Încheierea penală nr. 1253/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1253/R/2011
Ședința publică din 17 august 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L.
GREFIER : L. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. F. M., împotriva încheierii penale nr.80/C/2011 a T. C., pronunțată în dosar nr.(...), prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev.și ped.de art.20 C.penal rap.la art.174 C.penal și art.175 lit.i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. F. M. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Maier M. Raul din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că dorește să dea o declarație și în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului inculpatului pentru următoarele motive: prin încheierea T. C. s-a luat măsura arestului preventiv în baza art. 148 lit.a,d și f C.pr.pen. Cu privire la art.148 lit.a C.pr.pen. acesta prevede că se poate lua măsura arestului în cazul în care inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Având în vedere această dispoziție legală raportat la faptul că urmărirea penală a fost începută în jurul orelor
12,00 - 13,00, raportat la procesul verbal prin care i s-a adus la cunoștință acest aspect, nu se poate considera că acesta s-a sustras urmăririi penale, nefiind luată încă această măsură și neavând calitatea de învinuit astfel că nu este întemeiat acest temei de arestare. Cu privire la art.148 lit.d C.pr.pen., arată că doar se face referire că a comis o altă infracțiune, nefăcându-se nici o dezvoltare a acestui motiv, ori, inculpatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune. Acesta este cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat dar după producerea incidentului nu a mai comis o altă infracțiune. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie privit doar în ansamblu raportat la gravitatea faptei ci la toate aspectele din dosarul cauzei. Inculpatul a avut certitudinea că s-a aflat în legitimă apărare, că soția lui a fost omorâtă și urmează el, astfel că de frică, fiind și sub influența unor substanțe a căror natură nu este încă certificată, nu a avut o viziune reală cu privire la ce s-a întâmplat. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului cu consecința luării unei alte măsuri preventive respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea pentru a putea asigura buna desfășurare a procesului penal. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefundat a recursului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut de către prima instanță că în data de 9 august 2011, la S. J. de U. C. N., inculpatul, care avea un cuțit de dimensiuni mari, a amenințat angajații spitalului iar apoi unuia dintre angajați a aplicat lovituri repetate cu acel cuțit, zona vizată fiind una vitală, astfel că suntem în prezența unei tentative juridice la infracțiunea de omor calificat. Există nu numai indicii care atestă săvârșirea infracțiunii dar există și probe testimoniale și concluziile preliminare ale IML C. N. în care se atestă leziunile suferite de partea vătămată, care sunt de apărare. A. că toate cazurile de arestare preventivă reținute sunt prezente în această cauză. Înainte de a comite această infracțiune, inculpatul a fost trimis în judecată pentru alte două infracțiuni și anume port ilegal de armă și ultraj contra bunelor moravuri. Apoi, după ce a comis infracțiunea deosebit de gravă, inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage urmăririi penale. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul D. F. M., având ultimul cuvânt, susține că nu a fugit în scopul de a se sustrage urmăririi penale ci pentru a se apăra. Cu privire la măsura arestului preventiv solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât este nevinovat.
C U R T E A
Prin sesizarea înregistrată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ și urm. C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. F. M., fiul lui I. și M., născut la (...) în București, domiciliat în C.-N., str. C. Porumbescu nr.4, jud. C., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap.la art.174 și 175 lit. i C., pentru o perioadă de 29 de zile, arătându-se în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, conform art. 143 C. și art. 148 lit. a,d și f C., respectiv că există indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, acesta a fugit după comiterea faptei în scopul sustragerii de la urmărire penală, a comis cu intenție o nouă infracțiune și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizându-se propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :
La data de (...) ora 14,30 inculpatul D. F. M., a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 14,30) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.12, emisă în dosarul nr.708/P/2011, la aceeași dată fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174 și
175 lit. i C.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în dimineața zilei de
(...) în jurul orelor 5,30, la S. C. J. de U. C., secția UPU 1, în incinta secției având asupra sa un cuțit cu lama mai mare de20 cm a amenințat personalul medical, a încercat să-l lovească pe brancardierul H. P. și l-a lovit cu cuțitulpe brancardierul C. A., cauzându-i leziuni la brațul stâng și la torace în partea stângă.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.a,d și f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, acesta a fugit după comiterea faptei în scopul sustragerii de la urmărire penală, a comis cu intenție o nouă infracțiune și pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că, în cauză, au fost întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsuri împotriva inculpatului.
Astfel, în primul rând, în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii și probe fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile preliminare ale I.M.L. C.-N., din care rezultă că victima a suferit două plăgi prin înjunghiere în 1/3 medio-superioară a brațului stâng cu secțiune completă de mușchi biceps brahial și incompletă de triceps brahial și o plagă nepenetrantă latero-toracic stâng CIV, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp înțepător-tăietor și deși nu au pus în primejdie viața victimei, necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale, declarațiile martorilor audiați în cauză Syko Tibor, Mureșan D., Bîrle Vlad, Balogh T., Cântu Constantin, Bîăilă A. C., M. Lăcrămioara, Ferghete I., Mitrofan A., Iobagiu A., V. M., Syko E., persoane din anturajul medical, unii dintre aceștia surprinzând și relatând apoi, momente prealabile agresiunii, dar și agresiunea propriu zisă ce a avut loc asupra victimei și nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului care, deși a prezentat o versiune puțin credibilă aceea ce s-a întâmplat în noaptea respectivă în incinta secției UPU 1 nu a negat că l-a agresat cu un cuțit pe brancardier, afirmând că întotdeauna poartă asupra sa un astfel de obiect, pentru a-și asigura protecția.
Inculpatul și-a motivat gestul său prin aceea că, în incinta secției
UPU, soția sa, D. A., prezentă și ea pentru a primi îngrijiri medicale a fost în realitate omorâtă și apoi tranșată în bucăți, brancardierul în cauză fiind unul dintre cei care i-ar fi transportat corpul în niște saci.
Susținerile inculpatului privind motivația gestului său nu corespund realității, soția sa nu este decedată, poziția inculpatului ridicând serioase îndoieli asupra capacității sale de a aprecia conținutul faptelor sale și de a-și dirija în mod conștient voința, însă trebuie să observăm pe de altă parte, că la dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în (...), deci destul de recent, din care reiese că inculpatul prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate polimorfă (instabil emoțional, antisocial și histrionic), utilizare de substanțe toxice nocive pentru sănătate, însă s-a concluzionată că acesta poate aprecia conținutul și consecințele faptelor sale - având discernământul general și raportat la fapte păstrat.
În dosarul nr. 3155/P/2011 în care s-a dispus efectuarea expertizei, inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunile de port ilegal de armă, prev. de art. 2 al.1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 C., comise în data de (...), la data de (...) fiind propusă trimiterea sa în judecată.
În al doilea rând, în ceea ce privește condiția existenței cel puțin a unuia dintre cazurile reglementate de art. 148 C. pentru a se putea dispunearestarea preventivă a inculpatului, s-a apreciat că susținerile parchetului privind incidența dispozițiilor art. 148 lit. a, d și f C. sunt întemeiate.
Concret, inculpatul chiar, a recunoscut că, după comiterea faptei a fugit de la fața locului, în perioada imediat următoare fiind căutat asiduu de organele de poliție, ceea ce face să existe cazul reglementat de art. 148 lit. a
C. fiind evidentă intenția inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală, neexistând nici o împrejurare care să constituie un pericol pentru viața sa, astfel cum a încercat inculpatul să-și motiveze gestul.
Pe de altă parte, inculpatul a comis infracțiunea cu intenție, în condițiile în care era cercetat în dosarul nr. 3155/P/2011, împrejurare ce a atras incidența dispozițiilor art.148 lit. d C.
În privința incidenței dispozițiilor art.148 lit. f C. s-a reținut că inculpatul a fost acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat a fost îndeplinită.
Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.
Fără îndoială pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere. Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptei comise și a circumstanțelor comiterii ei, pentru ca apoi și prin raportare și la circumstanțele personale ale inculpatului să decidă dacă este sau nu, necesară privarea de libertate a inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care este evidentă, dacă s-a avut în vedere împrejurările concrete în care a acționat inculpatul, modalitatea de săvârșire a faptei, obiectul vulnerant folosit, violența și determinarea cu care acesta a acționat, spațiul unde a săvârșit agresiunea, destinat acordării de prim ajutor și alinării suferințelor unor persoane bolnave și desigur, persoana inculpatului, care, deși aparent își asumă responsabilitatea pentru fapta comisă, oferă o motivație fantezistă și cu totul hazardată.
Ca atare, în cauza de față, din modul de derulare al evenimentelor
(gravitatea deosebită a faptei imputate, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, împrejurările în care a fost comisă, consecințele produse sau care se puteau produce, atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei), au reieșit probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un real pericol pentru întreaga societate, mai ales că sunt date la dosar în sensul că acesta poartă asupra sa în permanență un cuțit pentru a se proteja împotriva unor agresori închipuiți.
În același sens, nu trebuie pierdute din vedere antecedentele penale ale inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dimpotrivă a fost cercetat și pentru alte infracțiuni de violență de o gravitate sporită, ceeace o dată în plus vine să susțină teza existenței unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceste condiții, s-a apreciat că arestarea inculpatului a fost mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10 august 2011 și până la data de 07 septembrie 2011.
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Maier M. Raul, care va fi avansată din F.M.J.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judicare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se va include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul D. F. M., solicitând casarea încheierii cu consecința respingerii propunerii de arestare și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, a comis fapta în stare de legitimă apărare întrucât de mai mult timp are certitudinea că este urmărit și otrăvit constant, că regretă cele întâmplate și știe că acum soția sa trăiește, însă nu își poate explica getul său.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a analizat în mod detaliat existența în cauză a motivelor de arestare, prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. a,d și f C.pr.pen., constatând în mod judicios și argumentat că există atât probe și indicii din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii reținute în sarcina lui, cât și indici în sensul că inculpatul a intenționat să se sustragă urmăririi penale, a mai comis o infracțiune anterior, respectiv este cercetat într-un alt dosar penal pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, precum și pentru port ilegal de cuțit iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a indicat în conținutul încheierii atacate în mod detaliat care sunt probele și indiciile în sensul prevederilor art. 143 C.pr.pen. din care reiese că inculpatul se poate face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, respectiv depozițiile testimoniale ale persoanelor care au perceput în mod direct incidentul și concluziile preliminare medico-legale privind leziunile suferite de partea vătămată care sunt de apărare.
Astfel, din probele administrate până în prezent a rezultat fără dubiu că în data de 9 august 2011, la S. J. de U. C. N., inculpatul, care avea un cuțit de dimensiuni mari asupra sa, a amenințat angajații spitalului cu moartea iar apoi unuia dintre angajați i-a aplicat lovituri repetate cu acel cuțit, zona vizată fiind una vitală.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. a C.pr.pen. reiese din actele dosarului că imediat după comiterea faptei inculpatul a părăsit spitalul în fugă, fiind căutat în mod asiduu de organele de poliție, cu atât mai mult cu cât era cunoscut de oamenii legii comportamentul violent al inculpatului, care în cursul lunii martie a acestui an și-a provocat singur cu cuțitul o serie de leziuni în zona gâtului. Susținerile inculpatului că ar fi fugit pentru că era urmărit de anumite persoane și se temea pentru propria viațănu pot fi primite deoarece nu au absolut nici un suport probator, fiind simple afirmații cel mai probabil teribiliste ale inculpatului.
De asemenea, este incident și temeiul prevăzut de art. 148 lit. d
C.pr.pen. inculpatul este cercetat într-un alt dosar penal pentru alte două infracțiuni și anume port ilegal de armă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C.pr.pen., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
În cauza de față, așa cum s-a arătat și în conținutul hotărârii atacate, există indicii serioase că inculpatul a agresat un brancardier absolut fără nici un motiv chiar în incinta unei unități spitalicești, provocând panică și groază personalului medical și pacienților prezenți în zonă și există date certe că acesta poartă în permanență asupra sa un cuțit pentru a se proteja de dușmani închipuiți. Raportat și la faptul că în cursul lunii aprilie a acestui an s-a stabilit în urma unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică că inculpatul prezintă o „tulburare de personalitate polimorfă, pe fondul unui consum constant de substanțe toxice nocive"; )care în mod cert îi induc și stările de violență ți îl determină până să se și automutileze, Curtea apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar pune într-un real pericol ordinea publică, fiind necesară derularea urmăririi penale cu inculpatul în stare de arest preventiv.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. F. M., fiul lui I. și M.,născut la (...), deținut în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr.
80/C/(...) a T. C..
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu, care se va plăti din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 300 lei, sumă, în care se include și onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de de inculpatul D. F. M., fiul lui I. și M., născut la (...), deținut în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 80/C/(...) a T. C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu, care se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. C. I. A. D. L.
Red. ADL
3 ex/(...)
| ← Decizia penală nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1475/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
