Sentința civilă nr. 2436/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 2436/2013 Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. U.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. -A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe recurent M. D. A., F. O. L., I. A. M., G. M. I., G. I. L., P. A. A., F. C. G., G.
T., R. M. L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I., C. L. P., F.
D. R., A. A., C. S., M. G. M., A. M. F., I. C., S. M. ,
V. N. M., B. V., B. A., SA și pe pârât CURTEA DE APEL CLUJ, pârât TRIBUNALUL CLUJ, pârât M. J., pârât M. E. SI F. - D. C., pârât C. N. PENTRU C. D., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, dosar aflat în rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T., având în vedere indicatiile Curtii de A. C. din decizia de casare și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanții M. D. A., F. O. L., I. A. M., G. M. I., G. I. L., P. A. A., F. C. G., G. T.
, R. M. L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I., C. L. P., F. D. R. ,
A. A., C. S., M. G. M., A. M. F., I. C., S. M., V. N. M.
, B. V., B. A. și SA au chemat în judecată pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, M. J., M. E. SI F. și C. N. PENTRU C. D.
, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pârâții la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente diferențelor din drepturile salariale cuvenite acestora (calculate în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. aflați în funcții de execuție sau de conducere analoage reclamanților) și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți (calculate în funcție de coeficienții corespunzători fiecărui reclamant), începând cu data de_ la zi și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, să oblige pârâții la calcularea și la plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor solicitate de la data scadenței și până la plata efectivă, să fie obligați pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării acelor drepturi salariale și să oblige pârâtul M. E. ȘI F. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de judecători si personal auxiliar de specialitate si conex din cadrul Judecătoriei G. (personal salarizat în baza OUG nr.27/2006), și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000 și a art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul
muncii, față de procurorii din D.N.A. și D.I.I.C.O.T. care se bucură în mod privilegiat de o salarizare asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aceștia au precizat acțiunea în sensul că pentru M. A. D., drepturile urmează să fie acordate de la data de_, pentru P. A. A. si G. I. L. de la data de_, pentru
G. M. I., I. A. M. si F. I. L. începând cu data de_, pentru S. M. de la data de_ si până la data de_, pentru A. A. începând cu data de_, pentru I. C. începând cu data de_, pentru B. I. L. începând cu data de_, pentru B. A. începând cu data de_ si pentru P. I. începând cu data de_ .
Reclamanții țin de asemenea să învedereze instanței că s-a creat un tratament preferențial pentru procurori si personalul auxiliar de specialitate D.N.A. si D.I.I.C.O.T deși aceștia nu au nicio specializare în plus sau o calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen sau concurs aparte, situație în care li s-au creat acestora un avantaj nemeritat.
Procedând astfel, s-a încălcat principiul egalității de tratament de salarizare, principiu care rezultă din prevederile declarației Universale a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale,ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 14 din Carta Europeană revizuită, prevederile art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 lit. a, art. 40 alin.2 lit. e si f, art. 154 alin.3, art. 155 si art. 165 din Codul Muncii și art. 16, art. 20, art. 41 si art. 53 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că drepturile salariale solicitate nu sunt stabilite prin lege, iar prin neacordarea salarizării solicitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat, iar salarizarea procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. se datorează nivelului instanței sau parchetului la care aceștia sunt numiți și se arată că reclamanții trebuiau să urmeze o altă cale de contestare.
Apoi, trebuie avut în vedere că reclamanții invocă discriminarea pe criteriul categoriei socio-profesionale însă în cauza nr. C-310/10 C. de Justiție a Uniunii Europene a respins ca inadmisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, solicitate de C. de A. Bacău în dosarul nr. 5569 pct._, un eventual tratament discriminatoriu în materie de remunerare între magistrați nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/43/CE a C. ui din_ .
In al doilea rând, trebuie arătat că în ședința din data de_ Curtea Constituțională pronunțându-se prin mai multe decizii (818-820/_ asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de către Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG nr. 137/2000) a reținut că un asemenea înțeles al dispoziției ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau a institui normele cuprinse în alte acte normative este evident neconstituțional.
Pârâta C. de A. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamanților în primul rând raportat la data înregistrării acțiunii, respectiv_ când s-a împlinit termenul de prescripție în privința oricăror pretenții anterioare lunii octombrie 2008.
Pe de altă parte, nu există temei legal pentru obligarea sa la calcularea si plata despăgubirilor egale cu diferențele între drepturile salariale încasate de reclamanți si cele ale procurorilor D.N.A. si D.I.I.C.O.T si nici pentru admiterea petitelor subsecvente.
Mai arată pârâta că, reclamanta M. A. D. a fost numită în funcție doar la data de _
, P. A. A. si G. I. L. au fost numite la data de_ iar G. M. I., I. A. M. si F. I. L. au fost numiți în funcție la data de_ (f.72-74).
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin întâmpinarea depusă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu au existat niciun fel de raporturi juridice intre reclamanți si el. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere dispozițiile Deciziei nr. 10/_, pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 60 Cod Procedură Civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 si art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 care arată că astfel de cereri nu întrunesc condițiile pentru a fi obligată la alocarea unor fonduri privind plata unor drepturi salariale solicitate de către personalul plătit din fonduri publice (f.117).
La rândul său C. N. pentru C. D. a depus un script intitulat "Punct de vedere"; în care a arătat că C. Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la disp.art.14 privind
interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare doar atunci când se induc distincții între situații analoage si comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă si obiectivă.
Acesta a mai arătat că C. a apreciat prin jurisprudența sa, că statele europene dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincții de tratament juridic aplicate.
In acest sens, acțiunile de acest gen trebuie să se circumscrie legislației naționale, respectiv art. 1 alin.2, art. 2 alin.3-4, alin.1,3-4 din OG nr. 137/2000 iar în aceste acțiuni C. N. pentru C.
D. trebuie citat ca si garant al respectării principiului nediscriminării si în această calitate poate să-și exprime un punct de vedere vis-a-vis de obiectul acesteia (f.75-79).
Prin Sentința Civilă nr.2162/2012 pronunțată la_, Tribunalul Cluj a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâții C. de A.
C. și Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. În ce privește fondul cauzei, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească reclamanților M. D. A., F. O. L., I. A. M., G. M. I., G. I. L., P. A. A., F. C. G., G. T., R. M. L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I., C. L. P., F. D. R., A. A., C. S., M. G. M., A. M. F., I. C., S. M., V. N. M. ,
B. V., B. A. și SA
despăgubirile egale cu diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor și personalului auxiliar din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. începând cu data de_ și până la data de_ . Conform acelorași prevederi legale instanța a respins acțiunea reclamantelor P. A. A. și G. I. L. deoarece acestea au solicitat acordarea acestor drepturi începând cu data de_, cu toate că prevederile O.U.G.nr.27/2006 erau abrogate încă din data de_, prin prevederile Legii-cadru nr.330/2009. totodată, T. a respins și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Prin Decizia Civilă nr. 2826/R/2012, C. de A. C. a admis recursurile formulate de pârâți împotriva sentinței civile nr.2162 din_ pe care a modificat-o în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților M. D. A., F. O. L., I. A. M. și G. M. I. pentru perioada_ -_ .
De asemenea, a fost casată în parte sentința, în ce privește acțiunea formulată de reclamanții F. C. G., G. T., R. M. L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I. ,
CHIOREAN L. P., F. D. R., A. A., C. S., M. G. M., A. M. F.
, I. C., S. M., V. N. M., B. V., B. A. și SA pentru perioada (... )
-_, fiind trimisă cauza spre rejudecare în aceste limite, aceleiași instanțe, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, care nu contravin deciziei Curții de A. .
În rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat prezenta acțiune în calitate de personal auxiliar de specialitate si conex din cadrul Judecătoriei G. .
Instanța este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art.27 alin.1 din
O.G nr. 137/2000, în calitatea reclamanților de persoane considerate discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art. 267 alin.1, lit. a și b din Codul muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților), precum și ale art. 5 alin.2 din Codului muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Potrivit Legii nr. 500/2002, a H.G nr. 208/2005 și a H.G nr. 386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul M. ui F. Publice, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a M. ui F. Publice s-ar justifica și prin dispozițiile art. 1 din
O.G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Cu toate acestea având în vedere că între timp, prin Decizia nr.10/_, Î.C.C.J. s-a statuat că acest pârât nu poate fi chemat în judecată pentru a fi obligat sau pentru a garanta plata unor drepturi bănești ale salariaților din instituțiilor publice, deoarece aceste cereri nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art.60 Cod de procedură civilă și art.19 din Legea nr.500/2002, instanța va admite excepția invocată de către acesta.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții fac parte din categoria personalului dintr-o instituție prin care se înfăptuiește justiția, (unitate bugetară care este finanțată de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de prevederile Codului muncii,conform dispozițiilor art.1 și art.267 lit. a și b din acest act normativ.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
Prin O.U.G nr. 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției. Conform art. 11 alin.1 din
O.U.G nr. 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției N. e Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin O.U.G nr. 27/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței. Însă, conform prevederilor acestei anexe, elementele mai sus menționate de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată. Dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția esențială pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel (de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin.1 lit. c din Legea nr. 303/2004). De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor de specialitate juridică, precum cei din aparatul administrativ al M. ui J., Școlii N. e de Grefieri și Institutul N. de Criminologie, funcționari care sunt doar asimilați magistraților numai strict pe durata îndeplinirii funcției lor (conform art. 87 din Legea nr. 303/2004), și care în mod evident nu funcționează în cadrul instanțelor sau parchetelor, dar sunt salarizați în baza O.U.G nr. 27/2007 (în funcție de vechimea în magistratură).
În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza OUG nr. 27/2006, pentru funcții diferite (de exemplu, una și aceeași salarizare prevăzută la lit. A, nr. crt. 28 din anexa ordonanței, poate reveni deopotrivă specialiștilor din domeniul informatic, ofițerilor de poliție judiciară, personalului de instruire de la Școala N. ă de grefieri, personalului de specialitate juridică asimilat din aparatele administrative, procurorilor, asistenților judiciari, judecătorilor, potrivit art. 11 alin. 2 și 3, art. 16 din OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 28 și lit. B nr. crt. 13 și 10 din anexa ordonanței. Însă toți care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizate prevăzută la lit. A nr. crt. 28 din anexa ordonanței.
Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de O.U.G nr. 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor și personalului auxiliar din D.N.A. și D.I.I.C.O.T., a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin.1 lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, nemairespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare, deoarece procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesare acestui nivel. Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin OUG nr. 27/2006, era pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T.) li se recunoștea această salarizare majorată, deși nu li se mai solicita vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete (potrivit art. 5 alin.1 din
O.U.G nr. 43/2002 și art. 4 alin.3 din Legea nr. 508/2004. De asemenea, competența, în instrumentarea actelor acestor structuri, revine de regulă, în primă instanță, tribunalelor, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că D.N.A. și D.I.I.C.O.T. sunt persoane juridice distincte, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este o altă unitate cu altă personalitate juridică distinctă, deci este vorba de instituții diferite conform alin. 1 din OUG nr. 43/2002 și art. 1 din Legea nr. 508/2004. Mai trebuie arătat și faptul că apartenența procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. la aceste structuri este doar temporară, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Rezultă în mod evident faptul că, în realitate, salarizarea procurorilor și personalului auxiliar și conex din D.N.A. și D.I.I.C.O.T. avea ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului.
Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor și personalului auxiliar și conex din cadrul
D.N.A. și D.I.I.CO.T. se făcea doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplicau direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de D.N.A. și D.I.I.C.O.T.) care aveau gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor și personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.CO.T. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr. 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din D.N.A. și D.I.I.CO.T. Mai mult chiar, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu
forța obligatorie dispusă de art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "; folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial";, iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice ";.
Așadar, chiar instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției.
Întocmai acest lucru s-a produs în cazul procurorilor și personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.CO.T., care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza O.U.G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 160 din Codul muncii). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art. 159 alin.1-3 din Codul muncii) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare.
Deci, reclamanții au fost discriminați în sensul art. 2 alin.1 - 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio- profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care
garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art. 6, art. 8, art. 39 alin.1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit .f, art. 159 alin.1- 3, art. 160 și art.161 raportat la art. 1 din Codul Muncii (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art.16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza O.U.G nr.27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii D.N.A. și D.I.I.CO.T. Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Conform art.2, pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei,diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și personalului auxiliar și conex D.N.A. și D.I.I.CO.T. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.
Fiecare judecător soluționează un anumit gen de cauze care sunt deduse judecății, ori pentru cele de natură civilă, comercială, fiscală, contencios administrativ și nici pentru cele din infracțiuni de corupție nu se cere o calificare superioară, aparte, a unora față de ceilalți. Nu s-a prevăzut faptul că pentru a participa la soluționarea unor cauze privind infracțiuni de corupție și criminalitate organizată, procurorul trebuie să aibă calificări superioare, condiții superioare de vârstă, vechime, doctorate, cunoașterea unei limbi străine, etc., ci dimpotrivă tot personalul de specialitate juridică salarizat în baza
O.U.G nr. 27/2006 are aceeași calificare. Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare. Pe de altă parte, este total impropriu și injust a considera că procurorii ce instrumentează cauze de corupție al căror prejudiciu este, de exemplu, 200 EURO, sunt supuși unor presiuni și pericole " mai mari față de cei care soluționează o cerere de restituire a unor case naționalizate, în baza Legii nr.10/2001 cu o valoare de peste 1.000.000 EURO, un litigiu de reorganizare judiciară cu o valoare foarte mare, un litigiu fiscal, etc.
Chiar și în cadrul domeniului cauzelor penale, nu se poate pune semnul egalității între un litigiu privind o infracțiune de corupție cu un prejudiciu mic, față de o infracțiune contra vieții sau economico-financiară cu un prejudiciu imens. Activitatea judiciară desfășurată de personalul judiciar este caracterizată în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei reclamanților, a familiilor acestora și a bunurilor lor, precum și de o suprasolicitare neuropsihică evidentă. Activitatea judiciară vizează tranșarea unor conflicte judiciare cu implicații deosebite, cum ar fi conflictele sociale extinse și foarte tensionate inerente conflictelor de muncă (concedieri colective, greve, etc.), cauzele penale cu fapte de periculozitate mărită și consecințe deosebite, litigiile patrimoniale cu valori ridicate etc. Aceste împrejurări atrag un cortegiu de nemulțumiri, adversități, șicane și presiuni la adresa celor care desfășoară activități judiciare. De asemenea, nu se poate spune că litigiile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care sunt lucrate anterior pe fond, apel, de către celelalte instanțe, au un grad de complexitate sporit față de soluționarea lor în alte grade de jurisdicție.
Dacă legiuitorul ar fi prevăzut că, pentru a beneficia de asimilarea salarială superioară în speță, este necesară o calificare superioară, un volum de muncă ridicat, s-ar fi justificat diferența de tratament, dar aceste condiții nu au fost prevăzute de legiuitor pentru procurorii și personalul auxiliar și conex D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. Potrivit art.6 alin.3 din Codul muncii, pentru muncă egală este
obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față și caret atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din O.G nr.137/2000 coroborat cu art.253 din Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a abrogat, prin art.48 alin.1, pct.7, prevederile O.U.G.nr.27/2006. Ulterior, Legea nr.330/2009 a fost abrogată la rândul său prin art.39 din Legea nr.284/2010.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, prevederile art.11 alin.1 din O.U.G nr.27/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.1alin.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă. Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 253 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară. Astfel, conform art.266 din Codul muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislației civile. În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1443 și următoarele din Codul civil), completând prevederile Codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont de prevederile O.U.G.nr.17/_ și art.166 alin.4 din Codul muncii. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Față de cele ce preced, constatând că au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit. e, pct. i din O.G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din O.G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamanților.
Așa fiind instanța,în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, o va admite și îi va obliga pe pârâți să calculeze și să plătească reclamanților F. C. G., G. T., R. M.
L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I., CHIOREAN L. P., F. D. R., A. A., C. S., M. G. M., A. M. F., I. C., S. M., V. N. M. ,
B. V., B. A. și SA despăgubirile egale cu diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor și personalului auxiliar din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. începând cu data de_ și până la data de_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5 și respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca urmare a admiterii excepției.
Admite acțiunea formulată de către reclamanții F. C. G., G. T., R. M.
L., M. M., B. I. L., P. M. C., P. I., CHIOREAN L. P., F. D. R., A. A., C. S., M. G. M., A. M. F., I. C., S. M., V. N. M. ,
B. V., B. A. și SA toți cu domiciliul ales în G., str. B., nr. 55, jud. C. în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ cu sediul în C. -N., P-ța Ș. cel M., nr. 1, jud. C., TRIBUNALUL CLUJ cu sediul în C. -N., str. D., nr. 2-4, jud. C. și MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5.
Obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale personalului auxiliar din cadrul DNA DIICOT pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, P. U. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. UP _
