Decizia penală nr. 500/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.500/2011

Ședința publică din 6 aprilie 2011

Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R. , judecător JUDECĂTORI: L. M.

ANA C. GREFIER: M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată S. C. împotriva deciziei penale nr.10 din data de 5 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în cauza penală privind pe inculpații L. V. și L. O. L., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:

- L. V. de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal;

- L. O. L. tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.2 Cod penal și distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata L. V. asistată de apărător desemnat din oficiu av.Valea R., inculpatul L. O. L. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Oprean Patricia, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar și partea vătămată S. C. asistat de apărător ales av.B. Ilea din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii inculpaților depun la dosar chitanțele seria TS6 nr.3785147 și nr.3785146 din data de (...), din care rezultă achitarea amenzii în sumă de 1.000 lei.

Apărătorul părții vătămate S. C., depune la dosar motivele de recurs ale acesteia, pe care le comunică și părților.

Curtea, procedează la identificarea inculpaților L. V. și L. O. L., după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu, își mențin declarațiile date până în prezent care corespund adevărului și nu au completări de făcut la acestea.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul părții civile S. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În motivarea recursului arată că raportat la infracțiunea de lovire pentru care a fost achitată inculpata, starea de legitimă apărare a fost greșit reținută de către instanță, având în vedere că trebuie comparate conduitele celor două părți, inculpata suferind vătămări ce necesită 10 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată un număr de 16-18 zile îngrijirimedicale, astfel că oricare ar fi fost presupusa acțiune a părții vătămate, contraacțiunea a provocat un număr aproape dublu de îngrijiri medicale.

Apreciază că în situația dată, conduita inculpatei putea fi reținută doar ca o circumstanță atenuantă raportat la art.73 lit.a C., cu consecința aplicării unei pedepse, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Referitor la reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de distrugere, consideră că subzistă motivul de recurs prev.de art.385/19 pct.17 C.pr.pen.

S. că instanța a procedat la o greșită încadrare juridică a faptei, pronunțând o soluție raportat la art.217 al.1 C., încadrarea corectă a faptei fiind cea prev.de art.217 al.4 C. raportat la faptul că distrugerea s- a produs prin incendiere. S. că instanța de fond trebuia să cerceteze și să administreze probe cu privire la cealaltă condiție a existenței infracțiunii de la art.217 al.4 C.

Pentru aceste considerente, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe care să indice dacă incendierea celor două căpițe de fân, pe o parcelă aflată în vecinătatea unor locuințe, este de natură a produce pericol public.

Referitor la inculpatul L. O. L., solicită a se observa că acesta nu s- a limitat la o singură conduită infracțională, comițând două fapte distincte.

Raportat la conduita celor doi inculpați, solicită a se constata că acțiunile acestora au fost multiple, nerezumându-se la incidente izolate, urmărind tachinarea continuă a părții vătămate.

În ce privește constituirea de parte civilă, consideră că în mod greșit instanțele au respins pretențiile părții civile care a solicitat 10.000 lei daune morale, omițând a observa că daunele morale nu trebuie dovedite.

În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărătorul inculpatei L. V., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanțele au făcut o corectă coroborare a probelor administrate în cauză, dispunând achitarea inculpatei, rezultând că acțiunea acesteia a fost o risportă la aplicarea loviturilor de către partea vătămată, astfel că în mod corect a fost reținută legitima apărare.

Referitor la infracțiunea de distrugere, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatei, având în vedere că din starea de fapt concretă nu rezultă că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Mai mult, inculpații au achitat obligațiile la care au fost obligați de către instanța de fond.

Astfel fiind, apreciază că în cauză nu se impune admiterea recursului părții civile, ci dimpotrivă, respingerea acestuia. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Apărătorul inculpatului L. O. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală.

S. că motivele de recurs invocate nu sunt temei al necesității casării cu trimitere spre rejudecare, deoarece, instanța fondului a administrat toate probele necesare, dând faptelor comise de inculpați o încadrare juridică corect dozată și individualizată.

Apreciază că solicitarea părții civile de a fi majorate daunele morale nu se justifică raportat la împrejurarea că inculpații au achitat acesteia suma de 300 lei pentru prejudiciul produs.

Reprezentantul M.ui P. susține aceleași concluzii de respingere a recursului părții vătămate, apreciind că nu este întemeiată, justă și utilă trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apreciază că hotărârea întrunește toate condițiile cerute de lege, instanța de fond în mod corect a reținut încadrarea juridică a faptei prev.de art.217 al.1 C., apreciind că se impune aplicarea unei sancțiuni administrative în sarcina celor doi inculpați raportat și la circumstanțele personale ale acestora.

Mai mult, inculpații au consemnat la CEC suma de 300 lei pe numele părții vătămate, aceasta refuzând să-i ridice.

Astfel fiind, apreciază că probele administrate întemeiază soluția de achitare, fiind nefondat recursul părții civile, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

I. L. V., având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului părții vătămate.

Inculpatul L. O. L., având ultimul cuvânt, arată că toate problemele cu partea vătămată sunt legate de înțelegerea făcută de antecesorii acestora cu privire la suprafețele de teren pe care le au în proprietate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.144/(...) a Judecătoriei Z., în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.e) Cod procedură penală și art.44 alin.1 și

2 Cod penal, inculpata L. V., fiica lui V. și M., născută la data de (...) în comuna S. G., jud.Iași, cetățean roman, studii-8 clase, casnică, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în comuna T., sat B., nr.116, jud.S., CNP 2. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b^{1 Cod procedură penală și art.18^{1 Cod penal, inculpata L. V. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal.}}

În baza art.18^{1 alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 400 lei.}

În baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b^{1 Cod procedură penală și art.18^{1 Cod penal, inculpatul L. O. L., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii-7 clase, situația militară satisfăcută, căsătorit, agricultor, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în comuna T., sat B., nr.116, jud.S., CNP 1., a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere, prevăzute și pedepsite de art.220 alin.2 Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.}}

În baza art.18^{1 alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 600 lei.}

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă

S. C., cu domiciliul în comuna T., sat B., nr.42, jud.S..

Conform art.192 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 175 lei fiecare.

Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă, pronunțarea făcându-se în ședința publică din (...).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

La data de (...), partea vătămată S. C. a depus o plângere prealabilă la P. comunei T. împotriva inculpatei L. V., pentru săvârșirea de către aceasta a infracțiunii de lovire, prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2

Cod penal, cu motivarea că în data de (...), în jurul orei 11.30, inculpata a agresat-o fizic, fără nici un motiv, cauzându-o leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Zalău la data de (...) sub nr.1..

La data de (...), partea vătămată S. C. a depus o plângere prealabilă la P. comunei T. împotriva inculpatului L. O. L., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere, prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal, cu motivarea că în data de (...), în jurul orei 16.00, inculpatul i-a distrus cultura de porumb din locul numit „. din localitatea B., trecând cu tractorul peste aceasta și a aprins două căpițe cu fân provenite din iarba cosită de pe o suprafață de teren cu privire la care cele două familii sunt în litigiu, dar inculpata deține titlu de proprietate.

Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Zalău la data de (...) sub nr.1864/P/2009.

La data de (...), partea vătămată S. C. a depus o plângere prealabilă la P. comunei T. împotriva inculpatului L. O. L., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal, cu motivarea că în data de (...), inculpatul a distrus un gard din plasă de sârmă cu stâlpi de lemn, montat de partea vătămată cu o zi înainte.

Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Zalău la data de (...) sub nr.1486/P/2009.

Prin rezoluția din data de (...), s-a dispus conexarea celor trei plângeri prealabile sub numărul unic de dosar 1.

Prin ordonanța din data de (...), P. de pe lângă Judecătoria Zalău a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților L. V. pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere și L. O. L. pentru comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere aplicarea față de aceștia a unor amenzi administrative în cuantum de

600 lei pentru învinuita L. V. și, respectiv de 400 lei pentru învinuitul L.

O., apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

Partea vătămată a formulat plângere la prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria Zalău, care a fost respinsă prin ordonanța din data de

(...), ca neîntemeiată.

Împotriva ambelor soluții, partea vătămată a formulat plângere în baza art.278^{1 Cod procedură penală la instanța de judecată, aceasta fiind înregistrată la Judecătoria Zalău la data de (...) sub nr.(...), iar prin Î. din data de (...), a fost admisă plângerea părții vătămate, desființată soluția procurorului și reținută cauza pentru judecare.}

La termenul de judecată din data de (...), partea vătămată S. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei față de cei doi inculpați.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, reprezentat de plângerea părții vătămate, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpaților L. V. și L. O. L. (f.32-33), care au prezentat modul de producere a incidentelor dintre părți.

La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea părții vătămate S. C., care a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței, cele relatate fiind consemnate și atașate la dosar la fila 31.

Pe parcursul procesului penal au fost audiați martorii P. C., S. R., L. F., P. E. și B. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 42-45 și, respectiv 51.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că la data de (...), partea vătămată S. C. s-a deplasat în grădina din localitatea B., în locul numit „., învecinat cu locuința familiei L.. Partea vătămată tăia cu un topor gardul din răchită, iar pe fondul unor neînțelegeri mai vechi privind respectivul teren, inculpata L. V. a stropit-o pe partea vătămată cu apă. În același moment, partea vătămată a ridicat toporul încercând să o lovească pe inculpată în zona capului, dar, întrucât aceasta a încercat să se apere de lovitură, a lovit-o sub brațul drept, în zona pieptului. Ulterior primirii acestei lovituri, inculpata a împins-o pe partea vătămată, care astfel s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se de gardul din sârmă din zonă. Partea vătămată S. C. a obținut inițial un certificat medico-legal care arăta că leziunile suferite nu necesită zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar apoi, o completare a acestui certificat medico-legal, în care se arată că aceasta a suferit leziuni ce pot data din (...) și necesită pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

I. L. V. s-a prezentat la medicul de familie B. A. la data de (...), aceasta constatând că prezintă o contuzie forte hemitoracică veche de 10 zile și recomandându-i consult de specialitate la un medic chirurg.

În data de (...), inculpata L. V. s-a deplasat la grădina părții vătămate și, întrucât soțul ei cosise două căpițe de fân pe care partea vătămată le-a strâns, a dat foc fânului, considerând că acesta aparține familiei sale, între cele două familii existând mai multe litigii pe rolul instanțelor cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului de pe care fusese cosit fânul.

În data de (...), pe fondul neînțelegerilor cu familia inculpaților, partea vătămată S. C. a construit în jurul grădinii în litigiu un gard de lemn cu plasă de sârmă, iar a doua zi inculpatul L. O. L. a strâns acel gard, depozitându-l în curtea sa, pe motiv că terenul îi aparține.

La data de (...), tot pe fondul neînțelegerilor privind proprietatea asupra terenului în litigiu, inculpatul L. O. L. a călcat cu tractorul o suprafață de 0,05 ha cultivată de partea vătămată cu porumb, distrugând cultura.

Pe parcursul procesului penal, cei doi inculpați au recunoscut faptele ce li se impută, dar au invocat constant faptul că ei se consideră proprietari asupra terenului în litigiu, existând pe rolul instanțelor procese pentru stabilirea dreptului de proprietate, acesta fiind motivulpentru care au procedat la incendierea fânului și, respectiv, la distrugerea gardului și a recoltei de porumb. În privința infracțiunii de lovire, inculpata L. V. a arătat constant că partea vătămată a fost cea care a lovit-o prima, cu toporul. Declarațiile inculpaților se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză și parțial și cu declarațiile părții vătămate.

În privința infracțiunii de lovire comisă de partea vătămată L. V., instanța reține că aceasta a reacționat ca urmare a loviturii de topor aplicată de către partea vătămată, astfel încât se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.44 alin.2 Cod penal pentru reținerea stării de legitimă apărare, drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Astfel, inculpata a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care a pus în pericol grav persoana sa. Atacul părții vătămate, respectiv lovitura de topor aplicată îndeplinește toate cerințele privitoare la atac, respectiv a fost un atac material (pentru realizarea lui s-a folosit forța fizică), direct (s-a îndreptat nemijlocit asupra persoanei inculpatei), imediat (pericolul pe care îl reprezenta pentru persoana inculpatei era deja prezent) și injust (nu a avut un temei legal). În același timp, apărarea inculpatei întrunește cerințele legale pentru a putea fi considerată legitimă, respectiv, s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală

(infracțiunea de lovire), a fost precedată de atac, s-a îndreptat împotriva agresorului, respectiv a părții vătămate, a fost necesară pentru înlăturarea atacului și totodată proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere respectarea unei echivalențe între actul de apărare și cel de atac, constatându-se că la un atac îndreptat împotriva integrității sale corporale, inculpata a reacționat printr-o faptă de apărare ce a vizat tot integritatea fizică a părții vătămate agresoare.

Raportat la cele expuse anterior, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.44 alin.2 Cod penal, astfel încât se va dispune față de inculpata L. V. o soluție de achitare pentru comiterea infracțiunii de lovire, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.e) Cod procedură penală.

În privința infracțiunii de distrugere comisă de către inculpata L. V., materializată în incendierea a două căpițe de fân, instanța a constatat că aceasta a fost dovedită de probatoriul administrat în cauză, comiterea faptei nefiind negată nici de către inculpată, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu excepția gradului de pericol social al faptei, pe care instanța îl apreciază că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Potrivit art.18^{1 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.}

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, la aceeași concluzie se ajunge și raportatla persoana și conduita inculpatei care este bine integrată în societate, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei și a cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.

Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât a dispus achitarea acesteia în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b¹) Cod procedură penală și la art.18^{1 Cod procedură penală în ceea ce privește comiterea infracțiunii de distrugere, aplicând acesteia o amendă administrativă în cuantum de}

400 lei.

Privitor la comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie și de distrugere de către inculpatul L. O. L., instanța a constatat că și acestea au fost recunoscute de inculpat, fiind dovedite de probatoriul administrat, fiind întrunite și elementele constitutive ale celor două infracțiuni, exceptând gradul de pericol social al faptelor.

Raportat la criteriile menționate în art.18^{1 alin.1 Cod penal, atât raportat la faptă, cât și la persoana inculpatului, care, deși a suferit anterior condamnări, în prezent este reabilitat de drept, iar faptele pentru care a intervenit reabilitarea nu pot trage incapacități sau decăderi, a fost sincer și a cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului în cauză și, mai mult, chiar a consemnat pe numele părții vătămate suma de 300 lei pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunilor, instanța a reținut că faptele comise de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, aplicând amenzi administrative în cuantum de 600 lei fiind suficientă pentru reeducarea acestuia.}

Față de împrejurarea că inculpatul L. O. L. a consemnat suma de

300 lei pe numele părții vătămate S. C., sumă în măsură să acopere prejudiciul cauzat acesteia prin infracțiunile comise și care a fost apreciat de specialiștii din cadrul Primăriei T. la o valoare totală de

126,50 lei, instanța a apreciat ca nefondată acțiunea civilă formulată de către partea civilă, aceasta nefăcând dovada unui prejudiciu mai mare, motiv pentru care o va respinge ca atare.

I. fiind achitați în temeiul art.10 alin.1 lit.b¹) Cod procedură penală, în baza art.192 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 350 lei, câte 175 lei fiecare.

Împotriva acestei hotărâri penale a declarat apel partea vătămată S. C., arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și judecând în fond cauza, condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de lovire, tulburare de posesie și distrugere.

Examinând motivele de apel formulate, cât și din oficiu conform art.371 alin.2 și 375 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:

Prin Ordonanța din (...) P. de pe lângă Judecătoria Zalău a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților L. V., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.220 alin.2, 217 alin.1 Cod penal, învinuitul L. O. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.220 alin.2 Cod penal, 217 alin.1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative de 600 lei pentru învinuita L. V. și de 400 lei pentru învinuitul L. O.

Prin Ordonanța din (...) a Prim Procurorului P. de pe lângă

Judecătoria Zalău s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții L. V., L. O. L. și S. C.

Împotriva acestor soluții partea vătămată S. C. a formulat plângere la instanța de judecată conform art.278^{1 Cod procedură penală prin încheierea penală din data de (...) a Judecătoriei Z. s-a admis plângerea formulată de S. C., s-a desființat soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților L. V. pentru infracțiunile prev. de art.180 alin.2 Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal și L. O. L. pentru infracțiunile prev. de art.217 alin.1 Cod penal și art.220 alin.2 Cod penal, și s-a reținut cauza spre judecată având ca obiect infracțiunea de lovire, distrugere și tulburare de posesie prev. de art.180 alin.2, 217 alin.1 și 220 alin.2 Cod penal.}

Ulterior prin sentința penală nr.144/(...) a Judecătoriei Z., în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală și art.44 alin.1 și 2 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatei L. V. pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, reținându-se că aceasta a reacționat ca urmare a loviturii de topor aplicată de partea vătămată, astfel încât s- a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.44 alin.2 Cod penal pentru reținerea stării de legitimă apărare, drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b^{1 Cod procedură penală și 18^{1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatei L. V. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.217 alin.1 Cod penal, menționându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, la stabilirea acestuia ținându-se seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatei.}}

În privința inculpatului L. O., în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b^{1 Cod penal și art.18^{1 Cod penal. S-a dispus achitarea acestuia, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie și distrugere prev. de art.220 alin.2 Cod penal și 217 alin.1 Cod penal. S-a reținut că fapta inculpatului L. O. de a strânge gardul de sârmă, depozitându-l în curtea sa, și de a călca cu tractorul o cultură de 0,05 ha teren cu porumb cultivat de partea vătămată pe un teren asupra căruia existau neînțelegeri privind proprietatea, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni de natură a atrage o sancțiune penală. Pentru faptele pentru care s-a dispus achitarea instanța a făcut aplicarea art.91}}

Cod penal și le-a aplicat câte o amendă administrativă.

Analizând probele administrate de instanța de fond, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorelor P. C., S. R., L. F., P. E., B. A., tribunalul reține că între cele două familii L. și S. există neînțelegeri cu privire la dreptul de proprietate al unuia sau al altuia asupra terenului din litigiu, pe fondul acestor neînțelegeri comițându-se și faptele din prezentul dosar.

În mod corect instanța de fond a reținut că în privința infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal sunt aplicabile disp. art.44 alin.1 Cod penal, inculpatul săvârșind fapta pentru a se apăra și pentru a preîntâmpina o lovitură din partea părții vătămate care ridicase toporul să o lovească în zona capului. În privința infracțiunii de distrugere a căpiței de fân, a recoltei și a gardului, se apreciază că prin valoarea lezată, aceste fapte prezintă un grad redus de pericol social, fiind lipsită în mod vădit de importanță. Ca atare, în mod corect s-a făcut aplicareaart.18^{1 Cod penal pentru aceste infracțiuni, având în vedere valoarea relativă mică a prejudiciului (300 lei) faptul că inculpații au și consemnat această sumă pe numele părții vătămate, pentru a recupera prejudiciul, au recunoscut în întregime faptele.}

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat.

S-au aplicat și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal partea civilă S. C., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 6 aprilie 2011, prin apărător ales, partea civilă a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

S-a arătat că starea de legitimă apărare a fost greșit reținută de către instanță, având în vedere că trebuie comparate conduitele celor două părți, inculpata suferind vătămări ce necesită 10 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, astfel că oricare ar fi fost presupusa acțiune a părții vătămate, contraacțiunea a provocat un număr aproape dublu de îngrijiri medicale.

Referitor la infracțiunea de distrugere s-a susținut că instanța a procedat la o greșită încadrare juridică a faptei, pronunțând o soluție raportat la art.217 al.1 C., încadrarea corectă a faptei fiind cea prev.de art.217 al.4 C. întrucât distrugerea s-a produs prin incendiere. S. că instanța de fond trebuia să cerceteze și să administreze probe cu privire la cealaltă condiție a existenței infracțiunii de la art.217 al.4 C.

Pentru aceste considerente a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe care să indice dacă incendierea celor două căpițe de fân, pe o parcelă aflată în vecinătatea unor locuințe, este de natură a produce pericol public.

Inculpatul L. O. L. a comis două fapte distincte, acțiunile inculpaților au fost multiple, nerezumându-se la incidente izolate, urmărind tachinarea continuă a părții vătămate.

Se mai arată că în mod greșit instanțele au respins pretențiile părții civile de acordare a 10.000 lei daune morale, care nu trebuie dovedite.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.385^{14 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.}

Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate.

M. P. C. a declarat (f.42 fond) că este verișoara părții vătămate S.

C. și că în vara anului 2009 a văzut-o pe inculpata L. V. și pe numita P. E. care se îndreptau spre o căpiță de fân aflată pe terenul cu privire la care există neînțelegeri între familiile S. și L., iar la foarte scurt timp a observat ieșind fum și apoi o flacără mare din căpița respectivă. M. nu a văzut cine a aprins căpița, ulterior le-a văzut pe inculpată și pe P. E. îndreptându-se spre o altă căpiță, care de asemenea a fost aprinsă. În aceeași zi inculpatul L. O. a intrat cu tractorul pe cultura de porumb a părții vătămate pe care a distrus-o pe o suprafață de câteva arii.

M. S. R. a declarat (f.43 fond) că în vara anului 2009 se afla cu P. C. în locul numit P. din localitatea B. și le-a observat pe inculpată și pe P. E. îndreptându-se spre o căpiță de fân aflată pe terenul cu privire la care există neînțelegeri între familia inculpaților și cea a părții vătămate, observând apoi o flacără mare la acea căpiță și pe cele două persoane mergând spre altă căpiță de fân care s-a aprins la scurt timp. În aceeași zi l-a văzut pe L. O. trecând cu tractorul peste cultura de porumb a părții vătămate pe care a distrus-o.

Ambele martore au declara că au auzit prin sat că S. C. s-a certat cu inculpata L. V. și a lovit-o pe aceasta cu un topor pe care îl avea în mână.

M. L. F. a declarat (f.44 fond) că în vara anului 2009 a auzit-o pe partea vătămată povestind mai multor persoane că s-ar fi certat cu L. V. și că aceasta a lovit-o, dar martora nu a observat nicio urmă de lovitură pe corpul părții vătămate. M. a discutat și cu inculpata, care i-a spus că partea vătămată a încercat să o lovească cu toporul în zona capului, dar ea a ridicat mâna pentru a se apăra, fiind lovită în zona pieptului, partea stângă, unde martora a observat urmele loviturii și faptul că inculpata era foarte vânătă. M. știe că de mai mulți ani există neînțelegeri între familiile S. și L. cu privire la o grădină.

M. P. E. a declarat (f.45 fond) că neînțelegerile dintre cele două familii au debutat în anul 1993, că în data de 9 iunie 2009 a rugat-o pe inculpata L. V. să îi aducă o sticlă cu apă, aceasta a trecut prin grădina în litigiu pentru a-i aduce apa și a văzut că acolo se afla partea vătămată, care se certa cu inculpatul L. O. I. L. V. i-a reproșat părții vătămate că din nou se află în grădina lor și a stropit-o cu apă, moment în care partea vătămată a ridicat toporul pe care îl avea în mână și încercat să o lovească pe inculpată în cap, dar inculpata a ridicat mâna pentru a se apăra, fiind lovită în zona pieptului, în partea stângă. În acel moment inculpata a împins-o pe partea vătămată, care a căzut într-o zonă în care era un gard de sârmă. După un timp L. O. a cosit iarba din grădina în litigiu, partea vătămată și fiica acesteia au adunat fânul cosit de familia

L., iar inculpata L. V. le-a atras atenția să nu adune fânul întrucât îi va da foc și în aceeași zi martora a fost de față când L. V. a scos chibriturile și a aprins căpița de fân.

M. B. A., medic de familie în comuna A., a relatat aspecte legate de consultația acordată inculpatei și părții vătămate în urma altercației dintre acestea, părțile prezentându-se la medic după circa 10 zile de la incident.

Potrivit certificatului medico-legal nr.963/I/a/195 din (...) partea vătămată S. C. a prezentat leziuni (excoriație și echimoză) ce nu au necesitat îngrijiri medicale, iar potrivit completării din (...) partea vătămată a prezentat fractură coasta a IX-a, ce a necesitat 18-19 zile de îngrijiri medicale.

Din procesul verbal de la f.31 dosar u.p. reiese că paguba cauzată părții vătămate prin distrugerea culturii de porumb și fânețe este de

126,5 lei.

Din planșa foto de la f.26-30 dosar u.p reiese amplasamentul căpițelor de fân distruse prin incendiere, faptul că acestea se aflau într- un loc izolat, în apropierea căruia nu existau bunuri care să fi fost în pericol de a fi incendiate.

În mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut că în privința infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal suntaplicabile dispozițiile art.44 alin.1 Cod penal, inculpata L. V. săvârșind fapta pentru a se apăra și pentru a preîntâmpina o lovitură din partea părții vătămate, care ridicase toporul să o lovească în zona capului.

Nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că erau incidente doar prevederile art.73 lit.a C.penal referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări, câtă vreme inculpata s-a apărat împingând-o cu mâinile pe partea vătămată, pentru a respinge atacul acesteia cu toporul asupra sa.

În fața unui atac imediat, direct, injust îndreptat împotriva sa cu un obiect vulnerant apt să îi suprime viața, împingerea părții vătămate nu poate fi privită ca o acțiune prin care inculpata a depășit limitele legitimei apărări.

Simpla împrejurare că în urma acestei împingeri partea vătămată a căzut și este posibil ca în acea împrejurare să se fi produs fractura costală ce a necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale mai mare decât cele necesitate de inculpată nu justifică aplicarea prevederilor art.73 lit.a C.penal, inculpata nedepășind nici un moment limitele unei apărări proporționale cu atacul îndreptat cu toporul asupra ei.

De asemenea în ce privește infracțiunea de distrugere a căpiței de fân, a recoltei și a gardului, corect s-a stabilit că prin valoarea lezată, aceste fapte prezintă un grad redus de pericol social, fiind lipsite în mod vădit de importanță, valoarea prejudiciului fiind de circa 126,5 lei, inculpații recuperând integral prejudiciul, consemnând o sumă chiar mai mare, de 300 lei, la dispoziția părții vătămate. I. au recunoscut în întregime faptele.

Nu poate fi primită solicitarea părții vătămate de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe care să indice dacă incendierea celor două căpițe de fân, pe o parcelă aflată în vecinătatea unor locuințe, este de natură a produce pericol public, câtă vreme din planșa foto aflată la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul că acele căpițe de fân se aflau pe câmp și nu în apropierea vreunei locuințe.

Raportat la temeiul achitării inculpatei L. V. pentru infracțiunea de lovire, singura susceptibilă de acordare de daune morale, în mod corect a fost respinsă acțiunea părții civile vizând acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385^{15 pct.1 lit.b}

C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de partea vătămată S. C., domiciliată în comuna T., sat B., nr. 42, jud. S. împotriva deciziei penale nr. 10 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S..

În baza art.189 C.pr.penală se va stabili in favoarea Baroului C. suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va obliga partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată S. C., domiciliată în comuna T., sat B., nr. 42, jud. S. împotriva deciziei penale nr. 10 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S..

Stabilește in favoarea Baroului C. suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2011.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
M. R. L. M. ANA C.	M. B.

Red.L.M./C.A.N.

3 ex./(...)

Jud.apel: C.Tomșa, N.C.C. Jud.fond: M.C.Ș.

← Decizia penală nr. 131/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 500/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 500/2011, Curtea de Apel Cluj