Sentința civilă nr. 54/2013. Conflict de competență. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 54/F/2013
Ședința Camerei de consiliu din 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Maramureș, în soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul S. L. R. V. R. CFR C. în contradictoriu cu pârâtele
S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA și S. "CFR C. " SA
- R. DE T. F. DE C. C., având ca obiect conflict de competență.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul S. L. R. V. R. CFR C. în numele reclamantului COVACI ȘTEFAN a chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de C. "CFR C. "; SA B. și SNTFM CFR C. SA - R. de T. F.
de C. C. solicitând obligarea acestora la plata primei pentru Ziua feroviarului pe perioada 2007 - 2009 la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației și la plata ajutorului material de Paști pe anul 2009 la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației.
În motivare s-a arătat că aceste drepturi se cuvin în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 67 din contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 9289/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj
la data de
30 mai 2013 judecarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș întrucât conform dispozițiilor art. 284 alin. 2 din Codul muncii (în forma anterioară modificării și republicării) și a Deciziei nr. 6654/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, competența în materia conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul membrilor de sindicat și nu instanței de la sediul sindicatului.
Prin sentința civilă nr. 1537 din 08 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș
, s-a admis excepția admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Maramureș invocată din oficiu de către instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că raportat la Decizia nr. 1/21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 al. 2 fost art. 284 alin. 2 Codul muncii, republicată cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestei acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
1
În speță sediul sindicatului reclamant este în C., drept urmare competența teritorială aparține Tribunalului C. .
În temeiul art. 21 Cod procedură civilă instanța a suspendat din oficiu oricare altă procedură și înaintează dosarul Curții de apel C. competentă potrivit art. 22 alin. 2 teza ultimă, să pronunțe un regulator de competență.
Examinând sesizarea Tribunalului Maramureș, Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm. Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1/21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a statuat că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, respectiv în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
În considerentele deciziei s-a reținut în esență că "prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.
Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
Ținând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului.
Această soluție este aplicabilă și în situația în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației sindicale";.
Reținând faptul că acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată în data de_ (anterior intrării în vigoare a Legii 62/2011) și întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 3307alin. 4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 20 pct.
2 și 22 alin. (2) și (5) Cod procedură civilă va soluționa conflictul negativ de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
C., instanța în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantul S. L. R.
V. R. CFR C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
2
ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul S. L. R. V. R. CFR C., cu sediul în C. -N. str. F. de C. FN, județul C. împotriva pârâților S. N. de T. F. de Marfă "CFR Marfă"; SA B., cu sediul în B., b-dul D. G. nr. 38 sector 1 și S. CFR C. SA - Sucursala C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 17, județul C., în favoarea Tribunalului C. .
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. D. C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
3
