Decizia penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 147/R/2011
Ședința publică din 7 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
GREFIER : M. N.
I. C. M.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 20 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat apărătorul desemnat din oficiu avocat T. O., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, inculpatul depune un memoriu la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare, iar altele noi nu au apărut. Inculpatul este arestat de 8 luni, urmărirea penală este finalizată, ca atare se impune lăsarea acestuia în stare de libertate. Cu onorariu avocațial.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată de către reprezentantul parchetului că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune de omor în forma tentativei, două infracțiuni de viol în forma tentativei și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, există indicii temeinice că faptele au fost comise de către inculpat, precum sunt incidente și dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru astfel de fapte fiind mai mare de 4ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea faptelor și modalitatea de comitere a acestora.
Inculpatul G. V. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, este epileptic, arată că primește tratament de 3 ori pe zi. În final arată că este nevinovat.
C U R T E A :
Prin rechizitoriul nr. 544/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul G. V., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în orașul B., studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în orașul B., cartier R. de Jos nr. 73, J. B. N., fără antecedente penale, CNP - 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., pentru comiterea infracțiunilor de omor în forma tentativei prev. de art. 174 alin.1 și 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, viol în forma tentativei (două infracțiuni) prev. de art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 20 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii iunie 2009 a lovit-o în mai multe rânduri pe concubina sa, pe numita G. D., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, iar la data de 23 aprilie 2010, pe când cei doi dintre ofițerii Serviciului de I. C. din cadrul IPJ B. N. se aflau în orașul B., discutând cu diverse persoane despre comportamentul inculpatului, acesta a ieșit în drum și a început a profera insulte la adresa polițiștilor, tulburând astfel liniștea și ordinea publică și dedându-se la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri; mai mult decât atât, apoi a luat pietre cu care a aruncat înspre polițiști, fiind necesară utilizarea forței fizice pentru încătușarea agresorului și ducerea sa la S. J. de U. B. N., Secția P. În sarcina inculpatului au mai fost reținute și două tentative la infracțiunea de viol simplu, prev. de art. 197 alin.1 C.penal.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), în baza art. 300/2 C. rap. la art. 1. C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. V., fiul lui G. și I., născut la data de 9 ianuarie 1970 în orașul B., jud. B. N., cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în orașul B., cartier R. de Jos, nr. 73 B. N., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, CNP
- 1., fără antecedente penale, fiind menținută această măsură. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent. Astfel sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C., existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și anume, procese verbale de sesizare, actul medico-legal, declarațiile inculpatului, declarațiile părților vătămate și ale martorilor S. M., M. Ana, M. L., M. I. E., G. E. C., M. I., M. I. D., A. P. L. și M. G. S.
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f C., întrucât inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultând din gravitatea deosebită a faptelor comise, modalitatea concretă în care au fost săvârșite și de riscul repetării acestor fapte în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate.
Așa fiind, în baza art. 300/2 C. rap. la art. 1. C., instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. V., prin apărătorul său, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Motivând recursul s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare, iar altele noi nu au apărut, inculpatul fiind arestat de 8 luni.
În acest sens, inculpatul a învederat că este bolnav, nu are antecedente penale, iar lăsarea lui în libertate nu ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate, precum și din oficiu - conform art. 3856 alin. 3 C.pr.penală -, sub toateaspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul recurent a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunile de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal, ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, viol în forma tentativei (două infracțiuni) prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 20 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal.
Contrar susținerilor recurentului, în mod justificat prima instanță a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpatul în cursul lunii iunie
2009 a lovit-o în mai multe rânduri pe concubina sa, pe numita G. D. producându-i LCT ce au necesitat pentru vindecare un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, iar la data de 23 aprilie
2010, pe când cei doi dintre ofițerii Serviciului de I. C. din cadrul IPJ B. N. se aflau în orașul B., discutând cu diverse persoane despre comportamentul inculpatului, acesta a ieșit în drum și a început a profera insulte la adresa polițiștilor, tulburând astfel liniștea și ordinea publică și dedându-se la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, mai mult decât atât, a luat pietre cu care a aruncat înspre polițiști, fiind necesară utilizarea forței fizice pentru încătușarea agresorului și ducerea sa la S. J. de U. B. N., Secția P.
Într-adevăr, aceste indicii rezultă inclusiv din declarațiile părților vătămate și a martorului audiat în cursul cercetării judecătorești (f. 36 și urm.).
În ceea ce privește pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, inclusiv prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, din aceleași declarații se observă că inculpatul are un comportament violent, în special când consumă alcool și este imprevizibil chiar și în celelalte situații.
Sunt incidente deci în continuare și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., respectiv cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului) este îndeplinită.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C.pr.pen., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din caresă rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Faptele inculpatului au fost de natură a produce o astfel de temere în rândul colectivității din care face parte, acest lucru rezultând și din modul de comitere al infracțiunii de ultraj, fiind evident că inculpatul reprezintă un real pericol pentru colectivitatea din care face parte și pentru persoanele cu care intră în contact.
Starea sa de sănătate, respectiv epilepsia de care suferă, era existentă la data luării măsurii preventive, ca atare, nu s-au schimbat temeiurile acesteia.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit.b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. V., in prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 20 ianuarie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. A. D. L. I. C. M. M. N. Red.ADL/dact.MS 4 ex./(...) J.fond: A.D.P.
| ← Încheierea penală nr. 160/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1936/201, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
