Decizia penală nr. 1744/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a14
DECIZIA PENALĂ NR. 1744/R/2011
Ședința publică din data de 01 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : L. H.
: A. D. L.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - . D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A., împotriva încheierii penale fără număr din data de 25 octombrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1
Cod penal (parte vătămată T. F.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal
(parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. M.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul C. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Striblea M. S., din cadrul
Baroului I., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Florian A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o declarație notarială dată de numitul A. A. . care acesta declară că nu se constituie parte vătămată în dosar, nu a avut nici o legătură cu vreunul din frații C. iar în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A., declară că nu era la ștrandul M. I. când a avut altercația cu numitul C. și că și-a retras plângerea în privința acestuia deoarece s-au împăcat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se constate că măsura arestării preventive este mult prea dură și ca atare să se dispună înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., instanța de fond consideră că argumentul pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive este acela că inculpatul și-ar fi încălcat obligațiile impuse. Susține că numitul A. A. este parte vătămată cu forța, împotriva voinței sale, în condițiile în care la dosar nu există nici o declarație a acestuia prin care să declare că s-ar fi întâlnit cu inculpatul sau că l-ar cunoaște astfel că se pune întrebarea care este încălcarea cu rea credință a obligațiilor. În dosar există foarte multe părți vătămate iar inculpații sunt acuzați de multe fapte și fiecare în parte are părți vătămate. A. parte vătămată nu a fost prezentată instanței și nu s-a identificat vreodată cu fotografii pentru ca inculpatul să știe cu cine nu trebuie să ia legătura. Inculpatul nu a ieșit din raza teritorială a județului I. și nu s-a întâlnit cu inculpații. P. vătămată a declarat că nu s-a întâlnit cu inculpatul la ștrand. Inculpatul nu a intrat în contact cu partea vătămată, acest lucru confirmând chiar și martorii audiați. Ca să existe o încălcare a obligațiilor trebuie să existe faptic acea încălcare, respectiv cu probe. În cauză sunt mai mulți inculpați, frați, față de care s-a dispus la înlocuirea măsurii arestării preventive, anumite obligații, respectiv de a nu se întâlni unii cu alții. În anumite contexte ei se întâlnesc, cum ar fi situația când un frate de-a lor a murit și au trebuit să se întâlnească ceilalți frați pentru identificarea acestuia. De asemenea trebuie să se prezinte la poliție, periodic pentru a semna astfel că acest lucru nu poate fi imputat inculpatului. P. i-a pus într-o asemenea conjunctură și ulterior tot poliția s-a sesizat că inculpații și-au încălcat obligațiile și au formulat o cerere la tribunal în acest sens. Este absurd să i se pună interdicție să-și vadă frații și este aberant să nu se vadă cu soacra lui în condițiile în care locuiește în aceeași casă cu soacra și soția lui. Când se vorbește despre încălcarea unor interdicții trebuie să existe faptic acea încălcare, să se poată proba acest lucru. Inculpatul a stat cu frații lui în arest timp de 6 luni. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului astfel cum l- a susținut.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că temeiurile care au determinat rearestarea inculpatului subzistă în continuare. În mod corect a constatat instanța că inculpatul și-a încălcat cu rea credință obligațiile impuse. Consideră că declarația numitului A. A. dată în fața notarului public este una pro cauza iar din materialul de urmărire penală există suficiente date din care să rezulte că există riscul ca inculpatul să-și încalce obligațiile și să influențeze părțile dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că nu o cunoaște pe partea vătămată și nu are nici o legătură cu aceasta. Consideră că nu și-a încălcat obligațiile și solicită să fie judecat în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 25 octombrie 2011 de
Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 3002 Cod procedură penală rap.la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. A. constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia și respingându-se cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt,următoarele:
Prin încheierea fără număr din data de (...), dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul C. A. prin încheierea penală a T.ui M. din data de (...), cu măsura arestării preventive. În temeiul art. 148 alin. 1 lit. a ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
În concret, acest inculpat a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 10/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. -S. T. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj (4 fapte), complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit grave în formă continuată (19 acte materiale din care 8 în forma tentativei).
Inculpatul C. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându- i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a C. de A. C.
Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...), a fost admisă sesizarea formulată de IPJ I. și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
A. soluție a fost menținută prin decizia penală nr. 1557/R din (...) a C. de
A. C.
În prezenta cauză cercetarea judecătorească a început, și față de dispozițiile art. 300 ind. 1 Cod procedură penală și art. 160 ind. b alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a acestui inculpat, constatând că de la momentul de la care s-a dispus măsura arestării preventive până în prezent nu s-a schimbat nimic și că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă încă.
În ceea ce privește situația inculpatului C. A., la fel ca și instanța de control judiciar, tribunalul a reținut că sesizarea IPJ I., care îl privea pe acesta, a făcut referire la întâlnirile repetate dintre acest inculpat și inculpații C. M. S., G. S. I., M. G. și M. C., precum și aspectele referitoare la altercația dintre acest inculpat și partea vătămată A. A.
Când a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A., tribunalul nu a avut în vedere planșele fotografice atașate sesizărilor ci depozițiile acestei părți vătămate și, nu în ultimul rând, declarațiile martorilor care au confirmat prezența acestui inculpat la momentul altercației avute cu partea vătămată.
Având în vedere că scopul instituirii interdicției ce i-a fost impusă acestui inculpat este buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea riscurilor influențării reciproce a inculpaților și a celorlalte părți din dosar cu privire la declarațiile ce urmează să le dea în cauză și reținând că motivul care a determinat arestarea inculpatului C. A. este acela că nu a respectat o asemenea obligație stabilită printr-o hotărâre judecătorească, instanța de fond a apreciat că se justifică menținea măsurii privative de libertate la acest moment al procesului penal.
În consecință, nu au putut fi primite apărările formulate de inculpat prin avocat, în cadrul procedurii prev.de art. 3002 rap.la art. 160b din Codul de procedură penală, în sensul că nu se simte vinovat de vreo implicare în incidentul cu partea vătămată A. A., incident care a și determinat arestarea sa preventivă sau că interdicția impusă de a nu lua legătura cu părțile vătămate
și martorii din cauză nu are nicio legătură cu persoana sa, întrucât nu a fost trimis în judecată pentru fapte comise față de această parte vătămată. Instanța a considerat că nu prezintă relevanță aceste susține, câtă vreme prin încheierea prin care s-a dispus punerea sa în libertate nu s-a stabilit exact cu care dintre părțile vătămate sau martori nu are voie să intre în legătură, aceeași fiind și situația celorlalți inculpați puși în libertate prin decizia C. de A. C.
T. a considerat că la analizarea aspectelor legate de verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, prezintă importanță nu numai subzistența motivelor de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri, ci și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, ori tocmai acesta este motivul pentru care instanța a apreciat că măsura privativă de libertate nu este numai necesară ci
și proporțională cu scopul urmărit.
Având în vedere considerente mai sus expuse, tribunalul a reținut că aplicarea unor măsuri alternative restrictive de libertate prev. de art. 145 sau art. 145 ind. 1 din Codul de procedură penală, în situația inculpatului C. A., nu ar fi eficiente în acest moment al procesului penal, drept pentru care a respins cererea formulată în acest sens de inculpat prin apărător și a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A., solicitândadmiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a respectat obligațiile impuse și că temeiurile care au determinat rearestarea inculpatului nu au existat și nu există nici în momentul de față.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția E.ană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză suntîndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea judecării.
Mai mult, în mod corect instanța de fond a constatat că inculpatul și-a încălcat cu rea credință obligațiile impuse la înlocuirea măsurii arestării, apreciind că se justifică menținerea arestării preventive în vederea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea riscului influențării reciproce a inculpaților și a celorlalte părți din dosar.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărâri atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la
350 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 25 octombrie 2011 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. A. D. L.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: C.L..
G., L. S.
| ← Decizia penală nr. 590/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1842/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
