Sentința civilă nr. 9584/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta cvivila Nr. 9584/2013 Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. U.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. I. T. împotriva pârâtei SC A. P. S., având ca obiect conflict de muncă .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc in sedinta publica din 3 iunie 2013, cand partile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, când s a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul C. I. T. a chemat în judecată pe pârâta SC A. P. S. și a solicitat anularea Deciziei de desfacere contractului individual de muncă nr.1073/_, obligarea pârâtei să îi recalculeze toate drepturile salariale pe 4 ani de activitate, respectiv sporul de vechime de 8% avut anterior angajării, sporul de noapte de 15%, sporul de ore suplimentare minim 75% pentru munca prestată săptămânal sâmbăta și duminica și in zilele de sărbători legale și obligarea pârâtei să rectifice carnetul de muncă și registrul de evidență al salariaților în ce privește concedierea disciplinară.
În motivarea cererii, reclamantul susține că cererea de demisie a fost înregistrată la data de_, că această cerere a fost modificată unilateral de către pârâtă în sensul încetării contractului individual de muncă în altă modalitate, că pârâta a refuzat eliberarea unei dovezi cu veniturile brute lunare și că pârâta nu i-a acordat drepturile salariale sub forma sporurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În probațiune, reclamantul a depus decizia contestată, hotărâri judecătorești și copia carnetului de muncă.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.268 și art.283 C. muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivând că raporturile de muncă au încetat în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile a cărei dispozitiv a fost transpus în decizia contestată și că cererea privind acordarea sporurilor este nefondată.
Aceste susțineri sunt reiterate de către pârâtă prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în meseria de patiser la societatea pârâtă începând cu data de_ până la data de_ cu un salariu de bază cuprins între sumele de 390 lei și 756 lei. Programul de muncă al reclamantului a fost 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână efectuat în 3 schimburi, așa cum rezultă din contract individual de muncă nr.317/_ .
La data de_ pârâta a emis Decizia nr.1073 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a demisiei conform prevederilor art.79 alin.7 C. muncii, începând cu data de _
.
Prin decizia civilă nr.3111/R/_ Curtea de Apel Cluj a constatat irevocabil încetarea contractului individual de muncă nr.317/_ prin demisia reclamantului.
La data de_ reclamantul a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr.1184, demisia începând cu data de_ conform art.79 alin.8 C. muncii.
Potrivit prevederilor art.79 alin.8 C. muncii, salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În speță, nu poate fi vorba despre nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă întrucât contractul individual de muncă al reclamantului a încetat ca urmare a pronunțării deciziei civile nr.3111/R/2011 a Curții de Apel Cluj, iar dispozitivul acestei sentințe, manifestarea de voință a salariatului cu privire la încetarea contractului individual de muncă și data cu care a dorit încetarea acestuia sunt reflectate în decizia contestată.
În această situație, instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile art.79 alin.1 din același cod care prevede că prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă după împlinirea unui termen de preaviz, termen la care angajatorul poate renunța conform alin.7 din același articol.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul constată că nu se impune anularea deciziei nr.1073/_ întrucât pe lângă cele arătate anterior nu poate fi considerată retroactivă și este un document justificativ prin care pârâta dovedește încetarea raporturilor de muncă cu reclamantul.
Potrivit prevederilor art.155 C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul potrivit prevederilor art.17 din același cod este un element esențial al contractului individual de muncă, element care se negociază de către
angajat și angajator anterior încheierii contractului individual de muncă și începerii raporturilor de muncă.
În cazul de față, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă a reclamantului, acesta a avut un salariu de bază brut cuprins între 390 lei și 756 lei.
În lipsa unor dovezi care să confirme că părțile au negociat pe lângă salariul de bază brut și alte sporuri, cum ar fi sporul de vechime, sporul de noapte și sporul pentru ore suplimentare, așa cum prevedea art.16 alin.2 C. muncii, care permitea efectuarea dovezilor prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, în afara contractului individual de muncă întocmit în scris.
Susținerile reclamantului că ari îndreptățit la plata acestor sporuri este neîntemeiată. Faptul că anterior începerii raporturilor de muncă cu pârâta acesta a beneficiat la un alt angajator de spor de vechime nu are relevanță în cauză, întrucât așa cum am arătat, acest spor nu este dovedit a fi fost negociat.
Potrivit prevederilor art.122 alin.1 C. muncii, munca prestată între orele 22 - 6,00 este considerată muncă de noapte.
Salariații de noapte conform prevederilor art.123 din cod, beneficiază fie de un program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă și din statele de plată depuse de către pârâtă, programul de lucru al reclamantului a fost repartizat în 3 schimburi, respectiv între orele 8-14, 14-22 și 22-06.
Salariul de bază lunar brut al reclamant ului a fost stabilit prin contractul individual de muncă la 330 lei lunar brut, fără să se stabilească și alte elemente constitutive ale acestuia, respectiv sporul de minimum 15% din salariul de bază lunar brut pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
În această situație, cererea reclamantului est nefondată și urmează să fie respinsă.
Potrivit prevederilor art.117 alin.1 C. muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal de 40 de ore pe săptămână este considerată muncă suplimentară.
Această muncă suplimentară conform prevederilor art.119 și 120 C. muncii se compensează prin ore libere plătite iar în cazul în care nu este posibilă această compensare, salariatului i se va plăti un spor la salariu care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
După cum rezultă din aceleași înscrisuri arătate anterior, reclamantul angajat cu normă întreagă, a desfășurat activitate pe o durată normală a timpului de lucru de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile articolelor arătate anterior cu privire la acordarea sporului la salariu pentru munca suplimentară.
Prin sentința civilă nr.1728/_ a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3111/R/2011 a Curții de Apel Cluj, instanța a constatat
nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.1259/_ .
În carnetul de muncă al reclamantului, la poziția nr.45 este înscris concediat conform art.61 lit.a C. muncii, începând cu data de_ .
În baza acestei sentințe care este executorie de drept, reclamantul poate solicita pârâtei să rectifice temeiul desfacerii contractului individual de muncă, însă această cerere a devenit caducă după intrarea în vigoare a prevederilor art.279 alin.2 C. muncii, republicat, deoarece carnetele de muncă au fost eliberate titularilor.
Văzând și prevederile art.274 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. T., domiciliat în
G., str.V. nr.5 bl.C5, ap.23, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. A.
P. S.R.L., cu sediul în G., str.D. FN, jud.Cluj.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 05 Iunie 2013.
Președinte, P. U. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, A. -L. C. |
Red.UP/tehn.MG 4 ex. 13.06.13
