Sentința civilă nr. 1929/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1929/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect conflict de muncă formulată de reclamantul C. M. V., în contradictoriu cu pârâta S. DE A. R. A. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de_ pârâta a depus concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtei să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. M.
V. în contradictoriu cu pârâta S. de A. R. A., a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.317/_, reintegrarea sa pe postul și funcția deținute anterior, aceea de consilier juridic zonal, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate începând cu data de_ și până la data reintegrării efective, precum și la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat aferente salariilor indexate, majorate și actualizate pentru perioada menționată in petitul 3.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul pârâtei începând cu data de_ în funcția de consilier juridic iar din data de_ a fost promovat în funcția de consilier juridic zonal.
Reclamantul a mai arătat că începând cu anul 2012 a fost acuzat de conducerea pârâtei că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
La data de_ a fost contactat telefonic de către L. Degeratu, directorul HR, care i-a comunicat că este pregătită o convocare a sa în vederea cercetării disciplinare prealabile și că îi va fi desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, solicitându-i să-și dea demisia, cerere cu care nu a fost de acord.
Ulterior, pentru încetarea hărțuielilor și cu speranța că își va găsi un loc mai bun de muncă, a acceptat să semneze o cerere de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților începând cu data de_ .
Reclamantul a mai arătat că această cerere i-a fost trimisă prin e-mail gata completată, cu solicitarea de a o semna, și că, în data de_, a comunicat pârâtei o adresă prin care o înștiința de revocarea acordului privind încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților. Astfel, la data emiterii deciziei nr. 317 din_ privind desfacerea contractului său individual de muncă prin acordul părților, decizie ce i-a fost comunicată la data de_, acordul său nu exista, fiind revocat prin adresa din_, primită de către pârâtă la data de_ .
De asemenea, reclamantul a învederat instanței și faptul că asupra sa au fost exercitate amenințări și presiuni cu privire la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, consimțământului său fiind viciat de viciul de consimțământ al violenței.
În subsidiar, în situația în care se consideră că cererea sa nu a fost revocată în termen, reclamantul a arătat că înțelege să invoce vicii de consimțământ în momentul formulării acesteia, deoarece asupra sa au fost exercitate presiuni și amenințări cu privire la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, fiind întrunite condițiile vicierii consimțământului prin violență conform art.1217 C.civil.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 3 alin. 3, art. 41, art. 55, art. 78, art. 80 și art. 278 din Codul muncii, precum și pe cele ale art. 1179, art. 1182, art. 1193, art. 1194, art. 1196, art. 1199, art. 1200, art. 1216, art. 1217 și art. 1243 din Codul civil.
Pârâta S. DE A. R. A. SA, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că susținerile reclamantului sunt simple afirmații, lipsite de suport real și probator și nu pot fi reținute iar în ceea ce privește semnarea cererii de încetare a contractului individual de muncă, a susținut că reclamantul a semnat o cerere de încetare cu acordul părților și nu o demisie, în care ar fi putut să precizeze eventualele sale temeri sau nemulțumiri.
Pârâta a mai arătat că actul revocării este tardiv, fiind comunicat pârâtei după realizarea acordului de voință, motiv pentru care nu-și mai produce efectele iar în ceea ce privește viciul de consimțământ, nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a se putea constata existența acestuia.
Pârâta a considerat că acceptarea ofertei poate fi revocată numai până la momentul ajungerii ei la destinatar, iar voința angajatorului pentru încetarea contractului a fost exprimată de organele abilitate să exprime acordul acestuia, astfel că Decizia nr.317/_ a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.55 lit.b C. muncii, modificat și completat.
De asemenea, pârâta a mai învederat instanței faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile violenței ca viciu de consimțământ, iar momentul realizării acordului de voințe în sensul încetării contractului individual de muncă prin acordul părților a avut loc la data de_, retragerea ulterioară a acordului uneia dintre părți neavând relevanță juridică, atâta timp cât aceasta nu întâlnește și acordul celeilalte părți în acest sens, contractul individual de muncă fiind un contract bilateral.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din contractul individul de muncă nr. 1429/I/_ și actele adiționale la această convenție (f. 6-10), între reclamantul C. M. V. și pârâta S. de A. R. A. s-au derulat raporturi de muncă, aceasta ocupând inițial funcția de consilier juridic, iar ulterior funcția de consilier juridic zonal.
Prin cererea formulată la data de_ și înregistrată la angajator la data de_ (f. 12), reclamantul a solicitat acestuia încetarea activității cu acordul părților, conform art. 55 lit. b din Codul muncii. Această cerere a salariatului a fost aprobată la data de_, astfel cum reiese din rezoluția aplicată pe aceasta.
La data de_, reclamantul a formulat o nouă cerere (f. 14), remisă pârâtei la data de_ cu conformare de primire (f. 15), prin care a arătat că înțelege să își revoce cererea formulată anterior privind încetarea activității cu acordul părților, întrucât nu mai este de acord cu această modalitate de încetare a raporturilor de muncă.
Prin decizia nr. 317/_ (f. 16), S. de A. R. A. a încetat activitatea reclamantului, conform art. 55 lit. b din Codul muncii, începând cu data de_ .
În drept, instanța reține că, potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Codul muncii nu prevede însă care sunt condițiile și procedura încetării contractului prin acordul părților.
Astfel cum s-a reținut în doctrina și practica judiciară asupra acestui aspect, acest text legal este o aplicare a principiului simetriei actelor juridice, ceea ce presupune că întrucât contractul individual de muncă este rezultatul consimțământului reciproc al părților, tot acordul acestora de voință poate conduce la încetarea sa.
Inițiativa unei părți de a înceta contractul prin acordul părților constituie o ofertă adresată celeilalte părți, iar pentru încetarea valabilă a raportului de muncă este necesară acceptarea ofertei de către destinatarul ei. Oricare dintre părți care are inițiativa încetării contractului individual de muncă își poate revoca oferta, unilateral, până la momentul ajungerii ei la destinatar, după acest moment fiind necesar și acordul destinatarului.
S-a decis în practica judiciară că încetarea contractului de muncă prin acordul părților intervine în cazul în care salariatul solicită încetarea raportului de muncă, iar angajatorul aprobă această solicitate [Curtea de Apel Brașov, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 879/2008].
Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă prin acordul părților trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic și mai cu seamă este necesar ca ele să își materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele dreptului comun, îndeosebi să fie serios și explicit, excluzând orice echivoc.
Pentru a se constata existența violenței ca viciu de consimțământ la exprimarea acordului de voință în sensul încetării raporturilor de muncă, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: să existe o violență fizică sau morală, violența să fie determinantă pentru încheierea actului și să fie injustă, nelegitimă.
Potrivit jurisprudenței în materie, amenințarea angajatorului în sensul concedierii pentru necorespundere profesională nu poate fi considerată injustă, nelegitimă [Curtea de Apel B., secția a VII-a civilă, pentru cauze
privind conflictele de muncă și asigurările sociale, decizia nr. 3280/R/2009]. Ori, pentru identitate de rațiune, amenințarea cu parcurgerea unei proceduri disciplinare, cale prevăzută de lege în situația existenței unor indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare, nu poate fi considerată nelegitimă.
Aplicând aceste principii jurisprudențiale și doctrinare în cauza de față, instanța reține că reclamantul C. M. V. a transmis pârâtei o ofertă de încetare prin acordul părților a contractului său individual de muncă, ofertă care putea fi revocată doar până la momentul ajungerii la destinatar a acesteia. Ori, în cauza de față, actul juridic considerat de reclamant revocare a ofertei sale a intervenit ulterior primirii și chiar acceptării ofertei de către pârâta S. de A. R. A., astfel că nu se poate acorda manifestării de voință a reclamantului valoarea unei revocări a cererii sale inițiale de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților.
Instanța reține că, deși în cauza de față, astfel cum reiese din declarațiile martorului G. A. (f. 71), angajatorul a făcut presiuni asupra reclamantului pentru a-și da demisia, întrucât va fi pornită o cercetare disciplinară împotriva acestuia care va conduce la sancționarea sa disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă, aspect care i-ar afecta CV-ul, aceste amenințări, vizând derularea în viitor a unei proceduri disciplinare, nu pot fi considerate drept violențe, în sensul legii, de natură a vicia consimțământul reclamantului la exprimarea acordului de voință în sensul încetării contractului individual de muncă.
Astfel, având în vedere funcția ocupată de reclamant, aceea de consilier juridic, care presupune existența prealabilă a unor studii superioare juridice, instanța nu poate reține că acestuia, care cunoștea foarte bine împrejurarea că orice sancțiune disciplinară, chiar arbitrar aplicată, putea fi contestată în instanța de judecată, i-a fost produsă o temere care să îi afecteze consimțământul.
Mai mult, chiar reclamantul arată în răspunsurile oferite la interogatoriu că, deși avea percepția că putea fi sancționat disciplinar, nu considera că existau motive pentru luarea acestei măsuri și că depunerea cererii de încetare a raporturilor de muncă a fost generată de dorința sa de a prelungi acest eveniment și de a își mări veniturile pe care urma să le încaseze până la încetare. Ori, după cum se constată, reclamantul însuși afirmă că nu avea nici un motiv să se teamă de o eventuală sancționare disciplinară, iar formularea cererii de încetare a avut scopul de a prelungi raporturile de muncă în vederea obținerii de venituri, nicidecum nu a fost depusă ca urmare a unei temeri sau constrângeri.
Pentru aceste motive, constatând pretențiile reclamantului neîntemeiate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu S. de A. R. A. .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, instanța urmează să respingă această solicitare întrucât, până în data pronunțării prezentei, nu a fost depusă la dosarul cauzei nicio probă care să ateste efectuarea unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. M. V., domiciliat în C. -N., str.D. nr.4, ap.17, jud.C., în contradictoriu cu pârâta S. DE A. R. A. SA, cu sediul în B., str.N. T. nr.3, bl.M101, et.10, sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./dact. AMI 4 ex. 25.04.13
