Decizia civilă nr. 162/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/A/2013
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. " SA B. - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1984/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat C. V.
V., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei apelante, consilier juridic Berindean N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 14 octombrie 2013, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
La data de 22 octombrie 2013, pârâta apelantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei apelante arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului, iar în urma rejudecării fondului, respingerea contestației formulată de către contestator, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de apel depus la dosar. În susținere arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 din Codul Muncii, iar modificând condițiile pentru suspendare prevăzute în textul legal, a statuat că acestea trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, apreciază că în mod greșit prima instanță a admis contestația și prin prisma următorului aspect, respectiv Codul Muncii nu prevede cazurile pentru care se poate contesta decizia de suspendare, fapt pentru care contestația se poate face pentru ca instanța să verifice și să constate dacă condițiile prevăzute de către art. 52 din Codul Muncii sunt întrunite, în situația de față dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrată la organele competente să instrumenteze dosarul, raportat la faptele menționate în plângerea penală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1984/F din 14 august 2013 pronunțată de Tribunalului B. -Năsăud
s-a admis contestația formulată de contestatorul C.
V. | V. | în contradictoriu cu intimata S. | NAȚIONALA DE T. | F. | |
DE C. | "C. C. "-SA prin S. DE T. | F. | DE C. C. . |
S-a anulat decizia nr. S4/59 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de intimată.
S-a repus contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și a fost obligată intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al intimatei S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. - Stația Ilva Mică, începând cu data de_, iar din data de_ a deținut postul de revizor central SC.
În dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, s-a început urmărirea penală față reclamant pentru infracțiunea de luare de mită în forma continuată, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea de domiciliu timp de 3 luni de zile și ulterior măsura obligatorie de a nu părăsi țara până la data de_ . Intimata la data de_ a procedat la reîncadrarea contestatorului C. V. V. ca inginer IV și a emis Decizia nr.A1/47/_, încheindu-se Actul adițional nr. A1/49/_ . Această modificare a raporturilor de muncă a fost acceptată de angajat, care a luat cunoștință și de noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului.
La data de_, intimata a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite de contestator în calitate de revizor central. La data de_, intimata a emis Decizia nr. S4/59/_, prin care a dispus suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului. S-a menționat în cuprinsul actului contestat că la emitere s- au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care angajatorul a fost înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 162 formulată împotriva angajatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție. Totodată, s-a arătat că măsura suspendării urmează să își producă efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Această decizie de suspendare a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Contestatorul a invocat motivele vizând nelegalitate a deciziei de suspendare a raporturilor de muncă, constând în nerespectarea condițiilor de formă - lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație -, dar tribunalul a apreciat că aceste susțineri nu au fost fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și de drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și
termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte. De altfel, contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin lipsa acestei mențiuni, contestația fiind formulată în termen legal.
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. La alin 2 se prevede că, în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat. Rezultă astfel că acest articol vizează două situații în care măsura suspendării poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte
incompatibile cu funcția deținută, ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza de față, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții:
formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Tribunalul a observat că, în circumstanțele concrete ale speței de față, suspendarea din funcție a angajatului C. V. V. a fost o măsură nejustificată. La momentul formulării plângerii penale de către angajator, angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (inginer IV), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (revizor central SC). Rezultă astfel că cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu a fost întrunită. Dovezile cauzei au probat că nu a existat nicio conexiune între activitatea de revizor central SC și cea de inginer IV, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de revizor central SC nu a putut atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de inginer, nefiind dată incompatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind mai mult decât evidentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B. - S. DE T. F. DE C. C.
solicitând
rejudecarea fondului și respingerea contestației.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 din Codul Muncii, iar modificând condițiile pentru suspendare prevăzute în textul legal a statuat ca acestea trebuie întrunite cumulativ.
Instanța de fond a atașat textul din a doua situație prevăzută în textul legal la prima situație, rezultând o mixtura a celor două situații distincte pe care Codul
Muncii le prevede, concluzionând în final că: ,,cerința legiuitorului de a subzista incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită".
Din conținutul art. 52 lit. b Codul Muncii nu constată faptul că:,, cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită " nu exista, ci aceasta prevede două cazuri distincte în care suspendarea CIM se poate face unilateral de către angajator.
Codul Muncii nu prevede o îngrădire a prerogativelor angajatorului cu privire la suspendarea CIM a salariatului în sensul celor statuate de către instanța de fond, ci conferă acestuia posibilitatea (rămânând la latitudinea angajatorului) de a formula plângere penală și totodată de a suspenda CIM în aceasta situație.
În Codul Muncii nu exista nicio prevedere care să arate în ce condiții limitative angajatorul poate să suspende CIM a salariaților împotriva cărora a formulat plângere penală, raportat la tipul faptei penale, datei săvârșirii faptei penale sau a funcției care a deținut-o anterior sau o deține în momentul formulării plângerii penale, asemenea prevedere este prevăzută în Codul Penal și este opozabilă învinuitului căruia îi este interzis în mod expres (în conținutul ordonanței) de a desfășura activitatea în funcția în exercitarea căreia a comis faptele, acesta fiind obligat să o respecte, nerespectarea acestei interdicții putând atrage sancțiuni specifice prevăzute de către Codul Penal în sarcina învinuitului care o încalcă.
Codul Muncii nu prevede cazurile pentru care se poate contesta decizia de suspendare, fapt pentru care concluzionează că contestația se poate face pentru ca instanța să verifice și să constate dacă condițiile prevăzute de către art.52 Codul Muncii sunt întrunite, în situația de față dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrata la organele de cercetare/urmărire penală competente să instrumenteze dosarul raportat la faptele menționate în plângerea penală.
În sensul demonstrării celor de mai sus a depus o copie a plângerii penale formulate împotriva contestatorului, neavând relevanță dacă această plângere penală a fost făcută când contestatorul desfășura altă activitate decât cea pe care o ocupa la momentul săvârșirii infracțiunii, relevant fiind doar data anterioară a formulării plângerii penale față de cea a emiterii deciziei de suspendare a CIM.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 lit. din C.muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Așadar, textul art. 52 alin. 1 lit. b C.muncii prevede două situații de suspendare a contractului individual de muncă, și anume: prima în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului și a doua în care salariatul a fost trimis în judecată independent de existența unei plângeri angajatorului.
Însă, pentru fiecare dintre aceste ipoteze în care angajatorul are dreptul de a lua în mod unilateral măsura suspendării contractului individual de muncă, legiuitorul a prevăzut o condiție, și anume aceea ca atât plângerea penală cât și trimiterea în judecată să vizeze fapte penale incompatibile cu funcția deținută la data suspendării.
Ca atare în mod corect a apreciat prima instanță că în prima ipoteză, incidentă în cauza de față, legiuitorul condiționează luarea măsurii de
îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Însă, cu ocazia soluționării pricinii în fond, instanța a omis a verifica în concret dacă faptele, pentru care pârâta recurentă a formulat plângerea penală, respectiv: infracțiunea de luare de mită în formă continuată, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, sunt incompatibile cu funcția deținută de reclamant la data suspendării contractului individul de muncă.
Or, Curtea constată că la data de 2 mai 2013, moment ce a marcat suspendarea contractului individual de muncă, funcția reclamantului era aceea de inginer IV în cadrul Stației Ilva Mică asumată prin actul adițional nr. 49/_
, având printre atribuțiile cuprinse în fișa postului (f. 18 - 19 dosar fond) și pe cele privitoare la: efectuarea pe bază de program lunar a verificării și supravegherii activității pe locuri de muncă și prin însoțirea trenurilor de călători
- pct. 16, efectuarea sarcinilor minime de control: 1 control de zi/lună în fiecare subunitate afiliată, 2 controale de noapte pe lună, 200 km însoțire tren/lună - pct. 32 - 35, urmărirea derulării contractului privind preluarea numerarului din stație și depunerea la bancă - pct. 43, luarea măsurilor de prevenire și depistare a cazurilor de corupție și raportarea operativă către conducerea stației a cazurilor depistate - pct. 41, reclamantul fiind și înlocuitorul șefului de stație în perioada în care acesta efectuează concediul de odihnă și medical sau părăsește unitatea - pct. 50.
Sub aspectul sarcinilor de serviciu în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că nu a fost întrunită cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute.
Într-adevăr, faptele de corupție imputate reclamantului ce au format obiectul plângerii penale sunt în legătură cu activitatea de revizor central SC, calitate pe a deținut-o anterior, însă având în vedere atribuțiile concrete ale funcției de inginer IV deținută de reclamant la data suspendării contractului individual de muncă, Curtea apreciază că infracțiunile pentru care reclamantul a formulat plângerea penală sunt incompatibile cu funcția reclamantului deținută la data emiterii deciziei contestate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
480 alin. 2 C.proc.civ. va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de suspendare a raporturilor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B. - S. DE T. F. DE C. C., cu sediul în C. -
N., P-ța A. I., nr. 17 jud. C. împotriva sentinței civile nr. 1984 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul C. V. V., cu domiciliul în B., str. L. B., nr. 54, ap. 4, jud. B. -Năsăud.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. -C. B. D. G. A. B.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./4 ex. _
Jud. fond: I. C.
