Decizia penală nr. 823/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 823/R/2011
Ședința publică din 23 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
G. : M. N.
V. C.- președinte secție
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații P. N.
și D. M. aflați în A. IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 293 din 18 mai
2011, de prelungire a arestării preventive, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui
M., inculpații fiind cercetați pentru următoarele:
◄ inculpatul P. N. (fiul lui I. și M., născut la (...) în sat R., comuna R., județul M., CNP 1., domiciliat în Sighetu Marmației, str.Doboieș, nr. 16, jud.M., arestat preventiv, aflat la A. I. M.) cercetat pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art.215 al.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
◄ inculpata D. M. cercetată pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata D. M. în stare de arest, asistată de apărătorul ales avocat R. A.-C. din cadrul Baroului de avocați B., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat O. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul P. N. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat E. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M.-I. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorii desemnați din oficiu depun referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Întrucât inculpații au apărători aleși în cauză, se constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea acestora în fața instanței de recurs.
Apărătorul inculpatului P. N. depune la dosar motivele de recurs în scris. Apărătorul inculpatei D. M. depune la dosar motivele de recurs în scris. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului P. N. solicită în principal admiterea recursului, să se constate în baza art. 140 alin.1 raportat la art. 159 alin.8 Cod procedură penală, faptul că a intervenit încetarea de drept a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei, solicită a se constata că cerințele impuse de art. 155 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite în prezenta cauză și, în consecință, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate.
In tertio, oral, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu luarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de apărătorul inculpatului că, durata măsurii arestării preventive luată față de inculpat a expirat la data de 22 mai 2011, motiv pentru care se impune punerea sa în stare de libertate. În condițiile în care durata arestării a expirat anterior judecării recursului contra încheierii prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii preventive, se impune constatarea faptului că propunerea de prelungire a arestării a rămas fără obiect. Potrivit art. 159 alin.8 Cod procedură penală recursul privitor la încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Se mai precizează de către apărătorul inculpatului, faptul că nu are nici o culpă în stabilirea termenului de recurs ulterior expirării măsurii, declarația sa de recurs fiind formulată în circa două ore de la pronunțarea încheierii recurate.
În egală măsură, consideră apărătorul inculpatului că încheierea este nelegală și netemeinică întrucât, pe de o parte, întreaga urmărire penală este nulă absolută și, pe de altă parte, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 Cod procedură penală. De asemenea, dispozițiile art. 136 Cod procedură penală impunea luarea unei alte măsuri preventive neprivativă de libertate.
Solicită a se constata că propunerea de arestare este lovită de nulitate absolută întrucât a fost formulată de un organ nelegal sesizat. Potrivit art. 221
Cod procedură penală „organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune";. În speță, la dosarul cauzei nu există nici plângere penală, nici denunț și nici un proces-verbal de sesizare din oficiu nici pentru infracțiunea de evaziune fiscală de care sunt cercetați alți inculpați și nici pentru faptele pentru care este acuzat inculpatul. În lipsa unei sesizări legale a organului de urmărire penală toate actele acestuia sunt lovite de nulitate absolută, sancțiunea privind atât ordonanța de extindere a urmăririi penale, cât și ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale și propunerea de arestare.
Pe de altă parte, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală întrucât nu există nici un indiciu că ar fi comisinfracțiunile de care este acuzat. În acest sens, se arată că starea de fapt reținută în propunerea de prelungire a arestării preventive este eronată sub anumite aspecte esențiale pentru calificarea penală dată faptelor. Intenția de a provoca o pagubă constituie un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în convenții. În lipsa intenției de a provoca o pagubă, infracțiunea de înșelăciune nu poate fi reținută.
În speță, lipsește și elementul material al infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu s-a produs urmarea prevăzută de lege, întrucât banca creditoare nu a suportat nici o pagubă, iar plata obligațiilor contractuale rezultate din contractul de credit este garantată cu o ipotecă. Din cele expuse, rezultă cu certitudine că nu există nici un indiciu că s-ar fi comis infracțiune de înșelăciune în convenții, întrucât nu există nici o pagubă și nu există nici un indiciu că s-ar fi urmărit producerea unei pagube. Din contră, există certitudinea că nu s-a urmărit producerea vreunei pagube, achitând ratele de credit la zi, până la momentul la care inculpatul a făcut infarct, există certitudinea că a dorit să respecte prevederile contractului de creditare.
În raport de cealaltă infracțiune reținută în sarcina inculpatului, starea de fapt reținută de organele judiciare derivă, în proporție covârșitoare, din declarațiile lui D. M.
Starea de fapt reținută în încheiere recurată și în propunerea de arestare preventivă este eronată în punctele sale esențiale, astfel încât nu se poate constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală pentru a se putea lua o măsură preventivă față de acesta. A avut permanent credința că inculpata D. M. îl va ajuta să obțină în mod legal un credit bancar, pe care îl va utiliza în scopul pentru care a fost obținut și îl va achita conform contractului, în schimbul acestor servicii, urma să achite o sumă de bani cu titlu de comision de brokeraj bancar.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit f
Cod procedură penală, se arată de către apărătorul inculpatului că, nu există nici o probă care să indice existența vreunui pericol pentru ordinea publică care să rezulte din lăsarea sa în libertate pe parcursul procesului penal.
În final, se arată că starea sănătății inculpatului este extrem de proastă, acest aspect rezultând din actele medicale existente la dosarul cauzei, în urmă cu 8 luni acesta a suferit un infarct miocardic. Datorită diagnosticului sever a fost supus unei intervenții chirurgicale constând în introducerea unor stenturi, cu consecințe severe în cazul oricărui puseu de tensiune. În urma acestor intervenții starea sa de sănătate este extrem de deteriorată, fiind internat de mai multe ori în stare gravă atât la I. I. din C.-Napoca, cât și la spitalul din Sighetu-Marmației. Ulterior arestării, a avut nevoie de îngrijire medicală specializată, fiind transferat chiar în spital la data de 4 aprilie 2011. În aceste condiții, consideră că există probe din care reiese că arestarea preventivă poate să producă oricând consecințe fatale.
Motivele expuse în încheierea recurată pentru a justifica utilitatea privării sale de libertate în raport de necesitățile anchetei nu pot justifica prelungirea arestării. S-a reținut că mai trebuie desfășurate următoarele activități de anchetă: efectuarea unor expertize și rapoarte științifice, prezentarea materialului de urmărire penală și redactarea rechizitoriului.
Apărătorul inculpatei D. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către apărătorul inculpatei că, în susținerea propunerii de prelungire a arestului preventiv, parchetul a arătat că necesitatea menținerii inculpatei în stare de detenție sematerializează prin: întocmirea unei expertize contabile și a unei expertize grafologice; necesitatea extinderii urmăririi penale pentru alte acte materiale sau fapte; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului.
În ceea ce privesc expertizele dispuse de organul de cercetare penală, acestea se pot realiza și cu inculpata în stare de libertate, având în vedere că expertiza contabilă se desfășoară pentru actele contabile care se află în custodia organului de cercetare penală, iar în ceea ce privește expertiza grafologică inculpata a dat deja specimenul de semnătură necesar întocmirii acesteia.
Față de conținutul art. 148 alin.1 lit.b Cod procedură penală afirmația că inculpata ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor sau expert, atât parchetul cât și instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că instanța se află în fața unor infracțiuni economice unde martorii sunt o probă adiacentă modalității de executare a infracțiunii, cât și faptul că experții nu sunt altceva decât cei propuși și întrebuințați de către organul de cercetare penală. P. certe la care face referire motivarea încheierii pot fi doar probe de analizat în fața instanței investită cu judecarea cauzei nicidecum că acestea ar fi de necombătut și că acestea ar demonstra pericolul concret ce-l prezintă persoana inculpatului.
Simpla referire la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fără a preciza în ce ar consta acele probe certe dar și în ce ar consta pericolul concret, este de natură să atragă respingerea propunerii de prelungire a măsurii, iar cum această măsură a fost luată, pentru aceleași considerente, solicită instanței de recurs revocarea acesteia. Cerința existenței probelor care să ateste că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, trebuie să rezulte și identificate în materialul probator strâns până la data solicitării măsurii, ori probele administrate nu determină concluzia unui pericol concret pentru ordinea publică a inculpatului. P. ce urmează a fi identificate trebuie să ateste existența nu a unui pericol virtual, ipotetic pentru ordinea publică ci a unui pericol concret materializat deja în elementele identificabile în probatoriul dedus judecătorului.
Se consideră de către apărătorul inculpatei că, ceea ce trebuie reținut este prezumția de nevinovăție, că nu reținerea în arest demonstrează vinovăția și că toate aceste probe vor fi readministrate în fața instanței, iar dacă vinovăția va fi dovedită fără dubii, răspunderea penală nu va întârzia să i se aplice inculpatei.
În ceea ce privește gradul de pericol social al inculpatei pentru ordinea publică, Tribunalul Maramureș a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică reprezintă o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită de infractor care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului. Î., gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică.
Judecarea în stare de libertate constituie regula, în orice stat de drept, privarea de libertate având doar caracter excepțional, excepție care nu își găsește aplicare în speță câtă vreme nu există nici unul din temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală iar buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată în contextul stabilirii unei măsuri preventive restrictive și nu privative de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ambelor recursuri ale inculpaților ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, dispozițiile legale prevăzute de art. 148 lit b și d Cod procedură penală sunt incidente, având în vedere că infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, rezonanța socială negativă a acestora, precum și intervalul de timp foarte scurt scurs de la momentul dispunerii arestării preventive față de inculpați și până în prezent, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistând în continuare. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității din care fac parte cei doi inculpați, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Fără a se confunda cu gradul de pericol social al infracțiunii, instanța a reținut că la evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații și de complexitatea activității infracționale desfășurate.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acestea derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care sunt acuzați inculpații, legitimitatea menținerii în detenție a acestora fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale ale cauzei, gravitatea faptelor de care sunt acuzați, modalitatea de săvârșire a acestora, precum și limitele de pedeapsă prevăzute, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice.
La acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. M. apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a anchetei realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată față de inculpați apare justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO, Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
În cauză, prelungirea arestării preventive a celor doi inculpați și ineficiența unei alte măsuri neprivative de libertate este justificată și din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal în această etapă a urmăririi penale.
În raport de toate elementele de probă administrate până în prezent în cauză, se apreciază că există indicii temeinice în sensul art. 681 Cod procedură penală din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat actele de urmărire penală ar fi săvârșit faptele. Inculpata D. M. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut de către apărătorul său, solicitând cercetarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. Inculpatul P. N. având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, achiesând la concluziile apărătorului său, sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.293 din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) în temeiul art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință s-a prelungit cu 30 de zile, începând cu data de 23 mai 2011 și până la data de 21 iunie 2011 inclusiv arestarea preventivă a inculpaților: -D. M. (CNP 2., fiica lui Ș. și V. O., născută la (...) în Satu M., jud. Satu M., domiciliată în localitatea L., comuna H., nr. 119, jud. Satu M., cu reședința în B. M., str. V. Lucaciu, nr. 12/4 jud. M., arestată preventiv, aflată la A. I. M.); -P. N. (CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în sat R., comuna R., județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, str.Doboieș, nr. 16, jud.M., arestat preventiv, aflat la A. I. M.) Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin propunerea formulată și înregistrată sub nr. de mai sus P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților D. M. și P. N. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de (...) și până la data de (...), inclusiv. În motivarea propunerii s-a arătat că în cauză urmează a se proceda la finalizarea rapoartelor de inspecție fiscală de către organele competente; comunicarea de către unitățile bancare a înscrisurilor solicitate; audierea în calitate de martor a tuturor reprezentanților sau angajaților societăților care au derulat activități economice cu societățile comerciale administrate de inculpați și implicate în circuitul infracțional; efectuarea perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice și a suporturilor de stocare a datelor informatice, ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare; efectuarea unor constatări și expertize tehnico-științifice asupra scrisului și ștampilelor existente pe documentele de evidență contabilă a societăților comerciale administrate de inculpați; reaudierea învinuiților și inculpaților cu privire la noile infracțiuni a căror comitere reiese ca urmare a continuării urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și la redactarea actului de inculpare. Analizând cererea de prelungire a arestării preventive, tribunalul a reținut următoarele: Prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal. Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat. Prin ordonanța din 22 februarie 2011, inculpata D. M. a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, inculpatul P. N. fiind reținut pentru o durată de 24 de ore la data de 24 martie 2011. Prin încheierea penală nr. 131 din 23 februarie 2011 a T.ui M. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. M. și P. Ș. față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prin încheierea penală nr.210 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv. Prin încheierea penală nr. 251/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de 30 zile, respectiv începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. Din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. Rex C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. În ce privește inculpatul P. N., din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost arestat preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în cursul anului 2009 în baza unei înțelegeri prealabile cu coinculpații D. M., Ț. I. M. și P. Ș., cercetați în aceeași cauză, inculpatul P. N. a obținut un credit pentru investiții în numele SC NED REX COM SRL, administrată inițial de către coinculpatul P. Ș. și cesionată ulterior coinculpatului Ț. I. M., prezentând unității bancare G.B. documente falsificate (balanțe contabile, bilanțuri, contracte de furnizare), fiind contrafăcute la solicitarea acestuia de către contabila societății comerciale numita S. G. Ana L. Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile prevăzute în art. 143 și cu respectarea prevederilor art. 148 lit. f din C.ală (reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), precum și a dispozițiilor art.148 lit.b și d Cod procedură penală față de inculpata D. M. (reținându-se că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție noi infracțiuni). Conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cauză, temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a ambilor inculpați a fost cel prevăzut de art. 148 lit.f C.ală (pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), iar în plus, la arestarea preventivă a inculpatei D. M. s-a avut în vedere și temeiurile prev. de art. 148 lit.b și d Cod procedură penală (a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și a săvârșit cu intenție noi infracțiuni). T. a constatat că dispozițiile legale anterior menționate sunt incidente, având în vedere infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, rezonanța socială negativă a acestora, precum și intervalul de timp foarte scurt scurs de la momentul dispunerii arestării preventive față de inculpați și până în prezent, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistând în continuare. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității din care fac parte cei doi inculpați, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Fără a se confunda cu gradul de pericol social al infracțiunii, tribunalul a reținut că la evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații și de complexitatea activității infracționale desfășurate. Instanța a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care sunt acuzați inculpații, legitimitatea menținerii în detenție a acestora fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale a cauzei, gravitatea faptelor de care sunt acuzați, modalitatea de săvârșire a acestora, precum și limitele de pedeapsă prevăzute, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma disp.art. 136 C.., buna desfășurare a anchetei realizându-se cu inculpații în stare de arestpreventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată față de inculpați apare justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO, Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni, sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. De altfel, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, menținerea arestării preventive poate fi justificată într-un caz concret numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertate individuală. În cauză, prelungirea arestării preventive a celor doi inculpați și ineficiența unei alte măsuri neprivative de libertate este justificată și din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal în această etapă a urmăririi penale. De altfel, așa cum a arătat Curtea de la S. în hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii (hotărârea CEDO din (...) respectiv hotărârea CEDO din (...)) art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării, rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Or, în raport de toate elementele de probă administrate până în prezent în cauză, tribunalul a apreciat că există indicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 Cod procedură penală din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat actele de urmărire penală ar fi săvârșit faptele. Dat fiind faptul că, în cauză, urmează a se proceda la finalizarea rapoartelor de inspecție fiscală de către organele competente; efectuarea unor constatări și expertize tehnico-științifice asupra scrisului și ștampilelor existente pe documentele de evidență contabilă a societăților comerciale administrate de inculpați; prezentarea materialului de urmărire penală și redactarea actului de inculpare, tribunalul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților se justifică, aceasta fiind admisă, dispunând prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 mai 2011 și până la data de 21 iunie 2011, inclusiv. Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termeninculpații P. N. și D. M. Primul recurent a invocat încetarea de drept a arestării preventive deoarece acesta a expirat la data de 22 mai 2011 anterior judecării recursului, iar potrivit art.159 alin.1 C.p.p. recursul trebuie soluționat înainte de expirarea duratei arestului preventiv. În al doilea rând, a susținut că întreaga urmărire penală este nulă absolut, iar propunerea de arestare este lovită de nulitate absolută fiind formulată de către un organ nelegal sesizat pentru că la dosarul cauzei nu există nici plângere penală, nici denunț, nici proces verbal de sesizare din oficiu. În al treilea rând, a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile art.143 C.p.p. pentru că nu există niciun indiciu că inculpatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat, fiindcă lipsește intenția de a provoca o pagubă, ca atare lipsește elementul material al infracțiunii de înșelăciune; plata ratelor s-a efectuat la zi de către inculpat, până când acesta a suferit un infarct. A mai criticat încheierea atacată precizând că nu sunt îndeplinite prevederile art.148 alin.1 lit.f C.p.p., deoarece lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta a suferit o intervenție chirurgicală pe cord, a fost internat de mai multe ori în stare gravă și a fost chiar transferat în spital de când este arestat. Inculpata recurentă D. M. a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.b C.p.p. deoarece aceasta este cercetată pentru infracțiuni economice unde martorii reprezintă o probă adiacentă modalității de executare a infracțiunii, iar experții sunt propuși de organele de cercetare penală. A precizat că la dosar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar gravitatea și limitele mari de pedeapsă nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere a acestui pericol. Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a constatat referitor la inculpata D. M. că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 a desfășurat activități comerciale în numele unei societăți fără a ține contabilitatea cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 479.765 lei; în mod similar se presupune că în perioada 2008-2009 a procedat cu o altă societate cauzând un prejudiciu de 74.204 lei; inculpata mai este cercetată pentru că a intermediat cesionarea unei societăți comerciale către inculpatul Ț. I. M. pentru ca inculpatul recurent P. N. să obțină de la G. B. un împrumut de 170.000 lei pe care l-a folosit în alte scopuri decât pentru pensiunea turistică; tot în sarcina recurentei s-a reținut că există indicii temeinice că a mai desfășurat activități comerciale neînregistrate în contabilitate cu 8 societăți comerciale, cauzând un prejudiciu de 1.399.995 lei. În mod justificat s-a reținut că în ceea ce-l privește pe inculpatul P. N. există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în 2009 în baza unei înțelegeri prealabile cu coinculpații D. M., T. I. M. și P. S. a obținut un credit de investiții în numele SC NED REX COM SRL prezentând către G. B. bilanțuri contabile și contracte de furnizare false. În ceea ce privește primul motiv invocat de către inculpatul recurent și însușit de către inculpată, Curtea constată că, în primul rând, art.159 alin.8 fraza a II-a C.p.p. ce prevede că recursul declarat împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate nu atrage încetarea de drept a măsurii preventive; astfel prin decizia nr.25/2008 S. U. ale Inaltei Curți de C. și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de P. general cu privire la interpretarea acestui text normativ și a statuat că sintagma „expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate"; are caracter imperativ și nu de recomandare, iar recursul va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea arestării anterioare. Din motivarea deciziei date în recursul în interesul legii nu rezultă nici explicit, nici implicit că soluționarea recursului după expirarea arestării anterioare - în speță arestarea anterioară fiind dispusă până în 22 mai 2011, zi de duminică, iar recursul fiind judecat în 23 mai 2011 - ar atrage încetarea de drept a arestării preventive; decizia Inaltei Curți este suficient de explicită în sensul că stabilește doar natura termenului până la care trebuie soluționat recursul, respectiv că acesta este un termen imperativ. Termenul vizează momentul până la care poate fi judecat recursul, ca atare este un termen procedural și niciun caz unul substanțial, iar nerespectarea termenelor procedurale atrage dispozițiile privitoare la nulități,așa cum prevede art.185 alin.3 C.p.p. Art.197 C.p.p. referitor la nulități nu prevede în alin.2 - ce vizează strict cazurile care atrag nulitatea absolută - ipoteza nesoluționării recursului în termen, în consecință nerespectarea acestui termen poate să atragă doar nulitatea relativă și doar în condițiile în care s-a adus - potrivit art.197 alin.1 C.p.p. - o vătămare care nu poate fi înlăturată decât în anularea actului și - potrivit art.197 alin.4 C.p.p. - numai dacă a fost invocată la primul termen cu procedura completă; se observă că, în speță recurentul nu a invocat nicio vătămare procesuală concretă. Sub un alt aspect, cap.3 din Codul de procedură penală referitor la termene distinge clar între termenele procedurale reglementate prin art.185 - 187 și termenele privind măsurile preventive reglementate de art.188, ce menționează că la calcularea acestora ora sau ziua de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia spre deosebire de art.186 alin.4 C.p.p. care prevede că atunci când ultima zi al unui termen procedural cade într-o zi nelucrătoare termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În consecință soluționarea recursului în următoarea zi lucrătoare, respectiv 23 mai, a fost făcută cu respectarea termenului legal. În al treilea rând, nu trebuie omis faptul că în fața primei instanțe termenul de judecată al propunerii de prelungire a arestării preventive a fost fixat în data de 17 mai 2011, d-l avocat T. T. a comunicat instanței în sala de judecată că a reziliat contractul de asistență juridică cu inculpata, astfel încât instanța a fost nevoită să amâne cauza pentru a desemna un apărător din oficiu, iar apărătorul pe care inculpata și l-a ales, domnul R. A. C., a cerut amânarea cauzei pentru că a fost proaspăt angajat în cauză; reiese că deși P. a înaintat dosarul cu propunerea de prelungire cu 7 zile înainte de expirarea acestuia întârzierea a fost determinată de conduita procesuală a inculpatei, iar inculpatul a achiesat la cererile acesteia de tergiversare, astfel încât nu poate invoca propria conduită procesuală de tergiversarea soluționării cauzei, ca, pe urmă să invoce nerespectarea termenelor procedurale imperative. Motivele referitoare la nulitatea absolută a urmăririi penale datorită faptului că organul de cercetare penală nu a fost legal sesizat deoarece nu există plângere penală, denunț sau proces verbal de sesizare din oficiu, nu poate fi primit în procedura recursului declarat împotriva încheierii arestării preventive deoarece vizează aspecte ce țin de soluționarea cauzei pe fond. Referitor la inexistența indiciilor temeinice se observă că, astfel cum a admis și recurentul în motivele sale de recurs implicarea sa în comiterea faptelor pentru care este cercetat și existența indiciilor temeinice rezultă tocmai din declarația coinculpatei D. M., precum și din actele referitoare la creditul contractat. În schimb, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. deoarece datorită stării grave de sănătate a inculpatului care a suferit o intervenție chirurgicală pe inimă și a fost internat în mod repetat în spital pentru aceeași afecțiune, fiind necesară supravegherea sa medicală inclusiv în arest este evident că, față de natura infracțiunii economice de care este cercetat, nu se poate presupune că lăsarea sa în libertate ar fi de natură să afecteze în mod considerabil ordinea publică astfel încât va admite recursul acestuia și va dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara cu instituirea controlului judiciar prevăzut de lege. Nu aceeași este însă situația inculpatei recurente D. M. care a fost cercetată pentru infracțiuni comise pe parcursul unei perioade îndelungate ce a generat un prejudiciu considerabil bugetului de stat și a cărei prelungire aarestării este necesară, în primul rând tocmai pentru a o împiedica să comită fapte similare. Mai mult aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și a săvârșit cu intenție infracțiuni fiind îndeplinite în continuare condițiile de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.b și d C.p.p. Afirmația că nu mai există riscul zădărnicirii aflării adevărului deoarece martorii ce urmează a fi audiați reprezintă probe adiacente dovedirii infracțiunilor economice nu poate fi primită deoarece declarațiile de martor constituie probe ce au aceeași valoare cu celelalte mijloace de probe ce sunt administrate în cursul procesului penal indiferent de natura juridică a infracțiunii. Afirmația că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.d C.p.p pentru că acest caz se aplică doar în ipoteza în care inculpata a săvârșit o nouă infracțiune după începerea urmăririi penale în acest dosar sau după săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată nu poate fi primită deoarece ar însemna că acest caz de arestare să nu se poată aplica infracțiunilor continuate ale căror acte materiale sunt descoperite la momente diferite. Față de inculpata recurentă nu există vreo situația personală specială care să ducă la concluzia lipsei de pericol social concret a punerii sale în libertate, tocmai considerând că existența unor indicii de săvârșire a unor infracțiuni economice pe durata a câtorva ani cu un prejudiciu de ordinul milioanelor de lei la bugetul de stat face evidentă periculozitatea lăsării acesteia în libertate. Mai este de observat că aceasta nu a ținut nicio evidență contabilă tocmai pentru a nu fi descoperită activitatea infracțională desfășurată astfel încât este rezonabilă presupunerea că odată pusă în libertate va proceda într- un mod similar. Așa fiind în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul acesteia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E : Admite recursul declarat de inculpatul P. N. (fiul lui I. și M., născut la data de (...), domiciliat în Sighetu-Marmației, str. Doboieș nr. 16 jud. M., CNP 1., deținut în A. IPJ M.) împotriva încheierii penale nr. 293/(...) a T.ui M. pe care o casează în parte, doar în ceea ce privește admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș față de acest inculpat. Rejudecând în aceste limite, respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș față de acest inculpat. În baza art. 139 alin.1 C.. rap. la art. 141 C., dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. N. (fiul lui I. și M., născut la data de (...), domiciliat în Sighetu-Marmației, str. Doboieș nr. 16 jud. M., CNP 1., deținut în A. IPJ M.) cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.. impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;b) să se prezinte la sediul P. din localitatea de domiciliu în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința din Sighetu-Marmației, str. Doboieș nr. 16 jud. M., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Impune inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu ia legătura cu niciunul din coinculpații din prezenta cauză. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2 C.. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este asrestat în altă cauză. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M. (fiica lui Ș. și V. O., născută la data de (...), deținută în A. IPJ M.) împotriva aceleiași încheieri. Menține restul dispozițiilor încheierii recurate. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei cu titlu de onorariu parțial din oficiu care se avansează din FMJ. Obligă pe inculpata D. M. la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 200 lei, celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. I. C. M. V. C. G. M. N. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1655/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
