care să oblige, și în situația în care se decide sancționarea salariatului cu avertisment scris, la efectuarea cercetarii abaterilor disciplinare ale personalului didactic auxiliar.

    Astfel, acest alineat se referă doar la efectuarea cercetării disciplinare în cazul personalului didactic, personalului de conducere al unităților de învățământ preuniversitar, personalului de îndrumare și de control din cadrul inspectoratelor școlare și a personalului de îndrumare și de control din cadrul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

    În acest sens, art.280 alin.4 din Legea nr.1/2011 prevede următoarele: "Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârșite de personalul didactic, personalul de conducere al unităților de învățământ preuniversitar, personalul de îndrumare și de control din cadrul inspectoratelor școlare și de personalul de îndrumare și de control din cadrul M. ui Educației,

    Cercetării, Tineretului și Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:

    1. pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizația sindicală din care face parte persoana aflată în

      discuție sau este un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea;

    2. pentru personalul de conducere al unităților de învățământ preuniversitar, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea. Din comisie face parte și un inspector din cadrul inspectoratului școlar județean/al municipiului București;

    3. pentru personalul de îndrumare și de control din cadrul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizația sindicală din care face parte persoana aflată în discuție sau este un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea;

    4. pentru personalul de conducere al inspectoratelor școlare județene/al municipiului București, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea.";

Obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile și în cazul sancțiunii avertismentului scris era reglementată doar în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010, care însă nu mai era aplicabil la data de_, data sancționării recurentei.

Astfel, nu se pot reține în cauză motivele de recurs privind nulitatea măsurii dispuse de către angajator, pentru lipsuri ale convocatorului emis în vederea efectuării cercetării disciplinare.

Se mai reține că sancțiunea aplicată recurentei a fost urmarea sesizării formulate de către secretarul șef cu responsabilități de resurse umane, înregistrate sub nr.4828/_ la unitatea școlară, prin care acesta arăta următoarele:

"- prin funcția pe care o am de 3 ani și 4 luni zilnic sunt obligată să fac cel puțin o adresă sau o copie pentru angajata unității numită G. Ana

D., lucru care nu se întâmplă pentru nici un alt angajat al unității școlare.

- având în vedere că răspund de condica de prezență a personalului auxiliar sunt obligată zilnic să îi ascult injuriile și insultele pe care mi le aduce personal sau altor colegi din unitatea școlară;

- în data de_ și-a permis să consemneze în condica de prezență în numele altor colegi lipsă semnătură și să semneze dânsa. Ca să fie totul în ilegalitate a făcut copii ale filei respective fără să aibă acordul angajatorului și al celorlalți colegi care aveam condica semnată…..";.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, angajatorul a probat cu copia de pe fila condicii de prezență a unității școlare din data de_, faptele recurentei de a face în dreptul altor salariați ai unității școlare înscrierile "lipsă semnătură";, urmate de semnătura acesteia și de a copia ulterior această filă, fără acordul directorului.

De altfel, faptele au și fost recunoscute de către reclamantă care, însă, apreciază că acestea nu constituie abateri disciplinare.

Curtea constată că în mod corect angajatorul a apreciat aceste fapte ca fiind abateri discipinare, pentru următoarele motive:

Este de notorietate faptul că în condica de prezență trebuie să apară, în dreptul fiecărui salariat, doar semnătura acestuia la venire și plecare, neputându-se accepta dreptul oricăror alți angajați de a face, din propria lor inițiativă, mențiunile dorite în rubrica destinată semnăturii altor colegi.

Conform disp.art.40 alin.1 lit.a) și d) din Codul muncii republicat, doar angajatorul are dreptul de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire

a sarcinilor de serviciu și de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii.

Practic, condica de prezență asigură angajatorului condițiile pentru îndeplinirea obligației prevăzute de disp.art.119 din Codul muncii republicat, respectiv, de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat.

Potrivit disp.art.96 alin.1 din Legea nr.1/2011, unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz.

Art.97 alin.1 și 2 lit.a) din aceeași lege prevede că directorul unității de învățământ de stat este reprezentantul legal al unității de învățământ și realizează conducerea executivă a acesteia.

Prin urmare, Curtea constată că, doar directorul unității de învățământ, în temeiul atribuțiilor sale de conducere și control, în calitate de reprezentant al angajatorului și în scopul îndeplinirii obligației prevăzute de art.disp.art.119 din Codul muncii republicat, dar și în virtutea prerogativei disciplinare de cere dispune, poate efectua anumite mențiuni în actul de prezență a salariaților instituției, care să evite o semnare ulterioară a acestui act, deși constatase în fapt că angajatul nu era prezent la locul de muncă la finalizarea programului de lucru.

Mai mult, conform art.16 alin.5 din Ordinul nr.4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar emis de Ministrul Educației și Cercetării, "D. ul unității de învățământ cu personalitate juridică, în care funcționează compartiment financiar-contabil prin care se realizează evidența contabilă sintetică și analitică, precum și execuția bugetară, coordonează direct acest compartiment. Personalul compartimentului financiar-contabil este subordonat directorului și își desfășoară activitatea conform atribuțiilor stabilite de acesta prin fișa postului.";

În consecință, nu pot fi reținute apărările salariatei în sensul că nu ar fi săvârșit abaterile disciplinare reținute în cauză, întrucât aceasta se află într-un raport de subordonare față de directorul unității școlare și trebuie să îndeplinească doar atribuțiile pe care acesta i le-a încredințat.

Ori, în cauză nu s-a probat că directorul i-ar fi încredințat recurentei și asemenea atribuții ce presupun controlul activității zilnice a celorlalți angajați din cadrul unității.

În consecință, având în vedere că nu i-au fost delegate asemenea atribuții de către conducătorul instituției, recurenta avea obligația de a se abține de la orice fapte ce echivalează cu o preluare abuzivă a atribuțiilor de control ce revin doar directorului colegiului intimat, cu atât mai mult cu cât mențiunile efectuate în condica de prezență, prin natura lor, ar fi putut antrena anumite efecte privind executarea raporturilor de muncă ale altor angajați.

De altfel, se mai reține că acest avertisment scris a fost practic precedat de o altă sancțiune disciplinară cu avertisment, aplicată prin decizia nr.465/_, pentru neîndeplinirea de către recurentă a atribuțiilor de serviciu în zilele de_ și_ .

Astfel, s-a reținut că, deși reclamanta beneficiase de cinci învoiri în anul școlar 2011-2012, conform Regulamentului intern al unității, și i s-a pus în vedere faptul că nu mai poate beneficia de alte învoiri, aceasta, motivând necesitatea de a fi prezentă în fața instanței de judecată (Tribunalul Maramureș), a înțeles să ignore rezoluțiile directorului instituției, absentând nemotivat.

Reclamanta a contestat decizia nr. 465/_ și, prin sentința civilă nr.1315/_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._

, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.5051/R/_ a Curții de Apel C.

, s-a respins contestația sa, menținându-se decizia de sancționare disciplinară.

Curtea constată că buna-credință în raporturile de muncă presupune și respectarea disciplinei din cadrul unității angajatoare, a ierarhiilor stabilite prin dispoziții legale, precum și abținerea de la fapte care pot aduce atingere drepturilor altor angajați.

De asemenea, chiar situațiile litigioase, conflictuale în care se află un anumit salariat cu unitatea școlară nu pot defel justifica imixtiunile acestuia în activitatea curentă a altor angajați, care trebuie să aibă asigurat un climat corespunzător desfășurării propriei activități.

În consecință, Curtea constată că în mod corect și cu respectarea rolului educativ și preventiv al sancțiunii, angajatorul a dispus în cauză, în privința recurentei, măsura avertismentului scris.

Având în vedere faptul că în speță nu se poate constata o încălcare a drepturilor recurentei de către angajator, prin emiterea deciziei de sancționare contestate, se reține că în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind nefondată și cererea acesteia de obligare a unității școlare la repararea pretinsului prejudiciu nepatrimonial suferit.

Se mai reține că, în ceea ce privește pe pârâții: A. L., F. S. ,

D. D., B. M., în mod corect prima instanță a constatat că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în prezentul conflict de muncă, în cadrul căruia salariatul solicită anularea unui act unilateral de sancționare disciplinară emis de angajatorul său-prin factorul decident al măsurii- director.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta

G. ANA D. și se va menține sentința primei instanțe.

Având în vedere faptul că în cauză intimatului COLEGIUL T. T.

B. M. nu a probat în mod legal onorariul plătit apărătorului ales, va fi respinsă cererea acestuia, formulată în temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în reprezentantul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. Ana D. împotriva sentinței civile nr. 1609 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Respinge cererea intimatului Colegiul T. "T. "; B. M. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în reprezentantul recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.

P.

,

JUDECĂTORI ,

I.

R.

M.

C.

M.

S.

-C.

B.

G. ,

G. C.

Red.:C.M.;

Tehnored.:C.M./S.M.D.;

2 ex. -_ ;

Jud.fond.: Tribunalul Maramureș: M.C. .

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 216/2013. Contestație decizie sancționare salariat