Decizia penală nr. 257/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

D. NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.257/2011

Ședința publică din 1 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., Judecător

JUDECĂTORI : L. H.

C. I. GREFIER : M. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P.UROR - S. D. S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpata A. A.

M. și partea responsabilă civilmente S. E. H. B., împotriva deciziei penale nr.480/A din 20 decembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 al.1,3 cu aplic.art.41 al.2 C., cu aplic.art.33 lit.a

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata A. A. M., av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, apărătorul ales al inculpatei A. A. M., av.Floare M. I. din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar și apărătorul părții responsabile civilmente S. E. H. B., av.Pașcalău D. G., din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar și partea civilă C. I., lipsă fiind părțile civile R. S. A., M.

S., C. G., M. D., M. A. și I. O.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul din oficiu al inculpatei solicită a se constata că mandatul său a încetat de drept prin prezența apărătorului ales al inculpatei și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.

Apărătorul ales al inculpatei depune la dosar biletul de externare a inculpatei A. M. A., pentru a justifica lipsa sa de la dezbateri. S. a se constata din oficiu că sunt incidente prevederile art.385/9 pct.12 C.pr.pen.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul inculpatei A. A. M., solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauzasă se admită apelul declarat împotriva sentinței penale nr.704 din 1 septembrie

2010 a J. C. N. și, în principal, să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 li.d C.pr.pen. și respingerea acțiunilor civile ca nefondate.

In subsidiar, solicită reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a C., și reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, precum și reducerea sumelor acordate ca despăgubiri civile.

În motivarea recursului arată că în cauă sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.385/9 al.1 pct.17/2 și pct.18 C.pr.pen., având în vedere că prin hotărârea atacată s-a făcut o greșită aplicare a legii și s-a comis o eroare gravă de fapt.

Pe de altă parte, instanțele au ignorat cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1 C., și anume aceea că inculpata să fi indus în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, aspecte care în prezenta cauză nu sunt susținute de ansamblul mijloacelor de probă.

De asemenea, instanța de apel mai reține posibilitatea creării unei prime impresii eronate privind cursurile practicate, prin raportare și la cursurile din aceeași zi ale altor comercianți sau bănci deși părțile vătămate au fost informate în scris și în mod detaliat de fiecare dată cu privire la toate condițiile schimbului valutar, prin două panouri exterioare de mari dimensiuni, prin panouri interioare și prin semnarea formularului de acceptare a schimbului valutar.

Mai mult, acuzațiile care se aduc inculpatei nu se susțin nici sub aspectul laturii obiective a infracțiunii întrucât simpla afirmare a unei presupuse dezinformări verbale din partea inculpatei, pe lângă faptul că nu este susținută de probe credibile nu poate înlătura realitatea indubitabilă a existenței unor panouri exterioare și interioare corecte pe care erau afișate separat cursurile de schimb pentru cele două tipuri de operațiuni, precum și comunicarea în scris, sub semnătură de luare la cunoștință a tuturor detaliilor operațiunii de schimb înainte de efectuarea acesteia.

Persoanele care s-au constituit părți civile în cauză au dat declarații contradictorii, inclusiv în fața instanței de judecată, negând elementele evidente sau afirmând că nu au știut ce semnează deși cunoșteau anterior semnării că înscrisul ar reprezenta cel puțin o chitanță ce conținea suma ce urmau să o primească.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea în baza art.10 al.1 lit.d C.pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, nici sub aspectul laturii subiective și nici sub aspectul laturii obiective. În ceea ce privește latura civilă solicită solicită respingerea pretențiilor civile ca nefondate, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât lipsește caracterul ilicit al faptei.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să se rețină circumstanța atenuantă prev.de art.74 al.1 lit.a C., să se reducă pedeapsa aplicată de prima instanță.

În ce privește latura civilă solicită reducerea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, ținând cont de faptul că toate părțile civile au primit sumele în lei conforme cursurilor scrise pe panouri, pe acceptul de schimb și pe bonurile fiscale și că soluția corectă prin care s-ar realiza repunerea lor în situația anterioară schimbului ar implica restituirea de către acestea a sumelor în lei primite în schimbul sumelor în euro predate societății, iar nu plata unor diferențe între sumele efectiv primite și sumele calculate de părțile civile interesate potrivit unor cursuri de schimb care nu au fost niciodată practicate de partea responsabilă civilmente la operațiunile efectuate de părțile civile.

Apărătorul părții responsabile civilmente S. E. H. B. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul art.385/15 oct,1 lit.c C.pr.pen., rap.la art.385/9 pct.21 C.pr.pen.

În subsidiar, solicită admiterea recursului desființarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. și respingerea acțiunilor civile canefondate în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., rap.la art.385/9 pct.17/2

C.pr.pen.

În motivarea recursului arată că în fața instanței de apel s-a făcut dovada faptului că partea responsabilă civilmente nu a fost citată conform prevederilor legale,în fața instanței de fond, pentru a avea posibilitatea de a formula apărarea.

Deși nici un reprezentant al societății nu a fost prezent la nici un termen de judecată și procedura de citare cu societatea a fost îndeplinită prin afișare, instanța de fond nu a făcut nici un demers pentru a afla adresa corectă a sediului societății. Mai mult, la nici un termen de judecată nu s-a făcut citarea prin afișare la C. Local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, conform prevederilor art.177 al.9 C.pr.pen.

În ce privește latura penală apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca fapta pentru care inculpata este cercetată să poată fi considerată infracțiune, nici sub aspectul laturii subiective și nici sub aspectul laturii obiective.

Cât privește latura civilă, solicită respingerea acesteia sau, în subsidiar, reducerea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere că toate părțile au primit sumele în lei conforme cursurilor scrise pe panouri, pe acceptul de schimb și pe bonurile fiscale.

P. vătămată C. I. solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor atacate.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

În susținerea poziției procesuale arată că partea responsabilă civilmente avea obligația să comunice instanței schimbarea sediului fără a se putea imputa instanței vreo culpă.

Cu privire la declarațiile celor șapte părți vătămate și trei martori arată că acestea sunt concludente și indică același mod de operare a inculpatei și anume că la intrare erau informate de un curs avantajos iar după schimb inculpata acoperea cu mâna cursul, fără ca părțile vătămate să aibă posibilitatea de a-l mai observa.

Vinovăția inculpatei rezultă din probele administrate în cauză, astfel că raportat la numărul mare de părți vătămate nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acesteia.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 704/(...) a J. C.-N. în baza art. 215 al. 1 și 3 din

C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. a fost condamnată inculpata A. A. M., la pedeapsa de închisoare 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;

- în baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.;

- în baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei A. A. M. și s-a stabilit termenul de încercare de 5 ani;

- în baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse;

-- în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;

- în temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. și 1000 al. 3 din C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. S. și afost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S. G. E. H. S. la plata sumei de 2880 lei, partea civilă C. I. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1900 lei, M. S. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3416 lei, C. GHEOGHE și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1470 lei, M. D. I. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1300 lei, M. A. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6720 lei și I. O. și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 269,5 lei;

- onorariul avocatului din oficiu, d-na C. P. Vanda de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției;

- în baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpata a fost angajată la S. G. E. S. punctul de lucru din C.-N., str. B.

Ianos, nr. 4, ap. 4, jud. C. în calitate de casieră. În această calitate avea dreptul să primească sume de bani de la clienți în lei sau monedă străină și să elibereze sume de bani echivalente în moneda de schimb solicitată de către client. La intrarea punctului de lucru erau afișate două panouri, care menționau valoarea de schimb pentru mai multe monede și pentru CEC-uri de călătorie, pentru fiecare zi.

P. vătămată R. S. A. s-a prezentat la data de 21 noiembrie 2007 la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 4800 euro în moneda națională. P. vătămată a trecut pe lângă panoul așezat la intrarea în magazin și a întrebat-o pe inculpată în legătură cu paritatea euro-leu la care se face schimbul valutar. A arătat că după ce I s-a confirmat de către inculpată de mai multe ori că schimbul se va face la 3,47 lei/euro a solicitat efectuarea tranzacției. I., care stătea în spatele unui geam din material incasabil, a calculat cu ajutorul unui calculator suma în lei pe care partea vătămată R. S. o va primi după care, prin fanta prevăzută la baza geamului o hârtie de format A4 solicitându-i părții vătămate să semneze acordul pentru efectuarea tranzacției. După ce partea vătămată a semnat, inculpata a primit suma de

4800 euro și i-a înmânat părții vătămate suma de 14016 lei, sumă care corespundea unei parități de 2,92 lei/euro. Observând că a primit o sumă de bani mai mică decât cea pe care o aștepta conform parității de 3,47 lei/euro, paritate la care a crezut că se va efectua tranzacția, i-a cerut explicații inculpatei care i-a spus că paritatea de 3,47 lei/euro corespundea CEC-urilor de călătorie euro/leu și nu schimbului valutar euro/leu. P. vătămată a solicitat anularea tranzacției însă i s-a spus că nu poate fi anulată tranzacția atâta vreme cât schimbul a fost acceptat de către partea vătămată prin semnarea acordului.

La data de 28 noiembrie 2007 partea vătămată C. I. s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 3805 euro în moneda națională. După ce a privit panoul de la intrarea în magazin, de unde a înțeles că paritatea de schimb euro/leu era de 3,55 lei/ euro, a cerut confirmarea de la inculpată cu privire la paritatea de schimb euro/leu, iar aceasta i-a confirmat aceeași paritate pe care a văzut-o și partea vătămată. P. vătămată a întrebat-o pe inculpată care este suma în lei pe care o va primi pentru cei 3805 euro, iar inculpat i-a înmânat un calculator cu ajutorul căruia partea vătămată a calculat suma în lei la paritatea 3,55 lei / euro. Din nou inculpata i-a confirmat suma în lei pe care urma să o primească partea vătămată. I. i-a întins prin fanta de la ghișeu formularul de acceptarea atranzacției, care purta mențiunea parității 3,05 lei/ euro, iar partea vătămată a semnat fără să citească conținutul formularului, după care i-a remis suma de

11605,25 lei corespunzătoare parității de 3,05 lei/euro. P. vătămată a solicitat anularea tranzacției întrucât schimbul valutar nu s-a făcut la paritatea confirmată de către inculpată, însă I s-a replicat că nu se poate anula tranzacția. Ulterior, partea vătămată a declarat că a observat că pe panoul exterior, paritatea de 3,55 lei/euro corespundea schimbului CEC-urilor de călătorie. M. J. C. a însoțit-o pe partea vătămată, în acea zi la casa de schimb valutar unde lucra inculpata. În fața instanței a arătat că partea vătămată a întrebat-o în mod expres pe inculpată dacă schimbul valutar euro/leu se face la 3,55 de lei/euro, iar această împrejurare i-a fost confirmată de către inculpată. I. i-a confirmat verbal părții vătămate și suma în lei pe care urma să o primească conform parității de 3,55 lei/ euro, însă i-a remis o sumă în lei ce corespundea parității de 3,05 lei/euro, după care i-a spus părții vătămate că tranzacția s-a făcut conform mențiunilor de pe panoul de la intrare, iar paritatea de 3,55 lei/euro corespundea CEC-urilor de călătorie. A. din urmă aspect a putut fi observat și de către martor, ulterior efectuării tranzacției și după refuzul de anulare a tranzacției, urmărind mai atent panoul de la intrarea în magazin.

La data de 17 ianuarie 2008 partea vătămată M. A. însoțit de martora M. C. A. s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 14000 euro în moneda națională. Atât partea vătămată, cât și martora au avut convingerea că paritatea euro/leu din acea zi era de 3,77, paritate pe care au văzut-o afișată pe panoul de la intrare în magazin. După ce partea vătămată a întrebat-o pe inculpată dacă se va percepe commission, inculpata i- a remis părții vătămate formularul pentru confirmarea tranzacției prin fanta ghișeului, pe care însă a acoperit-o cu mână lăsând la vedre doar locul unde trebuia să semneze partea vătămată. Martora a declarat că a văzut pe o foaie afișată în interiorul casei de schimb valutar că paritatea euro/leu era de 3,17 și i-a atras atenția părții vătămate înainte de a primi suma în lei de la inculpată, dar după ce a semnat confirmarea efectuării tranzacției. Atunci partea vătămată a întrebat-o pe inculpată despre paritatea euro/leu, însă nu a primit niciun răspuns, fiindu-i remisă doar suma de 44380 lei ce corespundea parității de 3,17 lei/euro. Imediat partea vătămată a solicitat anularea tranzacției, însă inculpata a refuzat.

La data de 11 ianuarie 2008 partea vătămată M. D. însoțit de martora R. I. (M. după căsătorie) s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 6550 euro în moneda națională. P. vătămată a întrebat-o pe inculpată dacă poate să-i ofere un curs de schimb mai mare de

3,6 lei/euro, pe care l-a văzut afișat la intrarea în magazine, iar inculpata i-a confirmat acest lucru. Martora R. I. (M. după căsătorie) a dorit să schimbe 50 de euro, iar inculpata i-a cerut părții vătămate să-i dea și suma de 6550 euro, pe care voia să o schimbe. I. i-a întins martorei foaia pentru confirmarea tranzacției, pe care a acoperit-o cu o mână lăsând la vedere doar locul unde urma să semneze martora și i-a spus părții vătămate că și tranzacția sa a fost trecută pe același formular de acceptare. P. vătămată a observat, după ce martora a semnat formularul, că, pe acel formular era trecută o paritate de schimb euro/leu mai mică decât cea confirmată verbal de către inculpată și a refuzat să ridice suma de 20988,25 lei care corespundea unei parități de 3,15 lei/euro. I. a închis ghișeul și a solicitat sprijinul unei persoane care asigura paza, iar partea vătămată a fost nevoit să ridice suma de bani remisă și să părăsească magazinul. P. vătămată s-a arătat indignată de atitudinea inculpatei și a rămas în fața magazinului avertizând viitorii clienți de practicacasei de schimb. P. vătămată a declarat că paritatea de schimb de 3,6 lei/euro, pe care a văzut-o afișată la intrarea în magazin era comparativ cu alte cursuri de schimb practicate și de alte case de schimb, însă cursul valutar la care s-a efectuat tranzacția, respectiv de 3,15 lei/ euro, era unul foarte scăzut.

La data de 6 decembrie 2007 partea vătămată C. G. s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 3550 euro în moneda națională. A întrebat-o pe inculpată dacă schimbul valutar se va face la paritatea 3,49 lei/euro, după care a semnat acceptarea tranzacției, respectiv un formular pe care inculpata I l-a înmânat prin fanta ghișeului, pe care l-a ținut acoperit cu mâna, lăsând la vedere doar locul pentru semnătură, încât partea vătămată nu a putut citi conținutul înscrisului. Imediat după ce a primit suma de 8985 lei, deși inculpatul se aștepta să primească suma de

10485 lei, acesta din urmă i-a cerut explicații inculpatei, acesta spunându-i să se uite afară pe panou unde este afișat cursul de 2,995 lei/euro.

La data de 4 aprilie 2008 partea vătămată I. O. s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 550 euro în moneda națională. A văzut un curs de schimb de 3,69 lei/euro care era afișat la intrarea în magazin, iar acest curs de schimb i s-a părut acceptabil fiind puțin mai ridicat decât cel practicat de bănci. A cerut confirmarea de la inculpată, care însă i-a indicat un afiș din interiorul casei de schimb. P. cel de al doilea panou, partea vătămată a constatat că era vorba despre același schimb valutar pe care l-a văzut afișat afară, iar după ce a calculat cu ajutorul telefonului mobil suma de bani pe care trebuia să o primească s-a arătat mulțumit de tranzacție. I. i-a remis o foaie A4 prin fanta ghișeului pentru a o semna fără să- i spună părții vătămate ce reprezintă, acesta din urmă crezând inițial că este vorba despre o chitanță, iar când a vrut să vadă ce conține, inculpata a retras foaia. Primind o sumă de bani mai mică decât cea pe care o aștepta partea vătămată a cerut explicații inculpatei, iar aceasta din urmă i-a răspuns că a calculat greșit valoarea de schimb valutar, respectiv a raportat moneda națională la CEC-urile de călătorie. În același context a fost refuzată cererea părții vătămate de anulare a tranzacției.

La data de 5 decembrie 2007 partea vătămată M. S. G. s-a prezentat la punctul de lucru al S. G. E. S. cu intenția de a schimba suma de 6900 euro în moneda națională. A văzut la intrare un curs de schimb de 3,52 lei/euro pe care l-a considerat acceptabil după care i-a cerut inculpatei să-i schimbe în lei suma de 6900 euro. I. i-a remis prin fanta ghișeului o coală de hârtie pe care partea vătămată nu a putut să o citească fiind acoperită cu mâna de către inculpată, dar a semnat-o. După ce a ridicat suma de 20872,5 lei, partea vătămată s-a întors la mașină unde a numărat banii. Întrucât credea că va primi 24288 lei, s-a întors la casa de schimb unde a cerut explicații, iar inculpate i-a spus că acel curs de schimb de 3,52 lei/euro, la care credea partea vătămată că s-a efectuat tranzacția era pentru CEC-uri de călătorie, iar cursul de schimb pentru euro era de 3,025 lei.

În fața instanței, inculpata a declarat că, după ce intrau în magazin, clienții obișnuiau să întrebe despre cursul valutar deși acesta era afișat afară, iar ea le răspundea, dar probabil datorită geamului antiglonț care nu permite foarte bine să se audă ce se spune, nu înțelegeau întotdeauna. Totodată a arătat că le remitea clienților sumele de bani numai după semnarea formularului de acceptare a tranzacției care conținea toate informațiile cu privire la tranzacție, care avea dimensiunea unei foi A4 și care era remis în întregime clienților pentru a fi citit.

Din declarațiile părților vătămate și a martorilor instanța a reținut că la casa de schimb valutar la care lucra inculpata nu era instalat un dispozitivcare să permită afișarea electronică a sumei de bani pe care clientul urma să o primească dacă ar fi acceptat tranzacția de schimb de monedă.

Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor seria XXX nr.

Din probele administrate în cauză se desprind următoarele concluzii cu valoare de certitudine: operațiunile de schimb valutar desfășurate de S. G. E. S. nu prezentau un element de noutate, fiind în mare măsură o operațiune comercială notorie ca modalitate de desfășurare; CEC-urile de călătorie puteau fi tranzacționate exclusiv prin cumpărare de către societate, iar numărul de tranzacții de acest fel, contrar celor susținute de inculpată, adică aproximativ

30%, era nesemnificativ față de tranzacțiile de cumpărare de monedă; deși reprezenta o operațiune mai rară, valoarea de cumpărare a CEC-urilor de călătorie era afișată singură pe un panou, iar valorile de tranzacționare, atât de vânzare cât și cumpărare de monedă, pe un panou alăturat; tranzacțiile de schimb valutar se încheiau numai după semnarea de către părțile vătămate a formularelor de acceptare a tranzacțiilor, iar aceste formulare conțineau toate datele privind schimbul valutar; diferența dintre valoarea de schimb CEC- urilor de călătorie, care aveau valoarea de schimb exclusiv de cumpărare și care erau apropiate celor practicate de băncile comerciale și alte case de schimb valutar, era semnificativ superioară celei de cumpărare de către casa de schimb a monedei euro; părțile vătămate au întrebat-o pe inculpată în mod expres și înainte de a-și manifesta acordul de tranzacționare despre valoarea de tranzacționare a monedei euro, indicând valoarea de cumpărare corespunzătoare CEC-ului de călătorie, care era o valoare apropiată de alte instituții care schimbau monedă; părțile vătămate s-au arătat imediat indignate de cursul valutar la care s-au efectuat tranzacțiile, ceea ce însemnă că aveau reprezentarea certă că tranzacția se va fi făcând la cursul pe care îl citeau pe panou și care corespundea CEC-urilor de călătorie și că nu ar fi acceptat o altfel de tranzacție; așa zisa informare în scris, respectiv formularul de acceptare a tranzacției, era numai una formală din perspectiva părților vătămate care au primit informațiile verbal de la inculpată, iar inculpata folosea în mod voit și repetat această împrejurare pentru menținerea în eroare a părților vătămate.

Din argumentele de fapt arătate mai sus se poate desprinde concluzia rezonabilă că părțile vătămate au acceptat tranzacțiile numai după ce inculpata le confirma verbal valoarea de tranzacționare a monedei euro sau chiar sumele în lei pe care părțile vătămate ar fi trebuit să le primească pentru sumele în euro și care corespundeau parității euro/leu confirmate de către inculpată. Însăși inculpata a arătat că de cele mai multe ori a fost întrebată de valoarea de tranzacționare a monedei ce urma să fie schimbată de către părțile vătămate și este cert că tranzacția se făcea numai după ce părțile vătămate primeau un răspuns favorabil de la inculpată. Faptul că ulterior încheierii tranzacțiilor clienții se arătau indignați și nemulțumiți de sumele de bani în lei pe care le primeau în schimbul sumelor în euro, coroborat cu faptul că societatea la care lucra inculpata a fost sancționată contravențional pentru că la punctul de lucru unde își desfășura activitatea inculpata modalitatea de afișare a valorii de tranzacționare putea crea confuzie în rândul consumatorilor, cu lipsa oricăror diligențe pentru remedierea acestei probleme, dar mai ales cu faptul că în urma tranzacțiilor, paguba suferită de către părțilevătămate avea corespondent imediat într-un profit pentru societatea la care era angajată inculpata, conduc spre concluzia lipsită de echivoc că inculpata în mod voit menținea și accentua până la certitudine reprezentarea falsă a părților vătămate cu privire la valoarea de tranzacționare a monedei euro. Având în vedere valoarea redusă de tranzacționare a monedei euro practicată de către societatea la care lucra inculpata, raportat atât la reprezentarea părților vătămate, dar și la cursul oficial sau la valoarea de tranzacționare practicată de alte instituții de profil, creează certitudinea că fără menținerea în eroare a părților vătămate de către inculpată, aceștia nu ar fi încheiat tranzacțiile.

Modalitatea îngrijită de săvârșire a faptei raportat la conceperea planului infracțional, la punerea în operă prin instalarea acelor panouri de unde începea inducerea în eroare a părților vătămate, asigurările formale dar suficiente date de către inculpată pentru a crea convingerea cu privire la realitatea reprezentării părților vătămate, dar și solicitarea semnăturilor pe acele acceptări a tranzacțiilor de la părțile vătămate care în mod rezonabil aveau convingerea că vor semna acceptarea unei tranzacții deja discutate cu inculpata, numai în scopul creării unei aparențe de legalitate, coroborat cu prejudiciile însemnate încercate de părțile vătămate, imprimă faptelor un grad de pericol ridicat.

Așadar, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei A. A. M. care, în perioada 21 noiembrie 2007 - 3 aprilie 2008, în calitate de casier la S. G. E. S. B., cu punct de lucru în C.-N., str. B. Ianos, nr. 4, ap. 4, jud. C. în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus și/sau a menținut în eroare părțile vătămate R. S., C. I., M. S., C. G., M. D., M. A. și I. O. cu privire la cursul de schimb euro/leu practicat de societate, determinându-le astfel să consimtă la încheierea unor contracte de schimb valutar în condiții pe care, dacă le-ar fi cunoscut nu ar fi contractat și cauzându-le astfel o pagubă de

20967,5 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere disp. art. 72 din

C., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute mai sus, vârsta inculpatei și conduita acesteia de-a lungul procesului penal, când nu a înțeles să conștientizeze faptele și consecințele acestora. În baza art. 215 al. 1 și 3 din C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen instanța de fond a condamnat-o pe inculpata A. A. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 71 al. 2 din C. i-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.,

ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. instanța de fond i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 din C. și

1000 al. 3 din C. instanța de fond a constatat că faptele ilicite ale inculpateisăvârșite cu intenție directă, în timp ce desfășura o activitate în profitul S. G. E. H. S. și sub coordonarea reprezentanților societății, fiind remunerată pentru această activitate, a produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniile părților vătămate. Pe cale de consecință a admis acțiunile părților civile și a fost obligată inculpata alături de partea responsabilă civilmente S. G. E. H. S. la plata daunelor materiale așa cum au fost formulate, reprezentând diferența dintre sumele de bani în lei pe care părțile civile se așteptau și trebuiau să le primească, în schimbul sumelor de bani în euro predate inculpatei, și cele primite în concret de la inculpată.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpata A. M. A. și partea responsabilă civilmente. D. de apel a inculpatei a fost depusă la poștă la datade (...) și înregistrată la J. C.-N., la data de (...), iar declarația d apel a părții responsabile civilmente a fost depusă la poștă și transmisă prin fax la data de

(...) și înregistrată la J. C. N. la data aceeași dată.

În motivarea apelului, inculpata a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, inculpata nu a întreprins nici o manoperă de inducere în eroare a părților vătămate, dimpotrivă condițiile de tranzacționare au fost extrem de clare și afișate din timp, mai mult, părțile vătămate și-au dat acordul cu privire la tranzacțiile ce urmau a fi efectuate, prin semnarea acelui acord, anterior momentului înmânării banilor. În subsidiar se solicită reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, respectiv a celei prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod P. P.ă, inculpata bucurându-se de o bună reputație în societate până la momentul la care a intervenit această condamnare pronunțată de către prima instanță. S. respingerea pretențiilor părților civile, care au la bază doar calculele subiective efectuate de acestea și nu probe clare și obiective pe baza cărora să se poată cuantifica precis prejudiciul produs.

În motivarea apelului partea responsabilă civilmente a criticat soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece procedura de citare a părții nu a fost legal îndeplinită pe durata soluționării cauzei la instanța de fond, în condițiile în care citația a fost afișată, iar de la data de (...) societatea parte responsabilă civilmente a avut un nou sediu, de la care, evident, că nu a fost citată. În subsidiar solicită achitarea inculpatei deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nici sub raport obiectiv și nici subiectiv, instanța a dat o interpretare greșită probelor de la dosar, ignorând unele probele obiective și luând în considerare declarațiile subiective ale părților vătămate. A. civile ale părților vătămate sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse.

Prin decizia penală nr.480 din 20 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod P. P.ă au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S. „. E. H. S., cu sediul în B., str. Lanariei nr.83, camera 3, sector 4 B. și inculpata A. M. A., dom. în B., b-dul. I. M., nr.75-77, bl.2B, ap.52, sector 6 B., împotriva sentinței penale nr.

704/(...) a J. C.-N..

În baza art.192 al.2 Cod P. P.ă a fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu, av.

Florian A. Patric, iar pe partea responsabilă civilmente a obligat-o la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că apelurile au fost declarate în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al. 1 Cod P. P.ă, termen ce a curs pentru inculpată de la pronunțare, adică din data de (...), iar pentru partearesponsabilă civilmente de la comunicarea copiei de pe minuta sentinței atacate, comunicare ce s-a realizat la data de (...), în conformitate cu prevederile art. 363 al. 3 Cod P. P.ă.

Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de inculpată și partea responsabilă civilmente, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. A., s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia, prin interpretarea interdependentă și logică a tuturor probelor din dosar s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității obiective. Starea de fapt reținută a fost corect încadrată juridic, iar vinovăția inculpatei a fost reținută, în cele din urmă indubitabil. Așa fiind instanța de fond a reținut, ca elemente obiective de necontestat, operațiunile de schimb valutar desfășurate de S. G. E. S. nu prezentau un element de noutate, fiind în mare măsură o operațiune comercială notorie ca modalitate de desfășurare și aproape cotidiană ca și frecvență; CEC-urile de călătorie puteau fi tranzacționate exclusiv prin cumpărare de către societatea parte responsabilă civilmente, iar numărul de tranzacții de acest fel, contrar celor susținute de inculpată, era nesemnificativ față de tranzacțiile de cumpărare de monedă; deși reprezenta o operațiune mai rară, valoarea de cumpărare a CEC-urilor de călătorie era afișată singură pe un panou, iar valorile de tranzacționare, atât de vânzare cât și cumpărare de monedă, pe un panou alăturat, așa cum rezultă din planșele foto existente în dosarul de urmărire penală; tranzacțiile de schimb valutar se încheiau numai după semnarea de către părțile vătămate a formularelor de acceptare a tranzacțiilor, iar aceste formulare conțineau toate datele privind schimbul valutar; diferența dintre valoarea de schimb a CEC- urilor de călătorie, care aveau valoarea de schimb exclusiv de cumpărare și care erau apropiate celor practicate de băncile comerciale și alte case de schimb valutar, era semnificativ superioară celei de cumpărare de către casa de schimb a monedei euro; părțile vătămate au întrebat-o pe inculpată în mod expres și înainte de a-și manifesta acordul de tranzacționare despre valoarea de tranzacționare a monedei euro, indicând valoarea de cumpărare corespunzătoare CEC-ului de călătorie, care era o valoare apropiată de alte instituții care schimbau monedă, și în aceste sens instanța de apel a verificat câteva postări pe net, pentru studii comparative cu datele la care părțile vătămate au efectuat schimburile valutare arătate (a se vedea http://www.cursbnr.ro/arhiva-curs-bnr-2007-11-28); părțile vătămate s-au arătat imediat indignate de cursul valutar la care s-au efectuat tranzacțiile, ceea ce însemnă că aveau reprezentarea certă că tranzacția se va fi făcând la cursul pe care îl citeau pe panou și care corespundea CEC-urilor de călătorie și că nu ar fi acceptat o altfel de tranzacție; așa zisa informare în scris, respectiv formularul de acceptare a tranzacției, era numai una formală din perspectiva părților vătămate care au primit informațiile verbal de la inculpată, iar inculpata folosea în mod voit și repetat această împrejurare pentru menținerea în eroare a părților vătămate.

Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor seria XXX nr.

0078374/4 decembrie 2007, ANPC, în urma mai multor reclamații, a sancționat contravențional societatea comercială G. E. S., constatându-se că, la punctul de lucru din C.-N., str. B. Ianos, nr. 4, ap. 4, jud. C., prin modalitatea de afișare a cursurilor valutare se poate crea ușor o înțelegere eronată a tipurilor de operațiuni. A. tip de afișaj a ofertelor de schimb, era o practică constantă a firmei parte vătămate, fiind evident că angajații erau instruiți în acest sens, acest lucru rezultând cu prisosință și prin vizitarea următoarei adrese .

Prin urmare existând premisele inducerii în eroare a persoanelor ce doreau să realizeze operațiuni de schimb valutar, inculpata avea față de aceste manopere o atitudine subiectivă specifică intenției, în condițiile în care le întărea convingerea părților vătămate că rata de schimb pentru cecurile de călătorie era cea valabilă și pentru monedă, prin diverse metode, fie le confirma verbal, fie le dădea calculatorul să-și calculeze singuri rezultatul final, fie ascundea imprimata ce conținea acordul la tranzacție, și care cuprindea de fapt rata reală de schimb. De altfel inculpata nu a contestat că ea era angajata societății comerciale care a realizat manevrele descrise de părțile vătămate, și nu a dat nici o explicație vis a vis de faptul că dacă părțile vătămate au fost atât de corect și riguros informate cu privire la cursul de schimb valutar, de ce ulterior, în momentul primirii banilor, s-au declarat nemulțumiți, în condițiile în care calculele aferente cursului real la monedă erau corecte din punct de vedere matematic.

S-a mai precizat că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției de condamnare doar declarațiile subiective ale părților vătămate, nota bene, care se coroborează de altfel între ele, deși nu au legătură una cu alta, și descriu, cel puțin în linii mari, același mod de operare. A., s-au avut în vedere și planșele foto de la dosar, care sunt elocvente legate de crearea unei prime impresii, destul de puternice pentru o persoană ce dorea să facă un schimb valutar avantajos, în condițiile cursurilor practicate în aceeași zi de alte societăți similare sau de bănci, precum și declarațiile unor martori, deoarece, spre ghinionul inculpatei, unele părții vătămate erau însoțite de persoane neimplicate direct. Totodată mai arătăm, că proba cu înscrisul reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției seria XXX nr. 0078374/4 decembrie 2007, este mai mult decât sugestiv sub aspectul unui mod clar de abordare a tranzacțiilor comerciale reprezentând schimb de valută.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, pentru consumarea infracțiunii de înșelăciune nu are importanță dacă, din cauza unor împrejurări concrete, cum ar fi în speța de față cursul valutar în monedă afișat pe vitrina ghișeului, cu caractere desigur mai mici, victima a fost ușor indusă în eroare, deoarece legea a urmărit să protejeze, să apere, în special persoanele credule, mai puțin prudente și diligente, întrucât tocmai acestea cad mai ușor pradă unor astfel de infracțiuni.

Raportat la atitudinea inculpatei după comiterea faptelor, care nu a recunoscut și nu a manifestat regret față de ce s-a întâmplat, dublat de faptul că nu a încercat repararea prejudiciului, nedepunând în acest sens nici un fel de stăruință, apreciem că instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă judicios individualizată, accentuând componenta aflictivă, moralizatoare și creatoare de suferință, corelativ restrângerii libertății.

A. civile alăturate celei penale au fost de asemenea corect soluționate de către instanța de fond, deoarece cuantumul pretențiilor solicitate de către părțile vătămate reprezintă diferența dintre cursul valutar afișat pentru cecurile de călătorie, în legătură cu care părților vătămate li s-a format convingerea greșită că este curul real, și cel pentru monedă, la care s-a și efectuat schimbul în cele din urmă. Pentru dovedirea acestui cuantum este suficient un simplu calcul matematic, fără alte dovezi, în condițiile în care partea responsabilă civilmente nu a contestat diferențele dinte cele două cursuri aferente zilelor în care s-au realizat tranzacțiile incriminate.

În legătură cu nelegala citarea a părții responsabile civilmente, constatăm că la toate termenele de judecată, această parte a fost într-adevăr citată prin afișare la adresa din Șoseaua Olteniței nr. 20 bloc 3E se. 1 etaj 1 ap. 12 Sector 4, B..

Potrivit art. 179 al. 4 Cod P. P.ă în lipsa administratorului, a portarului sau a persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citația și când nici pe această cale nu se poate ajunge la înmânare, agentul afișează citația pe ușa locuinței (în cazul de față sediului) persoanei citate, încheind proces- verbal. În practica instanțelor judecătorești s-a statornicit că și în cazul persoanelor juridice, îndeplinirea procedurii de citare prin afișare, este o modalitate legală.

Este real că prin R. nr. 35898/(...) pronunțata de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București în D. nr. 1., a fost admisa cererea părții responsabile civilmente privind schimbarea sediului societății din Șoseaua Olteniței nr. 20 bloc 3E sc. 1 etaj 1 ap. 12 Sector 4, B. în B., str. Lanariei nr. 83 cam. 3 Sector 4, însă aceasta schimbare a sediului intervenită pe parcursul procedurii, fără a fi notificată organelor judiciare, nu atrage nici o culpă pentru acestea. În plus credem că inculpata avea în mod cert relații profesionale cu șefii săi, ori în mod firesc aceasta trebuia să-i anunțe cu privire la faptul că este cercetată penal pentru fapte în legătură cu serviciul, cu atât mai mult cu cât a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente societatea angajatoare.

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod P. P.ă, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S. „. E. H. S. și inculpata A. M. A. împotriva sentinței penale nr.

704/(...) a J. C.-N., ale cărei dispoziții au fost menținute în totalitate.

În baza art.192 al.2 Cod P. P.ă a obligat inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu, av. Florian A. Patric, iar pe partea responsabilă civilmente a obligat-o la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata solicitând casareadeciziei pronunțate în apel ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauza să se admită apelul declarat împotriva sentinței penale nr.704 din 1 septembrie

2010 a J. C. N. și, în principal, să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 li.d C.pr.pen. și respingerea acțiunilor civile ca nefondate.

De asemenea, a formulat recurs și partea responsabilă civilmente S. E. H. B. solicitând în principal, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul art.385/15 oct,1 lit.c C.pr.pen., rap.la art.385/9 pct.21 C.pr.pen.,iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. și respingerea acțiunilor civile ca nefondate în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., rap.la art.385/9 pct.17/2 C.pr.pen.

Analizând recursurile pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că ambele sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

În primul rând instanțele au stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,pe baza materialului probator administrat în cauză,din care a reieșit vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 cu aplic.art.41 al.2 și 33 lit.a C.

Susținerile inculpatei cum că ar fi adus la cunoștința părților vătămate care este cursul euro sunt contrazise de declarațiile celor șapte părți vătămate

și a martorilor J. C. G. (f.64),M. C. A. (f.65),M. I. E. (f.85) care au arătat acelașimod de operare a inculpatei și anume că la intrare erau informate de un curs,părțile vătămate își calculau suma pe care ar trebui s-o primească,apoi inculpata le dădea formularul pentru confirmarea tranzacției să-l semneze însă îl acoperea cu mâna lăsând la vedere doar locul unde trebuia să semneze , fără ca părțile vătămate să aibă posibilitatea de a-l mai observa,iar numai atunci când li se remitea suma de bani tranzacționată observau că au primit o altă sumă mai mică decât cea pe care ar fi trebuit s-o primească . Toate părțile vătămate ,fără să se cunoască între ele,precum și martorii menționați,au descris aceeași modalitate de comitere a faptei,astfel că nu există dubii cu privire la desfășurarea activității infracționale a inculpatei.

Vinovăția inculpatei rezultând așadar din probele administrate în cauză, raportat la numărul mare de părți vătămate și la modalitatea de comitere a faptelor,precum și la atitudinea acesteia de nerecunoaștere , nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acesteia,pedeapsa fiind judicios individualizată conform criteriilor prev. de art.72 C.

De asemenea,raportat la soluția de condamnare a inculpatei,instanțele au obligat-o în mod corect în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciilor cauzate părților civile prin faptele sale.

În ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente,aceasta a fost citată legal la adresa de pe strada O. nr.20 bl.3E sc.1 ap.12 B. în fața instanței de fond ,procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare ,astfel că dacă în cursul procesului,respectiv la data de 1 aprilie 2010 această societate și-a schimbat sediul,avea obligația să comunice instanței schimbarea acestuia, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acest motiv,instanța neavând nici o culpă sub acest aspect.

Prin urmare,ambele recursuri fiind nefondate,Curtea le va respinge,menținând decizia atacată.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpată și partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial in sarcina inculpatei.

PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata A. M. A. și partea responsabilă civilmente S. G. E. H. S., împotriva deciziei penale nr. 480 din 20 decembrie 2010 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpată și partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial in sarcina inculpatului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I.

GREFIER, M. B.

Red.I.M/Dact.S.M

4 ex./(...)……….. Jud.fond:L.M.Mihăiță Jud.apel.L.Cociș și R.Mornăilă

← Decizia penală nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 995/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 257/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 257/2011, Curtea de Apel Cluj