Sentința civilă nr. 666/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 666
Ședința publică din 23 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Brîndușa G.
ASISTENȚI: S. O. JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul P. I. C.
, domiciliat în B. M., str. M., nr. 26, ap. 22, jud. M. în contradictoriu cu pârâta S. F. R. S., cu sediul în orașul V., Șoseaua București Nord, nr. 15-23, clădirea A, etaj 5, jud. Ilfov, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T.
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamantul P.
I. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC. F. R. S., anularea Deciziei de concediere nr. 4142/_ emisă de aceasta, urmând ca la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești contractul său de muncă să înceteze de drept în temeiul art. 80 al. 3 Codul muncii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada noiembrie 2012-data încetării de drept a contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la plata contribuțiilor CAS, CASS, șomaj, aferente salariilor reclamantului pentru perioada noiembrie 2012 - până la încetarea de drept a contractului de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că a fost angajatul pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr. 660/_ și și-a desfășurat activitatea la magazinul F. din cadrul complexului Real B. M. .
La data de_ pârâta i-a emis o convocare pentru cercetarea disciplinară invocându-se o lipsă din gestiunea magazinului în valoare de 15.940 lei constatată la un inventar efectuat la data de_ la magazinul din
M. .
I-a răspuns pârâtei în scris învederându-i că nu s-au respectat dispozițiile regulamentului de ordine interioară la administrarea gestiunii de către directorul de magazin Rareș Baciu, în ultimele luni au fost efectuate mai multe angajări și mai multe plecări din firmă și nu s-a efectuat inventar, nu există camere de luat vederi în depozitul magazinului, au fost prezente în magazin zeci de persoane delegate de la C. care au desfășurat activitate și nu s-a întocmit inventar niciodată, programul informatic privind stocul de marfă poate fi accesat de operatorii din centrală care pot modifica cifrele fără știrea angajaților.
Reclamantul a apreciat că decizia de concediere este nelegală, căci nu s- au luat în considerare apărările sale comunicate în formă scrisă, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară considerându-se, în mod greșit, că neprezentarea sa nu este întemeiată și, mai mult, s-a luat în considerare referatul de cercetare întocmit de directorul de magazin din B. M., în privința cărora a semnalat abateri în administrarea gestiunii.
În probațiune reclamantul a depus contractul individual de muncă nr.
660/_, convocarea nr. 383HR din_, alte înscrisuri.
Pârâta SC. F. R. S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii formulată de către contestatorul reclamant ca total neîntemeiată, învederând că acesta a fost angajat în funcția de lucrător comercial în cadrul societății, conform Contractului individual de muncă nr. 660/_, începând cu data de_ .
Ca urmare a faptului că după inventarierea stocului de marfă din magazinul F. B. (locul de muncă al contestatorului), efectuată în perioada_ -_, a rezultat o lipsă de bunuri din gestiunea magazinului în valoare totală de 15.940 Lei, prin decizia contestată, nr. 4142/_, ținând cont de dispozițiile art. 251 alin. 3 din Codul muncii (rep.), societatea a dispus sancționarea reclamantului cu sancțiunea prevăzută de art. 248 alin.l, lit. e) din Codul muncii (rep), respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă, raportat la art. 61 lit. a), pentru încălcarea:
cap. 6, pct. 6.2. din Regulamentului de Ordine Interioară cu privire la regulile de disciplină a muncii în societate și răspunderea ce revine salariaților in cazul nerespectării acestuia
îndatoririlor si responsabilităților specifice gestiunii colective - stocul de marfă, mijloacele fixe si obiectele de inventar din Fișa postului,
Cap M., pct. 2, lit a. si lit. c. din Contractul individual de muncă. Contestatorului i-a fost comunicată decizia de concediere la data de_ .
Pârâta a apreciat că imposibilitatea obiectivă invocată de reclamant pentru neprezentarea la cercetarea disciplinară nu a fost dovedită. Acesta a primit convocarea cu 7 zile înainte de data stabilită pentru cercetarea disciplinară, iar drepturile salariale îi fuseseră achitate la zi.
A arătat pârâta că l-a informat pe reclamant despre faptul că nu vor fi modificate data și locul cercetării disciplinare și că se vor analiza punctual aspectele ce țin de această cercetare.
Cum reclamantul nu s-a prezentat, s-au aplicat dispozițiile art. 251 al. 3 Codul muncii.
În ce privește referatul de cercetare al directorului de magazin din B.
, pârâta a învederat că punctul de pornire al efectuării oricărei cercetări disciplinare îl constituie un referat de sesizare prin care angajatorul este sesizat în legătură cu săvârșirea unei abateri disciplinare, iar reclamantul nu a comunicat societății, nici înainte și nici după convocare, vreun document din care să reiasă că semnalizează abateri ale directorului de magazin cu privire la gestiune.
La data de_ a recepționat doar o adresă prin care reclamantul menționa că atașează o poziție exprimată față de raporturile de muncă, însă așa numita poziție nu a fost comunicată.
Pârâta a susținut că apărările la care face referire reclamantul nu le-a primit, astfel că ea nu a avut cunoștință de vreo abatere semnalizată cu privire administrare gestiunii de directorul de magazin Rareș Baciu.
Pârâta a apreciat că, dată fiind neprezentarea reclamantul la cercetarea disciplinară, chiar și în cazul în care acesta ar fi comunicat în scris apărările, angajatorului nu avea obligația de a expune prin decizia de concediere motivele pentru care ar fi înlăturat apărările, deoarece sancționarea s-a făcut fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, fiind precizate motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul muncii (rep), nu a fost efectuată cercetarea.
Pârâta a învederat că decizia contestată respectă întru-totul prevederile art. 252 din Codul muncii (rep), respectiv, s-a dispus sancționarea contestatorului printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, care cuprinde mențiunile obligatorii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, a fost menționat termenul în care sancțiunea poate fi contestată și indicată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Pârâta a considerat neîntemeiate și nelegale și capetele de cerere prin care se solicită drepturile salariale pentru perioada noiembrie 2012 - încetarea de drept a contractului de muncă și plata contribuțiilor pentru CAS, CASS și șomaj aferente perioadei noiembrie 2012, până la încetarea de drept a contractului de muncă, deoarece a respectat dispozițiile legale referitoare la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Mai mult societatea i-a achitat reclamantului toate drepturile salariale până la data concedierii, inclusiv drepturile aferente lunii decembrie 2012 .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 660 din_, reclamantul a fost angajat al pârâtei SC. F. R. S. pe funcția de lucrător comercial, începând de la data de_ în magazinul F. din B. M. .
Reclamantul a fost convocat la cercetare disciplinară prin adresa nr. 3837HR din_, pentru data de_ la sediul societății pârâte din
București, comunicându-i-se că aceasta va avea ca obiect constatările făcute în urma inventarului desfășurat în perioada_ -_ ., descrise în referatul 141/_ .
Prin adresa expediată pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_, reclamantul i-a comunicat acesteia imposibilitatea obiectivă de a fi prezent personal la București la cercetarea disciplinară din data de_ raportat la lipsa mijloacelor financiare și la costul mare al biletului de transport și a solicitat ca cercetarea disciplinară să se efectueze în incinta magazinului din B. M. unde s-au constatat lipsurile din inventar, învederând totodată că lipsurile din gestiune reclamate de angajator au fost cauzate de modul de administrare a gestiunii colective de către directorul de magazin.
Locul, data și ora cercetării disciplinare nu au fost modificate, iar reclamantul nu a fost în măsură să se prezinte la cercetarea disciplinară.
Prin decizia nr. 4142/_ reclamantul a fost concediat disciplinar conform art. 61 lit. a din Codul muncii, cu începere de la data de_, reținându-se în sarcina sa încălcarea:
cap. 6, pct. 6.2. din Regulamentului de Ordine Interioară cu privire la regulile de disciplină a muncii în societate și răspunderea ce revine salariaților in cazul nerespectării acestuia
îndatoririlor si responsabilităților specifice gestiunii colective - stocul de marfă, mijloacele fixe si obiectele de inventar din Fișa postului,
Cap M., pct. 2, lit a. si lit. c. din Contractul individual de muncă,
ca urmare a faptului că, cu ocazia inventarierii stocului de marfă de la magazinul F. B. M., efectuată în perioada_ -_, a rezultat o lipsă de bunuri din gestiunea magazinului în valoare totală de 15.940 lei.
S-a reținut că salariatul nu s-a prezentat pentru efectuarea cercetării disciplinare, motiv pentru care, în baza art. 251 al. 3 Codul muncii, s-a dispus sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară constituie prerogativa a angajatoru- lui, însă cercetarea prealabilă, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială, a cărei ducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută, art. 251 Codul muncii având caracterul unei măsuri de protecție în scopul de a preveni aplicarea unei sancțiuni disciplinare nejustificate.
Consecința neprezentării salariatului în fața comisiei însărcinate cu efectuarea cercetării disciplinare pentru a fi audiat este prevăzută de art. 251 alin. (3) din Codul muncii: angajatorul are dreptul sa dispună sancționarea fără efectuarea cercetării prealabile, procedura fiind considerată îndeplinită.
Însă, așa cum rezultă din conținutul art. 251 al. 3 Codul muncii, numai lipsa nejustificată a salariatului la convocare îndreptățește angajatorul să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării prealabile.
În speță, reclamantul a invocat imposibilitatea obiectivă de a se prezenta din lipsa mijloacelor financiare și costul mare al biletului de tren, un
drum dus-întors cu trenul la București la clasa 2 costând 188,80 lei, iar la cușetă cu 6 paturi 246,20 lei, astfel cum rezultă din adresa emisă de STFC C. - Stația B. M., depusă la dosar.
Pârâta nu a făcut nicio cercetare cu privire la susținerile reclamantului privind imposibilitatea deplasării sale la București, prezumând că motivele invocate sunt simple afirmații și că, de vreme de acesta a apelat la serviciile unui avocat, dispune de suficiente mijloace financiare.
În lipsa unor minime demersuri pentru verificarea susținerilor reclamantului și mai ales în contextul în care acesta și-a expus ferm voința de a se apăra, invocând modul defectuos de administrare a gestiunii colective de către directorul de magazin, dar și necesitatea ca cercetarea să se desfășoare chiar la locul săvârșirii pretinsei abateri disciplinare pentru a-și putea dovedi apărările, instanța apreciază că sancționarea reclamantului fără efectuarea cercetării disciplinare este abuzivă și nelegală.
De menționat că, în adresa recepționată de pârâtă la data de_ conform propriilor ei afirmații din întâmpinare, reclamantul a consemnat că anexează poziția sa față de situația ivită în raporturile de muncă. Chiar dacă, după cum susține pârâta, această "poziție"; depusă la fila 9 dosar nu i s-a comunicat o dată cu adresa susmenționată, putea, în virtutea exercitării cu bună credință a drepturilor sale, să-i atragă atenția reclamantului că apărările sale nu i-au parvenit și, eventual, să reprogrameze cercetarea disciplinară.
Pârâta s-a rezumat însă să-i răspundă reclamantului că nu va modifica locul, data și ora convocării și că va trata punctual aspectele referitoare la răspunderea salariatului cu privire la lipsurile din gestiune ce fac obiectul cercetării disciplinare, această ultimă mențiune ridicând semne de întrebare relativ la sinceritatea susținerii pârâtei că nu a primit apărările scrise ale reclamantului.
În același context, se impune a se menționa că nu poate fi primită nici apărarea pârâtei potrivit căreia "contestatorul nu a comunicat societății vreun document din care să reiasă că semnalizează abateri ale directorului de magazin cu privire la gestiune";, căci reclamantul a semnalat modul defectuos de administrare a gestiunii colective de către directorul de magazin chiar în adresa prin care invoca imposibilitatea de prezentare la cercetarea disciplinară pe care pârâta recunoaște că a primit-o.
Față de aceste considerentele, tribunalul apreciază că decizia de sancționarea a reclamantului este lovită de nulitate absolută, pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În ce privește temeinicia sancționării reclamantului, instanța reține că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei în calitate de angajator, nu a dovedit săvârșirea de către reclamant a abaterii/abaterilor disciplinare reținute în sarcina lui prin decizia de concediere.
Astfel, pârâta nu a depus la dosar nici regulamentul de ordine interioară și nici fișa postului reclamantului, pentru a dovedi care erau îndatoririle și responsabilitățile specifice gestiunii colective - stocul de marfă, mijloacele fixe si obiectele de inventar pe care pretinde că reclamantul le-ar fi încălcat și nici
măcar referatul nr. 141/_ întocmit de directorul de magazin și procesul verbal de inventariere din perioada_ -_ .
De altminteri, decizia de concediere nu descrie în concret fapta pentru care a fost sancționat reclamantul: în ce constă efectiv, modalitatea în care s-a comis, perioada sau data în care s-a săvârșit, individualizând-o doar sub aspectul rezultatului ei: "lipsa bunurilor din gestiunea magazinului în valoare totală de 15.940 lei";.
Reclamantul nu a contestat faptul că, în urma inventarierii amintite, în magazinul F. din B. M. s-a constatat lipsa unor bunuri din gestiune, situație care creează în sarcina gestionarului prezumția de culpă.
Însă, din depozițiile martorilor audiați în cauză, salariați sau foști salariați ai pârâtei, rezultă că predarea gestiunii către noii angajați nu se realiza în mod efectiv, prin întocmirea unui inventar al bunurilor existente la acel moment în gestiune, ci pur formal, prin semnarea de către noul venit a unui formular tipizat "fișă de intrare în gestiunea colectivă"; și de către vechii angajați a unui acord de primire în gestiune.
De aceea, majoritatea angajaților nu știu, la momentul preluării gestiunii, ce fel, câte și ce valoare au bunurile preluate.
Martorii au mai relatat că la încetarea raporturilor de muncă ale unui angajat cu atribuții în gestiunea colectivă nu se realiza un inventar pentru a se stabili dacă lipsesc sau nu bunuri din gestiune, astfel că răspunderea pentru eventualele lipsuri constatate la inventarierea anuală le revenea doar celor care mai aveau raporturi de muncă cu pârâta la acel moment, chiar dacă inventarul cuprindea o perioadă de timp în care activaseră și gestionarii ale căror contracte de muncă au încetat.
Au mai declarat martorii, confirmând apărările reclamantului, că lipsa de personal favoriza furturile din magazinul din B. M., întrucât cei 2-3 lucrători comerciali care prestau activitate într-o tură nu puteau supraveghea corespunzător întreaga suprafață de 700 mp a magazinului. Camerele de supraveghere erau neperformante, motiv pentru care autorii furturilor nu au putut fi identificați niciodată și înregistrările se păstrează doar o scurtă perioadă de timp. Depozitul magazinului, situat în spatele acestuia, nici măcar nu este dotat cu camere de supraveghere.
Martorii au relatat că departamentele contabilitate și IT din unitatea centrală SC. F. R. S. pot accesa și modifica datele din gestiunea tuturor magazinelor din rețea și s-a mai întâmplat ca angajații din aceste departamente să transfere un produs din gestiunea magazinului F. B. M. în gestiunea altui magazin, bunul a fost transferat și materialmente în celălalt magazin, însă nu a fost scăzut din stocul magazinului din B. M. . Câtă vreme angajații magazinelor acoperă lipsurile din gestiune fiind obligați să semneze angajamente de plată sub amenințarea concedierii, pârâta nu este interesată să remedieze aceste nereguli.
Pârâta nu a propus probe pentru a combate apărările reclamantului și a refuzat să răspundă la interogatoriul încuviințat acestuia, instanța apreciind poziția pârâtei, în temeiul art. 225 Cod procedură civilă, ca pe un început de dovadă în folosul reclamantului.
Coroborând acest început de dovadă cu depozițiile martorilor, instanța apreciază că reclamantul a dovedit cauze obiective care exclud culpa sa pentru lipsurile din gestiune constatate în urma inventarierii stocului de marfă din perioada_ -_, probând implicit lipsa laturii subiective a abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Față de aceste considerente, T. apreciază că sancționarea reclamantului este nelegală și netemeinică și, în consecință, în baza art.80 Codul muncii va anula decizia de concediere nr. 4142/_ și o va obliga pe pârâtă să-i plătească reclamantului P. I. C. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta începând din_ și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Întrucât reclamantul nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Instanța va respinge cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2012 și perioadei 01.-_, ținând cont de extrasele de cont depuse la filele 33-36 dosar care dovedesc, în condițiile art. 168 Codul muncii, achitarea acestora.
De asemenea, instanța va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să vireze pentru reclamant contribuțiile legale la constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj pentru perioada cuprinsă între luna noiembrie 2012 și încetarea de drept a contractului individual de muncă, neputându-se prezuma că pârâta nu-și va îndeplini de bună voie această obligație legală.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar, proporțional cu pretențiile admise, reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația
formulată de contestatorul P. I. C., domiciliat în B. M., str. M. nr. 26 ap. 22 împotriva pârâtei S. F. R.
S., cu sediul în Orașul V. - Șoseaua București Nord nr. 15-23, Parcul de Birouri Swan, Clădirea Windsor, et. 5 jud. Ilfov și, în consecință:
Anulează decizia de concediere nr. 4142 din_ emisă de pârâtă;
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantului P. I. C. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta începând din_ și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii;
Respinge cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2012 și perioadei 01. -_ ;
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor CAS, CASS, șomaj, aferente salariilor reclamantului pentru perioada noiembrie 2012
- până la încetarea de drept a contractului de muncă;
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | G. | IER | |||
G. Brîndușa | O. | S. | , D. M. L. M. | C. |
Red.tehnored.G.B. 4ex. _
Com. 2 ex.
