Decizia penală nr. 1277/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1277/R/2011

Ședința publică din 24 august 2011

Instanța compusă din: PREȘEDINTE :V. C. președinte secție penală JUDECĂTORI : ANA C.

M. Ș.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarat de inculpații G. V. și B. I. împotriva încheierii penale nr.83/C din 20 august 2011 a T.ui C., având ca obiect propunerea arestării preventive a inculpaților.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. V., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Torok Pali Erzsebet și apărător ales av.O. T. și inculpatul B. I., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Budușan D. E., toți avocații din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. V. solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Apărătorul inculpatului B. I. depune la dosar caracterizări ale inculpatului și o serie de acte, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.

Întrebați fiind de către instanță, inculpații G. V. și B. I. arată că își mențin recursurile precum și declarațiile date până în această fază procesuală și nu au de făcut completări la acestea.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului B. I., solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate.

În susținerea recursului arată că până în acest moment inculpatul a avut o poziție sinceră relatând cursul evenimentelor de la momentul la care a plecat din O.. Solicită a se observa că în ce-l privește pe inculpatul B. I. nu există nici o probă directă, nici un indiciu care să poată forma acea prezumție despre care vorbește în art.168/1 C.

Motivarea instanței cu privire la probele și indiciile care ar face referire la eventuala faptă a inculpatului se referă la faptul că nu l-a văzut pe inculpatul G. V. cu vreo valiză și că nu ar fi putut în aceste condiții să fie cel care a încărcat calupurile în mașina sau că l-a ajutat la urcarea autoturismului Renault pe platformă, timp în care inculpatul ar fi lipsit aproximativ 5 minute. S. două chestiuni în baza căreia instanța consideră că ar putea avea vreoimplicare și inculpatul B. A. sunt presupuneri. Este adevărat că inculpatul B. I. a amplasat autoturismul pe care B. S. și l-a procurat pe remorca ce ține de autoutilitara pe care o conduce. Este normal să desfășoare această activitate. Nu poate forma convingerea că procedând astfel a participat la încărcarea calupurilor găsite în autoturismul Renault, iar faptul că nu a dat detalii despre valiză este și normal pentru că nu a avut acest scop de a monitoriza în mod constant fiecare ce bagaj poartă pentru că nu avea această atribuție. A arătat de asemenea constant care i-au fost atribuțiile, programul, unde și cum s-a deplasat. S. probe aflate la dosarul cauzei. Aceeași declarație a lui B. S., în care spune că era agitat, nu poate duce la formarea imaginii și a convingerii instanței că B. poate să fie vinovat de săvârșirea altor fapte decât cele pe care le-a arătat pentru că atât timp cât a arătat că și-a procurat un pliculeț de cocaină din care o parte a consumat și restul și l-a pus în borsetă, este anormal ca în măsura în care știa și avea ca atribuție să transporte o cantitate de 10 kg de cannabis să-și păstreze un pliculeț în propria borsetă. In mod logic ar fi fost luat în calcul un eventual control, cu atât mai mult cu cât nu a avut cunoștință de acest fapt și nici măcar nu și-a pus problema de a îndepărta pliculețul din propria borsetă. Momentul la care a aflat este atunci când au fost opriți la controlul vamal și inculpatul G. practic i-a spus despre ce este vorba. Sigur că acest lucru l-a făcut să devină cu atât mai agitat iar parte din declarație, singura probă pe care parchetul o exploatează și care nu are nici o referire expresă că inculpatul B. ar fi știut, sunt circumstanțe pentru un asemenea moment în care, orice persoană, poate avea orice fel de reacție. Așa cum de altfel inculpatul B. a arătat că nu are nici susținerea materială, nici intenția, nici nu s-a gândit în mod real să facă așa ceva cu atât mai mult cu cât nu a săvârșit nici o faptă penală. Sigur că spaima a fost foarte mare fiindcă oricine realizează ce implicare poate avea o cantitate așa mare de cannabis pe care o transporta.

Consideră că lipsa oricărui indiciu clar, a unei probe certe, directe care să-l incrimineze pe inculpat, îl pune în situația de a fi în stare de arest preventiv doar pentru că avea asupra lui un pliculeț de 0,02 grame cocaină.

In concluzie, apreciază că nu există o probă care să formeze convingerea că inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate cu atât mai mult cu cât parchetul a susținut că sunt cetățeni moldoveni și că ar exista riscul să plece din țară și chiar dacă ar pleca din țară nu ar fi vreo problemă pentru a fi citați și a se prezenta în vederea audierilor.

Formulează și o cerere subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Susține că familia inculpatului face toate demersurile pentru a face tot ce este posibil să fie judecat în stare de libertate pentru că grija cea mai mare este de a fi bine întreținut și a nu avea probleme.

Mai mult, într-o lună de zile are programată căsătoria.

Apărătorul inculpatului G. V., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării ca nejustificată și netemeinică, cercetarea penală putând să continue cu inculpatul în stare de libertate.

Apreciază că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

În propunerea de arestare preventivă s-a apreciat că acest pericol rezultă din conduita inculpaților care s-au deplasat până în O. cu scopul de achiziționare a drogurilor. Ori, din actele și lucrările dosarului, precum și din declarațiile tuturor celor implicați în această activitate, nu rezultă nicidecumcă acesta ar fi scopul deplasării în O.. Toți au făcut declarații că s-au deplasat în O. pentru a-și procura o mașină, respectiv o motocicletă.

Afirmațiile parchetului sub acest aspect sunt simple speculații nefiind acoperite de dovezi.

Prin urmare, pericolul îl apreciază ca presupus generic și nu este nemijlocit dovedit. La evaluarea acestuia nu se poate avea în vedere pericolul social al faptei de a cărei săvârșire este învinuit inculpatul întrucât s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție.

A se induce până la urmă ideea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, înseamnă a-l considera vinovat înainte ca vinovăția să fie stabilită pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Existența unor dovezi temeinice de vinovăție inclusiv recunoașterea vinovăției de către inculpat, ceea ce s-a întâmplat, nu conduce la înlăturarea acestei prezumții.

Arestarea nu poate fi justificată de rațiuni privind rezonanța negativă a faptelor și reacția opiniei publice, deoarece aceasta din urmă nu reprezintă un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptate doar în situații excepționale și numai în măsura în care se întemeiază pe probe că punerea în libertate ar avea un efect negativ.

Solicită a se avea în vedere și faptul că nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar sustrage de la buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut faptele, recunoaștere de natură să faciliteze organelor de urmărire penală aflarea adevărului. In ce privește persoana inculpatului, solicită a se observa că acesta este o persoană tânără, are un copil în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, faptele din prezent au fost un accident nefericit pe care-l regretă.

În consecință, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, neexistând probe temeinice că lăsarea în libertate a acestuia ar influența în mod negativ cercetarea penală.

In subsidiar, solicită a se înlocui măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. F. inculpatului deține mijloacele materiale necesare pentru a-i asigura șederea pe parcursul cercetării penale.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

În susținerea poziției procesuale arată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive există în cauză, fiind îndeplinite cumulativ prev.art.143 C., în sensul că există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

In ceea ce privește condițiile prev.de art.143 C., referitor la fiecare dintre inculpați, arată că există probe care să ducă la bănuiala rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul G. V., solicită a se observa că pe lângă declarațiile martorului B. S., pe acele pachete care conțineau în mod cert droguri, conform buletinului de analiză emis de laboratorul de specialitate s-au găsit amprentele inculpatului G. Sub acest aspect, consideră că sunt pe deplin îndeplinite prev.art.143 C., cu privire la existența indiciilor și probelor care să ducă la bănuiala rezonabilă că a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.

În ceea ce privește inculpatul B. I., solicită a se observa ceea ce apărarea a omis să spună, pe lângă faptul în momentul în care inculpații au fost surprinși în trafic de către autoritățile vamale și au cerut martorului să ia asupra lui în schimbul unei sume consistente de bani introducerea în țară a drogurilor, a existat conform declarației martorului, o situație anterioară adică o stare de fapt concretizată în declarația martorului, respectiv inculpații i-au cerut martorului ca pe teritoriul R. să conducă acel autovehicul care era pe platformă. Deci, în mod categoric este un element de fapt care duce la concluzia că aveau cunoștință și inculpatul B. despre activitatea ilicită pe care o desfășoară, respectiv transportul drogurilor și această stare de fapt se coroborează cu declarația martorului referitor la starea de agitație a ambilor inculpați dar și cu declarațiile coinculpatului G. date în fața instanței, în care a arătat că, coinculpatul B. avea cunoștință și că împreună au hotărât să introducă și să transporte drogurile în M..

Ca atare, există indicii și probe temeinice cu privire la faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Referitor la aceste indicii și probe, solicită a se avea în vedere că așa cum a statuat inclusiv jurisprudența CEDO în acest moment discutând despre luarea măsurii arestării preventive, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei, respectiv a inculpaților ci doar la bănuiala rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

In ce privește art.148 lit.f C., în mod incontestabil prima condiție este realizată respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpați este mai mare de 4 ani închisoare. In ceea ce privește cea de a doua condiție, ți anume pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea în stare de libertate a inculpaților, solicită a se avea în vedere următoarele aspecte care în opinia sa conduc la concluzia că este realizată și această condiție a textului de lege menționat.

Pe lângă cantitatea mare de droguri, trebuie să avem în vedere și maniera în care a fost concepută introducerea în țară, transportul și ulterior planificarea introducerii lor în M..

In primul rând, prin folosirea unei persoane, respectiv a martorului, într- o modalitate care să protejeze cât mai mult această activitate ilicită și să o facă imposibil de depistat. Ori, având în vedere și cantitatea și modalitatea de acțiune a inculpaților, susține că lăsarea în libertate ar conduce în acest moment la crearea unui sentiment de insecuritate în conștiința membrilor comunității și a oricărui cetățean și a unui sentiment de neîncredere în instituțiile chemate să combată astfel de fapte și până la urmă în instituțiile care sunt chemate să aplice legea și să înfăptuiască justiția.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați.

Apărătorul inculpatului B. I., solicită a se observa că în O. inculpatul B. I. este cel care s-a deplasat peste tot împreună cu B. S. pentru perfectarea actelor și în acest timp s-a adus la cunoștință și a fost o informație prezentă faptul că mașinii îi lipsea un certificat specific și emis de către autoritățileolandeze, în lipsa căruia mașina nu poate fi pusă în circulație. B. S. cunoștea acest aspect, astfel că nu consideră o bănuială asupra inculpatului B. în sensul de a-i face o asemenea propunere.

Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt arată că nu are legătură cudrogurile. Nu este un traficant ci doar un consumator.

Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr.83 din 19/20 august 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S. T. C.

În temeiul art.149/1 rap.la art.143 C. și art. 148 lit.f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților : G. V. (fiul lui G. și N., născut la (...) în Ialoveni, com.Costești, R. M., domiciliat în Ialoveni, com.Costești, R. M., cetățean moldovean, posesor al pașaportului seria B 0031136 eliberat de autoritățile din R. M., CNP 2.) și B. I. (fiul lui V. și Z., născut la (...) în C.inău, R. M., domiciliat în oraș D., str.27 August, nr.43, R. M., cetățean moldovean, posesor al pașaportului seria B 0967772 eliberat de autoritățile din R. M., CNP

2.) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20 august 2011 și până la 17 septembrie 2011.

Conform art.189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. O. T., ce s- a avansat din F.M.J.

Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din data de 19 august 2011 a Direcției de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. a fost începută urmărirea penală față de învinuiții: G. V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev.și ped.de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și B. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev.și ped.de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev.și ped.de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.., apreciindu-se că în cauză sunt întrunite cerințele legale, existând indicii că aceștia au comis fapte prevăzute de legea penală.

Totodată, prin ordonanțele aceluiași parchet din data de (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceștia, sub aspectul infracțiunilor menționate, inculpații fiind audiați de procuror în prezența unor avocați, dispunându-se și reținerea lor pentru 24 h, anterior expirării acestei durate, fiind sesizat Tribunalul Cluj cu prezenta propunere de arestare preventivă.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că în noaptea de 1. august

2011, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpații B. I. și G. V. au introdus fără drept pe teritoriul R. cantitatea de 10,04 kg cannabis ascunsă și disimulată într-un compartiment al banchetei autoturismului Renault K., neînmatriculat, droguri pe care le transportau din O. cu destinația R. M. și pe care le-au deținut în vederea comercializării. Față de inculpatul B. I. s-a mai reținut în plus că la aceeași dată a deținut fără drept în vederea consumului propriu cantitatea de 0,2 grame cocaină, procurate de asemenea din O..

Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C., respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisoriimai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii preventive împotriva inculpaților, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

Astfel, în primul rând, din perspectiva cerințelor impuse de art. 143 C. și față de conținutul art. 68/1 C., care stabilește că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele de comiterea cărora este învinuit, apreciem că în cauză există cel puțin indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, acestea fiind relevate în primul rând de conținutul proceselor verbale de constatare a infracțiunii flagrante și respective de examinare însoțite de planșe foto (f. 10-13, f. 21-40 d.u.p), de declarațiile date de martorul B. S. (f. 111-119 dosar u.p), de declarațiile inculpaților G. V. și B. I. date în fața judecătorului învestit cu propunerea de arestare preventivă, de declarațiile date de inculpatul B. I. în fața organelor de urmărire penală, de constatările tehnico-științifice efectuate în cauză (f. 51, f. 54 d.u.p), precum și de conținutul raportului de constatare cu privire la analiza urmelor papilare (f.

42 d.u.p).

Dacă în ceea ce îl privește pe inculpatul G. V. indiciile cu privire la faptul că acesta ar putea fi autorul infracțiunilor reținute în sarcină nu comportă discuții, instanța apreciază că și în privința inculpatului B. I. subzistă suficiente indicii, în înțelesul art. 68/1 C., pentru a justifica luare măsurii arestării preventive.

Astfel, s-a făcut referi la conținutul declarațiilor inculpatului B. I. date în fața instanței, prin care acesta a arătat în mod expres faptul că la momentul la care l-a lăsat pe coinculpatul G. V. la sediul firmei de la care s-a cumpărat autoturismul Renault K., acesta nu avea asupra lui niciun bagaj, de unde tragem concluzia că singurul moment la care inculpatul G. V. ar fi avut posibilitatea să acționeze singur în sensul plasării pachetelor conținând cantitatea de 10,04 kg de cannabis nu a putut fi valorificat în acest sens.

În continuare, același inculpat B. I. recunoaște faptul că l-a ajutat pe G.

V. să asigure R. pe platformă, existând intervale de timp (din care cel mai lung de 5 minute, potrivit declarațiilor inculpatului B. I.) în care martorul B. S.- proprietarul mașinii a lipsit de la fața locului. Declarația se coroborează cu cele date de inculpatul G. V. (care a arătat în fața instanței faptul că a fost ajutat la amplasarea pachetelor de cannabis de coinculpatul B. I.), dar și cu declarațiile martorului B. S.- care a arătat că a fost trimis în mod expres și în repetate rânduri de B. I. să îi aducă apă, îndepărtându-l astfel de zona unde cei doi inculpați asigurau R. K. pe platformă și că ambii inculpați i-au părut agitați la momentul la care efectuau această operațiune.

Potrivit declarațiilor aceluiași martor B. S., starea de agitație a celor doi inculpați s-a perpetuat pe întreg parcursul drumului de întoarcere din O., crescând în intesitate cu ocazia unei opriri într-o parcare din Austria sau Germania, unde G. V. i-ar fi reproșat lui B. I. că de ce a oprit exact acolo- știut fiind că este o parcare cu polițiști și bandiți, încercarea de a evita organelle legale apărând ca evidentă. Nu se poate neglija nici aspectul că potrivit declarației martorului B. S., inculpatul B. I. i-a propus să coboare mașina de pe platformă și să a conducă martorul însuși la intrarea în R. M., sens în care să dea mită polițiștilor de frontieră, discuția fiind confirmată în mare parte și de inculpatul G. V. în declarația dată în fața instanței. Se confirmă astfe o datăîn plus faptul că inculpatul B. I. avea cunoștință despre cantitatea de droguri amplasată în autoturismul transportat pe platformă, scopul propunerii făcute martorului B. S. fiind în mod evident acela de a evita orice asociere cu cele 10 kg de cannabis.

În sfârșit, este relevant comportamentul inculpatului B. I. cu ocazia controlului din vama C., martorul B. S. descriind starea evidentă de agitație, relevată prin cuvintele și gesturile inculpatului, precum și propunerea făcută de inculpatul G. V. și susținută de B. I., de a accepta suma de 100.000 euro pentru a lua fapta asupra sa.

Toate aceste elemente, coroborate cu aspectul că potrivit declarațiilor martorului B. S., cu ocazia șederii în O. cei doi coinculpați au plecat în repetate rânduri împreună, lipsind ore întregi, sub pretextul că au de rezolvat niște afaceri, conduc la concluzia că ambii au cunoscut despre sursa de proveniență a cantității de 10,04 kg cannabis și au plănuit transportul acesteia în R. M.. În același sens, inculpatul G. V. confirmă aspectul că B. I. nu era străin de proveniența pachetelor de cannabis, arătând că ambii inculpați au găsit întâmplător o geantă conținând cele 10 kg de droguri ascunsă în niște tufe din apropierea pieței de mașini din Utrech, O..

S-a conchis că cerința prevăzută de art. 143 C. este întrunită în cauză față de ambii inculpați.

În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., inculpații sunt acuzați de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.

S-a invocat de către apărătorii celor doi inculpați faptul că în cauză nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de traffic de droguri de risc, cid oar cele ale infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de risc. C. dacă la acest moment procesual nu suntem învestiți cu analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate, ne vom limita la a arăta totuși că art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 prevede ca și acțiune alternativă care intră în conținutul elementului obiectiv al infracțiunii, aceea de transport de droguri de risc și de efectuarea oricăror alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc.

Pe de altă parte, infracțiunea de introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000 însăși prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt situate între 10 și 20 de ani de închisoare, cerința limitelor de pedeapsă fiind în mod indubitabil îndeplinită.

Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.

Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.

Pe de altă parte, în cazul unor infracțiuni grave cum sunt și cele imputate inculpaților, probele referitoare la existența și natura lor, amploarea activității infracționale desfășurate, implicațiile lor și urmările produse, precum

și circumstanțele ce țin de persoana făptuitorului, constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin chiarnatura lor aceste fapte au rezonanță socială și implicații negative asupra siguranței colective.

Fără îndoială, pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere.

Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptelor comise, a circumstanțelor și urmărilor comiterii lor, pentru ca apoi și prin raportare la circumstanțele personale ale celui în cauză, să decidă dacă este necesară privarea de libertate a acestuia.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune așa cum arătam deja, o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, modalitatea concretă de săvârșire- tranzitarea teritoriilor mai multor state prin folosirea autoturismului cumpărat din O. de martorul B. S. și profitând de naivitatea acestuia, cantitatea impresionantă de droguri care face obiectul infracțiunilor sesizate- 10 kg de cannabis în valoare de cel puțin 100.000 euro, și desigur, de atitudinea procesuală oscilantă și preponderant nesinceră adoptată de inculpați, în scopul sustragerii sau diminuării răspunderii penale, fără a pierde din vedere împrejurarea că, consumul acestor substanțe a căpătat o amploare deosebită în ultimii ani, impunându-se luarea de măsuri ferme pentru combaterea traficului de droguri de risc.

În plus, potrivit art. 136 al. 1 C. este posibilă luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute de lege, în acele situații în care, fiind în prezența unor cauze privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață ori închisoare, privarea ori restrângerea libertății persoanei este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

În speță, s-a apreciat că și din perspectiva acestui text de lege este oportună luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, având în vedere faza incipientă în care se află cauza, probatoriul urmând a fi suplimentat în vederea clarificării tuturor aspectelor cauzei, fiind necesar a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Nu se poate neglija nici aspectul că inculpații sunt cetățeni străini, având posibilitatea să părăsească oricând teritoriul R., ceea ce ar îngreuna desfășurarea anchetei penale.

C. dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și cel puțin în ceea ce îl privește pe inculpatul G. V., acesta pare a-și fi reconsiderat atitudinea procesuală, declarând că are și copii minori în întreținere, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a anihila pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică, pericol care transpare din împrejurările concrete ale faptei explicitate anterior.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că arestarea inculpaților este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, sens în care, în baza art. 149/1 rap. la art. 148 lit. f C. prezenta propunere a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de

29 de zile, cu începere din data de 20 august 2011 până la data de 17 septembrie 2011.

Potrivit art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența inculpatului G. V., av. T. O. s-a avansat din FMJLC în favoarea Baroului C.

Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termen legalinculpații G. V. și B. I. care au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună cercetarea lor în stare de libertate.

Inculpatul B. I. a arătat faptul că a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare și că în privința sa nu există nicio probă sau indiciu că ar fi comis fapta pentru care este cercetat.

În subsidiar a cerut a-i fi înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara arătând că familia sa va face toate demersurile pentru a-i asigura o locuință pe teritoriul R.

Inculpatul G. V. a criticat hotărârea atacată arătând că lăsarea sa în libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, solicitând în subsidiar a fi înlocuită măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a menționat pe larg starea de fapt reținută în sarcina inculpaților în cuprinsul încheierii atacate, motiv pentru care instanța de recurs nu va mai relua acest aspect concentrându-se asupra existenței și a incidenței disp.art.143 și 148 lit.f C.p.p.

Astfel, probele administrate până în acest moment de către organele de urmărire penală respectiv: procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorului B. S. și ale inculpaților B. I. și G. V., constatările tehnico-științifice efectuate în cauză precum și raportul de constatare cu privire la analiza urmelor papilare sunt de natură a convinge un observator obiectiv ,în această fază a procesului penal, că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.

Ne însușim în totalitate aserțiunile instanței de fond cu privire la probele care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul B. ar fi participat la acțiunea ilicită pentru care este cercetat în prezentul dosar.în plus, având în vedere că cei doi inculpați recurenți în timpul șederii în O. au fost despărțiți doar o perioadă foarte scurtă de timp pare greu de crezut poziția procesuală exprimată de inculpatul B. că nu avea cunoștință de acțiunile inculpatului G.

De asemenea, sunt deosebit de concludente declarațiile inculpatului G.

V. date în fața instanței de judecată și ale martorului B. S. din cursul urmăririi penale pentru a convinge un observator obiectiv că inculpatul B. nu a fost străin de activitatea ilicită a coinculpatului.

Trebuie reamintitcă, în consonanță cu practica condtatantă a CEDO în materie, în această fază a procesului penal, pentru a se dispune arestarea unor persoane bănuite de comiterea unor fapte penale, indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea celor acuzați ci doar să contureze o bănuială rezonabilă că ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

Pentru aceste considerente Curtea concluzionează că sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. cu privire la ambii inculpați.

Ca temei al arestării a fost reținută incidența literei f a art.148 C.p.p. respectiv că faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisori mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertateprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă prima teză a textului legal menționat nu comportă discuții, în legătură cu cea de-a doua doctrina și practica judiciară a stabilit că acesta constă în temerea că odată puși în libertate inculpații ar comite noi fapte penale or ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinată de faptele pentru care sunt cercetați. Prin prisma acestei definiții în situația concretă supusă aprecierii instanței în cadrul prezentei proceduri apreciem că faptele pentru care inculpații sunt cercetați tulbură grav ordinea juridică afectând valori importante ocrotite de norma penală.

La aprecierea pericolului concret instanța de recurs are în vedere atât gravitatea acuzațiilor aduse celor doi inculpați, modalitatea în care se susține că acestea au fost comise, împrejurarea că s-a încercat introducerea pe teritoriul R. a unei cantități însemnate de droguri de risc din care se poate presupune că inculpații urmau să obțină o sumă consistentă de bani, de faptul că au încercat să atragă în activitatea infracțională și apoi să arunce vina asupra martorului B. S. promițându-i acestuia o sumă importantă de bani pentru a lua asupra sa comiterea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, dar și de persoana inculpaților care până la acest moment au avut o atitudine oscilantă în fața autorităților judiciare.

Nu trebuie omis faptul că traficul și consumul de droguri au căpătat dimensiuni semnificative în ultimii ani în România, fiind atrase în câmpul infracțional extrem de numeroase persoane și nu în ultimul rând minori. De aceea autorităților judiciare le revine sarcina de a contribui efectiv la diminuarea și chiar la stoparea acestui fenomen infracțional, iar luarea de măsuri preventive față de persoanele bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni grave la momentul oportun este de natură de a induce în sânul societății un sentiment de securitate și de eficiență a autorităților statului.

În plus, trebuie avut în vedere riscul că cei doi inculpați, odată lăsați în libertate, să se sustragă de la urmărire penală și de la o eventuală judecată, având în vedere că nu sunt cetățeni români și nici nu au rezidență pe teritoriul statului român.

Pentru toate aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate iar cele susținute de către inculpați în motivarea recursurilor promovate nu sunt pertinente, Curtea în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații G. V., fiul lui G. și N., născut la 30 decembrie 1984 si B. I., fiul lui V. și Z., născut la 12 septembrie 1984, in prezent aflați in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 83/C din 20 august 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent G. să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.

Obligă pe inculpatul recurent B. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. C. ANA C. M. Ș.

GREFIER M. B.

Red.M.Ș. Dact.SzM/3 ex./(...) Jud.fond. L. M. F.

← Decizia penală nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj  Sentința penală nr. 166/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1277/2011, Curtea de Apel Cluj