Decizia penală nr. 1655/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1655/R/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. - judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. G.IER D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR: D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.623 din 09 mai 2011 a
Judecătoriei B., privind pe inculpații L. V. L. și L. I., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal și violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2
Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpaților, av.Rădăcină S., din Baroul B.-Năsăud și apărătorul ales al părților civile L. V. și L. S., av.M. V., din Baroul B.-Năsăud, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații L. V. și L. I. și părțile civile L. V.,
L. S. și S. J. de U. B.-N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților, av.Bîcu D. și av.P. C., aceasta în substituirea av.Andrașoni D., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaților și obligarea acestora la plata sumei de câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate părților civile. S. că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpaților este prea mică raportat la gravitatea faptelor deduse judecății, la modalitatea de comitere a acestora și la leziunile cauzate părții civile L. S. S. de obligare în solidar a inculpaților la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părților civile este nelegală. Instanța era obligată să stabilească partea de cheltuieli judiciare datorate părții civile de fiecare inculpat, în speță câte 250 lei și nu să-i oblige în solidar la 500 lei.
Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului declarat de P.
și rejudecând, să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru cele două infracțiuni și să se stabilească partea de cheltuieli judiciare pe care o datorează fiecare inculpat.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea în parte a recursului declarat de P. cu privire la obligarea fiecărui inculpat la suma de câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și nu în solidar la 500 lei cu acest titlu.
Referitor la cealaltă critică a P.ui, că pedepsele aplicate ar fi prea mici, raportat la pericolul social al faptei, solicită respingerea acestui aspect. În mod corect instanța de fond a reținut că faptele săvârșite sunt consecința tensiunii existente între părți. A. a determinat acțiunea infracțională a inculpaților și nu se poate reține că au urmărit săvârșirea faptei și că au premeditat-o. Pericolul social nu este foarte ridicat, astfel că nu este necesară o sancțiune mai aspră. Fapta s-a comis într-o comunitate mică, unde toți se cunosc, astfel că este o rușine ceea ce s-a întâmplat pentru cei implicați, pedeapsa aplicată de prima instanță fiind suficientă pentru a se asigura reeducarea inculpaților.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.623 din 9 mai 2011, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e C.penal a condamnat pe inculpatul L. V. L., fiul lui I. și L., născut la data de (...) în B., jud. B.-Năsăud, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, cu domiciliul în mun. B., cartier G., Nr.
130, jud. B.-Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (în dauna părții vătămate L. S.) la pedeapsa de:
- 1 lună închisoare .
În baza art. 192 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a
C.penal raportat la art. 76 lit. c C.penal a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de:
- 6 luni închisoare.
În baza art. art. 33 lit. a C.penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, stabilește pedeapsa ce mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:
- 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei și stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin.
5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e C.penal a condamnat pe inculpatul L. I., fiul lui A. și R., născut la data de (...) în G., jud. B.-Năsăud, cetățean român, studii 4 clase, căsătorit, pensionar, stagiu militar satisfăcut, cu domiciliul în mun. B., cartier G., Nr. 130, jud. B.-Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (în dauna părții vătămate L. S.) la pedeapsa de: - 2 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.penal raportat la art. 76 lit. c C.penal a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de:
- 6 luni închisoare.
În baza art. art. 33 lit. a C.penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal,contopește pedepsele aplicate, stabilește pedeapsa ce mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:
- 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei și stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal. În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile L. S., cu domiciliul în sat C. C., com. U., Nr. 212, jud. B.-Năsăud, suma de 3.840 lei cu titlu de
despăgubiri civile, din care suma de 840 lei reprezintă daune materiale, iarsuma de 3.000 lei daune morale.
În baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpații L.
V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile L. V., cu domiciliul în sat C. C., com. U., Nr. 212, jud. B.-Năsăud, suma de 1.500 lei cu titlu de
despăgubiri civile , reprezentând daune morale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006, au fost obligați inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile, S. C. J. DE U. B., cu sediul în Str. General G. B., Nr. 43, B., jud. B.-Năsăud, suma de 2.774 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare necesitate de vindecarea părții vătămate L. S.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma totală de 600 lei pentru avocat din oficiu cuvenit av. N. O., avansat din fondurile MJ.
În baza art. 193 alin. 1 au fost obligați inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părților vătămate, constituite părți civile, suma de
500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Părțile vătămate și inculpații au fost vecini până în vara anului
2009, când familia L. s-a mutat în comuna U., jud. B.-N. De-a lungul timpului între fam. L. și fam. L. au apărut neînțelegeri, care au degenerat într-o stare conflictuală care a persistat până la mutarea părților vătămate din cartierul G. În perioada în care au fost învecinate cele două familii și- au creat reciproc neplăceri, făcând reclamații una împotriva celeilalte la diferite instituții de stat, angajându-se totodată în repetate conflicte verbale.
În data de (...), în jurul orelor 20.00, pe fondul unei stări conflictuale, inculpații I. M. G., L. M. R., L. V. L. și L. I. au pătruns fără drept, în curtea locuinței părților vătămate L. V. și L. S. din mun. B., cart. G., nr. 131, iar, în același context, inculpații L. V. L. și L. I. au exercitat acte de violență asupra părții vătămate L. S. În timp ce erau încă în curte, partea vătămată L. S. și inculpatul L. I. se țineau reciproc și s-au rostogolit până în zona porții, ajungând pe stradă. Imediat a ieșit din curtea familiei L. și inculpatul L. V. L., care i-a despărțit pe cei doi, a lovit- o pe L. S. cu palmele peste față, după care a plecat împreună cu L. I., tatăl lui, la domiciliul lor. În urma agresiunilor, partea vătămată L. S. a suferitleziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-
13 zile de îngrijiri medicale.
Cu ocazia audierilor, inculpații L. V. L., L. I. nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, susținând că au avut doar un conflict verbal cu părțile vătămate care erau provocatoare, însă nu a degenerat în vreo agresiune sau pătrundere fără drept în curtea acestora. Mai mult, inculpații susțin că părțile vătămate se aflau sub influența băuturilor alcoolice și că agresiunile și le-au provocat singure, urmare a unei altercații fizice între ele, în curtea propriei case.
Există o serie de contradicții între declarațiile celor doi inculpați și între declarațiile inculpatului L. I. din cursul urmăririi penale și cea dată în fața instanței de judecată.
La data de (...) inculpatul a declarat organelor de poliție că cei doi soți L. se certau în curtea familiei L., iar inculpatul împreună cu ceilalți membri ai familiei i-au împins până pe proprietatea lor, dar nu i-au lovit, nici nu au pătruns în curtea familiei L.. Declarația dată în fața procurorului prezintă deja anumite diferențe față de prima declarație, astfel inculpatul a susținut că la data de (...) cei doi vecini erau sub influența băuturilor alcoolice, se certau la ei în curte și se băteau reciproc. Au fost și ei înjurați de L. V., ulterior cele două familii înjurându-se reciproc, dar acest scandal verbal nu a degenerat în agresiuni. În fața instanței de judecată inculpatul L. I. a susținut că în momentul inițial al conflictului fiecare dintre familii se afla în curta sa și se certau, după care el a pătruns în curtea familiei L. și a fost mușcat de câinele acestora. A mai a afirmat că anterior incidentului părțile civile au venit la gard înarmate cu o furcă, moment în care s-au înarmat și membri familiei L. și s-au lovit reciproc cu cei doi L.. Este evident că inculpatul a avut o poziție foarte oscilantă în ceea ce privește modul de derulare al evenimentelor și implicarea sa și a celorlalți membrii ai familiei sale.
Inculpatul L. V. L. a fost audiat doar în cursul urmării penale, iar în declarația dată în (...) a afirmat că soții L. se certau în curtea familiei L. și le-a cerut să se ducă pe proprietatea lor, ceea ce au și făcut, fără să fie necesar ca ei să îi scoată cu forța din curtea lor. În declarațiile ulterioare nu mai amintește nimic cu privire la acest aspect, doar că părțile vătămate s-au certat și lovit reciproc.
Aceste declarații (contradictorii de altfel) au fost contrazise de celelalte mijloace de probă administrate. Relevante în cauză sunt declarațiile martorului ocular M. A., care a precizat că, fiind acasă (casă vecină cu imobilul părților vătămate), a auzit țipete în curtea familiei L., aspect care i-a atras atenția. Martorul a menționat că a observat în curtea familiei L. cum partea vătămată L. S. era angrenată într-un contact fizic cu inculpatul L. I., rostogolindu-se, pe jos, către poartă (aceștia având hainele rupte, mai ales partea vătămată L. S.). I-a întrebat pe cei doi ce se întâmplă, nefiind însă auzită de aceștia. De asemenea, 1-a observat și pe inculpatul L. V. L. în curtea părților vătămate, apropiindu-se de altercație, despărțindu-i pe înv. L. I. și partea vătămată L. S. și începând să o lovească pe aceasta din urmă cu palmele peste față. Martora M. A., realizând că vecina sa L. S. este agresată de cei doi inculpați, i s-a făcut frică și s-a întors în casă, ne mai observând modul în care s-a terminat altercația fizică dintre părți.
Martorul N. I. a precizat că la data de (...) trecea pe stradă întâmplător, iar în dreptul locuinței părților vătămate i-a fost distrasă atenția de țipetele ce se auzeau, fapt pentru care a observat în curteaacestora pe cei patru inculpați. A., acest martor susține că toți cei patru inculpați erau în jurul părții vătămate L. S., însă doar inculpatul L. V. L. era cel care o lovea cu palmele peste cap pe partea vătămată.
C. certificatului medico-legal emis în cauză, a rezultat că partea vătămată L. S. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-13 zile de îngrijiri medicale (leziunile putându-se produce prin lovire cu corp dur și prin acțiunea unei substanțe chimice iritante).
În ceea ce privește declarațiile martorului I. M. G., propus de inculpați, instanța a apreciat că această declarație este în mod evident subiectivă ca urmare a legăturii martorului cu familia L. (fiind concubinul lui L. M. R. - fiica și respectiv sora inculpaților) și a propriei sale implicări în conflict, față de el fiind pronunțată soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative sub aspectul săvârșirii în același context a infracțiunii de violare de domiciliu. T. susținerile acestuia din cursul urmăririi penale cu privire la modul de derulare a evenimentelor sunt contrazise de cele arătate în fața instanței de judecată și nici una din declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În prima declarație din cursul urmăririi penale I. M. G. a afirmat că părțile vătămate se certau între ele în timp ce se aflau în curtea familiei L. și ei i-au împins până pe proprietatea lor. Prin declarația dată în fața procurorului a precizat că scandalul a fost între cele două familii și nu doar între soții L., iar cele două familii se certau peste gardul despărțitor al proprietăților, dar fiecare familie se afla pe propriul teren. În fața instanței de judecată declarația martorului diferă sub foarte multe aspecte de cele arătate în cursul urmăririi penale, a susținut că a existat o altercație verbală între cele două familii în curtea inculpaților, după care împingându-se reciproc au ajuns pe strada, care trece înaintea caselor lor, ulterior L. S. a intrat în curtea ei, iar L. I. a intrat de nervi după ea, dar a făcut doar câțiva pași. Ceilalți membri ai familiei nu ar fi intrat în curte, de fapt și L. I. a ieșit la scurt timp, posibil din cauza câinelui. Martorul a mai menționat că soții L. nu au fost loviți de membrii familiei L., dar când se împingeau reciproc, în îngrămădeala respectivă este posibil să se fi rănit cineva.
Față de contradicțiile evidente dintre cele 3 declarații, a rezultat că susținerile martorului sunt nesincere, raportat și la atitudinea subiectivă a acestuia, instanța apreciază că se impune înlăturarea mărturiei.
În drept, faptele inculpaților L. I. și L. V. L., constând în aceea că la data de (...) au pătruns în curtea familiei L. și că au exercitat acte de violență împotriva părții vătămate L. S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.penal, faptele fiind săvârșite în concurs real.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut ca deplin dovedită săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 192 alin. 2 C.penal, cu vinovăție, în forma intenției, de către inculpații L. I. și L. V. L., fapt pentru care, în raport de art. 52 C. va aplica o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal (3 luni - 2 ani închisoare) și de art. 192 alin. 2 C.penal (3 ani-10 ani închisoare), gradul de pericol socialal faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. T. s-a facut aplicarea prevederilor art. 74 alin.1 lit a C. față de fiecare inculpat în parte, întrucât instanța a apreciat că inculpații a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt atestat și de fișele de cazier atașată la filele 97-
100 din dosar potrivit cărora inculpații L. I. și L. V. L. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. Instanța a reținut de asemenea că faptele au fost săvârșite de inculpați pe fondul unei stări conflictuale între cele două familie, stare care a persistat de o perioadă mai lungă de timp.
În consecință, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e C.penal instanța a condamnat pe inculpatul L. V. L., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe
(în dauna părții vătămate L. S.) la pedeapsa de: 1 lună închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a
C.penal raportat la art. 76 lit. c C.penal îl va condamna pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de: 6 luni închisoare.
În baza art. art. 33 lit. a C.penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate, va stabili pedeapsa ce mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește un termen de încercare de
2 ani și 6 luni.
Potrivit art. 359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a
Cod penal, art. 76 lit. e C.penal instanța va condamna pe inculpatul L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (în dauna părții vătămate L. S.) la pedeapsa de: 2 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a
C.penal raportat la art. 76 lit. c C.penal a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. art. 33 lit. a C.penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate, s-a stabilit pedeapsa ce mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Potrivit art. 359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul ambilor inculpați, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor săvârșite, persoana infractorilor și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților L. I. și L. V. L., se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală,respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C. instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către fiecare inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. p., pe perioada executării pedepsei. În temeiul art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținuturmătoarele:
Partea vătămată L. V. a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei (din care 8.000 lei daune materiale, iar suma de
12.000 lei daune morale), iar partea vătămată L. S. cu suma de 20.000 lei(din care 8.000 lei daune materiale, iar suma de 12.000 lei daune morale).
Potrivit disp. art.14 alin.3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art.1169 C., care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. T. instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 998 C., conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l reface, iar potrivit art. 999 C., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.
Față de probatoriul administrat instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul material și moral produs părților civile L. S. (pentru infracțiunile de lovire și alte violențe și violare de domiciliu) și L. V. (doar pentru violare de domiciliu), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția inculpaților L. I. și L. V. L.
Partea civilă L. S. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de
8.000 lei reprezentând daune materiale, dar nu a depus acte doveditoare cu privire la cheltuielile de spitalizare sau de deplasare efectuate cu ocazia internării sale în S. J. de U. B.-N. M. I. I. (f.175), Pintican Pompei (f.176),
R. V. Ana (f.181) au arătat că partea vătămată nu a fost în stare să lucreze în gospodărie în lunile septembrie-octombrie 2008, dar nu s-a dovedit o legătură din cauzalitate între leziunile suferite și faptul că partea vătămată nu a lucrat timp de 2 luni de zile, astfel că la aprecierea veniturilor nerealizate de aceasta, instanța a avut în vedere ca perioadă doar cele 12-
13 zile de îngrijiri medicale, când este evident că partea vătămată nu a fost în măsură să lucreze. M. mai sus menționați au lucrat în perioada respectivă pentru familia L. și au primit sume cuprinse între 30 lei și 80 lei. Instanța a apreciat că suma de 840 lei (12x70 lei) este suficientă pentru a acoperi cheltuielile efectuate de partea vătămată cu plata persoanelor, care au muncit în agricultură și gospodărie pentru ea.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii, norme clare în acest sens. T. cuantumul daunelor morale pe cât posibil trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de partea civilă, dar nu poate constituie o modalitate de îmbogățire a acesteia, astfel încât față de suma de 12 000 lei solicitată, instanțaapreciază că obligarea inculpatei la daune morale în valoare de 3.000 lei este suficientă (atât pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, cât și pentru infracțiunea de violare de domiciliu).
Față de cele arătate mai sus, instanța în baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile L. S., suma de 3.840 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 840 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 3.000 lei daune morale.
Partea civilă L. V. a solicitat despăgubiri materiale și pentru infracțiunea de lovire, dar instanța nefiind sesizată cu săvârșirea acestei infracțiuni (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), astfel încât instanța va obliga inculpații doar la plata sumei de 1.500 lei daune morale cuvenit suferințelor psihice cauzate prin săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile L. V., suma de
1.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
Prin adresa nr. 6076/2009, S. J. de U. B. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2774 lei. Față de stabilirea vinovăției inculpaților în ceea ce privește cauzarea leziunilor, instanța în baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006, s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părții civile, S. C. J. DE U. B., suma de 2.774 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare necesitate de vindecarea părții vătămate L. S.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma totală de 600 lei pentru avocat din oficiu cuvenit av. N. O., avansat din fondurile MJ.
În baza art. 193 alin. 1 au fost obligați inculpații L. V. L. și L. I. în solidar să plătească părților vătămate, constituite părți civile, suma de
500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, În acest sens s-a reținut că părțile civile au solicitat suma de 600 de lei, fiind depuse și chitanțe doveditoare cu privire la achitarea onorariului avocațial, dar față de faptul că acțiunea civilă a fost admisă doar în parte, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpaților la plata doar a unei părți din cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, să se aplice sancțiuni mai aspre pentru infracțiunile imputate inculpaților L. V. L. și L. I., iar pe de altă parte, fiecare inculpat să suporte cheltuielile judiciare datorate părților civile, înlăturându-se obligația solidară inserată eronat de către magistratul fondului.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la concluzia că acesta este fondat doar în parte:
Potrivit art.193 alin.1 C.pr.pen. inculpatul este obligat să plătească părții vătămate, în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea. C. alin.2 al articolului de mai sus, când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
În baza art.193 alin.4 C.pr.pen. când sunt mai mulți inculpați condamnați, ori dacă există și parte responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător prevederile art.191 alin.2 și 3 C.pr.pen.
În temeiul art.191 alin.2 C.pr.pen. când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.
S. de obligare în solidar a inculpaților L. V. L. și L. I. să plătească părților civile L. S. și L. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, este nelegală.
Instituția răspunderii solidare reglementată de art.1003 C. își găsește aplicarea în procesul penal, exclusiv în rezolvarea acțiunii civile alăturată acțiunii penale, reglementând tragerea la răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile produse prin infracțiune.
Ori, din conținutul articolului de mai sus, rezultă că obligația inculpatului de a plăti cheltuielile judiciare avansate de partea civilă, este personală. Mai mult, prin dispozițiile art.191 alin.2 C.pr.pen., s-a prevăzut că în caz de pluralitate de inculpați, instanțele judecătorești sunt obligate să stabilească partea de cheltuieli judiciare datorată părții civile, de fiecare dintre aceștia.
Sub acest aspect, rezultă fără dubiu că recursul P.ui este fondat, urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. împotriva sentinței penale nr. 623 din 9 mai 2011 a Judecătoriei B., pe care o va casa doar în ceea ce privește soluția de obligare în solidar a inculpaților L. V. L. si L. I. la plata cheltuielilor judiciare in favoarea părților civile si rejudecând cauza în aceste limite:
Va obliga pe inculpatii L. V. L. si L. I. la câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea părților civile L. S. si L. V.
Cât privește al doilea motiv de recurs, constând în majorarea pedepselor aplicate inculpaților L. V. L. și L. I., Curtea reține următoarele:
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C.pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunilor aplicate dar mai ales al modalității de executare a acestora, J. acordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpații L. V. L. și L. I. nu posedă antecedente penale, au manifestat deplină sinceritate, primul fiind în vârstă de 37 ani, iar cel de-al doilea în vârstă de 74 ani, inculpatul L. V. L. este agricultor, iar L. I. pensionar, astfel că aplicarea unor sancțiuni mai aspre la prima încălcare a legii penale ar avea consecințe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, față de circumstanțele reale ale faptelor și raportat la cele personale ale inculpaților.
Probele dosarului evidențiază o situație tensionată, de durată, între părți, care nu ar putea fi stopată, prin aplicarea unor sancțiuni disproporționate, exagerat de aspre, în persoana inculpaților.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând aproape 3 ani de la comiterea faptelor și până la soluționarea recursului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins și în condițiile suspendării condiționate a executării acestora, nefiind necesară majorarea sancțiunilor, apărând ca oportună menținerea disp.art.81 C.pen.
Sub acest aspect, recursul parchetului nu este fondat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 300 lei onorariu avocațial parțial, sumă ce se va avansa din
FMJ.(2x150 lei)
C. art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, împotriva sentinței penale nr. 623 din 9 mai 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează doar în ceea ce privește soluția de obligare în solidar a inculpaților L. V. L. si L. I. la plata cheltuielilor judiciare in favoarea părților civile si rejudecând cauza în aceste limite:
Obliga pe inculpații L. V. L. si L. I. la câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea părților civile L. S. si L. V.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Stabilește in favoarea Baroului C. suma de 300 lei onorariu avocațial parțial, suma ce se va avansa din FMJ.(2x150 lei)
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G.IER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
D.P./D.S. (...) - 4 ex. Jud.fond B. S.
| ← Decizia penală nr. 1660/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 823/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
