Decizia penală nr. 1842/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1842/R/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
G. : M. B.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. M. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.
(...), având ca obiect menținerea stării de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. I. M. și apărător ales av. Blăjan Octavian, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial avansat din FMJ.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. M., arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului B. M. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului, arată că raportat la împrejurările în care fapta a fost comisă - inculpatul fiind agresat inițial de fratele părții vătămate, precum și la faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale, apreciază că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar o altă măsură preventivă, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi țara, ar fi suficientă pentru asigurarea bunului mers al procesului penal.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, în cauză nu au intervenit temeiuri noi care să justifice admiterea cererii inculpatului, iar infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se referă la tentativă la infracțiunea de omor calificat. Așa fiind, subzistă în continuare elementele legate de persoana inculpatului care, coroborate cu probele de la dosar, conduc în continuare la concluzia existenței premiselor că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa..
Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare delibertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 28 octombrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a acestei măsuri cu măsură obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul B. M., prin apărător ales, iar în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. M. (CNP 1., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în S., județul M., domiciliat în S., nr.215, județul M., arestat preventiv, aflat la A. I. M.) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 26 octombrie 2011 al P.ui de pe lângă
Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.554/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul B. M. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.i, alin.2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul B. M. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr.483 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 4 octombrie 2011
și până la data 1 noiembrie 2011, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.37/U din 4 octombrie 2011.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că în loc public, inculpatul a pus în executare hotărârea de a suprima viața unei persoane, aplicându-i lovituri multiple cu pumnii și picioarele în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața; de asemenea, s- a mai reținut în sarcina inculpatului că, în public, a săvârșit acte sau gesturi, a proferat injurii având manifestări care au produs scandal public și au adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniștea publică.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). În acest sens, s-a avut în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, pedepsele prevăzute de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise, precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional, fără o ripostă fermă a societății. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive ainculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a acestei măsuri cu măsură obligării de a nu părăsi localitatea sau țara . Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul B. M., fără a arăta în scris motivele, dar în a căruisusținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara. În motivarea recursului, s-a arătat că raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă - inculpatul fiind agresat inițial de fratele părții vătămate, precum și la faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale, se apreciază că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar o altă măsură preventivă, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi țara, ar fi suficientă pentru asigurarea bunului mers al procesului penal. Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Inculpatul B. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.554/P/2011 din data de 26 octombrie 2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.i, alin.2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în seara de 2 octombrie 2011, în jurul orelor 21.00, în loc public - în fața localului „I. și Diana"; aparținând S.C. Ofrim Rest S.R.L. din localitatea S., jud. M. a aplicat lovituri multiple cu pumnii și picioarele în zona capului, părții vătămate S. V. T., cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața; de asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în același loc public, a săvârșit acte și gesturi, a proferat injurii , care au produs scandal public și au adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniștea publică. Arestarea inculpatului s-a dispus la data de 4 octombrie 2011 prin încheierea penală nr.483 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...), temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen. Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele in care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi carejustifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Tocmai această procedură a realizat-o instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul B. M., constatând întemeiat la 28 octombrie 2011 că măsura arestării preventive este temeinică și legală, subzistând temeiurile inițiale care au determinat arestarea sa și că acestea impun în continuare privarea de libertate. Aceasta deoarece, în mod corect s-a constatat că subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptelor pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; declarația părții vătămate; declarațiile martorilor S. D. C., A. G., R. G., B. A., B. M., M. T. L., G. G., C. D., G. I., C. A., L. G. D., C. M. raport de expertiză medico-legală privind leziunile suferite de partea vătămată; declarațiile inculpatului. Apoi, în mod întemeiat, judecătorul a constatat că subzistă și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere în mod justificat, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru faptele presupus comise, cât și de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise), dar și de impactul social negativ la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate. Circumstanțele personale favorabile inculpatului - lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele judiciare - chiar reale fiind, nu sunt de natură a determina o schimbare a temeiurilor arestării, care subzistă și s-a arătat, de ce impun în continuare, privarea de libertate a inculpaților. De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment de debut al judecății, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat. Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis fapte de natură penală. Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av. I. M.. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M., fiul lui G. si I., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 octombrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. I. M.), sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. L. M. G. M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 4 ex./(...) Jud. fond: A. C.V.
| ← Decizia penală nr. 1744/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
