Sentința civilă nr. 16822/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3284
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16822/2013
Ședința publică de la 20 D. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra hotărârii cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. N. C. CU DP A. și pe pârât S. N. DE T.
F. DE C. SA - S. T. F. C. C., având ca obiect conflict de muncă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că în data de_ reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, reclamantul C. N. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T.
F. DE C. S.A - SUCU. ALA DE T. F. DE C. C. a solicitat anularea deciziei nr. 84/3 din data de_ emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență următoarele: contractul său de muncă a fost suspendat în temeiul art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 reținându-se că s-a formulat plângere penală la adresa sa pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și asociere în vederea comiterii de infracțiuni. Reclamantul a arătat în esență următoarele: există dubii cu privire la legalitatea plângerii penale formulate, aceasta nefiind individualizată prin număr, lipsind data sau conținutul acesteia; plângerea formulată este tardivă; nu există incompatibilitate între funcția deținută și fapta cu privire la care angajatorul a formulat plângere penală; decizia atacată nu indică instanța la care poate să fie atacată și nici termenul în care poate să fie contestată.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că decizia atacată a fost corect emisă raportat la prevederile art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii și că pentru decizia de suspendare nu se prevede o formă anume în Codul muncii.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al societății pârâte în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 109/_ la Inspectoratul Teritorial de Muncă și a actelor adiționale la contract încheiate între părți.
Prin plângerea penală cu nr. de ieșire_ societatea pârâtă a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea efectuării de cercetări cu privire la mai mulți angajați ai săi, inclusiv reclamantul C. N. C. (fila 43).
Prin decizia nr. 84/3 din data de_ s-a dispus suspendarea conrtactului individual de muncă al reclamantului. În cuprinsul deciziei s-a menționat că aceasta se emite în temeiul art. 52 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Instanța apreciază că argumentele reclamantului referitoare la nulitatea acestei decizii sunt neîntemeiate. Astfel:
În primul rând instanța subliniază că nu aparține instanței de dreptul muncii să aprecieze legalitatea plângerii penale formulate în cauză, aceasta urmând să se facă în cadrul procesului penal. În speță, este suficient să se observe că există și nu este atinsă de nicio nelegalitate atât de evidentă încât să atragă inexistența sa. Legat de acest aspect instanța observă oricum că reclamantul explicitează dubiile sale cu privire la legalitatea plângerii formulate arătându-se că aceasta este individualizată doar prin număr lipsind data sau conținutul acesteia. Instanța constată în primul rând că aceste dubii sunt înlăturate prin depunerea la dosar a plângerii formulate, fiind evidente și data și conțiutul acesteia. În continuare, referitor tardivitatea plângerii penale formulate instanța observă că deși nu îi aparține prerogative stabilirii introducerii în termen a plângerii, totuși formularea de îndată este prea generală pentru a se considera că nerespectarea sa poate fi sancționată cu tardivitatea plângerii. Această formulare generală conduce la concluzia că mențiune este mai degrabă una de recomandare, putând eventual să atragă alte sancțiuni decât respingerea plângerii ca tardivă. O astfel de concluzie ar fi de altfel lipsită de sens și prin raportare la sensul normei indicate de reclamant. Astfel, rațiunea introducerii plângerii de îndată este aceea de a se proteja patrimoniul unor unități a căror bună funcționare este în interesul general al societății. Nu se poate considera prin urmare că sensul normei ar fi acela de a nu se mai cerceta deloc faptele la care aceasta se referă dacă plângerea nu a fost formulată de îndată.
În continuare instanța observă că argumente ale reclamantului sunt irelevante față de legalitatea deciziei de suspendare. Astfel este evident din formularea art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii că pentru a se dispune suspendarea este suficient ca angajatorul să fi formulat o plângere penală împotriva angajatului nefiind necesar să existe și o incompatibilitate între funcția deținută și infracțiunile pentru care s-a formulat plângerea penală. Această soluție legislativă este de altfel și justificată prin faptul că în ipoteza formulării unei plângeri penale, relațiile de încredere pe care trebuie să se bazeze desfășurarea unui contract de muncă sunt în mod vădit alterate. Ar fi cu totul excesiv să se pretindă unui angajator să continue derularea relațiilor de muncă cu o persoană despre care consideră că a săvârșit o infracțiune, aducându-i prejudicii. Dispozițiile Codului muncii previn și formularea abuzivă de plângerii penale, prin aceea că potrivit art. 52 alin. 2 lit. b din în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Astfel, în ipoteza formulării unei plângeri abuzive angajatorul va fi obligat să plătească retroactiv angajatului salariile de care acesta ar fi beneficiat chiar dacă nu i s-a prestat muncă în schimbul acestor salarii.
Susținerile reclamantului referitoare la neînscrierea unor mențiuni obligatorii ale unei decizii din dreptul muncii, sunt de asemenea, neîntemeiate. Astfel, după cum în mod corect arată pârâtul, Codul muncii nu prevede care sunt elementele pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină dispoziția de suspendare a contractului individual de muncă. În plus, instanța observă că lipsa mențiunii instanței la care se poate ataca decizia sau a termenului de contestare se pot corecta prin alte instituții procedurale decât nulitatea cum ar fi declinarea de competență și repunerea în termen. Nu în ultimul rând instanța observă că reclamantul oricum a contestat în termen decizia atacată și a introdus cererea la instanța competentă.
Având deci în vedere faptul că niciunul dintre argumentele reclamantului invocate în susținerea contestației nu sunt întemeiate, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. N. -C. (cnp 1. ), cu domiciliul în C. -N., str. Aurel V. u, nr. 25, ap. 41, jud. C. în contradictoriu pârâta S. N. DE T. F. DE C. S.A - SUCU. ALA DE T. F. DE C. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr. 17, jud. C. (cui 28560660), având ca obiect contestarea deciziei nr. 84/3/_ de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 20 D. 2013
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
red. B.G.Z/dact.C.S. 4 ex/ 20 D. 2013
