Sentința civilă nr. 9232/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9232/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra hotărârii cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant N.
L. și pe pârât SC "S. I. " S., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta N. L., înregistrată la data de_ sub nr. de mai sus, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să constate desființarea nelegală și abuzivă a contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 34/_ la ITM C., obligarea pârâtei la plata sumelor de 4.600 euro și 190 euro reprezentând prejudiciu cauzat prin conduită culpabilă a angajatorului.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 3.600 euro reprezentând drepturi salariale neonorate, 1.000 de euro daune morale și 190 euro reprezentând transport România - Franța și retur, actualizate prin aplicarea dobânzii legale, începând cu data de_ și până la recuperarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a încheiat la_ cu pârâta contract individual de muncă pe durată determinată, urmând să-și desfășoare activitatea în Franța, în calitate de femeie de serviciu, convenind o remunerație de 1.200 euro pe lună. Reclamanta a mai învederat că și-a început activitatea la data de_, însă administratoarea societății a decis unilateral să o înlocuiască cu o altă persoană venită din România începând cu data de_ . Urmare acestui fapt, reclamanta a fost ținută în camera de hotel până la data de_ după care i s-a cerut să părăsească locul de muncă pe cheltuiala sa, fără nicio explicație.
Prin cererea înregistrată de către reclamantă înregistrată sub nr._ pe rolul acestei instanțe, aceasta a solicitat anularea Deciziei de sancționare nr. 1/_, obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale datorate pe perioada valabilității contractului individual de muncă, reactualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală începând cu data contestației și până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea din ședința publică din 15 noiembrie 2012, instanța a admis excepția de
conexitate a dosarului _ | la dosarul _ | , acțiune prin care s-a solicitat și anularea |
Deciziei de sancționare nr. 1/_ | emisă de pârâtă. |
Față de susținerile reclamantei, pârâta a formulat întâmpinare
(f.18) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că la data de_ conducerea a fost sesizată asupra lipsei nemotivate de la locul de muncă a reclamantei începând cu_ . urmare a cercetării disciplinare efectuată în cauză, pârâta a decis concedierea disciplinară a salariatei.
În ce privește pretențiile pecuniare ale reclamantei, pârâta a arătat că sunt neîntemeiate întrucât salariata a acționat după bunul său plac, făcând o serie de cheltuieli care nu pot fi pretinse angajatorului.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de femeie de serviciu, fiind încheiat în acest sens contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 34/_ (f.8-14), având stabilit un salariu de 704 lei brut lunar și o diurnă de 78,75 euro pe zi. Reclamanta urma să-și desfășoare activitatea în Franța, respectiv în stațiunea Courchevel, în cadrul hotelului "Pomme de Pin";, în perioada cuprinsă între_ și_, astfel cum rezultă din decizia de delegare (f.6).
Prin Referatul întocmit la data de_ (f.21), conducerii societății pârâte i-a fost adus la cunoștință de către un împuternicit, faptul că reclamanta a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu_ și că aflându-se în delegație în străinătate, nu și-a putut duce la îndeplinire sarcinile de serviciu la standardele cerute de către beneficiar, cerându-i-se să se întoarcă în țară. La data de _
, prin decizia nr. 1 (f.19’) pârâta a împuternicit comisia de disciplină să efectueze cercetarea disciplinară a reclamantei. La data de_ reclamanta, fiind convocată la cercetarea disciplinară a întocmit nota explicativă (f.15) în care a menționat că nu recunoaște săvârșirea faptelor. Tot la data de_ a fost întocmit Procesul Verbal aflat la dosarul cauzei la fila 41 în baza căruia pârâta a emis în cele din urmă Decizia de Sancționare nr. 1/_ (f.43) prin care a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei în baza art. 248, alin. 1, lit. e C. Muncii.
Textul de lege reținut de angajator în vederea desfacerii sancționării reclamantei, completează prevederile dispozițiilor art.61, lit. a C. Muncii, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesară existența cumulată a unor elemente esențiale, calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, rezultatul dăunător, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat. În ce privește fapta ilicită, este unanim apreciat că ea reprezintă o încălcare a obligaților asumate prin contractul individual ori cel colectiv de muncă, alte acte normative, regulament de organizare și funcționare, regulament intern, ordine și dispoziții ale șefilor ierarhici, obligații care, ca regulă generală, sunt înscrise în fișa postului.
Sub acest aspect, situația de fapt este necesar a fi analizată din două puncte de vedere. Potrivit susținerilor reclamantei, aceasta s-a prezentat la locul de muncă, depozițiile martorilor audiați în cauză (f.143 și 144) atestă faptul că în vederea deplasării în Franța, aceasta a avansat o serie de cheltuieli, a renunțat la locul de muncă din localitatea de domiciliu, iar la revenire a fost demoralizată pentru că, fără nicio explicație, a fost trimisă acasă.
Pe de altă parte, susținerile pârâtei relevă absențe nemotivate la locul de muncă. Trecând peste contradicția logică dintre atitudinea inițială a reclamantei și o posibilă lipsă de interes la momentul începerii efective a activității la locul de muncă din Franța, susținerile pârâtei formulate prin întâmpinare în susținerea celor reținute în decizia de sancționare nu sunt confirmate de nicio probă în dosarul cauzei deduse judecății.
Potrivit prevederilor art.272 C. Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă pârâta nu a propus probe și nici nu a fost în măsură să dovedească susținerile, starea de fapt confirmând astfel, că sub aspectul faptei ilicite, vinovăția reclamantei nu există, astfel că nu poate fi angajată răspunderea disciplinară. Mai mult, din cele reținute în referatul care a
declanșat situația conflictuală se reține de către împuternicitul Criste L. tin (f.21), că reclamanta nu și-a putut îndeplini sarcinile de serviciu la standardele cerute de către beneficiar, fapt pentru care a fost informată să se întoarcă în țară.
Între aceste aspecte și cele reținute și sancționate prin decizia ce formează obiectul prezentului dosar este o contradicție vădită, netemeinicia și nelegalitatea măsurii fiind evidente, motiv pentru care, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii disciplinare, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, săvârșită în legătură cu obligațiile de serviciu, instanța va dispune anularea Deciziei de sancționare nr. 1/_ emisă de către pârâtă în sarcina reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 80, alin. 1 C. Muncii, instanța, anulând măsura concedierii, va dispune obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri, a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.
Potrivit deciziei de delegare (f.6), reclamanta urma să-și desfășoare activitatea în perioada_ -_, însă din cauza atitudinii culpabile a angajatorului, aceasta nu a fost în măsură să presteze munca. Conform prevederilor contractului individual de muncă, salariul convenit între părți era de 704 lei lunar brut, așa încât, pentru cele 4 luni, reclamantei i se cuvine suma de 2816 lei brut, indexată, majorată și reactualizată.
Pentru aceleași considerente instanța va obliga pârâta la plata echivalentului în lei a sumei de 4046 euro reprezentând drepturi de diurnă și a sumei de 190 euro reprezentând drepturi de transport, obligația de plată având ca și temei juridic contractul individual de muncă încheiat între părți.
Restul capetelor de cerere formulate de către reclamantă, urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate. Drepturile salariale convenite între părți sunt datorate la cuantumul legal stabilit, alte pretenții pecuniare pretinse fiind neîntemeiate.
În domeniul răspunderii civile contractuale, despăgubirile pentru daunele morale suferite se cuvin numai cu titlu de excepție, fie în situația existenței unei dispoziții legale sau a unei stipulații contractuale exprese, fie, chiar în lipsa acestora, în domeniile strict limitate ale contractelor de transport persoane, în cel al contractelor privitoare la drepturile de proprietate intelectuală ori în contractele care cuprind obligații implicite de protecție a persoanelor fizice (hoteliere, organizare de spectacole, jocuri sportive, etc.). Instanța va respinge și acest capăt de cerere, reclamanta nefăcând, de altfel, dovada vreunui prejudiciu moral suferit, instanța apreciind totodată că recunoașterea drepturilor acesteia referitoare la nulitatea deciziei de sancționare și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor fiind de natură a oferi acesteia satisfacție suficientă.
În temeiul art.274 C.pr.civ., fiind parte căzută în pretenții, pârâta, va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată in cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 145.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta N. L. domiciliată în H., str.
R. nr.8, bl. A, sc. 6, ap. 4, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. "S. I. "; S.R.L. cu sediul în C. -N., Piața M. F.N., bloc M3, ap.1, jud. C. .
Dispune anularea Deciziei de sancționare nr. 1/_ emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale în sumă de 2816 lei brut, indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, respectiv echivalentul în lei a sumei de 4046 euro cu titlu de diurnă și 190 euro cu titlu de cheltuieli de transport, aferente perioadei_ -_ .
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. S. |
Red./dact. RMV/_
