Decizia penală nr. 1442/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR. 1442/R/2011

Ședința publică din data de 21 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.

JUDECĂTORI: A. D. L.

M. R. G. : T. G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpata N. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui M., inculpata fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. c și d C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata N. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Palpos Florin, din Baroul

Maramureș, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei N. M., av. P. A. E., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului parțial.

Apărătorul inculpatei N. M. depune la dosar motive de recurs.

Inculpata N. M., întrebată fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatei N. M. solicită admiterea recursului formulat în cauză, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, punerea inculpatei în stare de libertate pentru motivele precizate în scris. Apreciază că cercetarea inculpatei în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f C.pr.pen., raportat la atitudinea de recunoaștere a acesteia și la împrejurarea că are doi copii minori în întreținere. De asemenea, consideră că în cauză nu există probe că inculpata s-ar sustrage procesului penal dacă ar fi cercetată în stare de libertate.

Reprezentanta P. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea inculpatei în stare de arest preventiv, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. C. că solicitarea inculpatei de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv nu este întemeiată câtă vreme în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., ce au fost avute și la luarea măsurii preventive, întrucât, raportat la comunitatea din care face parte inculpata și având în vedere gravitatea deosebită a faptei deduse judecății, dacă s-ar dispune cercetarea acesteia în stare de libertate s-ar aduce o atingere gravă ordinii publice. Apreciază, de asemenea, că toate elementele faptei argumentează menținereainculpatei în stare de arest, măsura preventivă fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale și art. 5 CEDO, fiind întrunite și cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen. și art. 136 C.pr.pen.

Inculpata N. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât recunoaște și regretă foarte mult comiterea faptei.

C U R T E A

Prin încheierea penală fără număr din 12 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei N. M. arestată preventiv, aflată în Arestul I.P.J. M. și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acesteia.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpata la data de 21 iulie 2011, imediat după naștere, cu intenție, a suprimat viața fătului nou- născut aflat în neputință de a se apăra, ambalându-l într-un sac de nylon și îngropându-l în grădina casei.

După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.

De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă

și în prezent și impun în continuare privarea acesteia de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă presupunerea că inculpata ar fi săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

(art.148 lit. f Cod procedură penală).

În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege, precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.

În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatei este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.

Pentru considerente anterior expuse, având în vedere și scopul măsurilor preventive astfel cum rezultă din art.136 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpata, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpata a învederat că la dosar , nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut comiterea faptei pentru care este cercetată, a manifestat un regret sincer iarprezența sa în mijlocul familiei sale este necesară, având în vedere faptul că are în întreținere doi copii minori.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea reține următoarele:

Din probele administrate până în prezent, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatei prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata este autoarea infracțiuni de omor calificat prev. de art.174 și 175 alin.1 lit. c, d C.p.

A. sunt întrunite cerințele art.143 C.p.p. existând bănuiala că la data de

(...), inculpata a născu la locuința sa un făt de sex feminin, apoi a suprimat viața acestuia, l-a ambalat într-un sac de nailon și l-a îngropat în grădină.

Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata a fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiunea descrisă mai sus.

În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.

De altfel, menținerea stării de arestare preventivă a inculpatei, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acesteia la un proces echitabil, ea având posibilitatea de a cere și administra toate probele pe care le consideră necesare pentru circumstanțiere.

Raportat la toate aceste aspecte, la modul în care se bănuiește că a acționat inculpata, la natura și gravitatea faptei cercetate, curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luări măsurii arestului preventiv subzistă și în continuare.

În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.p.p., caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.

Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce se regăsesc în prezenta cauză.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N. M., fiica lui I. și P., născută la (...), deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 12 septembrie 2011 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. A. D. L. M. R.

G. T. G.

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.fond.Soara Frac A.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1442/2011, Curtea de Apel Cluj