Sentința civilă nr. 269/2013. Reconstituire vechime. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 269
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Brîndușa G. ASISTENȚI: S. O.
JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta Ș. M., domiciliată în C., nr. 476, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele P.
C. C., cu sediul în C. jud. M., C. J. DE P. M., cu sediul în B. M., str. H. nr. 1A, jud. M., având ca obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reclamantei Ș. M., lipsă fiind pârâtele P. comunei C., C. J. de P. M. . Se constată lipsa martorei P. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta Ș. M., lipsă fiind pârâtele P. comunei C., C. J. de
P. M. . Se constată lipsa martorei P. M. .
Se constată că a fost îndeplinit mandatul de aducere al martorei P. M., în procesul verbal se arată că martora este bolnavă și în vârstă având 83 ani și nu se va prezenta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta Ș. M. solicită admiterea cererii, învederând instanței că a lucrat în colectiv de la înființare, nu s-a înscris în colectiv pentru că pământul era pe tatăl său, dar a muncit în cooperativă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra acțiunii de față,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, în data de 29 noiembrie 2011, reclamanta Ș. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele P. C. C. și C. J. de P.
M., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul CAP C. în perioada 1962-1989, perioadă pentru care nu există documente doveditoare ca urmare a distrugerii acestora în decembrie 1989.
În motivarea cererii a arătat că începând cu anul 1962-1989 a desfășurat activitate lucrativă în cadrul CAP C., dar vechimea în muncă pentru perioada respectivă nu poate fi stabilită întrucât odată cu evenimentele din decembrie 1989 o parte din arhivele CAP au dispărut sau au fost distruse.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială și a anexat copia cărții de identitate.
Prin Sentința Civilă nr. 917/2012 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea T. ui M. .
Astfel fiind investit, analizând actele și lucrările dosarului, T. a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P. C. în anii 1962-1989, învederând că pentru această perioadă nu există documente doveditoare ca urmare a distrugerii acestora cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989.
În cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoanele încadrate cu contract de muncă, reclamanta susținând că a prestat activitate în calitate de membru cooperator.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea in muncă calculându-se, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 80/1992, din totalul anilor in care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util. Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.
Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă, anul exprimat în norme (diferențiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit prevederilor Legii nr.4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate nu și pentru cele atribuite.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente:
-anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator;
-normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi;
-normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
Însă, prin adresa nr. 490/2012 P. comunei C. a comunicat instanței că reclamanta nu figurează în registrul de evidență al normelor C.A.P. (f.18 dosar_ ), iar prin adresa nr. 3771/2012 a precizat că deține registrul de evidență a normelor foștilor membrii cooperatori întocmit de comisia de lichidare a fostului C.A.P. C., neexistând nici o notă de constatare sau proces verbal de distrugere.
Apoi, în urma insistențelor instanței raportat la susținerile reclamantei potrivit cărora a muncit la CAP C., pârâta P. C. a reiterat faptul că deține registrul de evidență a normelor foștilor membrii cooperatori întocmit de comisia de lichidare a fostului C.A.P. C., unde reclamanta Ș. M. nu figurează cu norme.
Potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 32 al. 2 și 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condițiile alin. (2) neputând depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Aceleași dispoziții legale au fost preluate și după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.
Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
Astfel, reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi în principal că arhivele fostului CAP s-au distrus prin incendiere și, apoi, că a lucrat în CAP C., perioada în care a lucrat și numărul de norme realizate anual.
Martorul T. G. a afirmat că după revoluția din 1989 registrele CAP au ars, dar același martor relatează că soția sa beneficiază de pensie de agricultor, deoarece a fost "găsită în registru cu norme";. Această relatare se coroborează cu susținerile pârâtei P. comunei C. care confirmă
existența registrelor cu norme CAP, menționând în adresa nr. 4222/_ (f.21) că la nr. de gospodărie 476 C., gospodăria reclamantei, figurează în registru, la fila 38 poz. 24, soțul acesteia, Ș. V., cu un nr. de 20 de norme efectuate la CAP C. .
Având în vedere că reclamanta nu figurează în registrul preluat de la CAP C. cu norme realizate, iar depoziția martorului T. nu conține date concrete despre activitatea prestată de reclamantă, ci, mai degrabă, supoziții ale acestuia bazate pe premise generale de genul "toată lumea lucra la CAP";,
" reclamanta și.. soțul dânsei …se ocupau numai cu agricultura";, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit raportul de muncă existent între ea, în calitate de membru cooperator, și CAP C. .
Potrivit art. 272 Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei îi revine angajatorului, însă instanța apreciază că reclamantului îi revine sarcina de a dovedi întrunirea condițiilor ipotezei acestui text de lege pentru ca el să devină aplicabil, respectiv să probeze existența raportului juridic de muncă dintre părți, ceea ce, în speță, nu s-a făcut.
Față de aceste considerente, T. va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea
formulată de reclamanta Ș. M. domiciliată în C. nr. 476 împotriva pârâtelor C. J. de P. M., cu sediul în B. M., str.
H. nr. 2A și P. C. C., ca nefondată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | ||
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. M. | C. |
Red./Dact.G.B. 5ex. _
Com. 2 ex.
