Sentința civilă nr. 2768/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2768/F/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. - A. LS
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile promovată de reclamanta I. V. împotriva pârâtei S. I. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta I. V., iar pentru pârâta SC I. SA se prezintă avocat Știrbu Pavel, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 131 raportat la art. 95 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă și la art. 269 Codul muncii, art. 208-210 din Legea nr. 62/2011.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei, răspuns la întâmpinare formulat de către reclamantă, note de ședință din partea pârâtei și cereri în probațiune.
La dosarul cauzei s-a depus dovada participării părților la ședința de informare în vederea avantajelor medierii, obligatorie conform Legii nr.192/2006 modificată prin O.U.G. nr. 90/2012 și
O.U.G. nr. 4/2013, mediere ce s-a efectuat în Camera de consiliu a instanței.
În baza art.238 NCPC, tribunalul dă cuvântul reprezentanților părților cu privire la estimarea duratei procesului. Reclamanta depune la dosar decizia civilă nr.53/RR/2011 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și apreciază că litigiul poate fi soluționat la următorul termen de judecată. Reprezentantul pârâtei apreciază că pricina poate fi soluționată la acest termen de judecată, considerând că o parte din înscrisurile depuse la dosar nu sunt relevante în cauză.
Tribunalul având în vedere poziția părților, împrejurările cauzei, raportat la cererile formulate, la probele solicitate, la necesitatea soluționării procesului într-un timp optim și previzibil, estimează durata necesară procesului ca fiind de maxim 3 luni.
Întrucât, conform prevederilor art.248 alin.1 din Noul cod de procedură potrivit cărora excepțiileprocesuale se soluționează cu prioritate, dat fiind faptul că pentru rezolvarea acestora nu este nevoie de probațiune, înscrisurile justificative în susținerea punctelor de vedere exprimate de litiganți fiind pe deplin lămuritoare, tribunalul pune în discuție excepțiile invocate în apărare, respectiv excepția autorității de lucru judecat, a prescrierii dreptului la acțiune/ tardivității cererii și a lipsei de interes, dând cuvântul părților în susținerea lor și în apărare.
Reprezentantul pârâtei, avocat Știrbu Pavel, arată că susține toate excepțiile astfel cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea lor potrivit motivelor arătate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit dovezilor pe care le depune la dosar.
Reclamanta I. V., solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate de pârâtă potrivit apărărilor formulate în scris prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, pe care le susține în totalitate.
Tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.de mai sus, reclamanta I. V., a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA B., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a concedierii colective dispusă în anul 2009 luna februarie-martie (art.76, din Codul muncii, L.53/2003 rep. coroborat cu art. 2 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă), anularea concedierii colective și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat (art. 78 alin(l) din Codul muncii, Legea 53/2003, rep) și repunerea sa în situația anterioară emiterii actului de concediere (art. 78 alin.( 2) din C.muncii aplicabil în anul 2009) pentru nerespectarea procedurii concedierii colective prevăzută în Legea 53/2003, republicată - Codul muncii- secțiunea a 5-a și în O.U.G.98/1999, republicată, în vigoare în anul 2009, avându-se în vedere următoarele motive de fapt și drept.
Nu există nici o decizie dată de angajatorul SC I. SA B., care să determine concedierea colectivă, asa cum impune art. 69, alin.3 din Codul muncii, deoarece organul de conducere și de administrare al societății comerciale angajatoare este ADUNAREA GENERALĂ ORDINARĂ A ACȚIONARILOR, care în virtutea art, 111, alin.( 2) lit.f din Legea 31/1991, rep. coroborat cu art. 12.2, lit.g din Statutul societății, ar fi trebuit să hotărască desființarea uneia sau mai multor unități ale societății, care ar fi stat la baza concedierii colective. Nu există PROGRAM DE RESTRUCTURARE, adoptat de adunarea generală ordinară a acționarilor, impus de art. 9, alin.l din OUG 98/1999. Din cuprinsul RAPORTULUI CURENT, înregistrat cu nr. 825/_, semnat numai de Președintele CA ing:Chiciudean I., se constată că la baza concedierii colective dispusă de SC I. SA B. în luna februarie a fost RESTRUCTURAREA societății prin concedierea a unui număr de 102 salariați» printre care a fost și ea, menționată fiind în lista personalului nominalizat pentru concedierea colectivă la poziția 16. RAPORTUL CURENT a fost depus pentru prima dată la dosarul_ . SC I. SA B., fiind o societate cu capital integral privat, RESTRUCTURAREA societății trebuie să respecte în totalitate impunerile art. 8 și 9 din OUG 98/1999, iar programul de restructurare trebuie adoptat de adunarea generală a acționarilor.
Întrucât nu există decizia angajatorului impusă de art.69, alin.3 din Codul muncii, nu există programul de restructurare adoptat de adunarea generală a acționarilor, acte pe care le impune legislația muncii și care stau la baza concedierii colective, înseamnă că nu există procedura prevăzută de lege și în acest caz vin aplicabile dispozițiile art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitatea absolută.
Concedierea colectivă este ilegală și pentru următoarele motive:
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE al angajatorului nu era îndreptățit prin Legea nr. 31/1991, rep. și de statutul societății să efectueze și să dispună RESTRUCTURAREA societății și disponibilizarea salariaților prin concedierea colectivă în raport de atribuțiile stabilite de art. 142, alin.l din Legea 31/1991 coroborat cu art.15.1 din Statutul societății ce impun îndeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor. La emiterea Hotărârii nr. 2 din_ , nu mai era un consiliul de administrație valid, funcționând ilegal și prin abuz de putere întrucât a fost ales prin hotărârea nr. 5 /2005 a Adunării generale a acționarilor de la SC I. SA B. , fiind constituit din: președinte, primvicepreședinte; vicepreședinte ( care nu au fost desemnați administratori) și 2 administratori. Legea 441/2006, care modifică și completează Legea 31/1991, legea societăților comerciale, prin Secțiunea I, art. 137 alin.(l) impune că, societatea comercială este administrată de unul sau mai mulți administratori, care
vor fi desemnați de adunarea generală ordinară a acționarilor, conform art. 137A1 alin.(l). Art. IV din O.U.G. nr. 82/ 2007, impunea că în termen de 6 luni, de la intrarea în vigoare a ordonanței, societățile comerciale trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute de art. 137 alin.(l), adică societatea să fie administrată de administratori, desemnați de adunarea generală ordinară a
societății, art. 137A1 alin.(l). O.U.G nr. 82/2007, a fost publicată în M.O la data de_ , deci termenul de 6 luni s-a implinit la data de_ , acesta fiind ultimul termen la care consiliul de
administrație ales prin hotărâre nr. 5/2005 AGA mai era valid. După acest termen, adunarea generală ordinară a societății în impunerile art. 137 ind.1 alin.l din Legea 31/1991, republicată coroborat cu capitolul 14, art,14.1 din Statutul societății era obligată să desemneze cei 5 administratori ai societății, ori nu există hotărâre a adunării generale ordinare a acționarilor care să
desemneze cei 5 administratori ai societății, care să constituie Consiliul de administrație. Hotărârea 2 din_ (atenție, anul 2010, nu este o greșeală materială, este un act de înșelăciune și fals, această hotărâre fiind emisă de Președintele CA ing.Chiciudean loan, după ce reclamanta a dat în judecată angajatorul) este un act fals, deoarece Consiliul de Administrație al SC I. SA B. cât și Președintele Consiliului de Administrație al SC I. SA B., care semnează acest act, nu mai erau validați de adunarea generală ordinară a acționarilor societății.
DECIZIA Nr. 61/_ , dată și semnată de ing. Chiciudean loan, de această dată în calitate de director general, precizează că numirea de director general s-a făcut prin hotărârea nr. 5/2005 dată de A.G.A., cu toate că art. 137 ind1 alin.(l) din Legea 31/1991, rep.( Legea 441/2006) coroborat cu Capitolul" 14, art. 14.1 din Statutul societății impunea ca adunarea generală ordinară a acționarilor să desemneze administratorii, care formează consiliul de administrație. Ori până în luna martie, anul 2009, adunarea generală ordinară a acționarilor SC I. SA B. nu a mai desemnat cei 5 administratori impuși de art.14.1 din Statutul societății, ceea ce a dus la inexistenta unui consiliul de administrație valid și legal. Doar prin abuz de putere și încălcare gravă a legii, ing.Chiciudean loan a considerat că mai este președintele consiliului de administrație ales de adunarea generală a acționarilor prin Hotărârea nr. 5/2005. După data de_, când s-au împlinit cele 6 luni impuse de art. IV din Ordonanța de urgență nr. 82/2007, consiliul de administrație ales prin hotărârea AGA nr. 5/2005 nu mai putea funcționa. În îndeplinirea art. V din Ordonanța de urgență nr. 82/2007, contractele de muncă ale membrilor consiliului de administrație, aleși în baza hotărârii nr. 5/2005 dată de AGA SC I. SA B. sunt desfăcute cu data de_ .
În concluzie, consiliul de administrație al angajatorului SC I. SA B. și directorul general ing.Chiciudean loan nu aveau nici un drept să dispună concedierea colectivă.
In baza motivelor de fapt și de drept precizate, solicită instanței să constate nulitatea absolută a concedierii colective, să dispună îndeplinirea întocmai a impunerilor art. 78 alin.l șa 2 din Codul muncii aplicabil la data dispunerii concedierii colective.
Pârâta SC I. SA a formulat întâmpinare
(f.43-46) prin care se opune admiterii acțiunii solicitând a se retine excepția autorității de lucru judecata fata de noua cerere introductiva formulata de către reclamanta, iar pe fondul pentru lipsa temeiniciei cu solicitarea de a i se aplica reclamantei o amenda pentru introducerea cu rea credința a unei cereri, pentru următoarele motive.
Realizarea concedierii colective - program nr.638 /10 martie 2009 s-a realizat în prima etapa in baza art.69-70 din Codul muncii, odată cu notificarea proiectului de concediere colectiva nr.357 /_, către Sindicat, cu adresa nr.358 /_ ; către I.T.M. B., cu adresa nr.359 /_ ; către
A.J.O.F.M. B., cu adresa nr.360 /_, având la baza hotarirea Consiliului de Administrație nr.02 / 12 februarie 2009. A doua etapa a vizat negocierea procedurii de concediere colectiva (art.71 Codul muncii), pe baza ședințelor de negociere intre partenerii sociali, in cadrul cărora s-au negociat toate posibilitățile de stopare / diminuare a concedierii salariaților asa cum acestea sunt prevăzute in codul muncii, contractul colectiv la nivel de ramura, precum si de contractul colectiv la nivel național. Din cadrul acestei etape fac parte si următoarele documente: poziția Sindicatului I. (nr.3 /_ ) fata de proiectul de concediere ; răspunsul consiliului de administrație (nr.430 / _
) fata de poziția sindicatului. La finalul negocierii partenerii sociali au ajuns la concluzia dura si obiectiva, ca procedura concedierii are la baza motive reale si serioase si ca aceasta nu poate fi evitata. A treia etapa de concediere a fost realizata in baza art.71 ind.1 Codul muncii si a fost declanșata odată cu notificarea programului de concediere colectiva nr.638 /_, către Sindicat, cu adresa nr.639 /10 martie 2009 ; către I.T.M. B., cu adresa nr.640 /10 martie 2009 ; către A.J.O.F.M. B., cu adresa nr.641 /10 martie 2009, având la baza decizia nr.61 /_ emisa de către Directorul General. A patra etapa a privit solicitarea reducerii procedurilor de concediere colectiva, pârâta solicitând instituțiilor abilitate aprobarea reducerii perioadei procedurilor de concediere colectiva, potrivit dispozițiilor art.711, alin.5 / 6 din Codul muncii, conform adreselor expediate către I.T.M. B., cu adresa nr.698 / 17 martie 2009; către AJ.O.F.M.
, cu adresa nr.699 / 17 martie 2009. A cincea etapa referitoare la aprobarea reducerii procedurilor de concediere s-a materializat pe baza următoarelor acte: I.T.M. B. a răspuns cu adresa nr.1905 / 18 martie 2009; A.J.O.F.M. B. a răspuns cu adresa nr.856 / 18 martie 2009. A șasea etapa vizând emiterea preavizelor si deciziilor individuale de concediere s-a materializat, in cazul de fata, prin emiterea următoarelor acte: preaviz de concediere nr.413 / 30 martie 2009 ; decizia de concediere nr.65 / 30 martie 2009 . A șaptea etapa a privit realizarea serviciilor de
preconcediere de A.J.O.F.M. B., conform procesului verbal nr. 1117 / 09 aprilie 2009. Deoarece, au fost realizate etapele legale necesare realizării procedurii de concediere colectiva, instituțiile abilitate cu controlul legalității procedurilor (I.T.M. / A.J.O.F.M.) au validat legalitatea concedierii colective, inclusiv instanțele judecătorești sesizate.
În ceea ce privește selecția salariaților ce urmau a fi concediați, arată că la data finalizării negocierilor la programul de concediere nr.638 / 10 martie 2009 era in vigoare contractul colectiv de munca nr.605 /_, care a incetat la 06 aprilie 2009. Astfel, potrivit dispozițiilor contractului colectiv (art.104, pct.1-4), reclamanta a fost selectata la concediere pe baza celui mai mic punctaj obținut prin fisa de evaluare. De altfel, ea nu a avut nicio obiecție cu privire la fisa de evaluare intocmita, si nici la punctajul obținut (421 puncte), asumindu-si rezultatele stabilite in fisa respectiva, prin semnarea acesteia, la data de 31 ianuarie 2009. Dupa cum rezulta din centralizatorul intocmit in ceea ce privește aprecierea personalului, pentru anul 2008, din cadrul compartimentului aprovizionare, contestatoarea a realizat cel mai scăzut punctaj dintre cei trei referenți aprovizionare. Ori, angajatorul are interesul sa mențină in funcție, in urma unor astfel de masuri, salariații care dețin cele mai inalte competente si criterii de performanta . Deci, in mod justificat a fost dispusa concedierea contestatoarei pentru motive ce nu tin de persoana acesteia, postul ocupat de aceasta (referent aprovizionare) in cadrul compartimentului fiind desființat si eliminat din organigrama, acest aspect fiind evidențiat si in statul de funcțiuni al compartimentului, incepind din data de 01 iunie 2009. Concedierea reclamantei a fost realizata prin emiterea previzului nr.413 /_, precum si a deciziei de concediere individuala, emisa sub nr.65 / 30 martie 2009. Data comunicării acestor inscrisuri reclamantei este data de 30 martie 2009. Corectarea datei de încetare a raporturilor de munca, din preavizul de concediere si din decizia de concediere, se datorează faptului ca reclamanta a beneficiat de concediu medical, în perioada 30 aprilie 2009 - 28 mai 2009, perioada in care preavizul acordat a fost suspendat. De altfel, reclamanta a declarat, in fata magistraților de la Tribunalul B., odată cu soluționarea dosarului nr._ ca, data la care a semnat personal actele menționate este 30 martie 2009, asa cum rezulta menționat la pag.10 din sentința nr.5022 /_ .
Motivele care au generat restructurarea si reorganizarea firmei au fost determinate de efectele crizei economice, lipsa comenzilor pentru fabricile componente, pierderea unor contracte si licitații, realizarea de către firma a unor parametrii economici slabi si, nu in cele din urma, costurile de producție ridicate pentru produselor realizate de firma, aspecte care au condus la pierderea competitivității pe piața. La finele lunii decembrie, a anului 2008, societatea a pierdut licitația la un contract internațional, pentru societatea Mavir din Ungaria, in valoare de 12.342.360 euro. Pentru a evidenția efectele crizei economice asupra firmei prezintă citeva date: cifra de afaceri in 2009 este de 84.639.406 lei, fata de 145.511.194 lei din anul 2008 ; producția marfa in 2009 este de
90.783.415 lei, fata de 164.187.860 lei din anul 2008 ; profitul net in 2009 este de 5.181.959 lei, fata de 12.267.168 lei din anul 2008 . Deci, firma a suferit o reducere a activității cu 42 % fata de activitatea din 2008 . Chiar si in condițiile efectuării ambelor programe de concediere colectiva in anul 2009, din lipsa comenzilor de fabricație, societatea a fost nevoita sa trimită o parte din salariații ramași la dispoziție, in șomaj tehnic, in primele 5 luni, existind temeri serioase si obiective ca societatea ar putea fi inchisa in condițiile in care criza economica nu isi diminua efectele .
Față de aceste clarificări prealabile, invocă excepția autorității lucrului judecat. Problemele legate de legalitatea programului de concediere colectiva, cele in legătura cu concedierea individuala si repunerea in drepturi au fost tranșate in justiție, soluțiile pronunțate in aceste dosare sunt definitive si beneficiază de autoritate de lucru judecat. Ca atare, solicitările formulate sunt inadmisibile, intrucit nu mai este posibila legala reluarea dezbaterilor asupra problemelor ce au fost tranșate, odată, definitiv.
In ce privește constatarea nulității absolute / anularea concedierii colective cu privire la programul de concediere colectiva nr.638 /_, precum si repunerea in drepturi a reclamantei, exista următoarele soluții definitive, dupa cum urmează: Tribunalul B., dosar nr._, sentința nr.l194/l iunie2011; Curtea de Apel C., dosar nr._, decizia nr.4945 / 29 noiembrie 2011. Instanțele au reținut, in mod definitiv ca, reclamanta nu are calitate procesuala activa pentru a fi parte intr-o cerere in constatarea nulității absolute / anularea concedierii colective realizata printr-un program de concediere, in cazul in care, reclamanta formulează cererea in afara termenului de contestare a deciziei de concediere individuala (30 zile). S-a reținut de instanțe, pe de
alta parte ca, o atare cerere ar fi si lipsita de interes, din partea salariatului, cita vreme scopul urmărit de acesta este reincadrarea in activitate.
In ce privește " repunerea in situația anterioara " sau, altfel spus, reincadrarea in munca a reclamantei, urmare anularii deciziei de concediere individuala, exista următoarele soluții definitive, dupa cum urmează: Tribunalul B., dosar nr._, sentința nr.5022/_ ; Curtea de Apel
, dosar nr._, decizia nr. l079/_ ; Curtea de Apel C., dosar nr._, decizia din 05 octombrie 2011; Curtea de Apel C., dosar de revizuire, nr.1429/2011, sentința nr.53/_ . Instanțele au reținut, in mod definitiv ca, cererea reclamantei pentru soluționarea acestor aspecte a fost depusa in afara termenului legal imperativ (30 zile de la primirea deciziei de concediere) de contestare, astfel ca, cererea reclamantei a fost respinsa ca tardiva.
Pe fond,
criticile reclamantei nu sunt întemeiate. Consiliul de administrație al S.C. I. SA este mandatat, prin lege, cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al firmei .Obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat. In consecința, consiliul de administrație al firmei, in baza Hotărârii nr.2 / 2009 si a dispozițiilor art.15.1 / art.15.6 / art.15.7 din Statutul firmei, in ședința din 12 februarie 2009, a aprobat programul de restructurare al societății si a mandatat directorul general sa faca demersurile legale pentru punerea in aplicare a masurilor aprobate prin hotarirea menționata. De asemenea, consiliul de administrație a fost, la rindu-i, mandatat de către adunarea generala a acționarilor, la data de 22 aprilie 2009, sa procedeze la reorganizarea si restructurarea fabricilor de producție, a compartimentelor funcționale, sa modifice organigrama firmei precum si sa faca redimensionari si restructurări de personal. Hotarirea in discuție a fost publicata in Monitorul Oficial nr.2801 / 22 mai 2009. Pe de alta parte, adunarea generala a acționarilor, la data de 27 aprilie 2010, a aprobat raportul de gestiune al CA. pentru exercițiul financiar 2009, a dat descărcare de gestiune administratorilor firmei, precum si a aprobat organigrama firmei. Hotarirea in discuție a fost publicata in Monitorul Oficial nr.2101 /13 mai 2010. Prin hotaririle adoptate adunarea generala ordinara a acționarilor a ratificat in mod expres programul de reorganizare si restructurare a activității firmei, realizate de către consiliul de administrație, in cursul exercițiului financiar 2009. Astfel, toate actele incheiate de către consiliul de administrație al firmei, pentru realizarea programului de concediere colectiva nr.638 / 10 martie 2009, realizate in calitate de mandatar ai adunării generale a acționarilor I., ratificate expres de mandant (A.G.O.A.), sunt actele mandantului insasi si produc efecte juridice direct in persoana angajatorului (I. ). Deci, concedierea s-a realizat in baza programului de concediere nr.638 /_ si, in consecința, nu exista un alt program de concediere colectiva, ascuns sau substituit. In aceeași ordine de idei, solicită sa se constate ca, instanțele au mai statuat asupra legalității concedierii colective si individuale realizate de I., asa cum rezulta din sentința nr.2442 /_, din dosarul Tribunalului
Nasaud, nr._, hotarire definitiva prin decizia nr.468 /18 februarie 2013, pronunțata de către Curtea de Apel C. . Ca atare, afirmațiile reclamantei sunt false, poziția pârâtei este exprimata prin raportare la dispozițiile art.1546 vechiul cod civil si art.70 / art.72 / art.137 din Legea nr.31 / 1990, raportat la dispozițiile art.6, alin.2 din Noul Cod civil.
Concediere colectiva, pe baza programului de concediere colectiva nr.638 / 10 martie 2009, a fost realizata potrivit dispozițiilor din Codul muncii, Contractului colectiv de munca existent in firma, Contractului colectiv incheiat la nivel de ramura, precum si a Contractului colectiv de munca existent la nivel național. Dispozițiile O.U.G. nr.98 /1999 nu erau aplicabile firmei deoarece: ordonanța a fost modificata si / sau abrogata implicit odată cu intrarea in vigoare a Codului muncii, care a intrat in vigoare in 05 februarie 2003, pe baza Legi nr.53 / 2003; pârâta nu se afla in situația prevăzuta de art.8 din O.U.G. nr.98 / 1999, adică angajatorul nu înregistra pierderi sau arierate, in fiecare luna, timp de 12 luni consecutive, asa cum acest aspect este detaliat de art.3 din H.G.R. nr.624 /1999 ; salariații concediați de la I. nu beneficiau de plățile compensatorii finanțate din bugetul de stat prevăzute de ordonanța (art.27 / art.37 / art.40 / art.55 -art.57 din ordonanța). Si este asa, deoarece, incepind cu data de 22 iunie 2000, astfel de ajutoare de stat se achita doar societăților inscrise in LISTA cuprinzând unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (RICOP), potrivit art.I, pct.39 si Anexei la Legea nr.312 / 2001 .Din conținutul legii in discuție au fost avute in vedere de către angajator dispozițiile art.42, in baza cărora angajatorul le-a acordat salariaților concediați, potrivit contractului colectiv de munca existent in firma, si a programului de concediere,
compensații bănești finanțate integral din fondul propriu de salarii al angajatorului. Deci, angajatorul nu trebuia sa respecte dispozițiile O.U.G. nr.98 /1999, fapt care rezulta explicit si din considerentele sentinței civile nr.2442 /_, data in dosarul Tribunalului B. Nasaud, nr._
, hotarire care a devenit definitiva prin decizia civila nr.468 /18 februarie 2013, pronunțata de către Curtea de Apel C. . Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
Reclamanta "contesta" consiliul de administrație care a fost ales de către adunarea generala a acționarilor I., publicata in M. Oficial nr.1433 / 04 mai 2005. In primul rând, pârâta invocă excepția tardivității cu privire la soluționarea unei astfel de cereri, avind in vedere faptul ca o astfel de hotarire putea fi contestata de reclamanta in termen de maxim 15 zile de la dat publicării acesteia in Monitorul Oficial. In al doilea rind, poziția reclamantei nu este întemeiata, hotarirea menționata este legala, acesta a fost si motivul pentru care a fost aprobata de către judecătorul delegat de la registrul comerțului si, ulterior, s-a dispus publicarea acesteia in Monitorul Oficial. Pe de alta parte, hotarirea A.G.O.A. menționata (M.Oficial nr.1433/04 mai 2005) a fost in vigoare pina la data publicării noii hotariri A.G.O.A. (M.Oficial nr.2801/22 mai 2009), deci,la data formulării prezentei acțiuni,hotarirea in discuție nu mai era in vigoare (nu mai producea efecte juridice)deci orice discuție pe marginea acestei hotariri este caduca. Deci consiliul de administrație ales prin hotarirea menționata a funcționat in mod legal pina la adunarea generala din 22 aprilie 2009, precum si, ulterior acestei date, potrivit noii hotariri de alegere a acestuia, hotarire publicata in Monitorul Oficial nr.2801 / 22 mai 2009. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile O.U.G nr.82/2007, publicată in Monitorul Oficial nr.446/_ . Din actul normativ menționat trebuie luate in considerare dispozițiile art.IV / art.V care se refera la raportul juridic in baza căruia se exercita funcția de director/administrator, astfel: pe baza unui contract de munca încheiat cu societatea angajator in perioada anterioara apariției legii; pe baza unui contract de mandat comercial incheiat cu societatea, pentru indeplinirea funcției de director cit si a funcției de administrator, dupa data apariției legi. Totuși, legiuitorul a stabilit o excepție pentru firmele existente, potrivit tezei finale de la art.IV din ordonanța in discuție, in sensul ca:" Până la finalizarea acestor demersuri, societatea poate funcționa cu structura de administrare existentă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta" așadar, natura juridica a termenului de 6 luni, prevăzut in teza anterioara a articolului citat din ordonanța, este aceia a unui termen de recomandare. Dispozițiile de desfacere a contractelor de munca, anexate de către reclamanta, sunt dovezi de punere in aplicare a art.V din O.U.G. nr.82 / 2007 si, ca atare, in continuarea acestor decizii, desfășurarea activității directorilor/administratorilor s-a realizat pe baza de mandat. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
Privitor la indeplinirea funcției de director general/președinte CA, pârâta invocă excepția tardivității cu privire la soluționarea unei astfel de cereri, având in vedere faptul ca o astfel de cerere putea fi contestata in termen de maxim 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial a hotaririlor AGA de numire in funcție. Menționează ca dl.CHICIUDEAN I. indeplineste cumulativ funcția de președinte al consiliului de administrație si de director general incepind cu data de 07 martie 1991, actualul mandat al acestor funcții inceteaza la 27 aprilie 2014. La data realizării programului de concediere nr.638 / 10 martie 2009, dl CHICIUDEAN I. îndeplinea, cumulativ, cele doua funcții amintite: președinte CA. si director general. Dovada acestor afirmații o face si pe baza informațiilor nr.21557 /_ emise de către Oficiul Registrului Comerțului B., potrivit art.4 din Legea nr.26 / 1990 . In alta ordine de idei, potrivit statutului societății, art.14.1/ art.18.1, in vigoare la data realizării programului de concediere colectiva si pina la data prezentei intimpinari, președintele consiliului de administrație al firmei indeplineste, de drept, si funcția de director general al societății, potrivit dispozițiilor art.143, alin.l din Legea nr.31 / 1990 . Poziția reclamantei pe marginea funcțiilor de director general si președinte CA., pentru mandantul (angajatorul) s.c. I. s.a., nu este intemeiata si solicită respingerea acesteia..
Privitor la decizia directorului general nr.61 / 10 martie 2009, a avut la baza executarea mandatului acordat prin hotarirea CA. nr.2 /_, precum si avind in vedere calitate de reprezentant legal al angajatorului. Aceasta decizie, reprezintă actul tehnic in baza căruia angajatorul, dupa finalizarea consultărilor cu Sindicatul pe marginea concedierii colective, a dispus efectiv punerea in aplicare a programului de concediere, aprobat de către consiliul de administrație. In realitate, directorul general al firmei a pus in aplicare hotarirea consiliului de administrație
adoptata cu privire la realizarea procedurii de concediere colectiva. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
Privitor la hotarirea C.A., nr.02 /12 februarie 2010, menționarea anului 2010 pe hotarire este o eroare de redactare. Dupa cum se poate constata, documentul depus la dosar este un extras din registrul de sedinte al consiliului de administrație, iar antetul extrasului de hotarire precizează, de doua ori consecutiv, ca data ședinței consiliului de administrație a fost aceea de 12 februarie 2009. Mențiuni identice, cu privire la data de adoptare a hotariri consiliului de administrație sunt precizate atit in proiectul de concediere colectiva cit si in programul de concediere. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si va rugam sa o respingeți.
Privitor la repunerea in situația anterioara a reclamantei, solicitarea nu este intemeiata intrucit o atare solicitare putea fi admisa numai dupa anularea deciziei prin care s-a dispus concedierea individuala a acesteia, aspect ce nu mai poate fi realizat datorita efectelor autorității de lucru judecat. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
Privitor la despăgubirea reclamantei, invocă în primul rând tardivitatea unei asemenea cereri. Potrivit dispozițiilor legale, speciale in materie de litigii de munca (art.283, alin.l, lit."c" din Codul muncii in vigoare la data concedierii reclamantei), aceasta putea depune o astfel de cerere, in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (decizia nr.65/_, respectiv pina cel mai târziu la data de 30 martie 2012. Astfel ca, la data inregistrarii cererii (_ ) dreptul la acțiune este prescris. In al doilea rind, solicitarea reclamantei nu este intemeiata intrucit o atare solicitare, putea fi admisa numai in condițiile stricte precizate la punctul anterior al intimpinarii aspect ce nu mai poate fi realizat datorita efectelor autorității de lucru judecat. Poziția reclamantei pe aceasta tema este falsa si solicită respingerea ei.
Privitor la aplicarea unei amenzi reclamantei, aceasta isi "motivează", in mod netemeinic, prezenta acțiune ( noua cerere) pe baza răspunsului primit de la Ministerul Public, emis sub nr.7049
/_ . Doar ca acest răspuns nu reprezintă o hotarire judecătoreasca ci un răspuns la o petiție, răspuns prin care se respinge cererea acesteia de a se declanșa un recurs in interesul legii. Chiar si in situația in care ar fi existat o decizie data intr-un recurs in interesul legii, aceasta hotarare nu are niciun efect asupra hotaririlor judecătorești examinate si nici cu privire la situația părtilor din acele procese, potrivit art.330, indice 7 vechiul C. pr. Civila. Ori, intrucit familiarizarea reclamantei cu mediul judiciar este de notorietate (avind in vedere prezenta acesteia in instanța si procesele avute cu firma - 8 procese), opinează ca drepturile procesuale ale acesteia sunt exercitate cu rea credința, asa incit solicită și sancționarea acesteia, potrivit art.187, alin.1, pct.l, lit."a)" din Legea nr. 134/ 2010 .
In drept invocă dispozițiile art.205 / art.430 - art.435 din Noul C.proc.civila.
Reclamanta I. V. a depus răspuns la întâmpinare
(f.163-170) prin care arată următoarele:
Față de excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, solicită respingerea acesteia, întrucât cauza dosarului este un conflict de muncă conform art. 77 din Codul muncii iar calitatea de parte îi este conferită de art. 282 lit.a din Codul muncii.Excepția autorității de lucru judecat, se referă la: hotărârea pronunțată prin S.C._ din dosarul civil_, unde cererea de chemare în judecată a fost respinsă prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei I. V., în ceea ce privește capătul de cerere de constatare a nulității absolute și a anulării concedierii colective, a programului de concediere colectivă nr. 638/_ ; a Deciziei nr. 61/_ si a tuturor actelor ce au stat la baza acestei concedieri (pag. 7) La hotărârea pronunțată prin Decizia civilă nr. 4945/R/2011 a Curții de Apel C., prin care s-a precizat că, contestarea procedurii de concediere colectivă trebuie să se facă în termenul de contestare a deciziei individuale de muncă ( pag. 10) fără a preciza articolul din legislația muncii care impune această obligație. Cererea din dosarul_, se referea exclusiv la PROGRAMUL DE CONCEDIERE COLECTIVĂ nr. 638/_ și la Decizia nr. 61 /_ ori în prezentul dosar solicit nulitatea absolută a concedierii colective dispusă în baza HOTĂRÂRII nr. 2 /_ a Consiliului de administrație al angajatorului SC I. SA B., hotărâre despre care a luat cunoștiință doar în cadrul procesului din dosarul_ . Prin fals și înșelătorie, în decizia de concediere individuală nr. 65/_ ( f. ) și în preavizul cu nr. 413 /_ ( f. ) singurele acte legate de concedierea colectivă, ce i-au fost comunicate reclamantei, reprezentantul angajatorului SC I. SA B., dir. general Chiciudean I., a precizat că, " Având în vedere PROGRAMUL DE CONCEDIERE
COLECTIVĂ nr. 638/_ ( pct.3 ) aprobat prin Decizia nr. 61/_, în baza căruia a fost aprobată restructurarea și reorganizarea societății din motive economice..."; fără a preciza cine a aprobat progamul de concediere colectivă nr. 638 /_ și cine a emis Decizia nr. 61/_, prin acest act de viclenie înșelând în fapt reclamanta. Numai în cadrul proceselor din dosarelor civile :_ ;_ și apoi în_ am constatat că PROGRAMUL DE CONCEDIERE COLECTIVĂ nr. 638/_ și DECIZIA nr. 61/_ reprezintă notificare impusă de art. 711 alin.(l) din Codul muncii care este o etapă a procedurii de concediere colectivă impusă prin Secțiunea a S-a din Codul muncii și nu este programul de restructurare impus de art. 9 alin.(l) din O.U.G.98/1999 republicată. Raportat la art. 711 alin.(l) din Codul muncii, angajatorul nu putea emite o decizie pentru această etapă a concedierii. Luat în context, verbul a decide nu impune emiterea unei decizii, el impune continuarea unei proceduri din aplicarea măsurii de concediere colectivă. Decizia de concediere colectivă a angajatorului trebuia emisă în baza art. 69 alin. (3) din Codul muncii și chiar dacă este precizată la punctul 3, ea trebuia emisă înainte de a începe procedura concedierii colective impusă de Secțiunea a 5-a din Codul muncii. Prin adresa nr. 7049/4889/III-7/2012, primită drept răspuns la memoriu depus,de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a precizat foarte clar căs-a constatat că practica judiciară este majoritară în această materie, în sensul că salariații au calitate procesuală activă în contestațiile formulate împotriva deciziilor de concediere colective» chiar și atunci când sunt formulate separat de contestațiile împotriva deciziilor de concediere individuală, precizându-se că doar în cazul dosarului_ ( unde a avut calitatea de reclamanta) s-a exprimat un punct de vedere contrar, adică, simplu salariat nu este îndrituit să solicite anularea întregii proceduri de concediere colective. Din hotărârile depuse de pârâtă alături de întâmpinare precum și în dosarele civile_ ; 2166._ ;_ ;_, reiese cu certitudine că a avut calitate procesuală activă de a solicita restituirea unor drepturi bănești constând în despăgubirile atribuite în baza art. 69 alin.(2 ) lit. f din Codul muncii, articol cuprins în Secțiunea a 5-a Procedura concedierii colective..
Față de apărările pârâtei de fond, în esență reiterează și argumentează in extenso motivele de fapt și drept pe care se întemeiază acțiunea promovată, conchizând că Hotărârea nr. 21 din_ este un act fals, emis după finalizarea procesului din dosarul_ și după depunerea cererii din dosarul civil nr._ ; intenționat și cu rea-credință, pentru a induce în eroare instanța de judecată, pârâta depune alături de îmtâmpinare atât acte impuse de Secțiunea a 5-a din Codul muncii privind concedierea colectivă cât și acte impuse de OUG 98/1999 rep. privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Nu există acte doveditoare care să ateste faptul că s-au îndeplinit impunerile art. 69 alin.(l) lit. a și b din Codul muncii - Legea 53/2003 republicată. Nu există acte doveditoare care să ateste faptul că reclamanta I. V., în calitate de salariat concediat a fost informată că este propusă pentru concedierea colectivă, impunerea dată de Secțiunea a 5-a din Codul muncii. în perioada în care se făcea procedura concedierii colective salariata era trimită cu 75% nefiind în unitate în această perioadă. Mai mult, pentru a ascunde că se face concediere colectivă reprezentatul angajatorului, dir. gen.ing.Chiciudean I., a trimis toate acte impuse de procedura concedierii colective, adică: adresa nr. 359/_ -către ITM B. -Năsăud; 360/_ către AJOFM B. - Năsăud fară a fi înregistrate în registrul general de ieșire a societății, tocmai pentru a nu se afla că se face concediere colectivă. Nu există actul impus de art. 71 din Codul muncii prin care AJOFM B.
-Năsăud să comunice pârâtei SC I. SA B. soluțiile date la problema concedierii colective.
În ceea ce privește amendarea sa, solicită să se respingă această cerere.
Lasă la aprecierea instanței să decidă dacă pârâta poate fi trasă la răspundere pentru faptul că în dosarele_ ;_ intenționat și cu rea - credință nu a depus la dosar actele care au fost executate de ea privind concedierea colectivă cum de fapt nu a depus la acest dosar înștiințarea cu nr. 196/_, iar unele acte cum sunt tabelele le-a depus fară a fi datate tocmai pentru a înșela reclamanta și a induce în eroare instanța. Tot pentru a induce în eroare, pârâta depune la dosar acte privind procedura concedierii colective impusă de secțiunea a 5-a din Codul muncii și acte impuse de OUG 98/1999 rep, dar susține că concedierea colectivă s-a făcut cu respectarea impunerilor din Codul muncii. Precizează faptul că pentru actele de înșelăciune și fals, dosarul civil_, a fost trimis pentru cercetare penală.
În final reclamanta susține că dreptul său la acțiune nu este prescris, nulitatea absolută fiind imprescriptibilă.
Prin notele de ședință atașate la dosar f. 200, pârâta
invocă pe de o parte excepția lipsei de interes a reclamantei
în ce privește constatarea nulității absolute a concedierii colective, întrucât în considerentele deciziei nr. 4945/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a reținut că dacă fostul salariat nu atacă decizia de concediere individuală în termenul imperativ de 30 zile, acesta nu poate justifica vreun interes în contestarea actelor prin care s-a dispus concedierea colectivă având în vedere scopul urmărit de salariat prin declanșarea unei atare acțiuni, respectiv cel de anulare a deciziei individuale de concediere și reintegrarea fostului salariat în funcție, iar pe de altă parte excepția autorității de lucru judecat
și în ce privește constatarea nulității absolute a concedierii colective dispuse în baza hotărârii CA nr. 2/_, întrucât acest act a mai fost suspus analizei instanțelor de judecată în dosarul nr._, finalizat cu respingerea pretențiilor reclamantei de constatare a nulității absolute/anulare a concedierii colective realizate prin programul de concediere nr. 638/_ .
Examinând prioritar, conform art.248 NCPC, excepțiile procesuale discutate în condiții de contradictorialitate, tribunalul reține următoarele.
Pârâta-fost angajator pretinde că dreptul reclamantei-fost angajat la exercițiul acțiunii pendinte având ca obiect desființarea concedierii colective dispusă în anul 2009 cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii actului de concediere este afectat de următoarele neregularități: autoritatea de lucru judecat, prescrierea dreptului la acțiune/ tardivitatea cererii și lipsa de interes. Excepțiile procesuale invocate în apărare au caracter dirimant, tinzând la împiedecarea judecării fondului cauzei, astfel încât se impun a fi rezolvate premergător cercetării temeiniciei și legalității pretenției deduse judecății. Concursul priorității în examinare este în favoarea acelei excepții ale cărei efecte procesuale, în cazul admiterii, se repercutează mai întâi asupra celorlalte, făcând fără prisos orice alte verificări, alin. 2 al art. 248 instituind regula potrivit căreia excepția prioritară poate impune nesoluționarea altor excepții cu care a fost dezbătută simultan, soluționarea favorabilă lipsind de sens rezolvarea tuturor celora ce îi succed. În cazul dat, întâietate în examinare are excepția lipsei interesului reclamantei în a sesiza neconformitatea concedierii colective.
Reclamanta I. V. a fost angajata pârâtei SC I. SA B., afectată în anul 2009 de concedierea colectivă a unui număr semnificativ de salariați. La baza emiterii deciziei de concediere individuală a reclamantei, nr. 65/_, stă programul de concediere colectivă nr. 638/_ aprobat prin decizia nr. 61/_ . Între angajată și societatea angajatoare s-au purtat mai multe procese în legătură cu sistarea raporturilor de muncă, la inițiativa primei, câștig de cauză având secunda, decizându-se irevocabil pe de o parte că desființarea concedierii individuale și reluarea raporturilor de muncă nu este permisă în circumstanțele necontestării actului în termenii prescriși de legiuitor, pe de altă parte că invocarea neregularităților vizând procedura concedierii colective ce a stat la baza emiterii deciziei de încetare a contractului său de muncă trebuie invocate în cadrul contestației respective și că analizarea lor nu este posibilă tocmai din culpa reclamantei care nu s-a adresat instanțelor în termenul de prescripție prevăzut de lege ( dosar nr._ în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 5022/2010 de către Tribunalul B. -Năsăud și decizia nr. 1079/R/2011 de către Curtea de Apel C., dosar nr._ în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 1194/2011 de către Tribunalul B. -Năsăud și decizia nr. 4945/R/2011 de către Curtea de Apel
, f.52-98). Căile extraordinare de atac promovate de reclamantă, obiect al dosarelor Curții de Apel C. nr. 1429/2011 și nr._ s-au respins de asemenea. Concedierea colectivă a fost reclamată ca neconformă și în dosar nr._, de această dată în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, fără participarea angajatorului, tot fără succes, sentința civilă nr.2442/2012 a Tribunalului B. -Năsăud și Decizia civilă nr. 468/R/2013 fiind în defavoarea reclamantei (f. 99-114), statuându-se identic că legalitatea concedierii colective nu poate face obiect de analiză ulterior respingerii irevocabile a conflictului de muncă privind concedierea individuală a reclamantei.
În cauza pendinte reclamanta I. V. pretinde, în contradictoriu cu fostul angajator, desființarea concedierii colective dispusă în anul 2009 cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii actului de concediere, invocând alte neconformități decât cele arătate în procesele anterioare intentate angajatorului. Scopul noului demers juridic este neîndoios acela al
reluării statutului de angajat, pentru recâștigarea căruia se indică noi motive de nelegalitate a procedurii concedierii colective ce a stat la baza emiterii deciziei de încetare a contractului său individual de muncă, urmărindu-se în realitate, pe cale ocolită, scoaterea din vigoare a statuărilor hotărârilor judecătorești anterioare. Cât timp însă irevocabil s-a decis în cazul său că reluarea raporturilor de muncă nu este posibilă pentru considerentul necontestării în termen legal a actului de concediere individuală și că pretinse neregularități ale concedierii colective, ce a determinat în final sistarea raporturilor sale de muncă, trebuie invocate în același termen, rămâne a se conchide că, independent de găsirea a noi și noi pretinse neregularități ale procedurii de concediere colectivă, invocarea lor ulterioară nu poate repune reclamanta în situația anterioară de angajat. Prin urmare noul demers juridic este lipsit de interes, nefiind apt a anihila efectele deciziei de concediere individuală, a cărei valabilitate s-a confirmat irevocabil de către instanțele de judecată.
Pe de altă parte, promovarea unei atari acțiuni la data de_ nu este posibilă decât în termenul general de prescripție, cu caracter special instituit de legiuitor în materia litigiilor de muncă, termen pe care reclamanta nu l-a respectat, raportat la momentul la care a avut loc concedierea colectivă, februarie-martie 2009, și cea individuală,_, culpa descoperirii noilor motive arătate în cererea de chemare în judecată aparținându-i exclusiv.
Pentru considerentele expuse, acțiunea promovată va fi respinsă ca lipsită de interes, orice alte verificări nemaiimpunându-se a fi făcute, iar în temeiul art.453 NCPC reclamanta obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 2750 lei justificate cu factura nr. 15/_ și chitanța din data de_ atașate la dosar f. 206.
Votul consultativ al asistenților judiciari, dat în baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rep., exprimă aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge acțiunea promovată de reclamanta I. V. , domiciliată în B., str. Împ. T., bl. 58 D, sc. A, ap. 8, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtei S. I. . SA, cu sediul în B., str. D.
C., nr. 17, jud. B. -Năsăud, pentru lipsa interesului.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 2750 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Tribunalul B. -Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. N. V. V.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari;
C. V. M. - A. LS
Red.dact. N.C. _
