Decizia penală nr. 89/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 89/R/2012
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător
JUDECĂTORI : V. G.
D. P. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.352 din 10 octombrie
2011 al Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații F. D., M. S. A., P. V. D., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
■ inculpatul F. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 ind. 2 din L. 7. modif. rap.la art. 248 Cod penal, art. 25 rap. la art. 17 lit. c din L. 7. modif. rap.la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ inculpata M. S. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 ind. 2 din L. 7. modif. rap.la art. 248 Cod penal, art. 17 lit. c din L. 7. modif. rap.la art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ inculpatul P. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 26 rap. la art. 13 ind.2 din L. 7. modif. rap. la art. 248 Cod penal, art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. D. asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat B. A. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul P. V. D. apărătorul ales avocat V. M., din cadrul Baroului de avocați B.-M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat S. A.-C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru inculpata M. S. A. apărătorul ales avocat A. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat S. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul P. V. D., inculpata M. S. A. și partea civilă C. C. R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Inculpatul F. D. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Întrucât inculpatul F. D. și inculpatul P. V. D. au apărători aleși, se constată încetate de drept mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru judecata pe fond a cauzei. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, restituirea cauzei se poate face potrivit art. 300 alin 2 Cod penal doar când sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată decât prin refacerea rechizitoriului. Examinându-se rechizitoriul întocmit în cauză rezultă că sunt descrise faptele reținute în sarcina inculpaților, probele din care rezultă săvârșirea lor, încadrarea juridică și dispoziția de trimitere în judecată. Prin urmare nu a fost încălcată nicio dispoziție legală care să atragă aplicarea art. 300 alin.2 Cod procedură penală. Motivarea hotărârii este contradictorie, deoarece instanța după ce a constatat că nu s-a respectat art.
300 Cod procedură penală- referitor la sesizarea instanței- a constatat totuși că nu au fost încălcate dispozițiile art. 332 Cod procedură penală. Or, art. 332 alin.2 Cod procedură penală prevede printre cauzele de restituire și nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței. Desigur că în aceste condiții motivarea hotărârii nu corespunde nici exigențelor impuse de C. și în cauză este cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct 9 Cod procedură penală.
Apărătorul inculpatului F. D. solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, inculpatul trebuia să cunoască valoarea prejudiciului pentru a-l recupera. P. art. 300 Cod procedură penală instanța este datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. P. art. 300 alin 2 Cod procedură penală, în cazul când instanța constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmi actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. În cazul sesizării prin rechizitoriu, instanța trebuie să verifice dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, art. 262, 263 și 264 Cod procedură penală, adică cu respectarea condițiilor de formă și de conținut.
Instanța de fond a constatat că urmărirea penală nu s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, care reglementează efectuarea urmăririi penale, astfel că nu se impune restituirea în temeiul art. 332 Cod procedură penală care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului P. V. D. solicită respingerea recursului declarat de parchet cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că nu se cunoaște valoarea prejudiciului pentru a putea fi recuperat. În continuare se arată că, fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 132 din L. nr. 7. este o infracțiune dependentă de un folos patrimonial sau nepatrimonial care trebuia stabilit în cauză. Rechizitoriul face trimitere la valoarea de 84,441 lei, constatând printr- un raport de expertiză contabilă, reprezentând materialele achiziționate de P. comunei R. și plătită ilegal constructorului SC OAS COMPANY SRL. De asemenea, s-a făcut referire și la suma de 15.981,07 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de firma SC E. M. Z. pentru repararea podului. S-au stabilit trei sume, dar nu s-a stabilit care este prejudiciul exact.
Nu trebuie omis faptul că inculpații trebuie să cunoască valoarea exactă a prejudiciului pentru a-și putea susține apărarea.
Apărătorul inculpatei M. S. A. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apărătorul inculpatei achiesează concluziilor colegilor săi dinainte.
Inculpatul F. D. având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.352 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția nelegalei sesizări a instanței și în baza art. 300 Cod procedură penală constată neregularitatea rechizitoriului nr.
285/P/2010 a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.300 alin.(2) Cod procedură penală coroborat cu art.317 alin. (1) Cod procedură penală a fost restituită cauza privind pe inculpatii F. D., fiul lui A. și T. născut la data de (...) în loc. Z., domiciliat în com. R., sat P. S., nr.
66 jud. S., M. S. A. fiica lui I. și I. născuta la data de (...) în loc. Z. domiciliată în com. R., nr.86 jud. S. și P. V. D. fiul lui G. și M. născut la data de (...) în loc.
Negrești Oaș jud. Satu M., domiciliat în loc. C. nr. 348 jud. Satu M., în vederea refacerii actului de sesizare a instantei.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Referitor la exceptia neregularității sesizării instanței și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare.
P. art. 300 C.p.p instanta este datoare sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. P. art.300 al.2 C.p.p, în cazul când instanța constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlaturată de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
În cazul sesizării prin rechizitoriu, instanța trebuie să verifice dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, art. 262, 263 si 264 C., adică cu respectarea condițiilor de forma și de conținut.
În doctrina și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței are în vedere încălcarea dispozitiilor privitoare la sesizarea primara (sesizarea prin rechizitoriu), sesizarea suplimentara (extinderea actiunii penale, extinderea procesului penal) si sesizarea de trimitere (casarea etc.).
Astfel verificarile instantei, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poarta asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii conditiilor prevazute de lege în ceea ce priveste continutul actului de sesizare si respectarii art. 264 alin. (3) C. proc. pen.
In ceea ce priveste corelatia art. 300 alin. (2) si art. 317 C. proc. pen instanta retine ca rechizitoriul pentru a determina obiectul judecății, care este în același timp obiectul învestirii trebuie sa cuprind printre altele fapta si persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Coroborând aceste prevederi cu art. 263 alin. 1 C.proc. pen. rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, printre altele, fapta retinuta in sarcina sa, pe lânga mentiunile prevazute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, încadrarea juridica, probele pe care se întemeiaza învinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere în judecata.
Obiectul judecății, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, caracterizat și ca act de învestire a instantei.Rechizitoriul din dosar respecta partial acest cuprins prevazut în art. 263 alin. (1) C. proc. Pen.
Astfel rechizitoriul trebuie să cuprinda în mod detaliat , precis si complet acuzatiile formulate fiind necesar să conțină prezentarea situatiei de fapt cu care va fi sesizata instanta, sens în care procurorul trebuie să analizeze detaliat mijloacele de proba administrate pentru retinerea situatiei de fapt pe care este întemeiata ( cauza acuzarii ) , să prezinte motivele pentru care sunt retinute unele mijloace de proba sau pentru care sunt înlaturate altele. În cadrul acestei analize procurorul trebuie sa antameze si apararile facute de învinuit sau inculpat , combatând sau retinând apararile acestuia.
Încadrarea juridica completa ceea ce presupune analiza elementelor constitutive ale infractiunilor pentru care s-a început urmarirea penala : latura obiectiva , latura subiectiva.
În jurisprudenta Înaltei Curti de C. si J. s-a precizat ca prin fapta aratata în actul de sesizare nu se poate întelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata în succesiunea activitatilor inculpatului, ci la descrierea acestei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice si anume de a învesti instanta.
În cuprinsul actului de sesizare a instantei, descrierea faptelor priveste modul de încălcare a procedurii achizitiilor publice de catre primarul com. R., inculpatul F. D. precum si încălcarea legii 273/2006 a finantelor publice locale, retinându-se în sarcina acestuia infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice si instigare la fals intelectual, dispozitii prev. de L. 7. coroborate cu dispozitiile din codul penal. În ceea ce o priveste pe inculpata M. S., față de aceasta au fost retinute infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prin încălcarea prevederilor legii 273/2006 săvârsita prin acceptarea la plata a unor materiale trecute in situatiile de lucrari de catre constructor desi acele materiale au fost in prealabil achizitionate de primarie precum si infractiunea de fals intelectual fără a se face nici o referire la modalitatea de comitere a infractiunii în descrierea succesiuni faptelor.
Aceasta omisiune constituie o încalcare a dreptului la aparare, principiu fundamental al dreptului procesual penal, inculpata fiind pusă în imposibilitatea de a formula apărări cu privire la infractiuni pentru care a fost trimisa în judecată, dar pentru care nu sunt prezentate elementele de fapt, respectiv actele materiale retinute în sarcina sa.
În ceea ce îl priveste pe P. V., acesta a fost trimis în judecată pentru savârșirea infracțiunii prev. de ar. 290 C.p și a complicității la infractiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din L.7. rap. la art. 248 C.p, fapte care nu au fost descrise în rechizitoriu fiind doar invocate succint ca temei de trimitere în judecată.
Simpla mențiune privind existenta unei fapte sau simpla reproducere a conținutului unui mijloc de proba prin care se face o anumita narațiune privind o fapta penala, nu răspunde cerințelor legii privind sesizarea instanței de judecata si in consecința asemenea fapte nu pot forma obiectul judecații.
Fara aceste aspecte , acuzatilor li s-a încalcat dreptul de a fi informati cu privire la natura acuzatiei si la calificarea juridica a faptei , pentru posibilitatea unui proces echitabil, asa cum arata si Curtea Europeana a Drepturilor
Omului.
Articolul 6 paragraful 3 lit. a din Conventia europeana recunoaste acuzatului dreptul de a fi informat, în mod, detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzarii, adica faptele materiale de care este acuzat si pe care este fondata acuzatia , dar si cu privire la natura acuzarii , adica încadrarea juridica a faptelor.
Aceasta prevedere trebuie apreciata în lumina dreptului la un proces echitabil în forma cea mai generala , garantat de art. 6 paragraful 1.
În acest sens, în cauza Mattocia contra Italiei, Curtea Europeana a constatat ca informatiile continute în acuzatie cu privire la detaliile esentiale privind locul si timpul savârsirii infractiunii erau vagi si contradictorii , fiind încalcat dreptul la un proces echitabil care ar fi trebuit sa garanteze reclamantului oportunitatea si posibilitatea de a se apara într-o modalitate concreta si efectiva. Rechizitoriul întocmit de catre T. S. a retinut in drept savarsirea unor infractiuni fara a fi descrise in fapt, mai ales in ceea ce ii priveste pe inculpatii M. S. si P. V. R. unei acuzari trebuie insotita de o prezentare a faptelor si o analiza a probelor care au dus la retinerea acesteia.
În ceea ce priveste încadrarea juridica instanta constata ca este deficitara astfel se prevede "fapta învinuitului A. S. (…) care a produs un prejudiciu avutului obstesc constituie infractiune de (…)"; fără să stabileasca în concret acest prejudiciu. Pentru inculpata M. S., desi trimisa în judecata pentru săvârșirea infractiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din L.
7. coroborata cu prevederile Codului penal , respectiv. art. 248, rechizitoriul nu mai face referire la prejudiciu Î. considerăm că pentru identitate de rațiune se reține acelasi prejudiciu (?) retinut inculpatului F. D.
Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13 ind. 2 din L. 7. este o infractiune dependenta de un folos patrimonial sau nepatrimonial care trebuia stabilit în cauza. Rechizitoriul face trimitere la valoarea de 84,441 lei, constată printr-un raport de expertiza contabila, reprezentând materialele achizitionate de P. com. R. si plătită ilegal constructorului SC Oas Company SRL apoi la raportul C. de C. care constată faptul ca primaria a facut plati catre firma constructoare pentru materiale care au fosta achizitionate de catre primarie insa valoarea prejudiciului asupra bugetului local este de 21,121 lei suma care difera semnificativ de valoare stabilita de experiza contabila efectuata.
Deasemenea se face referire la suma de 15.981, 07 lei reprezentând contravaloarea lucrarilor efectuate de firma SC E. M. Z. pentru repararea podului. S-au stabilit astfel trei sume dar nu s-a stabilit care este prejudiciul exact.
Nu trebuie omis faptul ca inculpatii trebuie să cunoasca valoarea exacta a prejudiciului pentru a-și putea sustine apararea. Nu în ultimul rând așa cum s-a invocat de catre inculpati în lipsa unui rechizitoriu complet se văd privați de aplicabilitatea dispozitiilor art. 320 ind. 1 intrucât nu se poate recunoaste o faptă care nu este precizată în concret ci se fac doar referiri vagi la existenta acesteia.
Dispozitiile art. 320 ind. 1 C.pp se refera la recunoasterea faptei si nu a prejudiciului, pentru care se poate dispune disjungerea cauzei si administrarea de probe, însa nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în cauzele în care stabilirea vinovăției inculpatului, individualizarea pedepsei și încadrarea juridică se raportează la întinderea pagubei produse prin infracțiune (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6281 din 25 noiembrie
2004) cum este în cazul de față.
Față de excepția nelegalei sesizării a instantei si restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, exceptie invocata de reprezentantul inculpatei M. S. A. instanta constata că restituirea cauzei la procuror, se dispune în doua cazuri: restituirea în vederea refacerii rechizitoriului, art.300 al. 2 C., și restituirea în vederea refacerii urmăririi penale si implicit al actului de sesizare (art.332 al.l si 2 C.).
Restituirea cauzei la procuror poate fi dispusa in condițiile art. 332 în vederea refacerii urmăririi penale când pe parcursul cercetării judecătorești rezulta ca in cauza supusa judecații s-a efectuat cercetarea de un alt organ decât cel competent, caz in care instanța se desesizeaza si restituie cauza procurorului care ia masuri ca urmărirea sa fie făcuta de organul competent. Deasemenea cauza se restituie, printre altele, și în cazul nerespectarii dispozițiilor privitoare la sesizarea instantei. Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmăririi penala se justifica când urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea unor dispoziții procedurale, fapt ce a dus la o sesizare nelegală a instanței de judecată.
Instanta a constatat că urmarirea penala nu s-a desfasurat cu încălcarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea urmăririi penale, astfel ca nu se impune restituirea în temeiul art. art. 332 C. proc. pen. care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
In ceea ce priveste nulitatea rechizitoriului invocata de catre inculpatul P. V., sancțiune apreciată ca fiind incidenta în cauza datorita faptului ca procurorul a respins cererea în probatiune formulata de inculpat instanta a retinut ca actul de sesizare a instantei nu este lovit de nulitate relativa prin prisma motivului invocat. Institutia nulitatii relative, ca sanctiune procedurală, intervine ori de cate ori un act procedural sau procesual s-a realizat fără respectarea legii. Existenta nulitatii ca sanctiune procedurala este conditionata de existenta unei vătămări care trebuie să se fi produs prin efectuarea unui act în conditii nelegale. Nu se poate sustine ca rechizitoriul nu a fost întocmit în conditii legale datorita faptului ca în cursul urmaririi penale procurorul a respins o cerere in probatiune, cu atat mai mult cu cât procurorul in respingerea probei solicitate s-a motivat, chiar daca nu exhaustiv, considerând-o inutilă soluționari cauzeii. Respingerea unei probe motivată pe inutilitatea acesteia cauzei nu poate duce la concluzia unei unor încălcări a normelor procedurale.
Față de aceste aspecte instanta a respins exceptia nulitatii rechizitoriului ca nefondata.
Raportat la considerentele mai sus mentionate, instanta în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 317 alin. (1) C. proc. pen., a restituit cauza privind pe inculpatii F. D., M. S. A. si P. V. D. în vederea refacerii actului de sesizare a instantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Zalău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre judecată la instanța de fond, întrucât în mod nelegal s-a dispus restituirea cauzei la procuror.
În motivele de recurs s-a arătat că prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția nelegalei sesizări a instanței și în baza art.300 C., a constatat neregularitatea rechizitoriului întocmit în dosarul nr.285/P/2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj , dispunându-se restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Sesizarea legală a instanței presupune respectarea dispozițiilor prevăzute de art.262, 263 și 264 C. care se referă la întocmirea și conținutul rechizitoriului.
Examinând rechizitoriul întocmit în cauză, rezultă că sunt descrise faptele reținute în sarcina inculpaților, probele din care rezultă comiterea infracțiunilor, încadrarea juridică și dispoziția de trimitere în judecată. Pe lângă acestea sunt menționate toate celelalte date cerute de art.263 C. inclusiv prin raportare la art.203 și art.260 C., fiind respectată și formalitatea prevăzută de art.264 alin.3 C.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
P. Codului de procedură penală, noțiunea juridică de excepție în sensul propriu-zis al acestuia, se referă la aspectele privind competența organelor judiciare, iar nu la nulități (excepția nulității).
Nulitatea nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art-.197 C.).
Invocarea eventualelor încălcări ale legii în activitatea de urmărire penală se face uneori din oficiu, dar de regulă prin formularea de procuror sau de partea interesată a unei cereri (art.197 alin.4 C. ).
Distinct de excepții, cereri și chestiuni prealabile astfel cum sunt reglementate de codul de procedură penală, pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite proceduri judiciare specifice, care trebuie aplicate de judecător.
Astfel, pentru verificarea actului de sesizare, legiuitorul a instituit o procedură specifică, cea reglementată de art.300 C.
P. art.300 alin.2 C. în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop , dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței, are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea primară, respectiv sesizarea prin rechizitoriu sau sesizarea suplimentară în sensul extinderii acțiunii penale.
Așa cum s-a menționat anterior, jurisprudența și doctrina sunt într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței conform art.300 alin.1 C. poartă asupra actului propriu-zis, respectiv a rechizitoriului, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art.264 alin.3 C.
Or, din examinarea rechizitoriului nr.285/P/2010 din 16 decembrie
2010 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj Curtea constată că nu există, la acest moment procesual temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art.262, 263 și art.264 C.
În realitate apărarea a invocat nerespectarea unor dispoziții legale cu privire la modul în care a fost efectuată urmărire penală, prejudiciul reținut în sarcina inculpaților și încadrarea juridică a faptelor presupus a fi comise de inculpați.
Față de cele de mai sus, apreciem că nu este întemeiată susținerea apărării, însușită de prima instanță, potrivit căreia nu se poate trece la judecarea pe fond a cauzei , pe motiv că au existat anumite deficiențe în faza de urmărire penală.
P. art.263 alin.1 C. rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărire penală și trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică.
Curtea constată că rechizitoriul din prezenta cauză respectă dispozițiile art.263 alin.1 C.
P. art.317 C. judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței.
Examinând rechizitoriul din perspectiva celor două texte legale, Curtea constată ca neîntemeiată concluzia existenței unor neregularități ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptelor și a persoanelor trimise în judecată, cu încadrarea juridică prezentată în actul de sesizare.
Pe de altă parte motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond este contradictorie, deoarece aceasta constată că nu s-a respectat art.300 C. referitor la sesizarea instanței, însă constată că nu au fost încălcate dispozițiile art.332 C. care prevăd printre altele cauzele de restituire și nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
Având în vedere că rechizitoriul întocmit în prezenta cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art.262, 263 și 264 C. , în baza art.38515 pct.2 lit.d C. recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.352 din (...) a Judecătoriei Z. urmează să fie admis, iar această sentință va fi casată în întregime, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de
A. C. suma de câte 75 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu a inculpaților P.
V. și M. S. și 300 lei pentru apărătorul inculpatului F. D., care vor fi suportate din FMJ.
Cheltuieli judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 352 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Z. pe care o casează în întregime si dispune trimiterea dosarului la instanța de fond
- J. Z. - pentru continuarea judecății.
Stabilește onorarii parțiale de câte 75 lei pentru apărătorii din oficiu ai inc. P. V. si M. S. si 300 lei pentru apărătorul inc. F. D. către Baroul de avocați C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. B. | V. G. | D. P. |
GREFIER M. N.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...).
Jud.fond. M. A.
| ← Sentința penală nr. 95/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 275/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
