Decizia civilă nr. 273/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. A. D., respectiv recursul declarat de pârâta D. M. - S. DE A. J. împotriva sentinței civile nr. 1313 pronunțată la data de_ de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, având ca obiect contestație
împotriva deciziei de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1313 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ *, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul
M. A. D. împotriva pârâtului S. de A. J. M. și în consecință s-a constatat nulitatea dispoziției nr. 24 din_ emisă de pârât.
S-a dispus repunerea reclamantului în funcția de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. -M. corespunzător dispoziției nr. 29 din 30 ianuarie 2008;
A fost respinsă cererea privind anularea parțială a procesului verbal nr. 275 din_, ca nefondată.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit contractului de muncă încheiat la data de_, reclamantul M.
A. D. a fost angajat de pârâtul S. de A. J. M. pe postul de magaziner II la Substația de A. S. M., începând de la data de_ .
Prin dispoziția nr. 29/_ s-a dispus delegarea reclamantului în funcția de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. M., începând cu data de_ până la clarificarea definitivă și ocuparea pe durată nedeterminată a postului de tehnician IA la Substația de A. S. M., urmând ca acesta să exercite atribuțiile de serviciu conform fișei postului pentru activitatea de șef garaj auto.
În art. 3 al acestei dispoziții s-a stabilit că pe perioada exercitării acestei funcții, d-nul M. preda gestiunea magaziei substației asistentului medical C.
C., iar postul de magaziner I pe care reclamantul era încadrat se menținea vacant pe durată determinată.
La data de 25 iunie 2008 s-a emis dispoziția nr. 169 privind comasarea gestiunilor din substațiile de ambulanță într-o singură gestiune la nivelul unității
prin care s-a dispus desființarea gestiunilor de piese auto, materiale, mijloace fixe și obiecte de inventar prin comasarea într-o singură gestiune la nivelul unității, precum și menținerea vacanței postului de magaziner ocupat de reclamant, pe durată determinată, până la expirarea perioadei cât acesta era delegat pe postul de tehnician IA, urmând ca la expirarea delegării să se clarifice situația prin oferirea unui post la unitate sau aplicarea măsurii de încetare a activității, urmare a desființării postului ocupat, conform prevederilor art. 65 din Codul muncii.
Prin dispoziția nr. 24/_ pârâtul S. de A. J. M. a dispus, începând cu data de_, încetarea atribuțiilor reclamantului de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. Marmației, atribuții stabilite în baza deciziei nr. 29/_ și, având în vedere că de la data de_ gestiunile de piese auto și materiale din substație au fost desființate, păstrându- se un singur post de magaziner la nivelul unității, a stabilit că reclamantul M.
D. va exercita în continuare funcția de magaziner I la Stația Centrală de A.
M. .
Dispoziția nr. 24/2011 mai menționează că procesul verbal nr. 275/_ constituie parte componentă a dispoziției, iar cantitatea de combustibil constatată lipsă la autosanitarele de rezervă: 33,7 l benzină și 24,87 l motorină,
în valoare de 290,35 lei, se impută reclamantului.
Reclamantul a contestat dispoziția menționată, apreciind că prin aceasta a fost sancționat disciplinar și, mai mult, că i s-au aplicat două sancțiuni, ceea ce contravine art. 265 alin. 2 Codul muncii.
Reclamantul a mai învederat că dispoziția nr. 24/2011 e lovită de nulitate absolută căci nu cuprinde temeiurile de drept în baza cărora s-a aplicat sanc- țiunea, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pârâtul a arătat că dispoziția nr. 24/_ nu reprezintă o decizie de sancționare și doar un act emis de angajator în baza prerogativelor sale conferite de art. 40 al. 1 din Legea 53/2003, cuprinzând o măsură luată pentru buna funcționare și eficientizare a instituției.
Însă, din cuprinsul dispoziției nr. 24/_ rezultă că emiterea ei a fost determinată de constatările consemnate în procesul verbal nr. 275/_ privind lipsa de combustibili, completarea și verificarea foilor de parcurs, întocmirea F.A.Z-urilor.
Procesul verbal nr. 275/_ a fost întocmit, așa cum reiese din conținutul său, de o comisie de cercetare disciplinară care a constatat că șeful de garaj M. A. D. nu conducea zilnic evidențele F.A.Z.-urilor și foilor de parcurs, efectua greșeli de calcul ale foilor de parcurs și F.A.Z.-urilor, nu acorda categorii de drum în conformitate cu Ordinul MTTC nr. 14/1982 în foile de parcurs, fapt care a condus la diferențe de consum normat, generând situații de economie sau depășiri eronate; nu verifica stocurile faptice din rezervor și, în principal, ambulanțele de rezervă care aveau lipsă de combustibil în perioadele în care staționau, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin neîntocmirea și neurmărirea unei cantități de 61 l de motorină scoasă din rezervorul unei ambulanțe implicate într-un accident rutier.
Comisia de cercetare disciplinară a reținut că faptele constatate denotă neîndeplinirea de către reclamant a sarcinilor de serviciu conform fișei postului și a propus anularea deciziei nr. 29/_ și revenirea la funcția de bază, aceea de magaziner, precum și imputarea cantității de combustibil.
Nota explicativă cerută reclamantului, dar și temeiul de drept menționat în dispoziția nr. 16 din_ de înființare a comisiei care a întocmit procesul verbal nr. 275/_, respectiv art. 267 al. 2 din Codul muncii în vigoare la acel moment, evidențiază faptul că reclamantul M. D. a fost cercetat disciplinar,
iar dispoziția nr. 24/_ emisă în urma cercetării disciplinare, corespunzător propunerii formulate de comisia de cercetare disciplinară, reprezintă, în fapt, o decizie de sancționare.
Însă, ca decizie de sancționare, dispoziția nr. 24/_ este lovită de nulitate absolută pentru că nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 al. 2 Codul muncii în vigoare la data emiterii ei, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Mai mult, prin dispoziția contestată, reclamantului i s-a aplicat sancțiunea retrogradării din funcție, fiind trecut din funcția de șef garaj în cea de magaziner, dar fără a se preciza durata retrogradării, în condițiile în care, potrivit art. 264 lit.c Codul muncii, această măsură poate fi dispusă pe cel mult 60 de zile.
Chiar dacă reclamantul ocupa doar prin "delegare"; funcția de șef garaj, delegarea a fost dispusă până la clarificarea definitivă și ocuparea pe durată nedeterminată a postului de tehnician IA la Substația de A. S. M., în contextul în care titularul postului fusese trimis în judecată în dosarul penal nr._ .
Titularul postului de șef garaj, numitul Boja I., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, condamnarea rămânând definitivă la data de _
,
așa cum rezultă din mențiunea inserată pe decizia penală nr. 14/A/_ .
Deși uzitat termenul de "delegare"; trebuie menționat că instituția delegării reglementate de art. 43-44 din Codul muncii în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 29/_ se deosebește de situația juridică potrivit căreia angajatorul poate numi prin decizie în posturile de conducere devenite vacante, numai până la ocuparea acestora, prin concurs sau examen, un înlocuitor, situație în care, prin numirea înlocuitorului, are loc o schimbare a felului muncii, cu acordul salariatului (art. 41 al.1 Codul muncii).
Astfel, atâta timp cât termenul pentru care reclamantul a fost "delegat"; în funcția de conducere nu a expirat, revenirea de către angajator asupra acestei măsurii, fără acordul salariatului, constituie o măsură abuzivă, echivalând cu o modificare unilaterală a felului și a locului de muncă fără temei legal.
Față de aceste considerente, raportat la prevederile art. 264 lit. c și art. 268 al. 2 Codul muncii, instanța a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 24 din_ și a dispus repunerea reclamantului în funcția de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. -M. corespunzător dispoziției nr. 29 din 30 ianuarie 2008, reținând că de la momentul trecerii pe postul de magaziner I la Stația Centrală de A. B. M., reclamantul nu a mai prestat activitate.
În ce privește cererea reclamantului de anulare parțială a procesului verbal nr. 275 din_ cu privire la constatările consemnate la punctul 7, instanța a apreciat-o ca nefondată, având în vedere că nici înscrisurile depuse la dosar și nici depozițiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantului nu au fost convingătoare pentru ca instanța să rețină o situație de fapt contrară celei constatate de comisia de cercetare disciplinară și consemnate în cuprinsul procesului verbal nr. 275 din_ .
Propunerea comisiei de cercetare disciplinară de anulare (revocare) a deciziei nr. 29/_ prin care reclamantul a fost numit tehnician I A și revenirea lui la funcția de bază pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu este, de fapt, o propunere de retrogradare din funcție, sancțiune care este prevăzută de Codul muncii pe o durată determinată, astfel că, din această perspectivă, nu se poate reține nelegalitatea ei și, implicit, nici a procesului verbal.
Instanța a respins și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, constatând că nu s-a făcut dovada achitării acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâtul S. DE A. J.
M., cât și reclamantul M. A. D.
.
Prin recursul declarat de reclamant
s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii sale privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei.
În motivare susține că omis să depună la dosar chitanța privind plata onorariului, motiv pentru care o depune la instanța de recurs, cu motivarea că aceste cheltuieli privind onorariul avocațial au fost solicitate astfel că reclamantul este îndreptățit la recuperarea acestei sume ca urmare a admiterii acțiunii sale.
Prin recursul declarat de pârât
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii contestației în întregime.
În motivare se arată că în mod greșit s-a constatat nulitatea dispoziției nr. 24/_ și s-a dispus repunerea reclamantului în funcție corespunzător dispoziției 29/_, hotărârea fiind în mod esențial lipsită de temei legal, reprezentând o ingerința a instanței în actul de administrare al pârâtei, iar analiza actelor aflate la dosar, a poziției recurentei pe fondul cauzei s-a făcut fără a ține cont de prevederile acestora.
Având în vedere toate actele, probele, martorii, Codul muncii, nu se poate interpreta că dispoziția nr. 24/_ ar fi una de sancționare, nereieșind din cuprinsul acesteia intenția de sancționare disciplinară.
Acesta dispoziție s-a emis în temeiul dreptului conferit de art.40 alin.1 lit.a și c din Codul muncii. În momentul în care managerul apreciază ca măsura dispusa cu caracter temporar nu mai trebuie menținuta, poate să ia masuri în consecință.
Termenul de delegare oricum era depășit, dar acceptat tacit de către ambele părți, delegare valabila la aceea data, în înțelesul art. 42-44 din Legea nr.53/2003.
Nefiind o decizie de sancționare, nu putea sa respecte prevederile art. 268 alin.2 din Codul muncii.
Numirea, prin decizie, a reclamantului pentru a ocupa acest post de conducere vacant, în mod temporar, nu este altceva decât trecerea temporara în alta munca, cu dreptul la remunerația locului de munca ocupat. Expresia "poate numi"; nu se poate interpreta în sensul de "încadrare"; în postul de conducere, căci, în cazul acesta, contractul de munca anterior al reclamantului s-ar fi schimbat într-unul cu durata determinata, iar postul lui anterior ar deveni vacant; expresia
"pot numi"; trebuie interpretata în sensul de "pot delega";, bineînțeles, în acest caz, delegarea neavând sensul celei prevăzute de Codul muncii.
Titularul postului de tehnician I (sef garaj) la Substația de A. S. M.
, numitul Boja I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare conform deciziei penale nr. 14/A/1_, definitive în data de_, prin urmare conform prevederilor Codului muncii i s-a desfăcut disciplinar Contractul individual de munca avut cu pârâta, moment în care delegarea a încetat de drept, iar postul a fost blocat conform Ordonanței de Urgenta a Guvernului României nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar - fiscal art. 22 alin.1 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";.
În aceste condiții, hotărârea primei instanțe de repunere a reclamantului în funcția de tehnician I A (sef garaj) conform dispoziției nr. 29/_ este imposibil de realizat.
În același sens, invocă sentința civilă nr. 1240/_ a T. ui Prahova pronunțata în dosarul nr._ ca speță aproape identică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul pârâtului este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Ceea ce a apreciat prima instanță a fi întemeiat din cererea introductivă de instanță a fost cererea de constatare a nulității dispoziției nr. 24 din_ emisă de pârât, cu consecința repunerii reclamantului în funcția de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. -M. corespunzător dispoziției nr. 29 din 30 ianuarie 2008.
Pentru a se proceda astfel, s-a apreciat că măsura dispusă astfel a constituit o sancțiune disciplinară aplicată fără respectarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii relative la această instituție juridică.
Or, se conturează temeinicia motivului de recurs prin care se subliniază greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, mai precis, a valorii juridice a dispoziției nr. 24 din_ emisă de pârât.
Prin această dispoziție, s-a decis, cum corect reține tribunalul, încetarea, cu data de_, a atribuțiilor reclamantului de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. Marmației, atribuții stabilite în baza deciziei nr. 29/_ prin care a fost numit în funcția de tehnician IA pe durată determinată până la clarificarea situației juridice a titularului acestui post, și, având în vedere că de la data de_ gestiunile de piese auto și materiale din substație au fost desființate, păstrându-se un singur post de magaziner la nivelul unității, a stabilit că reclamantul va exercita în continuare funcția de magaziner I la Stația Centrală de A. B. M., funcție pe care este încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată.
Este adevărat că anumite precizări din textul acestei dispoziții pot conduce la aparența unei sancționări disciplinare a reclamantului. Astfel, în partea introductivă a dispoziției, se face trimitere la procesul verbal nr. 275/_ întocmit de către Comisia de verificare numită prin dispoziția nr. 16/_ prin care se consemnează constatările făcute cu ocazia verificării substației de ambulanță S. -M. privind lipsa de combustibili, completarea și verificarea foilor de parcurs, întocmirea F.A.Z.-urilor și aplicare Ordinului MTTC nr. 14/1982.
De asemenea, dispoziția cuprinde consemnarea cantității de combustibil constatată lipsă la autosanitarele de rezervă, cu precizare valorii de 290,35 lei ce se impută în sarcina reclamantului, precum și mențiunea că dispoziția poate fi contestată la Tribunalul Maramureș în termen de 30 de zile de la comunicare.
Toate acestea însă nu sunt de natură a conduce la concluzia că dispoziția ar căpăta astfel valențele unei decizii de sancționare disciplinară.
Practic, se constată o coincidență temporală (în sensul derulării acestor evenimente în aceeași perioadă, nu în aceeași zi), anume, că odată cu încetarea situației care a condus la delegarea reclamantului pe postul de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. Marmației, s-au constatat și o serie de nereguli pentru care i-a fost imputată o anumită sumă. Concomitent, s-a dispus, după cum s-a văzut în cele ce preced, încetarea atribuțiilor reclamantului pe postul pe care fusese delegat și revenirea la funcția sa de bază.
Dispoziția atacată prevede încetarea cu data de 21 februarie 2011 a atribuțiilor reclamantului de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. Marmației, iar decizia penală nr. 14/A din 10 februarie 2011, prin care a fost condamnat în mod definitiv numitul Boja I. (persoana titulară pe postul căreia fusese delegat reclamantul în mod temporar, până la clarificarea situației juridice a acestuia), a devenit irevocabilă prin neatacare cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, deci la data de_ . Ca atare, verificându-se îndeplinirea
condiției de încetare a delegării, chiar dacă la o zi după data apreciată de angajator, reclamantul nu mai poate invoca nelegalitatea măsurii prin care s-a constatat încetarea condițiilor de delegare și să fie repus pe postul pe care fusese delegat, decât cel mult pentru acea zi cu care a greșit angajatorul calculul termenului de recurs în penal, or nu aceasta este pretenția și cauza acțiunii de
față.
În definitiv, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, conform art. 40 alin. 1 lit. a) Codul muncii, și cu atât mai mult, pe acela de a constata încetarea termenului pentru care un angajat a fost delegat într-o altă funcție, pe durată determinată.
Angajatorul emițând cu acest prilej o dispoziție de readucere a reclamantului pe postul său, nu este rezonabil și nici nu există suficiente temeiuri de fapt și de drept pentru a se considera că măsura ar constitui o sancțiune disciplinară: nu există manifestarea de voință expresă a angajatorului în acest sens, nici la data emiterii dispoziției, nici pe durata procesului, angajatorul contestând permanent că ar fi urmărit sancționarea disciplinară a salariatului său în această modalitate. Or, așa fiind, este contradictorie poziția reclamantului care solicită a se valorifica această dispoziție ca sancțiune disciplinară tocmai în scopul de a obține anularea ei pentru vicii de formă. Practic, în acest mod, reclamantul deturnează acțiunea în instanță pe care o are la îndemână de la scopul său, acela de a-i asigura protecția drepturilor în calitate de salariat. Or, de îndată ce angajatorul subliniază că nu i-a aplicat o sancțiune disciplinară, nu are interes reclamantul să solicite să se constate că din contra, i s-ar fi aplicat o atare sancțiune. Însuși o arată, solicitând anularea acestei sancțiuni.
De altfel, nici măsura nu îmbracă forma unei sancțiuni, pentru a putea fi valorificată ca atare, Codul muncii stipulând în mod restrictiv care sunt aceste sancțiuni ce se pot aplica pentru abateri disciplinare, și de asemenea, nici nu a fost urmată procedura de sancționare, cu derularea cercetării disciplinare în condițiile stricte ale codului, și nu s-a emis o decizie de aplicare a unei sancțiuni disciplinare în aceleași condiții legale imperative.
Or, valorizând dispoziția atacată în prezentul litigiu ca fiind una prin care se constată încetarea delegării reclamantului, nu poate fi trecută cu vedere lipsa oricărui drept de care să se prevaleze reclamantul în solicitarea sa. Practic, împlinindu-se termenul până la care fusese delegat, a încetat și orice temei pentru a ridica pretenția de a fi menținut pe postul pe care fusese delegat, aceasta, în măsura în care s-ar accepta că salariatului i s-ar naște un drept la a se menține măsura delegării pe toată durata ei. Este superfluu însă a se cerceta această ipoteză legală, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, cu o singură zi a fost devansat termenul de încetare a delegării: condamnarea penală a numitului Boja I. a rămas irevocabilă la data de 22 februarie 2011, iar încetarea delegării reclamantului s-a dispus cu începere de la 21 februarie 2011. Or, reclamantul nu a solicitat prin acțiune menținerea sa pe postul pe care fusese delegat și pentru data de 22 februarie 2011, ci anularea în tot a dispoziției de încetare a delegării și repunerea în funcția pe care fusese delegat, pe o perioadă nedeterminată, ceea ce în mod evident, nu poate fi primit.
Cât privește discuția pe marginea naturii juridice a acestei delegări, respectiv dacă se încadrează strict în conceptul definit de art. 43 Codul muncii, sau reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, Curtea constată că nu se verifică ipoteza susținută de tribunal, că în fapt, prin dispoziția nr. 29/_, s-ar fi modificat contractul individual de muncă al reclamantului, întrucât acest act menționează cu precizie caracterul temporar al mutării
reclamantului pe o altă funcție decât cea pe care era încadrat și menținerea postului său ca vacant, pe perioada delegării.
În mod cert, nu este în interesul reclamantului să se constate că prin această dispoziție, la care reclamantul a achiesat și de care se prevalează în susținerea poziției sale procesuale, ar reprezenta o astfel de modificare a contractului individual de muncă, întrucât ar semnifica transformarea unui post pe durată nedeterminată într-unul pe durată determinată, a cărui durată, după cum s-a arătat mai sus, a expirat, astfel încât ar fi pus în situația de a se constata încetat contractul său individual de muncă, situație net defavorabilă în comparație cu revenirea la postul pe care a fost angajat inițial.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul pârâtei în sensul arătat, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Neîntemeiat este recursul reclamantului, care tinde spre modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de obligare la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului.
Or, se constată că acest petit a fost în mod expres respins de tribunal, cu motivarea că nu s-a făcut dovada achitării acestor cheltuieli de judecată aferente fondului.
Prin motivele de recurs nu se critică practic sentința din perspectiva considerentelor și a dispozitivului, ci recunoscând omisiunea de a proba plata acestor cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, reclamantul face dovada achitării acestora direct în fața instanței de recurs și solicită modificarea sentinței în raport de această probațiune.
Cererea nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de art. 304 C.proc.civ., și nici prin prisma dispozițiilor mai permisive ale art. 3041C.proc.civ. nu poate fi primită, față de definiția acestei căi de atac, dedusă din dispozițiile art. 3021C.proc.civ., unde printre elementele cererii de recurs sunt enumerate și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul
Or, se deduce că pe calea recursului este necesar a se evoca atari motive de nelegalitate în ce privește hotărârea atacată, ceea ce nu este cazul în speță.
În plus, față de soluția asupra fondului, astfel cum a fost modificată în recursul pârâtului, Curtea constată că aceste cheltuieli de judecată aferente judecății, suportate de reclamant, nu pot fi imputate pârâtei, întrucât nu aceasta a căzut în pretenții. Incidente sunt prevederile art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul S. DE A. J. M. împotriva sentinței civile nr. 1313 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul M. A. D. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE P. Ă M. - S. DE A. J. M. .
Respinge recursul declarat de reclamantul M. A. D. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. -L. T. I. T. D. C. G.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. G. Brîndușa
