Încheierea penală nr. 448/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 448/R/2011
Ședința publică din data de 29 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. I., împotriva încheierii penale nr.181/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și contrabandă,p rev.de art.270 alin.1și 3 rap.la art.274 din legea nr.86/2006 privind Codul Vamal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal și art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.P. V., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Bara S., din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților asupra plângerii formulate.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Consideră că încheierea recurată este nelegală deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond și-a motivat soluția folosind formule stereotip, la modul generic făcând referire la gravitatea faptei, asigurarea protecției cetățenilor împotriva comiterii unor fapte similare, starea de insecuritate și neîncredere pentru buna desfășurare a procesului penal fără să facă referire la nici o probă din care să rezulte că ar exista pericol pentru ordinea publică. În practica judiciară s-a statuat că pericolul pentru ordinea publică nu poate și nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei iar CEDO în jurisprudența sa referitoare la art.5 și 6 a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală. ÎCCJ a statuat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat, nu se presupune generic ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit și demonstrat. Curtea de A. C. prin încheierile din (...) și (...) a conchis că nu este suficient să se afirme că există pericol pentru ordinea publică ci trebuie să se probeze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber ci este necesar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică. Inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, este fără antecedente penale și a avut o conduită ireproșabilă.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. S. că subzistă în continuare temeiurile arestării, cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., fiind întrunite și condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Aceste indicii reies din interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă activitatea desfășurată de inculpat cât și organizarea și scopul pentru care s-au asociat. De reținut este declarația coinculpatului G. A. care a indicat participarea inculpatului N. la acest grup infracțional. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pe., ambele condiții sunt îndeplinite în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute sunt mai mari de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Cercetarea inculpatului în stare de libertate ar crea un impact negativ asupra fiecărui cetățean. De asemenea, susține că indiciile temeinice nu trebuie să aibă forța probantă care să ducă la condamnarea inculpatului . circumstanțele personale ale inculpatului nu fac obiectul cauzei la acest moment ci eventual pot fi avute în vedere la instanța de fond când se va soluționa cauza.
Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat și solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că are doi copii minori în întreținere.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 181 pronunțată la 15 martie 2011 de P. M. s-a admis propunere de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. M., dispunându-se arestare preventivă a inculpatului N. I. pe timp de 29 de zile începând cu data de 15 martie 2011 și până la data de 12 aprilie 2011 inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În sarcina inculpatului N. I. se reține că,în luna ianuarie 2011 a inițiat, constituit și aderat la un grup infracțional organizat format din cetățeni români și ucraineni, în scopul introducerii în mod ilegal de țigarete cu timbru ucrainean, peste frontiera de stat dintre Ucraina și România; în perioada ianuarie-martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți învinuiți și cetățeni ucraineni a au ajutat la introducerea pe teritoriul S. Român a cantității de peste 400 baxuri cu țigarete deproveniență ucraineană, împachetate în folie de culoare neagră, marca Viceroy, pe care le-au transportat din zona de frontieră în localitatea B. de unde au fost o parte valorificate cu ajutorul altor învinuiți și persoane rămase neidentificate.
În mod concret, inculpatul N. I. ținea legătura cu inculpatul I. I., iar din probele administrate până în prezent rezultă că acțiunile presupus a fi desfășurate de acesta sunt circumscrise următoarelor activități: aderarea la grupul infracțional, transportarea țigaretelor din zona montană până în localitatea B. (vol. II dosar u.p. fila 99) depozitarea acestora la domiciliile anumitor persoane și, nu în ultimul rând, participarea la activitatea de supraveghere a organelor poliției de frontieră.
Activitățile de contrabandă erau desfășurate de către inculpatul N. I. precum și de către ceilalți inculpați și învinuiți aproape zilnic, o parte dintre acestea fiind descoperite de către P. de frontieră, reușindu-se astfel recuperarea unei cantități de aproximativ 160 de baxuri cu țigarete de proveniență ucraineană marca "Viceroy". Activitățile de contrabandă au fost descoperite în datele de (...), (...), (...), (...), (...) și (...).
Prejudiciul cauzat S. Român din activitatea desfășurată de acest inculpat împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți, dintre care o parte cetățeni ucraineni, se ridică la valoarea de aproximativ 400.000 euro.
În concret, probele și indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul N. I. ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, sunt următoarele: procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, purtate de inculpatul I., existente în vol. V dosar urmărire penală, datele rezultate din actele de urmărire penală menționate în vol. II și care descriu activitatea desfășurată de numitul D. D. I., din care rezultă caracterul organizat al activității desfășurate de acesta și de ceilalți inculpați (numărul mare de persoane implicate, modalitatea de operare, numărul mare de acțiuni, legăturile și rolurile deținute de fiecare membru al grupului, valoarea câștigurilor bănești care urmau să fie realizate); depoziția coinculpatului G. A. S., care a afirmat că și acest inculpat a fost implicat în activitatea de contrabandă.
În consecință, instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cursul cercetării penale inculpatul se află în situația prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că există presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea gradului de pericol social tribunalul are în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea în care acesta a acționat, consecințele acțiunilor sale reliefate de cuantumul estimativ al prejudiciului care se susține că s-ar fi produs, elemente care, coroborate cu dispozițiile art. 136 din Codul de procedură penală, care definește scopul arestării preventive, conduc instanța la concluzia că în acest moment procesual continuarea cercetărilor trebuie să se realizeze cu acest inculpat în stare de arest preventiv, în acest mod realizându-se în cele mai bune condiții scopul procesului penal.
În raport de cele mai sus menționate, tribunalul a considerat că sunt incidente față de acest inculpat dispozițiile art. 148 lit. f din Codul de procedură penală iar existența pericolului public rezultă din însăși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit acesta. De asemenea, a precizatinstanța de fond pedepsele prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere al activității infracționale și de importanța relațiilor sociale încălcate de acest inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. I. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejucând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-i, conform art. 192 alin. 2 C. la câte 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I., împotriva încheierii penale nr. 181 din 15 martie 2011 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A.
G., L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond:C.Liheț;
| ← Decizia penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1442/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
