Decizia civilă nr. 244/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 244/R/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva
deciziei civile nr. 4428/R din 24 octombrie 2012, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, privind și pe intimații C. F. A., P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, P. DE PE L. T. B. -N., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, P. DE PE L. TRIBUNALUL COVASNA, C. N.
PENTRU C. D., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție DNA - DIICOT.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic Mohanu A. V., lipsă fiind intimatul C. F. A. și reprezentanții celorlalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, rejudecarea recursurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. B., admiterea acestora și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele dezvoltate în memoriul contestației în anulare.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 4428 din_ a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._
, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV,
împotriva sentinței civile nr. 1029/F din_ a T. ui B. -N. pronunțată în dosarul nr._, care a fost menținută.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV
, solicitând
admiterea contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, anularea deciziei civile nr. 4428/R/2012 din 24 octombrie 2012, pronunțată de C. de A. C., rejudecarea recursurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. B., admiterea acestora și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâții apreciază că, în ceea ce privește decizia contestată, sunt incidente dispozițiile art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, deoarece, dintr-o evidentă greșeală materială, instanța de recurs a reținut în mod eronat că "în cazul procurorilor din cadrul D.N.A și D.I.I.C.O.T a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel. Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare nemairespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare, întrucât procurorilor din cadrul D.N.A și D.I.I.C.O.T li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
fără a se ține seama de criteriile instituite prin O.U.G. nr. 27/2006";.
Contrar celor reținute în paragraful nr. 2, de la fila nr. 13 din decizia contestată, printr-un raționament juridic eronat, concretizat într-o vădită greșeală materială, instanța de recurs nu face aplicarea legii în cauza de față, ci o înlocuiește cu norme proprii, arogându-și atribute de autoritate legiuitoare prin interpretarea și utilizarea dispozițiilor art. 2 și 27 din O.G nr. 137/2000 republicată, în sensul că instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile de duse judecății, creând astfel sisteme noi de salarizare a diferitelor categorii de personal, altele decât cele prevăzute de legiuitor, aspecte dovedite de cele anterior citate, cât și de susținerea conform căreia "restul personalului salarizat prin O.U.G nr. 27/2006 este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Înaltei Curți de C. și Justiție și P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție";.
Instanța de control judiciar, în mod greșit, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public și a menținut soluția instanței de fond în temeiul existenței unei discriminări directe între procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii și procurorii care efectuează urmărirea penală a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism din cadrul D. N. e Anticorupție și D. de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism, prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și adăugarea la lege.
Astfel, instanța de recurs pornește de la ideea eronată că salarizarea diferențiată a judecătorilor și procurorilor în funcție de nivelul instanței sau parchetului este discriminatorie pentru că nu se justifică prin impunerea de către legiuitor pentru procurorii din cadrul D. de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism și D. N. e Anticorupție a unei calificări profesionale superioare, sau pregătiri de specialitate sau prin existența unor riscuri suplimentare în exercitarea sarcinilor de serviciu față de ceilalți magistrați,
întrucât aceste sarcini pot fi (și chiar sunt în anumite cazuri) îndeplinite și de alți procurori care nu fac parte din aceste structuri.
Însă, conform interpretării jurisprudențiale a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia discriminării, în cauza Marks contra Belgiei (1979) s-a statuat că "în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare rezonabilă";.
În aceeași ordine de idei, conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (acquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În consonanța argumentelor se găsește și poziția oficială a Uniunii Europene în această materie, relevantă fiind sub acest aspect Recomandarea nr. 19/2000 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre privind rolul procurorului în sistemul de justiție penală.
Însă, instanța de recurs a ignorat argumentele prezentate și a reținut existența unei discriminări în cauză, deși normele de drept comunitar în materie statuează fără dubiu că aceasta nu există.
Motivarea instanței de recurs conform căreia această salarizare preferențială a procurorilor din cadrul celor două direcții are la bază doar criteriul apartenenței la un anumit domeniu restrâns în realizarea justiției, respectiv specificul infracțiunilor, este nu numai nefondată, ci și eronată din punct de vedere juridic, deoarece D.I.I.C.O.T și D.N.A, cât și unitățile teritoriale pe care le coordonează, funcționează în cadrul P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deci, criteriul de maximă relevanță în sensul celor anterior prezentate este acela al nivelului parchetului.
Instanța de recurs s-a aflat în eroare și prin aceea că, deși a reținut că sistemul de salarizare este guvernat de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament și cel diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea sau cantitatea muncii, respectiv condițiile muncii, a ignorat faptul că asimilarea salarizării procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul D. de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism și D.N.A cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut în urma obținerii de către procurorii ce funcționează în cadrul acestor direcții a unei trepte profesionale superioare, prin interviul susținut pentru intrarea în aceste structuri speciale - nefiind astfel încălcate, sub aspectul existenței discriminării, dispozițiile art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, art. l din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și dispozițiile O.G nr. 137/2000, republicată.
Dacă acest raționament ar fi valid, atunci instituția promovării pe loc ar fi lipsită de substanță. Și în acest caz, procurorii sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării cu cei de la unitatea de parchet pentru care au obținut promovarea, fără ca aceștia să funcționeze efectiv în cadrul acesteia și evident nu au alte atribuții și nu îndeplinesc alte sarcini decât colegii lor ce nu beneficiază de acest drept.
În ce privește presupusul caracter discriminatoriu al acestui sistem de salarizare, apreciat în mod eronat de către instanță ca preferențial, s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, republicată, invocându-se Decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale.
Din definiția legală - așa cum aceasta este consacrată de art.75 alin.2 și art. 80 alin. 3 din Legea nr.304j2004 - rezultă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv Direcția N. ă Anticorupție funcționează în cadrul P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este real că cele două structuri au personalitate juridică, dar nu mai puțin real este că despre aceste două direcții legiuitorul precizează expres că sunt organizate în cadrul P. ui de pe lângă Î. Curte de C. și justiție, salarizarea procurorilor D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și ai D. N. e Anticorupție având în mod întemeiat în vedere nivelul P. ui de pe lângă Î. Curte de C. și justiție.
Urmărind raționamentului instanței de recurs am putea ajunge la concluzia absurdă că este discriminatorie și diferența care se face între procurorii cu funcție de execuție și procurorii ierarhic superiori din cadrul diferitelor compartimente ale unităților de parchet.
Prin urmare, apreciază că este nelegal și împotriva oricăror norme de drept
- inclusiv a celor prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - a se considera discriminatorie orice diferență ce poate exista în ceea ce privește salarizarea dintre diferitele niveluri la care își desfășoară activitatea magistrații.
Așa fiind, datorită omiterii aspectelor anterior prezentate, instanța de recurs a acordat unor procurori ce funcționează la nivel de judecătorie, tribunal sau curte de apel, drepturi salariale specifice procurorilor din cadrul P. ui de pe lângă Î. Curte de C. și justiție, fapt ce a avut o înrâurire hotărâtoare asupra pronunțării unei soluții profund netemeinice și a condus la crearea unei situații ilegale, similare anatocismului (aplicarea dobânzii la dobândă) și îmbogățirii fără justă cauză prin încălcarea prevederilor legale în materia salarizării magistraților.
Pe cale de consecință, apreciază că prezenta contestație se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile arte 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, întrunind condițiile de admisibilitate pentru această cale extraordinară de retractare.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, C. de A. reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din
motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Prin memoriul depus la dosar contestatorii au expus pe larg considerentele reținute de instanța de recurs și le-au criticat, solicitând instanței care judecă calea de atac de retractare să dea o nouă interpretare dispozițiilor legale invocate
în cauză.
Drept urmare, motivele invocate de contestatori nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele de recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra R. Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, C. apreciază că susținerile contestatorilor necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 4428 din_ a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.recurs: S.C.B. /I.R.M. /C.M.
