Sentința civilă nr. 1928/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1928/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect conflict de muncă formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâta S.C.
G. S.R.L.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. E., înregistrată la instanță în data de _
, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să oblige pârâta să-i elibereze documentele în vederea obținerii indemnizației de șomaj, obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale restante aferente perioadelor ianuarie - martie și iulie - septembrie în cuantum de 3848 lei, obligarea pârâtei să plătească diferența de drepturi salariale neachitate integral pe perioada aprilie - iunie în cuantum de 1.320 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost angajata pârâtei în calitate de gestionar, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat la ITM, având salariul minim pe economie de 640 lei.
Reclamanta arată că pe perioada derulării raportului de muncă cu pârâta acesta nu a plătit deloc reclamantei salariul, în perioadele ianuarie - martie și iulie - septembrie, iar pentru perioada aprilie - iunie pârâta a achitat doar câte 200 lei lunar, iar ulterior a fost informată că în urma
inventarelor efectuate de pârâtă, s-au descoperit lipsuri în gestiune, lipsuri care au fost imputate reclamantei.
Reclamanta învederează că a notificat pârâta cu privire la aspectele privind drepturile salariale restante, dar prin răspunsul primit a fost anunțată că i s-a desfăcut contractul individual de muncă. Ulterior, reclamanta a fost convocată la sediul pârâtei pentru a-și da demisia.
Acțiunea este motivată în drept pe prevederile art. 39, 268 și 270 din Codul muncii și art. 274 C. pr. civ.
Pârâta, fiind legal citată a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată și arată că reclamanta a fost angajata societății, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată pe funcția de vânzător-gestionar, contractul individual de muncă fiindu-i desfăcut în luna noiembrie 2011, temeiul fiind abaterile disciplinare grave săvârșite de reclamantă.
Se arată că în luna august 2011, reclamanta a solicitat acordarea concediului de odihnă, iar la expirarea perioadei de concediu, acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
În urma inventarului efectuat la punctul de lucru unde reclamanta era singura angajată și avea funcția de vânzător-gestionar, s-a constatat o lipsă în valoare de 7458,51 lei, pentru suma respectivă reclamanta semnând un angajament de plată, astfel că din retribuția acesteia s-au reținut sume pentru repararea prejudiciului.
Se mai arată că la data de_ a răspuns notificării reclamantei și i- a solicitat acesteia să se prezinte la sediul societății pentru a lămuri aspectele disciplinare, dar acesta nu a răspuns convocării. În urma referatului de cercetare disciplinară întocmit reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
Se susține că reclamantei i s-au achitat integral toate drepturile salariale și că se poate prezenta oricând pentru a-și ridica actele pe care societatea le deține.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâtă, în calitate de angajator și reclamantă în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual înregistrat sub nr. 8467/_ la ITM MARAMUREȘ (f. 31-33), reclamanta ocupând funcția de redactor și având salariul de bază brut lunar în sumă de 1140 lei. Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 763/_ (f.34) reclamantei i s-au modificat timpul de lucru, acesta fiind redus la 4 ore/zi și salariul la suma de 650 lei.
În cursul raporturilor de muncă dintre părți, astfel cum reiese din înscrisul denumit Fond Garantare Gestiune (f. 36), reclamanta și alți angajați gestionari au fost de acord cu reținerea lunară din salariu a sumei de 50 lei, pentru constituirea unui fond de garantare a gestiunii.
Prin Decizia din data de_ (f. 18-21) s-a numit o comisie de inventariere a gestiunii librăriei Galaxia G. Dej.
Prin procesul-verbal de constatare și impunere (f.23) se arată că la inventarul din perioada 29.06.-_ s-au constat minusuri la inventar de 2015,85 lei, la care se mai adaugă și minusul constatat în_ în cuantum de 7458,51 lei. Se arată că s-au recuperat 3300 lei, iar valoarea totală a minusurilor nerecuperate este de 6174,36 lei, stabilindu-se că această sumă se va imputa reclamantei A. E. .
Împotriva reclamantei s-a derulat o procedură disciplinară, reținându- se în sarcina reclamantei săvârșirea abaterilor disciplinare de a înregistra minusuri în inventar și lipsă nemotivată de la serviciu în lunile septembrie și octombrie 2011 (f. 15).
Prin decizia nr.75/_ (f. 29), reclamantei i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în lipsă în gestiune și lipsa nemotivată de la serviciu.
În drept, în ceea ce privește drepturile salariale solicitate, instanța reține că potrivit art. 159 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, pentru munca prestată fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani.
În conformitate cu prevederile art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
De asemenea, potrivit art. 168 din același act normativ, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În cauză, pârâtei i s-a pus în vedere în mod repetat să depună statele de plată, aceasta înțelegând însă să nu dea curs acestei solicitări a instanței, limitându-se doar la a afirma în cuprinsul întâmpinării că drepturile salariale i-au fost achitate integral în lunile ianuarie, februarie, martie, iulie, august și septembrie din anul 2011.
Ori, în absența statelor de plată sau a oricăror alte documente doveditoare a împrejurării că drepturile salariale au fost achitate în perioada alegată de către reclamantă acesteia și având în vedere că, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă îi revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, instanța constată că se impune admiterea cererii reclamantei privitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, iulie, august și septembrie din anul 2011 în cuantum de 640 de lei brut lunar.
Cât privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferențelor drepturilor salariale cuvenite pe lunile aprilie, mai, iunie din anul 2011, instanța reține că, potrivit art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului neputând fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Totodată, potrivit art. 254 din același act normativ, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei,
recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților nu poate fi mai mare decât echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie.
Ori, având în vedere aceste dispoziții legale, se constată că reținerile din salariu operate de pârâtă au fost efectuate nelegal. Astfel, deși din înscrisurile depuse la dosar reiese împrejurarea că prejudiciul de 6174,36 de lei constatat în gestiune este cert și era cunoscut de către reclamantă, aceasta participând la efectuarea inventarierii, pârâta nu a probat în cauză existența acordului reclamantei pentru acoperirea prejudiciului.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a semnat, în calitatea sa de gestionar librar participant la inventariere, toate înscrisurile întocmite cu această ocazie (f. 23-26), nu este de natură să conducă la concluzia că salariata și-a recunoscut culpa și și-a manifestat voința în sensul acoperirii voluntare a prejudiciului. Mai mult, suma de 3300 de lei, care a acoperit o parte din prejudiciu nu a fost achitată de către reclamantă, pentru a fi considerată o recunoaștere a culpei și un acord la acoperirea prejudiciului, ci a fost reținută din fondul de garantare la care aceasta contribuia lunar.
Mai mult, instanța reține că, în prezenta cauză, contravaloarea pagubei produse angajatorului depășește limita maximă prevăzută de art.
254 alin. 4 din Codul muncii de cinci salarii minime brute pe economie, astfel că acest prejudiciu putea fi recuperat doar după ce acesta a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, acesta fiind titlul executoriu apt de reținere din drepturile salariale, înscris autentic care însă nu a fost depus în această cauză de către angajator.
Prin urmare, se impune concluzia că alegațiile reclamantei privitoare la reținerile salariale efectuate de angajator sunt întemeiate, instanța urmând să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferențelor salariale aferente lunilor aprilie, mai și iunie 2011, în cuantum de 440 de lei lunar.
Referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la eliberarea documentelor necesare obținerii indemnizației de șomaj, instanța reține că, potrivit art. 5 pct. IV lit. c, art. 16 lit. a și 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, care au devenit șomeri și cărora le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor.
Ori, având în vedere că reclamanta și-a încetat raporturile de muncă ca urmare a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, care constituie un motiv imputabil în sensul legii, și că aceasta nu a probat în cauză împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească, decizia de desfacere a contractului său individual de muncă nr. 75/_ ar fi fost anulată, se constată cp aceasta nu poate avea calitatea de persoană beneficiară a indemnizației de șomaj, astfel că instanța nu poate obliga angajatorul să îi elibereze acesteia documentele necesare obținerii acestei indemnizații, impunându-se respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, făcând și aplicarea art. 272 din Codul muncii care statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine
angajatorului, instanța apreciază că solicitările reclamantei sunt întemeiate în parte, astfel că va obliga pârâta să achite reclamantei drepturile salariale neîncasate aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, iulie, august și septembrie 2011, în cuantum de 640 lei brut lunar și diferența drepturilor salariale aferente lunilor aprilie, mai și iunie 2011, în cuantum de 440 lei brut lunar, și va respinge capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la eliberarea documentelor necesare obținerii indemnizației de șomaj, ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 c. pr. civ, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite prin chitanța nr. 8968166/_ (f.52)
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. E. cu domiciliul în Dej, A. T., nr. 15, bl. O, sc. C, ap. 36, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta SC G. S. cu sediul în T. L., str. Florilor, nr. 11, jud. Maramureș și în consecință:
Obligă pârâta să achite reclamantei drepturile salariale neîncasate aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, iulie, august și septembrie 2011, în cuantum de 640 lei brut lunar și diferența drepturilor salariale aferente lunilor aprilie, mai și iunie 2011, în cuantum de 440 lei brut lunar.
Respinge capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la eliberarea documentelor necesare obținerii indemnizației de șomaj, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la data comunicării. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./dact. IAM 4 ex. - _
