Excepţie de neregularitate a actului de sesizare al instanţei. Netemeinicie.

Tribunalul Sălaj prin încheierea f.nr.din 30 mai 2014 a respins ca neîntemeiată excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei, invocată de inculpatul S.V..

S-a constatat competenţa materială a Tribunalului Sălaj, legalitatea sesizării instanţei, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit la data de 23.12.2013, precum şi legalitatea administării probelor şi a efectuării actelor, de către organele de urmărire penală, în dosar nr. ... al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, privind pe inculpatul S.V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.31 alin.2 Cod penal rap.la art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 13 Cod penal şi delapidare, prev.de art.2151 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.

S-a dispus începerea judecăţii, stabilind primul termen de judecată, pentru data de

18.06.2014, cu citarea tuturor părţilor.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarea stare de fapt:

Constată că prin prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit la data de 23 decembrie 2013 în dosar nr. ..., au fost trimişi în judecată, inculpatul S.V., acuzat de comiterea infracţiunilor de de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art. 9 alin.1 lit.c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.p. şi delapidare, prev. de art. 2151 alin.1 şi 2

C.p., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a) C.p.;

În expozeul actului se sesizare se arată în fapt, următoarele.

1. În data de 12/08/2002 s-a înfiinţat SC S.C. SA Zalău, avându-i ca fondatori pe SC D.I. SRL Reghin, deţinătoare a 70 % din acţiuni, SIF B., deţinătoare a 27,07 % din acţiuni şi alte persoane fizice, deţinătoare a 2,93 % din acţiuni. Activitatea principală a societăţii a fost “hoteluri şi moteluri cu restaurant”, aceasta deţinând în patrimoniul său hotelul P. din Zalău şi staţiunile Băile B., respectiv Băile B., toate situate pe raza judeţului Sălaj. La administrarea societăţii a fost numită de către Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), martora S.X.R., care a îndeplinit această funcţie până la data de 19/11/2004. La data înfiinţării SC S.C. SA Zalău, acţionarul majoritar al acesteia, SC D.I. SRL Reghin era administrată de către învinuitul S.V., care deţinea şi 90 % din părţile sociale ale acestei societăţi. Potrivit declaraţiei martorilor S.X.R. şi T.S., acesta din urmă era reprezentantul SC D.I. SRL Reghin în AGA a SC S.C. SA Zalău. Astfel, în realitate învinuitul S.V. controla toată activitatea SC S.C. SA Zalău, martorul T.S. votând în şedinţele AGA potrivit indicaţiilor primite de la învinuitul S.V., după cum rezultă din declaraţia sa.

Potrivit aceleiaşi declaraţii, în cursul lunii mai 2004, prin intermediul său, învinuitul S.V. a hotărât efectuarea unor lucrări de renovare a hotelului P. din Zalău, prin intermediul SC A. SRL Oradea, societate a cărui asociat unic era soţia sa, S.M., învinuitul fiind administratorul acestei societăţi, după cum rezultă din istoricul societăţii. Astfel, la data de 17/05/2004 între SC S.C. SA Zalău şi SC A. SRL Oradea s-a încheiat contractul de antrepriză cu nr. 5, având ca obiect efectuarea unor lucrări de renovare şi reamenajare (înlocuire instalaţie electrică, executare şi înlocuire instalaţie încălzire şi aer condiţionat, înlocuire instalaţii sanitare, executare lucrări de montat gresie şi faianţă, înlocuire geamuri şi uşi, achiziţii mobilier hotelier, etc), deşi această societate nu avea un asemenea obiect de activitate. Potrivit art. 6 din contract, antreprenorul se obliga să efectueze lucrările cu materialele clientului sau cu materialele proprii, termenul de execuţie integrală a lucrărilor fiind de 12 luni, cu începere de la data de 24/05/2004, iar potrivit art. 8, în cazul nerespectării termenului de execuţie, antreprenorul se obliga să plătească beneficiarului daune interese în valoare de 1.000.000.000 lei vechi (100.000 lei noi), fără nici o altă sancţiune, SC S.C. SA având dreptul să sisteze lucrările şi să le execute cu un alt antreprenor. De asemenea, potrivit art. 11 din contract, beneficiarul se obliga să plătească la semnarea contractului un avans reprezentând 60% din valoarea lucrărilor. Preţul contactului nu a fost stipulat în conţinutul acestuia, ci în anexe, organele de cercetare nereuşind să intre în posesia acestor anexe. Având în vedere că la scurt timp după semnarea contractului, respectiv în 19/05/2004, respectiv în 09/06/2004 SC A. SRL Oradea a şi facturat deja către SC S.C. SA Zalău sumele de 7.497.000.000 lei vechi (749.700 lei noi) respectiv 1.606.500.000 lei vechi (160.650 lei noi), cu facturile 0214703/19.05.2004 şi 0214706/09.06.2004, reprezentând avans la contractul nr. 5/17.05.2004, apreciem că modul în care a fost încheiat contractul a fost lezionar pentru SC S.C. SA Zalău, fiind avantajată cu certitudine SC A. SRL Oradea, administrată de către învinuitul S.V.. Prima plată a fost efectuată în aceeaşi zi, respectiv 18.05.2004, adică chiar înainte de a fi emisă vreo factură de către A.. De altfel, prin viramentele bancare efectuate în perioada 18.05.2004-22.06.2004, prin contul deţinut la Banca Intesa Sanpaolo, SC S.C. SA a şi achitat mai multe plăţi, în valoare totală de 839.700 lei (8.397.000.00 lei vechi).

La semnarea contractului susmenţionat, societatea administrată de către învinuit a fost reprezentată în calitate de “director” de către martorul B.A., o rudă a învinuitului, care însă arată în declaraţia sa că nu a deţinut nicio calitate la SC A. SRL Oradea şi că nu cunoaşte nimic în legătură cu activitatea acestei societăţi. Martorul afirmă că la cererea învinuitului S.V. a semnat numeroase documente, fără să le cunoască conţinutul şi că este posibil ca şi contractul susmenţionat să fie unul dintre aceste documente.

După semnarea contractului susmenţionat, au început efectuarea unor lucrări de renovare, însă după modul în care s-au derulat acestea, rezultă că învinuitul S.V. nu a intenţionat niciodată finalizarea acestor lucrări şi continuarea activităţii societăţii în domeniul turismului, acesta urmărind doar îndatorarea SC S.C. SA Zalău către SC A. SRL, în scopul însuşirii activelor acestei societăţi, la o valoare cât mai redusă. Astfel, învinuitul S.V. a început să livreze prin intermediul SC A. SRL Oradea diverse materiale de construcţii către SC S.C. SA Zalău, solicitând angajaţilor acestei societăţi înregistrarea facturilor emise în evidenţa contabilă a societăţii. Întrucât facturile emise de către SC A. SRL către SC S.C. SA Zalău, de cele mai multe ori, nu erau însoţite şi de mărfurile consemnate în aceste facturi, administratorul SC S.C. SA, martora S.X. a refuzat să semneze facturile la rubrica “semnătura de primire” şi să le înregistreze în evidenţa contabilă. Această practică a învinuitului S.V., de a “livra” doar facturi, fără mărfuri, este cunoscută şi de către martorii T.S. şi I.R.. Astfel, rezultă cu certitudine din probele administrate faptul că învinuitul S.V. a dispus livrarea fictivă către SC S.C. SA Zalău a unor obiecte de mobilier, descrise în documentul denumit “deviz mobilier”, în valoare totală de 8.971.500.120 lei ROL (897.150 RON), îndatorând astfel în mod fictiv SC S.C. SA Zalău către SC

A. SRL Oradea cu această sumă de bani. O parte din obiectele de mobilier descrise în devizul susmenţionat, respectiv un număr de 104 paturi simple şi 28 paturi matrimoniale, au fost facturate cu factura fiscală nr. 0214716 din 28/06/2004 în valoare de 1.963.500.000 ROL (196.350 RON), iar restul obiectelor de mobilier descrise în devizul susmenţionat, respectiv dulapuri cu uşi glisante, măsuţe cu tăblie de lemn, suporturi TV cu dulap pentru frigider, scaune din fier cu perne tapiţate şi cuiere cu oglindă şi ladă pantofi, au fost facturate cu factura nr. 5634701 din 27/09/2004, care iniţial nu a fost găsită de către organele de cercetare, însă existenţa acesteia era consemnată în documentul “materiale de natura obiectelor de inventar în custodie conform facturilor 5634701/27.09.2004 şi 5634702/29.09.2004. Ulterior această factură a fost găsită în urma efectuării unei percheziţii domiciliare efectuate la sediul unei societăţi comerciale din judeţul Bihor, unde învinuitul S.V. a ascuns evidenţa contabilă a SC S.C. SA Zalău, valoarea acesteia fiind de 6.427.570.650 RON (642.757 RON), alături de procesele-verbale de custodie din 01/07/2004, prin care SC S.C. SA Zalău preda în custodia SC A. SRL Oradea toate obiectele de mobilier descrise în facturile susmenţionate. Fictivitatea acestor facturi şi a proceselor verbale de custodie rezultă şi din faptul că procesele-verbale poartă data de 01/07/2004, deşi facturile 5634701 şi 5634702 sunt emise în 27, respectiv 29/09/2004. Cu alte cuvinte, SC S.C. SA a predat în custodia în SC A. SRL Oradea, bunuri pe care nu le avea ().

Potrivit declaraţiilor martorilor S.X. şi I.R., administrator, respectiv director economic în cadrul SC S.C. SA Zalău, învinuitul S.V. a făcut presiuni asupra acestora pentru înregistrarea în evidenţele societăţii a facturilor susmenţionate, însă martora S.X., tocmai pentru faptul că facturile erau fictive, nefiind însoţite de mărfuri, a refuzat atât semnarea facturilor cât şi înregistrarea lor în evidenţa contabilă, acesta fiind şi motivul pentru care la sfârşitul anului 2004, aceasta şi-a prezentat demisia din funcţia de administrator. Din declaraţia martorelor S.X. şi I.R. rezultă că aceasta din urmă, temându-se să nu fie dată afară de către învinuitul S.V., a găsit soluţia, oarecum legală, a înregistrării facturilor susmenţionate fără ca mărfurile să fi fost livrate efectiv, în condiţiile în care rezulta că mărfurile se află în custodia furnizorului, respectiv SC A. SRL Oradea. În aceste condiţii, învinuitul S.V. a dispus întocmirea proceselor-verbale de predare a bunurilor înscrise în cele trei facturi, deşi, aşa cum am arătat, operaţiunile respective erau fictive, fiind menite doar să îndatoreze în mod nereal SC S.C. SA Zalău în favoarea SC A. SRL Oradea. Nicio persoană din cadrul SC S.C. SA Zalău nu a văzut efectiv obiectele de mobilier facturate de către învinuitul S.V., iar acestea nu au ajuns niciodată efectiv la societate. Acestea nu au fost aduse la hotelul P. şi nu erau acolo nici cu ocazia predării hotelului către cumpărătorul V. SRL, fapt confirmat de cei care au participat la predare, martorii M.I. şi M.V. (, precum şi martora S.V.E.. Nu apar menţionate nici în procesul-verbal încheiat în data de 26.04.2006, cu ocazia predării hotelului către SC V. SRL. De asemenea martorul T.S. confirmă în declaraţia sa faptul că operaţiunile consemnate în facturile susmenţionate şi în procesele-verbale de custodie, sunt fictive, la vremea respectivă, acesta bucurându-se încă de încrederea învinuitului S.V.

Fictivitatea operaţiunilor susmenţionate rezultă şi din lipsa de logică a operaţiunilor respective. Astfel nu se justifică în vreun fel facturarea unor obiecte de mobilier, la scurt timp după semnarea contractului de antrepriză, înainte ca lucrările de renovare să fie efectuate. În mod firesc, livrarea obiectelor de mobilier ar fi trebuit să fie ultima dintre operaţiunile la care s-a obligat SC A. SRL către SC S.C. SA Zalău, care să fi avut loc după ce toate celelalte lucrări ar fi fost deja executate, ori în primăvara anului 2006, când hotelul a fost înstrăinat de către învinuitul S.V., din cele 76 de camere şi apartamente existente, doar cca. 8 - 10 erau renovate, potrivit declaraţiei martorei S.V.E., restul fiind renovate ulterior de către societatea sa.

Astfel, potrivit probelor administrate în cauză, învinuitul S.V. a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale SC S.C. SA Zalău a facturii fiscale emise de către SC A. SRL Oradea cu nr. 5634701 din 27/09/2004 în valoare totală de 6.427.570.650 lei vechi, alături de alte facturi fiscale, emise de aceeaşi societate.

Din această factură, suma de 543.913 lei, reprezintă preţul fără TVA, sumă cu care S.C. SA a devenit debitoare faţă de SC A. SRL, în mod nejustificat.

Această sumă nu a fost achitată de către SC S.C. SA la scadenţă, astfel că alături de alte facturi, despre care nu s-a putut stabili în mod cert că sunt fictive, a constituit pretextul pentru învinuitul S.V. să însuşească Băile B..

Toate facturile neachitate au fost totalizate, însumând o datorie de 1.176.875 lei, pentru care martorii D.N. (reprezentând SC A. SRL) şi T.S. (reprezentând SC S.C. SA) au semnat un proces-verbal de conciliere directă în data de 26.08.2005. Pe baza acestuia SC A. SRL a formulat o cerere pentru emiterea unei somaţii de plată, admisă prin Încheierea 67/27.01.2006 a Tribunalului Sălaj.

Pentru această sumă, care cu dobânzile aferente şi cu diferite cheltuieli a fost rotunjită la

1.200.000 lei, în data de 06.02.2006, la cabinetul av. T.D. s-a încheiat o convenţie, prin care SC S.C. se obliga să plătească datoria până în data de 30.03.2006.

Datoria nu a fost achitată, astfel că în data de 03.04.2006 a încheiat o nouă „Convenţie” la acelaşi cabinet de avocatură (care era reprezentatul SC A. în mai multe litigii) între învinuit şi martorul

B.A., care era formal administrator al SC S.C. SA, convenţie prin care cei doi au căzut de acord ca pentru datoria de 1.200.000 lei pe care SC S.C. SA o acumulase faţă de SC A. SRL, să îi cedeze acestei din urmă societăţi „Băile B.” Chiar în cuprinsul actului respectiv, se precizează că aceasta reprezintă o tranzacţie, prin care se sting datoriile existente.

Această „Convenţie”, despre care cunoştea efectiv doar învinuitul, a fost materializată în data de 19/04/2006, dată la care a fost autentificat cu nr. 2412 de către Biroul Notarului Public ... din Oradea, un contract de vânzare-cumpărare, între aceleaşi părţi, referitor la acelaşi imobil. Prin acest contract, pentru suma de 1.200.000 lei, SC A. SRL a achiziţionat de la SC S.C. SA obiectivul Băile B.

Detalii referitoare la această vânzare sunt reluate la pct. 2 din rechizitoriu.

Suma de 1.200.000 lei nu a fost achitată de SC A. SRL către SC S.C. SA, ci aşa cum am arătat mai sus, au fost compensate toate datoriile ale SC S.C. către SC A., existente la data de 06.02.2006. A şi fost completat în acest sens ordinul de compensare seria B nr. 4696512 din 30.05.2006 (vol.XXII, f.83).

Rezultă deci că prin compensarea sumei de 1.200.000 lei, din care cel puţin suma de 543.913 lei reprezenta o datorie fictivă, S.V. a prejudiciat SC S.C. SA cu această sumă. Această faptă constituie un act material al infracţiunii de delapidare, săvârşită de învinuit.

2. Conform istoricului SC S.C. SA Zalău, începând cu data de 19/11/2004 S.X. a fost eliberată din funcţia de administrator, fiind numit în locul ei martorul B.A., o rudă a învinuitului S.V., aşa cum am arătat anterior. Potrivit declaraţiei martorului B.A., acesta a acceptat numirea la solicitarea învinuitului S.V., care i-a spus acestuia că SC S.C. SA Zalău este societatea sa. B.A., potrivit declaraţiei sale nu a efectuat absolut nicio activitate în cadrul SC S.C. SA Zalău, la sediul cărei a fost o singură dată şi nu cunoaşte nimic în legătură cu activitatea acestei societăţi. Referitor la mai multe documente ale SC S.C. SA Zalău, care îi poartă semnătura, B.A. declară că a semnat documentele respective la solicitarea învinuitului S.V., fără să cunoască conţinutul lor. Acesta mai arată în declaraţia sa că nu a încasat niciun ban de la SC S.C. SA Zalău, dat fiind faptul că nici nu a prestat vreo activitate în cadrul societăţii. La solicitarea învinuitului S.V., în data de 21/07/2005 martorul B.A. l-a împuternicit pe martorul T.S., omul de încredere al învinuitului S.V. din acea vreme, să-l reprezinte în cadrul societăţii, prin procura autentificată sub numărul 1075 din 21/07/2005 de către biroul Notarului Public ... din Rm. Vâlcea. Astfel, învinuitul S.V. a continuat să controleze şi să administreze în fapt prin intermediul lui T.S., SC S.C. SA Zalău, acesta din urmă punând în practică toate dispoziţiile învinuitului S.V..

În cursul lunii martie 2006, învinuitul S. i-a comunicat martorului B.A. intenţia sa de a vinde bunurile societăţii SC S.C. SA şi că caută cumpărători în acest scop, cerându-i totodată să îl împuternicească în acest sens . Martorul B.A. s-a conformat, astfel că prin procura autentificată cu nr.340/23.03.2006, învinuitul S.V. a fost împuternicit să îl reprezinte pe B.A. în cadrul SC S.C. SA. Prin alte două procuri ulterioare, dar autentificate la scurt timp după prima, respectiv cu nr.417/06.04.2006 şi 524/18.04.2006, B.A. l-a împuternicit pe învinuit să înstrăineze cele mai importante proprietăţi ale SC S.C. SA : Băile B. şi Hotelul P. din Zalău.

Potrivit declaraţiei martorei S.V.E., administratorul SC V.I. SRL Zalău, în luna martie 2006 a aflat despre faptul că învinuitul S.V. ar deţine staţiunea Băile B. şi hotelul P. din Zalău şi că acestea ar fi de vânzare. Luând legătura cu învinuitul S.V., acesta i-a oferit spre vânzare martorei S.V.E. cele două active susmenţionate, împreună cu un teren de 938 mp. situat în Şimleu-Silvaniei, contra sumei de cca. 9.000.000 euro. Cele două părţi au negociat preţul activelor susmenţionate pe parcursul a câtorva săptămâni, în final, înţelegându-se la suma de cca. 3.300.000 euro, respectiv 6.850.000 lei pentru staţiunea Băile B. şi terenul din Şimleu-Silvaniei, a cărui pondere în preţ a fost nesemnificativă (terenul fiind achiziţionat de către SC A. SRL Oradea în data de 21/02/2006 contra sumei de 86.000 lei, şi 4.400.000 lei pentru hotelul P.. Potrivit declaraţiei martorei S.V.E., negocierile au durat aproximativ o lună de zile şi s-au finalizat prin încheierea unui antecontract de vânzare - cumpărare. Aceeaşi martoră declară că în data de 18/04/2006, cu ordinul de plată nr. 516, a virat din contul SC V.I. SRL Zalău în contul SC A. SRL Oradea suma de 60.000 lei, reprezentând “avans contract vânzare cumpărare staţiunea termală B.” Această plată s-a efectuat la cererea învinuitul S.V., şi a fost motivată de către acesta prin necesitatea efectuării plăţilor impozitelor şi taxelor datorate la Primăria

B., fără efectuarea acestora neputând fi posibil transferul proprietăţii.

Afirmaţiile martorei referitoare la negocierea şi înţelegerea avută cu învinuitul S.V., pentru cumpărarea „la pachet” a Hotelului P. şi a Băilor B., rezultă şi din faptul că SC V.I. SRL a încheiat în aceeaşi zi antecontracte autentificate pentru ambele imobile, iar o plată s-a făcut chiar în avans, înainte de încheierea acestor contracte. Astfel, pe lângă plata unui avans în data de 18.04.2006 pentru Băile

B., în data de 20.04.2006 s-au încheiat la BNP..., 2 antecontracte, autentificate cu nr. 3878 şi nr. 3879 având ca obiect cumpărarea Băilor B. respectiv a Hotelului P.. Şi acest din urmă antecontract a fost urmat de emiterea unei facturi reprezentând avans în sumă de 100.000 lei.

Examinând contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC S.C. SA Zalău reprezentată de către învinuitul S.V. şi SC A. SRL Oradea, reprezentată de către N.D.-Ionel, în calitate de director executiv, deşi în realitate, conform declaraţiei acestuia, nu a avut niciodată vreo calitate la această societate, se constată că activele SC S.C. SA constând în Staţiunea Băile B., au intrat în proprietatea SC A. SRL Oradea abia în data de 19/04/2006, dată la care a fost autentificat contractul nr. 2412 de către Biroul Notarului Public ..., dată ulterioară încheierii negocierilor cu martora S.V.E., din moment ce aceasta, cu o zi înainte, în 18/04/2006 deja a efectuat o plată de

60.000 lei cu titlu de avans pentru aceleaşi active. Rezultă astfel că învinuitul S.V. a urmărit ca preţul real de vânzare al Băilor B., de 6.850.000 lei achitat de către SC V.I. SRL Zalău, să nu intre în conturile SC S.C. SA Zalău ci în conturile SC A. SRL, a cărei unic asociat era soţia sa, S.M.. Se impune precizarea că la data vânzării activelor SC S.C. SA Zalău către SC A. SRL Oradea, respectiv SC V.I. SRL Zalău, învinuitul S.V. nu mai avea drept de administrare al SC D.I. SRL Reghin, acţionarul majoritar al SC S.C. SA Zalău, acest drept fiindu-i ridicat prin încheierea nr. 523 din 24/05/2005 dată în dosarul nr. 3814/2004 al Tribunalului Comercial Mureş. În acelaşi dosar prin sentinţa nr. 2002 din 26/10/2004, faţă de SC D.I. SRL s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, fiind desemnat administrator judiciar SC A. SA Tg. Mureş, DGFP Mureş, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Inspectoratul teritorial de muncă Mureş având de încasat de la SC D.I. SRL Reghin mari sume de bani. Deschiderea procedurii reorganizării şi falimentului a fost comunicată SC D.I. SRL 30/12/2004.

Având în vedere cele prezentate mai sus, învinuitul S.V. a avut tot interesul ca eventualele sume rezultate din vânzarea activelor SC S.C. SA Zalău să nu intre în conturile SC S.C. SA, pe de o parte pentru a nu fi eventual indisponibilizate de către SC A. SRL Tg. Mureş, administratorul judiciar al SC D.I. SRL, iar pe de altă parte pentru ca din aceste sume să nu trebuiască să facă plăţi, celorlalţi acţionari ai SC S.C. SA Zalău. Astfel, învinuitul S.V., în mod deliberat a îndatorat în mod fictiv SC S.C. SA Zalău către societatea A. SRL deţinută de soţia sa S.M. şi administrată de către el, după care, invocând aşa-zisa datorie de 1.200.000 lei, învinuitul a hotărât vânzarea Băilor B. către SC A. SRL Oradea, în schimbul stingerii acestei datorii, deşi, aşa cum am arătat mai sus, la data vânzării Băilor B. către SC A. SRL Oradea contra sumei de 1.200.000 lei (datorie fictivă), învinuitul S.V. deja negociase cu martora S.V.E., administratorul SC V.I. SRL Zalău, vânzarea Băilor B. către societatea acesteia, contra sumei de 6.850.000 lei, din care la data de 19/04/2006, când s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare dintre SC S.C. SA şi SC A. SRL, această din urmă societate încasase deja de la SC V.I. SRL suma de 60.000 lei cu titlu de avans. În acest scop învinuitul S.V. a întocmit o convenţie la data de 03/04/2006, semnată de către el în numele SC A. SRL Oradea şi de către martorul B.A., în numele SC S.C. SA Zalău.

Aşa cum am arătat şi mai sus, anterior acestor vânzări, la data de 23/03/2006, la solicitarea învinuitului S.V., B.A., administratorul statutar al SC S.C. SA, l-a împuternicit pe acesta prin procura autentificată sub nr. 340/23.03.2006 de Biroul Notarului Public ... din Rm. Vâlcea, să-l reprezinte în cadrul societăţii, cu puteri depline, precum şi la orice unitate bancară, putând deschide conturi bancare şi efectua orice operaţiuni bancare privind societatea. Astfel, învinuitul S.V., la data de 24/03/2006 şi-a depus specimen de semnătură la Banca Comercială Carpatica, Sucursala Zalău, iar la data de 14/06/2006 la Banca Comercială Română - Sucursala Sălaj, pentru a putea efectua operaţiuni bancare prin conturile SC S.C. SA Zalău, fiind anulate specimenele de semnături ale altor persoane care aveau anterior acest drept. La Banca Transilvania - Sucursala Zalău, învinuitul S.V. avea deja specimen de semnătură încă din data de 07/07/2005, deşi învinuitul nu avea nici o calitate oficială la SC S.C. SA Zalău.

Astfel, la data de 19/04/2006 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2412 de către Biroul Notarului Public ... din Oradea, SC A. SRL Oradea, aşa cum am arătat mai sus, a intrat în posesia Băilor B. contra sumei de 1.200.000 lei, iar la data de 27/04/2006, 8 zile mai târziu, aceleaşi active, Băile B., împreună cu un teren de 938 mp. situat în Şimleu-Silvaniei au fost vândute de către SC A. SRL Oradea reprezentată de către soţia învinuitului S.V., S.M., către SC V.I. SRL Zalău reprezentată de către S.V.E. şi S.N.V., contra sumei de 6.850.000 RON, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4022 din 27/04/2006 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi ... din Zalău. O parte din preţul vânzării, respectiv suma de 60.000 lei a intrat în contul SC A. SRL încă din data de 18/04/2006 cu OP 516, chiar înainte ca transferul proprietăţii către această societate să fi avut loc, aşa cum rezultă din extrasul de cont pus la dispoziţie de către Banca Transilvania SA, iar restul preţului, până la 6.850.000 lei, au fost plătiţi de către SC V.I. SRL cu OP 525 din 21/04/2006, 570 din 03/05/2006, 577 din 04/05/2006, 589 din 05/05/2005, 651 din 11/05/2006, 680 din 19/05/2006, 681 din 19/05/2006 şi 1165 din 09/08/2006 (vol.I, filele 39-42). Toate aceste plăţi au fost efectuate în contul SC A. SRL Oradea şi se regăsesc în extrasele de cont ale societăţii, puse la dispoziţie de către Banca Transilvania SA. În urma examinării acestor extrase de cont, se constată că o mare parte din banii obţinuţi din vânzarea Băilor B. au fost ridicaţi, în numerar, ulterior de către învinuitul S.V., restul fiind folosiţi pentru efectuarea de diferite plăţi în numele SC A. SRL Oradea.

În acest mod, învinuitul S.V. a creat SC S.C. SA un prejudiciu în valoare de 5.564.000 lei reprezentând diferenţa de preţ dintre suma cu care SC A. SRL Oradea, administrată de către învinuit, a achiziţionat Băile B. şi suma cu care a revândut aceste active după 8 zile către SC V.I. SRL Zalău. Din preţul vânzării către SC V.I. SRL, a fost scăzută şi suma de 86.000 lei care reprezintă preţul terenului în suprafaţă de 938 mp. situat în Şimleu-Silvaniei, vândut împreună cu Băile B. [6.850.000-(1.200.000+86.000)=5.564.000 lei].

Această faptă constituie de asemenea un act material ce intră în conţinutul infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina învinuitului.

3. În continuare, la data de 04/05/2006 SC S.C. SA Zalău, reprezentată de către învinuitul S.V., a înstrăinat către SC V.I. SRL Zalău, hotelul P. din Zalău, contra sumei de 4.400.000 lei, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4228 din 04/05/2006 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi ... din Zalău. O parte din preţul vânzării, respectiv suma de 100.000 lei a fost achitată de către SC V.I. SRL în avans în contul SC S.C. SA Zalău, deschis la Banca Comercială Carpatica, cu OP 521 din 20/04/2006, iar restul de preţ a fost achitat în aceeaşi zi de 15/06/2006, respectiv suma de 1.500.000 lei cu OP nr. 808 în contul SC S.C. SA deschis la BCR, iar suma de

2.800.000 lei cu OP nr. 809 în contul SC S.C. SA deschis la Banca Transilvania.

Imediat după încasarea preţului de vânzare a hotelului P., dar şi anterior acestui fapt, învinuitul S.V. a şi-a însuşit direct sau indirect, sume importante de bani din conturile SC S.C. SA Zalău, folosindu-se de mai multe metode, descrise după cum urmează :

3.A. Din contul SC S.C. SA deschis la Banca Transilvania, învinuitul S.V. a efectuat în perioada 03/03/2006 - 20/09/2006 ridicări de bani în numerar, cu titlul de „salarii unităţi private”, „cumpărare marfă”, “alte operaţiuni” sau transferuri de bani în contul său cu titlul de “restituire împrumut” (vol.VI, filele 82-141), deşi din evidenţele societăţii nu rezultă că învinuitul, în nume propriu ar fi creditat SC S.C. SA Zalău. Lipsa creditării este confirmată şi de către martorii audiaţi, respectiv, I.R., T.S., S.X.. De asemenea, nu sunt nici documente care să ateste că în perioada respectivă S.V. a plătit din aceste sume salarii sau a achiziţionat marfă ori a efectuat alte operaţiuni în contul SC S.C. SA. O serie de facturi înregistrate în contabilitatea SC S.C. SA, care se referă la achiziţia de produse de consum (cosmetice, alimente, hrană pt. pisici, articole pt. copii, articole de mobilier, flori, etc.), nu au nicio legătură cu activitatea societăţi, mărfurile respective nu au fost înregistrate şi nu au intrat în unitate - de exemplu în iunie 2006 nici nu mai aveau unde, societatea nemaiavând nicio activitate -, astfel că aceste facturi nu pot fi considerate ca acte justificative, dimpotrivă demonstrează clar că învinuitul a folosit banii ridicaţi din societate în interes propriu. Având în vedere atât lipsa unor documente justificative, dar şi faptul că în perioada în care s-au ridicat aceste sume de bani societatea nici nu mai avea salariaţi, nu mai avea nicio unitate (de ex. operaţiunile menţionate în vol.V, f.56-65) rezultă că aceste sume au fost însuşite pe nedrept de învinuit.

În perioada susmenţionată învinuitul S.V. şi-a însuşit prin modalitatea descrisă mai sus, suma totală de 784.500 lei, din care suma de 767.500 lei din contul SC S.C. SA Zalău, deschis la Banca Transilvania, suma de 7.000 lei din contul societăţii deschis la Banca Comercială Carpatica (vol.VI, filele190) şi suma de 10.000 lei din contul societăţii deschis la BCR (vol.V, filele 71).

Caracterul nejustificat al acestor transferuri şi ridicări de bani în numerar efectuate de către învinuitul S.V. a fost constatat şi de către instanţele judecătoreşti. Astfel, după deschiderea procedurii insolvenţei SC S.C. SA Zalău, SC I. SPRL, societatea numită lichidator, prin cererea din 12/12/2007 în dos. nr. ... a Tribunalului Sălaj, a solicitat anularea acelor transferuri şi ridicări de bani efectuate de către învinuitul S.V., către el însuşi şi obligarea acestuia la restituirea sumei de 784.500 lei. Solicitarea societăţii lichidatoare a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 440/25.02.2008 a Tribunalului Sălaj, împotriva căreia învinuitul S.V. a declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 1389 din 10/06/2008, Curtea de Apel Cluj, Secţia de contencios Administrativ, a respins recursul învinuitului S.V., constatând caracterul fraudulos a însuşirii de către acesta a sumei totale de 784.500 lei, dat fiind faptul că învinuitul nu a prezentat dovezi din care să rezulte vreo justificare pentru sumele de bani pe care şi le-a însuşit. Mai mult, învinuitul S.V. a refuzat să pună la dispoziţia lichidatorului şi a instanţei de judecată documentele contabile ale SC S.C. SA Zalău, pentru a împiedica astfel verificarea modului în care au fost înstrăinate activele societăţii şi a modului în care s-au cheltuit banii rezultaţi din aceste înstrăinări.

3.B. O altă modalitate prin care învinuitul S.V. şi-a însuşit banii rezultaţi din vânzarea activelor SC S.C. SA Zalău a constat în transferul, fără nicio justificare, a unor sume importante de bani din conturile societăţii în contul SC A. SRL Oradea. Astfel, examinând extrasele de cont ale SC S.C. SA Zalău din perioada imediat următoare efectuării plăţii preţului hotelului P. de către SC V.I. SRL Zalău, s-a constatat că din contul societăţii, deschis la Banca Comercială Română SA, în care a fost virată o tranşă de 1.500.000 lei, din preţul hotelului la data de 15/06/2006, începând cu data de 29/06/2006 şi până în data de 10/07/2006, a fost transferată în contul SC A. SRL Oradea în 4 tranşe suma totală de

535.000 lei.

De asemenea, din contul societăţii, deschis la Banca Transilvania, în care a fost virată o tranşă de 2.800.000 lei, din preţul hotelului la data de 15/06/2006, începând cu aceeaşi dată şi până în data de 22/08/2006, a fost transferată în contul SC A. SRL Oradea în 8 tranşe suma totală de 1.415.000 lei.

Suma totală transferată din conturile bancare ale SC S.C. SA în contul SC A. SRL în acest mod, respectiv fără vreo justificare legală, este astfel de 1.950.000 lei (535.000+1.415.000).

Mai mult, în cursul anului 2006 SC S.C. SA a încheiat cu SC SSIF O. SA contractul de intermediere nr. 696/2006 prin care S.C. SA a pus la dispoziţia societăţii de investiţii suma de 300.000 lei pentru diverse operaţiuni pe piaţa de capital. Această sumă de 300.000 lei a fost virată de către SC S.C. SA la data de 16/06/2006 din contul său deschis la Banca Comercială Română SA, banii provenind din încasarea tranşei de 1.500.000 lei din preţul hotelului P., viraţi de către SC V.I. SRL Zalău în ziua anterioară în acest cont al societăţii. Printr-o adresă, semnată de către învinuitul S.V. în numele lui B.A. în calitate de administrator al SC S.C. SA Zalău, învinuitul a solicitat SSIF O. SA să vireze suma de 205.440,32 lei obţinută ca urmare a vânzării de acţiuni din portofoliul propriu prin societatea de investiţii, să fie virată în contul SC A. SRL Oradea, învinuitul invocând compensarea unor creanţe între SC Silvania Contour SA şi SC A. SRL Oradea. Astfel, SC SSIF O. SA, a virat în contul SC S.C. SA Zalău doar suma de 100.000 lei rezultată din vânzarea de acţiuni, în data de 22/08/2006, iar restul de 205.440,32 lei obţinuţi din vânzarea de acţiuni deţinute de către SC S.C. SA, au fost viraţi în contul SC A. SRL Oradea cu OP 189 din 29/09/2006 (suma de 157.000 lei), OP 190 din 29/09/2009 acceptat la plată de Banca Transilvania în data de 02/10/2006 (suma de 47.000 lei) şi OP 776 din 17/10/2006 (suma de 1.440,32 lei).

Rezultă astfel că învinuitul S.V., prin transferurile nejustificate de bani atât direct din conturile SC S.C. SA Zalău în cele ale SC A. SRL Oradea, cât şi folosindu-se de SC SSIF O. SA Oradea, a prejudiciat SC S.C. SA, respectiv creditorii acesteia, prin intermediul SC A. SRL, cu suma totală de 2.155.440,32 lei.

Faptul că aceste transferuri sunt nejustificate rezultă şi din împrejurarea că potrivit compensării convenite în februarie 2006, suma de 1.200.000 reprezenta toată datoria SC S.C. SA către SC A. ( vol.I, f.271 - a se vedea fapta descrisă la pct.1 din rechizitoriu). Or, după această dată nu rezultă că ar mai au mai fost alte lucrări efectuate sau mărfuri livrate de către SC A. SRL. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analiza extrasului de cont al SC A. SRL, unde în data de 26.07.2006 apare un virament în valoare de 251.580 lei de la S.C. SA, reprezentând facturi mai vechi de 180 zile - adică anterioare lunii februarie 2006, ceea ce este contrazis chiar de tranzacţia încheiata între cele două societăţi aprilie 2006.

Prin urmare plăţile efectuate de S.C. SA către SC A. în cursul anului 2006, au constituit în realitate sume însuşite de învinuit prin intermediul societăţii deţinute de acesta.

Caracterul nejustificat al acestor transferuri de bani în numerar efectuate de către învinuitul S.V. a fost constatat şi de către instanţele judecătoreşti. Astfel, după deschiderea procedurii insolvenţei SC S.C. SA Zalău, SC I. SPRL, societatea numită lichidator, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. ... a Tribunalului Sălaj, înregistrată la data de 12/12/2007, a solicitat anularea acelor transferuri de bani din conturile SC S.C. SA şi de către SC SSIF O. SA Oradea către SC A. SRL Oradea efectuate sau dispuse de către învinuitul S.V. şi obligarea SC A. SRL Oradea la restituirea sumei de 2.155.440,32 lei. Solicitarea societăţii lichidatoare a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1166 din 26.05.2008 a Tribunalului Sălaj, rămasă irevocabilă prin deciza civilă nr. 1741 din 19/05/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal. Aceste instanţe au constatat caracterul fraudulos al transferurilor de bani menţionate mai sus şi însuşite de către învinuitul S.V. prin intermediul SC A. SRL Oradea pe care o administra, dat fiind faptul că învinuitul nu a prezentat dovezi din care să rezulte vreo justificare pentru sumele de bani transferate. De asemenea, învinuitul S.V. a refuzat să pună la dispoziţia lichidatorului şi a instanţei de judecată documentele contabile ale SC S.C. SA Zalău, pentru a împiedica astfel verificarea modului în care au fost înstrăinate activele societăţii şi a modului în care s-au cheltuit banii rezultaţi din aceste înstrăinări.

3. C. În mod asemănător a procedat învinuitul S.V. şi cu alte transferuri de bani din conturile SC S.C. SA Zalău, folosindu-se de o altă societate comercială pe care o controla, respectiv SC M. SA, care începând cu data de 14/03/2006 a fost administrată de către învinuitul S.V.. Societatea respectivă a avut ca principal obiect de activitate comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate şi a deţinut pe raza oraşului Şimleu-Silvaniei mai multe magazine, cofetării şi restaurante. Până la data de 14/03/2006 societatea a fost administrată de către martorul T.S., omul de încredere al învinuitului S.V.. Încă de la sfârşitul anului 2005, activităţile economice ale SC M. SA au încetat, potrivit declaraţiilor martorilor T.F. - contabil al societăţii şi I.O.V. - director comercial al societăţii, până la acea dată societatea desfăşurând comerţ cu amănuntul în câteva cofetării şi magazine din Şimleu-Silvaniei. La încetarea activităţii, respectiv la sfârşitul anului 2005, potrivit declaraţiilor celor două martore, societatea a rămas un stoc mic de mărfuri alimentare. În perioada în care a funcţionat, societatea s-a aprovizionat cu mărfuri de la diferiţi distribuitori, printre aceştia nenumărându-se şi SC S.C. SA Zalău, care de altfel nu a avea un asemenea obiect de activitate, respectiv, distribuţia de mărfuri alimentare, aspecte care de asemenea rezultă din declaraţiile martorelor. Cu toate acestea, fără să fi existat relaţii comerciale între cele două societăţi, în perioada 15/06/2006 - 24/07/2006 învinuitul S.V. a efectuat, din conturile SC S.C. SA Zalău în conturile SC M. SA, transferuri de bani în sumă totală de

651.000 lei. Din această sumă, 210.000 lei au fost transferaţi de către învinuitul S.V. în 2 tranşe din contul societăţii deschis la BCR, iar suma de 441.000 lei au fost transferaţi de către învinuitul S.V. în 6 tranşe din contul societăţii deschis la Banca Transilvania.

În urma examinării extraselor de cont ale SC M. SA, se constată că imediat după intrarea în contul societăţii a sumei de 651.000 lei transferate de către învinuitul S.V. din conturile SC S.C. SA Zalău, banii, în marea lor majoritate au fost ridicaţi în numerar de către învinuitul S.V. cu titlul de “alte operaţiuni” sau “rest creditare sau împrumut”, iar o mică parte din aceşti bani (58.000 lei) au fost transferaţi de către învinuitul S.V., în contul SC V. SRL Oradea, a cărei administrator era.

Potrivit probelor administrate, pentru transferul sumei de 651.000 lei din conturile SC S.C. SA în cel al SC M. SA, sumă de bani care a fost apoi însuşită de către învinuitul S.V., nu există nici o justificare, între cele două societăţi neexistând relaţii comerciale, nici anterior, până la sfârşitul anului 2005 când SC M. SA şi-a încetat activitatea economică şi nici ulterior, în cursul anului 2006, când, de altfel nici SC S.C. SA nu mai desfăşura activităţi economice. Şi aceste transferuri de bani au fost realizate de către învinuitul S.V. din banii rezultaţi în preţul de vânzare al hotelului P. din Zalău către SC V.I. SRL Zalău.

Lichidatorul judiciar al SC S.C. SA, SC I. SPRL a solicitat Tribunalului Sălaj anularea transferurilor efectuate de către SC S.C. SA prin intermediul învinuitului S.V. din contul societăţii către SC M. SA şi restituirea de către această societate a sumei totale de 651.000 lei. Cererea a făcut obiectul dosarului nr. ... al Tribunalului Sălaj, care prin sentinţa civilă nr. 441 din 25/02/2008 a admis-o, anulând transferurile de sume de bani în valoare de 651.000 lei şi dispunând restituirea acestora. Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1390 din 10/06/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj -Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, instanţele constatând caracterul fraudulos şi nejustificat al transferurilor susmenţionate.

În data de 13/06/2013, în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Sălaj, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la sediul SC V.W. SRL din localitatea Bulz, judeţul Bihor, administrată de către martorul N.D., ocazie cu care, dintr-o magazie a societăţii ne-au fost puse la dispoziţie documentele contabile ale SC S.C. SA Zalău, documente care au fost ascunse acolo din dispoziţia învinuitului S.V., care a refuzat să prezinte documentele la cererea organelor fiscale şi ale societăţii numită să efectueze lichidarea SC S.C. SA Zalău. Cu ocazia efectuării percheziţiei au fost ridicate documentele contabile ale societăţii din perioada 2004 - 2006.

Astfel, în urma consultării balanţei analitice a SC S.C. SA Zalău, din luna martie 2006, întocmită de către martora I.R., s-a constatat că la sfârşitul lunii martie 2006 în contul 23157 erau înregistrate lucrări executate la hotelul P., neplătite, în sumă totală de 1.109.240,61 lei. De asemenea, societatea îi datora învinuitului S.V. drepturi de personal în sumă totală de 5.719 lei, pentru activitatea acestuia desfăşurată în cadrul societăţii în calitate de director, potrivit declaraţiei martorei I.R., deşi, potrivit adresei nr. 2281/18.03.2013 a ITM Sălaj, învinuitul nu figura printre angajaţii societăţii. Pe lângă suma menţionată anterior, SC S.C. SA Zalău îi mai datora învinuitului S.V. suma de 340.913,70 lei, înregistrată în contul 4551.2, reprezentând suma cu care învinuitul a creditat societatea în perioada anterioară. Rezultă astfel o datorie totală a SC S.C. SA Zalău către învinuitul S.V. în sumă totală de 346.632,70 lei, la sfârşitul lunii martie 2006.

Din aceeaşi balanţă rezultă că la sfârşitul lunii martie 2006 SC S.C. SA datora SC A. SRL Oradea suma totală de 44.509,24 lei, sumă evidenţiată în conturile 4551.5 (41.375 lei) şi 462.1000 (3.134,24 lei), iar către SC M. SA existau datorii în sumă de 16.500 lei, evidenţiată în contul 462.1.1, sumă din care o parte reprezenta mărfuri livrate de către SC M. SA în data de 09/03/2006, mărfurile rămase pe stocul societăţii ca urmare a încetării activităţii acesteia, la sfârşitul anului 2005.

Având în vedere aceste date cuprinse în balanţa analitică din martie 2006 a SC S.C. SA Zalău, rezultă că din suma totală de 784.500 lei ridicată sau transferată de către învinuitul S.V. din conturile SC S.C. SA Zalău, pentru care iniţial lichidatorul judiciar şi organele de cercetare penală nu au găsit vreo justificare, urmează a se scădea suma de 346.632,70 lei, această sumă fiind datorată, potrivit balanţei analitice susmenţionate, de către societate învinuitului S.V.. Rezultă astfel că învinuitul S.V. şi-a însuşit fără drept, în mod direct, din conturile SC S.C. SA Zalău suma de 437.867,30 lei.

De asemenea, din suma totală de 2.155.440,32 lei transferată de către învinuitul S.V. din conturile SC S.C. SA în cele ale SC A. SRL, urmează a se scădea suma de 44.509,24 lei, care conform balanţei analitice din martie 2006, era datorată acestei societăţi. Rezultă astfel că prin intermediul SC A. SRL Oradea, învinuitul S.V. şi-a însuşit din conturile SC S.C. SA Zalău suma totală de

2.110.931,08 lei.

Tot aşa, din suma de 651.000 lei transferată de către învinuitul S.V. din conturile SC S.C. SA în cele ale SC M. SA, urmează a se scădea suma de 16.500 lei, care conform balanţei analitice din martie 2006, era datorată acestei societăţi, astfel că prin intermediul SC M. SA, învinuitul S.V. şi-a însuşit din conturile SC S.C. SA Zalău suma totală de 634.500 lei.

Prin modalităţile prezentate mai sus, învinuitul S.V., în calitatea lui de administrator al SC S.C. SA Zalău, şi-a însuşit fără drept în mod direct sau indirect, din conturile SC S.C. SA Zalău suma de 3.727.211,38 lei, la care se mai adaugă suma de 5.564.000 lei, valoarea staţiunii Băile B., încasată de către SC A. SRL de la SC V.I. SRL Oradea, preluată de către firma învinuitului S.V. de la SC S.C. SA Zalău în contul unor datorii fictive, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind de 9.291.211,38 lei, în sarcina învinuitului fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 şi 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.

Această sumă trebuia să se regăsească în conturile SC S.C. SA în momentul lichidării acestei societăţi, în cursul anilor 2007-2008. Potrivit art. 268-270 din Legea 31/1990 (în forma în vigoare la data de deschiderii insolvenţei, 12.02.2007), art. 133 din Legea 85/2006, dar şi potrivit art. 33 din Statutul SC S.C. SA, activele trebuiau repartizate între acţionarii societăţii, proporţional cu cotele de participare la capitalul social.

Ca urmare a infracţiunii comise, acţionarii SC S.C. SA au fost păgubiţi cu această sumă.

SC A. SPRL, reprezentată de către K.S., societate care reprezenta acţionarii SC S.C. SA Zalău, a comunicat că a fost prejudiciată cu suma de 150.000 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, conform comunicării efectuate de către reprezentantul acestei societăţi. Acesta a precizat că după ce va lua la cunoştinţă de întreg materialul probator îşi va preciza aceste pretenţii.

Ceilalţi acţionari - persoane fizice - nu au fost identificaţi - lista acestora nefiind depusă nici la ORC Sălaj şi nu a fost găsită nici printre actele contabile ale SC S.C. SA, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Pentru a ascunde toate aceste infracţiuni săvârşite sau aflate în curs de desfăşurare, în cursul lunii aprilie 2006, învinuitul S.V. a încheiat un contract cu martorul G.I. prin care a încredinţat acestuia din urmă să conducă contabilitatea SC S.C. SA, dar şi a SC M S.A. Şimleu Silvaniei. Toate documentele contabile, conduse până atunci la zi de către martora I.R., au fost transportate de către martorii M.I. şi G.I. din Zalău în localitatea Biharia, la sediul societăţii C.E. SRL. În cursul anului 2012, martorul G.I. nu a mai dorit să le păstreze astfel că l-a contactat pe învinuit pentru a le prelua. Acesta l-a trimis în acest scop pe martorul J.S., care în data de 01.10.2012 s-a prezentat la sediul SC

C.E. şi a preluat toate documentele SC S.C., pe bază de dovadă. Au fost depozitate în localitatea Bulz, la sediul SC V.W. SRL, societate condusă tot de învinuit, unde au fost identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13.06.2013.

Rezultă deci că învinuitul S.V. tot timpul a cunoscut exact unde se află documentele contabile ale societăţii, dar cu rea - credinţă a refuzat să le prezinte organelor de control sau instanţelor de judecată care au soluţionat diferite litigii legate de SC S.C. SA.

4. Faţă de învinuitul S.V. s-au efectuat cercetări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de - art. 31 alin.2 C.p. raportat la art. 9 alin.1 lit.c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.p.

Astfel, potrivit probelor administrate în cauză, învinuitul S.V. a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale SC S.C. SA Zalău a facturii fiscale emise de către SC A. SRL Oradea cu nr. 5634701 din 27/09/2004 în valoare totală de 6.427.570.650 lei vechi, alături de alte facturi fiscale, emise de aceeaşi societate. Întrucât din probe rezultă cu certitudine faptul că bunurile înscrise în factura susmenţionată nu au fost livrate niciodată SC S.C. SA Zalău, se desprinde concluzia că societatea a înregistrat în evidenţele contabile o operaţiune care în realitate nu a avut loc, operaţiune care a avut ca urmare deducerea în mod ilegal de către SC S.C. SA a TVA-ului aferent acestei facturi, în valoare totală de 103.343,56 RON (5.439.135.000 x 19%), după cum rezultă din factura susmenţionată şi din adresa Gărzii Financiare Secţia Judeţeană Sălaj nr. 801322 din 06/01/2012 (vol.I,fila 122).

Relevant este faptul că martora S.X., care în momentul prezentării facturii a refuzat înregistrarea acesteia, şi-a dat demisia din funcţia de administrator al societăţii. De altfel, această factură iniţial nici nu a fost trecută în jurnalul de vânzări al SC S.C. SA, pe luna septembrie 2004, şi prin urmare nici în decontul de TVA depus pe acea lună, TVA-ul totalizat din acel jurnal fiind identic cu TVA-ul deductibil declarat la DGFP, respectiv 39.333 RON (393.335.971 ROL) - (vol.XIV, f.113).

Însă, la presiunile învinuitului, această factură, împreună cu altele despre care nu s-a putut stabili în mod cert că reprezentau operaţiuni fictive, a fost trecută într-un alt jurnal de cumpărări întocmit pe aceeaşi lună septembrie 2004. Se remarcă că, în acest caz TVA-ul deductibil se ridică la suma de 178.100 RON - (1.781.000.814 ROL) - (vol.XIV, f.125-130).

Diferenţa dintre TVA-ul din cele două jurnale este de 138.766 RON (1.387.665.023 ROL).

Această sumă, care cuprinde şi TVA-ul de 103.343,56 RON (1.033.435.600 ROL), aferent facturii nr. 5634701 din 27/09/2004 a fost trecut în decontul depus pe luna următoare - octombrie 2004, la rubrica „regularizări” - TVA deductibilă, fiind aşadar declarat la organele fiscale.

Această faptă a fost săvârşită de învinuit, în calitate de administrator de fapt, în forma participaţiei improprii, prin intermediul martorei I.R., care a săvârşit fapta fără vinovăţie. În beneficiul martorei se reţine eroare de fapt, deoarece aceasta a fost asigurată de învinuit, prin intermediul celorlalte persoane care conducea societatea SC Silvanai Comtour SA, că marfa din acea factură există în custodie şi va fi livrată efectiv societăţii S.C. SA - ceea ce desigur nu s-a întâmplat.

Faţă de I.R. se va dispune neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 alin.1.lit.e) C.p.p., coroborat cu art. 51 C.p., deoarece din probe rezultă că aceasta a fost în eroare de fapt cu privire la realitatea livrării din acea factură.

Pe parcursul efectuării cercetărilor învinuitul S.V. a achitat în două tranşe în data de 26/03/2012 respectiv 11/04/2012 suma totală de 25.000 lei din acest prejudiciu cauzat bugetului statului, iar pentru diferenţă s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurator prin ordonanţa procurorului din 21/10/2011 (vol.IV, filele 135-136)

- Situaţia de fapt mai sus prezentată este susţinută de următoarele mijloace de probă:

- declaraţii învinuit S.V. (...)

- declaraţii martori (...)

- Raport de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 21503 din 06.12.2011(vol.I f 158-162) -Raport de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 34532 din 30.09.2013 (vol.I f 165-171)

- Istoricul societăţii SC S.C. SA Zalău(vol. II f 23-29);

- Istoricul societăţii SC D.I. SRL(vol. IV f 2-14);

- Istoricul societăţii A. SRL (vol. IV, f 15-25);

- Istoricul societăţii SC M.S.S. S.A.(vol. IV f 47-106-    Contract de antrepriză nr. 5 încheiat între SC S.C. SA Zalău şi SC A. SRL Oradea(vol. III, f 24-30)

-Facturi ale SC A. SRL Oradea nr. 0214703/19.05.2004 şi 0214706/09.06.2004 reprezentând avans la contractul nr. 5/17.05.2004 încheiat cu SC S.C. SA Zalău

- Extras de cont SC A. SRL Oradea (vol. VI, f 163)

- Extras de cont SC A. SRL Oradea (vol. VI, f 149-175)

- Deviz mobilier SC A. SRL Oradea(vol.III, f 31)

- Factura nr. 0214716 din 28.06.2004 a SC A. SRL Oradea (vol. III, f 33);

- Proces-verbal de custodie întocmit de SC S.C. SA Zalău(vol. XVIII, f 231);

- Facturi nr. 5634702 şi 5634702 emise de SC A. SRL Oradea(vol.    XVIII,    f 233,234);

- Proces-verbal încheiat la data de 26.04.2006 între SC S.C. SA Zalău    şi    SC    V.    SRL (vol. II, f

68);

- Proces-verbal de conciliere încheiat la dat de 26.08.2005 între SC S.C. SA Zalău şi SC A. SRL Oradea, (vol. I, f 267);

-Convenţie încheiată la data de 06.02.2006 între SC A. SRL Oradea şi SC S.C. SA Zalău, (vol. I, f 271);

-Convenţie încheiată la data de 03.04.2006 între SC A. SRL Oradea şi SC S.C. SA Zalău, (vol. VII, f 60);

- Contract de vânzare-cumpărare prin care SC A. SRL Oradea a achiziţionat Băile B. de la SC S.C. SA Zalău(vol. III, f 55-57);

- Ordin de compensare seria B, nr. 4696512 din 30.05.2006 între SC A. SRL Oradea şi SC S.C. SA Zalău(vol. XXII,f 83);

- Procura autentificată nr. 340/23.03.2006 prin care B.A. îl împuterniceşte pe S.V. să îl reprezinte în cadrul SC S.C. SA Zalău(vol. IV, f 176);

- Procura autentificată nr. 524/18.04.2006 prin care B.A. îl împuterniceşte pe S.V. să înstrăineze în cadrul SC S.C. SA Zalău a hotelului P. din Zalău(vol. IV, f 166);

- Procura autentificată nr. 417/06.04.2006 prin care B.A. îl împuterniceşte pe S.V. să înstrăineze în cadrul SC S.C. SA Zalău Băile B. (vol. IV, f 167);

- Contract de vânzare-cumpărare nr. 1181/21.02.2006 prin care SC MINERVA S.A. vinde societăţii SC A. SRL Oradea staţiunea Băile B. şi terenul din Şimleul Silvaniei(vol. IV, f 171);

- Ordin de plată nr. 516 prin care SC V.I. S.R.L. Zalău a virat în contul SC A. SRL Oradea suma de 60 000 lei( vol. I, f 39)

- Antecontracte autentificate nr. 3878 şi 3879 la BNP ... având ca obiect cumpărarea Băilor B. şi hotelul P. (vol. I, f 252-253, vol. XXII f 1);

- Extras de cont Banca Transilvania (vol. VIII, f 41);

- Ordin de plată SC V.I. SRL nr. 525/21.04.2006, 570/03.05.2006,577/04.05.2006,589/05.05.2005,651/11.05.2006,    680/19.05.2006,    681/19.05.2006,

1165/09.08.2006(vol. I f 39-42);

- Extras de cont Banca Transilvania (vol. VIII, f 48,56,57,58,64,75,79,149);

- Contract vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4228/04.05.2006 încheiat între SC S.C. SA Zalău şi SC V.I. SRL;

- Ordin de plată SC V.I. S R L nr. 524/20.04.2006, nr. 808/15.06.2006 şi nr. 809/15.06.2006.;

- Contul SC S.C. SA Zalău deschis la Banca Transilvania, operaţiuni efectuate în perioada 03.03.2006-20.09.2006 de S.V., ( vol. VI f 82-141);

-Facturi SC S.C. SA Zalău( produse consum vol. XX, f 525-529);

- Facturi SC S.C. SA Zalău(produse    consum,    vol. XXII, f 62

66,69,70,94,114,158,161,171,175-178);

-Operaţiuni efectuate prin conturile bancare de SC S.C. SA Zalău(vol. V, f 56-65);

- Cont Banca Comercială Carpatica SC S.C. SA Zalău(vol. VI, f 190);

- Cont BCR SC S.C. SA Zalău(vol. V, f 71, 72);

- SC S.C. SA Zalău transferă bani în contul SC A. SRL deschis la Banca Transilvania ( vol. V, f62-65)

- SC V.I. S.R.L a virat bani în contul SC S.C. SA Zalău deschis la BCR(vol. V, f 70);

- Adresa semnată de S.V. prin care vira o sumă de bani în contul SC A. SRL(vol. VII, f 9);

- SC SSIF O. S.A a virat în contul SC S.C. SA Zalău suma de bani rezultată din vânzarea unor acţiuni(vol. V, f 65);

- Extras de cont SC A. SRL Banca Transilvania (vol. VIII, f 191,203);

- Extras de cont al SC A. SRL(vol. VIII, f 147);

-Documente contabile ale SC S.C. SA Zalău(vol. VII, f 1-98);

- Extras de cont la BCR al SC S.C. SA Zalău( vol. V, f 71,72);

- Extras de cont Banca Transilvania SC S.C. SA Zalău( vol. V, f 62-64);

- Extras cont SC Minerva A. S.R.L(vol. XI, f 23-27);

- Balanţa analitică a SC S.C. SA Zalău(vol. XVII, f 80);

- Contract încheiat între martorul G.I. şi S.V.(vol. I f 89-94);

- adresa Garda Financiara Secţia Judeţeană Sălaj nr. 801322/06.01.2012 (vol. I f 122);

- Jurnal cumpărături al SC S.C. SA Zalău( vol. XIV, f 118-123);

- decont TVA al SC S.C. SA Zalău( vol. XIV, f 113);

- Jurnal cumpărături al SC S.C. SA Zalău( vol. XIV, f 125-130);

- Extras de cont al SC S.C. SA Zalău, prin care S.V. a achitat parte din prejudiciu( vol. I, f

125);

În drept, faptele inculpatului sunt descrise şi încadrate, după cum urmează:

1. Fapta învinuitului S.V., care în calitate de reprezentant al asociatului majoritar şi administrator de fapt al SC „S.C.” SA, a impus înregistrarea în contabilitatea societăţii SC „S.C.” SA a unei facturi fictive, având ca urmare deducerea în mod ilegal de către SC S.C. SA a TVA-ului aferent acestei facturi, în valoare totală de 103.343,56 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de

art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art. 9 alin.1 lit.c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13

C.p.

2. Fapta învinuitului S.V., care în calitate de administrator al SC „S.C.” SA, în cursul anului 2006, prin mai multe acte materiale şi-a însuşit pe nedrept suma totală de 9.291.211,38 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin.1 şi 2 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.

Cu privire la desfăşurarea urmăririi penale, în actul de sesizare a instanţei se fac următoarele menţiuni:

Urmărirea penală a fost începută pentru infracţiunea de evaziune fiscală prin rezoluţia din 26.09.2011 a organului de urmărire penală, confirmată de procuror.

Învinuirea şi drepturile procesuale i-au fost aduse la cunoştinţă învinuitului la data de 15.11.2011.

Prin ordonanţa din 22.04.2013 au fost extinse cercetările şi începută urmărirea penală şi pentru infracţiunea de delapidare.

Prin ordonanţa din 02.12.2013 a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor şi extinse cercetările pentru încă un act material al infracţiunii de delapidare.

Aceste schimbări de încadrare şi extinderi nu i-au putut fi aduse la cunoştinţă învinuitului deoarece acesta s-a sustras de sub urmărire penală.

Învinuitul a fost căutat în mod repetat la domiciliu, luându-se legătura doar cu soţia acestuia care a declarat că nu cunoaşte unde se află învinuitul .

În vederea prezentării materialului de urmărire penală acesta a fost citat atât la domiciliu cât şi prin afişare. Din procesul-verbal întocmit rezultă că nu s-a putut executa nici mandatul de aducere emis pe numele acestuia. Soţia învinuitului a comunicat un număr de telefon care a fost apelat fără a se reuşi contactarea învinuitului. În schimb s-a prezentat apărătorul ales al acestuia care a comunicat că învinuitul cunoştea că a fost citat dar nu s-a prezentat la parchet ci a plecat din localitate.

Au mai fost efectuate încă odată toate procedurile, de această dată neprezentându-se nimeni, iar învinuitul din nou nu a putut fi găsit.

Din celelalte adrese rezultă că nu este nici reţinut sau arestat.

Este evident în aceste condiţii că învinuitul se sustrage de la urmărirea penală şi de la prezentarea materialului de urmărire penală, fiind astfel aplicabile prevederile art. 254 C.p.p.

În ce priveşte priveşte persoana inculpatului, au fost prezentate, ca relevante, următoarele

date:

Învinuitul S.V. este în vârstă de 46 de ani, are ocupaţia de administrator.

Potrivit fişei de cazier aceasta are antecedente penale, fiind condamnat pentru mai multe infracţiuni economice.

Nu este recidivist, deoarece pentru condamnarea de 6 luni, aplicată prin S.p. 1087/2001 a Judecătoriei Oradea s-a împlinit termenul de reabilitare, iar celelalte 2 condamnări, aplicate prin S.p. 181/17.05.2006 a Judecătoriei Suceava (definitivă în 2007), şi S.p. 213/13.03.2007 a Judecătoriei Suceava, sunt pentru fapte concurente.

Pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, dând o declaraţie mincinoasă, contrazisă de probele administrate , după care s-a sustras de sub urmărire penală.

În ce priveşte latura civilă a procesului penal, se consemnează următoarele:

Prejudiciul total cauzat de învinuitul S.V. societăţii S.C. SA este în sumă de 9.291.211,38 lei.

Din această sumă nu s-a recuperat nici măcar o parte.

SC A. SPRL, reprezentată de către K.S., societate care reprezenta acţionarii SC S.C. SA Zalău, a comunicat că a fost prejudiciată cu suma de 150.000 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, conform comunicării efectuate de către reprezentantul acestei societăţi (vol.I, f.118). Acesta a precizat că după ce va lua la cunoştinţă de întreg materialul probator îşi va preciza aceste pretenţii.

Ceilalţi acţionari nu au fost identificaţi - lista acestora nefiind depusă nici la ORC Sălaj şi nu a fost găsită nici printre actele contabile ale SC S.C. SA, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin infracţiunea de evaziune fiscală este în sumă de

103.343,56 lei.

DGFP Sălaj a comunicat prin adresa nr. 8541/28.11.2013 că se constituie parte civilă cu această sumă, la care se adaugă penalităţi de întârziere în sumă de 19.941 lei şi dobânzi de întârziere, în sumă de 197.600 lei .

Pe parcursul efectuării cercetărilor învinuitul S.V. a achitat în două tranşe în data de 26/03/2012 respectiv 11/04/2012, suma totală de 25.000 lei din acest prejudiciu cauzat bugetului statului, iar pentru diferenţă s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurator prin ordonanţa procurorului din 21/10/2011 (vol.IV, filele 135-136).

În baza articolului 14 alin.3 lit.a) C.p.p. se impune anularea facturii fiscale emise de către SC

A. SRL Oradea, cu seria BH VEA, nr. 5634701 din 27/09/2004 în valoare totală de 6.427.570.650 lei vechi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei, la data de ... iar în şedinţa publică din data de

12.03.2014, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală - la data de 01.02.2014 -în baza art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, instanţa „a trimis” (practic a transpus) cauza judecătorului de cameră preliminară, Complet C2 FOND-CAMERĂ PRELIMINARĂ, pentru a se proceda potrivit art. 342-348 din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În speţă, termenul prevăzut la art. 344 alin. (2), a expirat la data de 18.04.2014, iar conf. alin. (4) al aceluiaşi articol, la expirarea acestui termen, judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu, parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.

În continuare, art. 345 Cod procedură penală, dispune următoarele:

(1) Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).

(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Raportat la aceste prevederi legale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul S.V. a formulat PERSONAL, la data de 16.04.2014, cereri şi excepţii, comunicate parchetului răspunsul fiind înregistrat în termen, respectiv la data de 06.05.2014, judecătorul de cameră preliminară stabilind termen pentru soluţionarea acestora, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpaţilor, la termenul din data de 05.05.2014.

Astfel, prin concluzii, inculpatul solicită a se constata, neregularitatea actului de sesizare a instanţei pe motiv că deşi S.C. SA a fost radiată, nu au fost identificaţi acţionarii, pentru lămurirea deplină a laturii civile precum şi pentru stabilirea incidenţei dispoziţiilor legale privitoare la sumele ce urmează să servească la acoperirea unui eventual prejudiciu în cauză or să fie supuse unor alte măsuri în ipoteza stabilirii comiterii cu vinovăţie a faptei (confiscarea spre exemplu) şi că în condiţiile în care rechizitoriul cuprindere o dispoziţie de neâncepere a urmăririi penale faţă de numita I.R., înţelege să formuleze plângere împotriva soluţiei procurorului.

Judecătorul de cameră preliminară examinând cauza, prin prisma motivelor invocate de inculpat şi răspunsul dat de procurorul de caz, în sensul că drepturile acţionarilor sunt reprezentate de partea civilă „SC A. SPRL” iar în ce priveşte pct.2 şi 3 din concluzii, acestea nu conţin excepţii în sensul art.345 C.p.p., constată că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit la data de 23.12.2013, în dosar nr. ..., cuprinde toate cerinţele de fond şi formă prev. de art.263 alin.2 Cod procedură penală-1968 (în vigoare la data trimiterii în judecată), astfel că, excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei, invocată de inculpatul S.V., este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru ca rechizitoriul să fie întocmit în mod neregulat, aşa cum pretinde inculpatul în prezenta cauză, trebuie să se încalce cel puţin o dispoziţie legală care reglementează desfăşurarea procesului penal, situaţie în care, prin interpretarea „per a contrario” a disp. art.281 alin.(1) lit.a-f.C.p.p., rezultă că neregularitatea actului de sesizare a instanţei, nu poate să atragă după sine decât sancţiunea nulităţii relative a actului procedural nelegal întocmit, recte rechizitoriul, nulitate care este reglementată de prev. art. 282 C.p.p., în sensul că partea care o invocă, trebuie să facă dovada unei vătămări a drepturilor şi intereselor sale legitime. Or, astfel fiind, este vădit că în speţă, inculpatul

S.V., nu se poate erija în apărătorul legitim al drepturilor şi intereselor părţilor vătămate, foşti acţionari ai S.C. SA, faţă de care se susţine că a delapidat-o după cum nu poate solicita nici tragerea la răspundere penală a numitei I.R., atâta vreme cât nu poate justifica calitatea de parte vătămată faţă de această persoană; oricum, această din urmă pretenţie nu poate face obiectul procedurii prev de art.342 şi urm. Cod procedură penală, aşa cum bine se susţine şi prin răspunsul formulat de procurorul de caz.

Astfel fiind, în baza art.346 Cod procedură penală, Judecătorul de cameră preliminară, constată competenţa materială a Tribunalului Sălaj, legalitatea sesizării instanţei, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă    Tribunalul Sălaj,    întocmit la    data de    23.12.2013, precum şi legalitatea

administării probelor şi a    efectuării actelor,    de către organele de    urmărire penală, în dosar nr. ... al

Parchetului de pe lângă    Tribunalul Sălaj.    privind pe    inculpatul S.V., trimis în judecată pentru

săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală,    prev. şi ped.    de art.31    alin.2 Cod penal rap.la art. 9 alin. 1

lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 13 Cod penal şi delapidare, prev.de art.2151 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, şi pe cale de consecinţă va dispune începerea judecăţii, stabilind primul termen de judecată, pentru data de 18.06.2014, cu citarea tuturor părţilor.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, inculpatul S.V. prin apărătorul său ales solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea încheierii fără nr.din 30 mai 2014 a Tribunalului Sălaj, fără ca să motiveze în concret vreun motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorului de cameră preliminară.

Nici până la soluţionarea contestaţiei în camera de consiliu de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară, nu au fost trimise la dosar motivele contestaţiei.

În aceste condiţii, Curtea a analizat concluziile depuse de către inculpatul S.V. în faţa Tribunalului Sălaj, prin care a învederat că actul de sesizare al instanţei conţine neregularităţi grave care atrag imposibilitatea stabilirii obiectului şi a limitelor judecăţii, prin neidentificarea părţilor civile şi a prejudiciului cauzat acestora raportat la infracţiunea de delapidare.

Inculpatul S. a învederat că, deoarece prin rechizitoriul Parchetului există o dispoziţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de I.R., pe care o apreciază ca netemeinică, formulează în faţa Tribunalului Sălaj, plângere împotriva soluţiei procurorului.

Curtea, examinând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Potrivit art 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

Noua reglementare a camerei preliminarii stabileşte o serie de măsuri premergătoare, în sensul că, după înregistrarea dosarului la instanţa competentă, acesta se trimite în aceeaşi zi, judecătorului de cameră preliminară care, în vederea asigurării dreptului la apărare al inculpatului, va comunica acestuia o copie certificată a rechizitoriului, stabilind un termen care nu poate fi mai scurt de 20 de zile de la data comunicării actului de sesizare, în care inculpatul să poată formula în scris cereri şi excepţii şi să-şi pregătească apărarea.

Judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea, în cauzele în care asistenţa juridică este obligatorie, a unui avocat din oficiu, stabilind de asemenea, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, un termen în care apărătorul să poată formula în scris cereri şi excepţii, care, la rândul său, nu poate fi mai mic de 20 de zile.

La expirarea termenului stabilit, cu luarea în calcul a duratei necesare pentru comunicarea răspunsului la instanţă, dacă nu au fost formulate cereri şi excepţii nici de către inculpat, nici din oficiu, judecătorul va pronunţa o încheiere motivată, prin care va constata legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii.

În această situaţie, în cauză se pronunţă o singură încheiere, care este definitivă şi se comunică parchetului.

În speţa de faţă însă, încheierea judecătorului de la Tribunalul Sălaj este supusă contestaţiei, întrucât inculpatul prin apărătorul ales a invocat neregularităţi ale actului de trimitere în judecată şi respectiv a sesizării instanţei.

Curtea, reţine că acestea nu sunt fondate pentru următoarele argumente:

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit la data de 23.12.2013, în dosar nr. ..., cuprinde toate cerinţele de fond şi formă prev. de art.263 alin.2 Cod procedură penală-1968 (în vigoare la data trimiterii în judecată), astfel că, excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei, invocată de inculpatul S.V., este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru ca actul de sesizare al instanţei să fie întocmit în mod nelegal, aşa cum pretinde inculpatul în prezenta speţă, trebuie să se încalce cel puţin o dispoziţie legală care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care să atragă o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor sale legitime, conform art.281 şi 282 C.pr.pen.

În esenţă, critica formulată de inculpat constă în faptul că nu au fost identificaţi o parte din acţionarii fostei SC S.C. SA, societate radiată.

Curtea reţine că partea civilă SC A. SPRL, societate care a fost desemnată administrator special al SC S.C. SA, în adunarea generală a acţionarilor societăţii din 2.02.2008, s-a constituit parte civilă cu o parte din prejudiciu, urmând să-şi precizeze acţiunea civilă. Astfel, SC A. SPRL reprezintă toţi acţionarii SC S.C. SA. Această calitate i-a fost recunoscută şi de către Curtea de Apel Oradea în decizia nr.730/2010 din 22 noiembrie.

Curtea reţine că Tribunalul poate desemna un avocat din oficiu conform art.80 C.pr.pen., iar acţionarii fostei SC S.C. SA pot fi citaţi prin procedura vizată de art.257 alin.4 C.pr.pen.

Mai mult, dacă acţionarii nu pot fi depistaţi sau nu se constituie părţi civile, suma de bani însuşită pe nedrept de inculpat se va confisca, conform art.112 alin.1 lit.e C.pen.

Curtea reţine că imposibilitatea de identificare a părţilor vătămate nu înseamnă că infracţiunea de delapidare nu există sau că aceasta nu poate fi judecată faţă de cele expuse mai sus.

Ca atare, nu este vorba de nicio imposibilitate de stabilire a obiectului judecăţii, ori a prejudiciului cauzat de către inculpat.

Pentru determinarea sa corectă se poate realiza şi o expertiză contabilă de către instanţa de

fond.

Pe cale de consecinţă, inculpatul S.V., nu se poate erija în apărătorul legitim al drepturilor şi intereselor părţilor vătămate, foşti acţionari ai S.C. SA, faţă de care se susţine de către procurori, că a comis infracţiunea de delapidare.

Pe de altă parte, inculpatul nu poate solicita pe această cale procesuală, nici tragerea la răspundere penală a numitei I.R., atâta vreme cât nu poate dovedi calitatea de parte vătămată faţă de această persoană; oricum, această din urmă solicitare nu poate face obiectul procedurii prev de art.342 şi urm. Cod procedură penală.

Solicitarea de tragere la răspundere penală a numitei I.R. se va face de către inculpat conform art.336 C.pr.pen., text incident în speţă.

Aşa fiind, Curtea în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul S.V. împotriva încheierii penale f.n. din 30 mai 2014 a Tribunalului Sălaj.

Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen. (Judecător Delia Purice)

Comentarii despre Excepţie de neregularitate a actului de sesizare al instanţei. Netemeinicie.

Bracon Ioan 2.10.2018

Consider prea extinsa expunerea, pentru mine a fost importantă procedura camerei preliminare şi procedura de judecată. pentru care mulţumesc autorului .

Răspunde