Decizia penală nr. 105/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 105/R/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE SS
Judecător I. N. B. Judecător A. -L. I. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul-recurent A.
B. A. împotriva încheierii penale fără număr din data de 11 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul-recurent A.
B. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu al av.Valea R., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței inculpatul recurent declară că își menține recursul formulat în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat instanța acordă cuvântul în dezbatere judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului-recurent A. B. A. susține recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, cu consecința revocării măsurii arestării preventive, raportat la normele procedurale care spun că este nevoie nu numai de indicii temeinice ci și de probe certe care să justifice o astfel de măsură severă. Având în vedere probele administrate în cauză, apreciază că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul ar impieta un vreun fel bunul mers al procesului penal. Motivarea primei instanțe s-a bazat pe existența dispozițiilor art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală, la dosar nu există dovezi de sustragere sau de influențare în mod negativ a cursului procesului penal. În subsidiar, apreciază că față de inculpat se poate lua o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța
putând a instituit în sarcina inculpatului obligații adiacente. Totodată solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul A. B. A. ca neîntemeiat, menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică, în mod corect s-a constatat că există date și indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și a apreciat că, raportat la natura și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, raportat și la aspectele care caracterizează persoana inculpatului.
Inculpatul-recurent A. B. A., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele comise și solicită admiterea recursului cu consecința cercetării lui în stare de libertate, întrucât are o fetiță minoră în întreținere și mama bolnavă, care au nevoie de sprijinul său.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că prin încheierea penală f. nr. din data de_ a Judecătoriei Turda, în baza art. 300 ind. 1 C. pr. pen., art. 148 lit. f, C pr. pen., s-a constatat că măsura preventivă dispusă prin încheierea penală nr. 16/2013 a Judecătoriei Turda este legală și temeinică și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A. B. A. , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1, lit. g și i, alin. 3 lit. h C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a, Cod penal, începând cu data de _
.
S-a încuviințat onorariul av. oficiu A. Uță, în cuantum de 100 lei, sumă care s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență faptul că în cauză sunt indicii și probe care conduc spre conduc spre concluzia că acest inculpat s-ar putea face vinovat pentru săvârșirea a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1, lit. g și i, alin. 3 lit. h C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a, Cod penal, justificându-se menținerea sa în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea sa în libertate și judecarea în această stare, pe considerentul că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că lăsat în libertate ar impieta un vreun fel bunul mers al procesului penal.
Analizând recursul declarat în cauză, tribunalul apreciază că este nefondat și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., îl va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, în mod corect a reținut faptul că la data de_ organele de Poliție ale comunei Frata, Jud. Cluj, au fost sesizate de către reprezentanții S.C. Vodafone România
S.A. prin apel telefonic, cu privire la o posibilă faptă de furt, deoarece potrivit monitorizării efectuate de angajații Vodafone la Rele-ul Frata semnalul era întrerupt. La fața locului inculpatul A. B. A. a fost surprins de organele de
Poliție încercând să smulgă o stație radio din interiorul perimetrului rele-ului. La somația polițiștilor acesta a ieșit din țarcul rele-ului și i-a urmat pe lucrătorii de Poliție la sediul Poliției Frata în mod benevol.
În urma cercetărilor efectuate și a probatoriului administrat în cauză a rezultat că în seara zilei de_, inculpatul A. B. A. a consumat băuturi alcoolice împreună cu niște prieteni, după care, în jurul orelor 22 s-a deplasat la domiciliul său. După orele 24:00, echipat cu o pereche de mănuși din material textil, acesta s-a dus la rele-ul telefonic aparținând S.C. Vodafone România S.A. situat în Comuna Frata, a escaladat gardul împrejmuitor apoi, urcându-se pe scara de pe stâlpul cu antenă din interiorul perimetrului rele-ului, inculpatul a sustras, prin smulgere, un cablu cu lungimea de aprox.18 m., acoperit cu izolație din plastic de culoare neagră, crezând că în interior se află cupru. A aruncat cablul astfel sustras peste gradul împrejmuitor, după care, coborând de pe stâlp, a mai sustras, tot prin smulgere, un alt cablu similar, în lungime de 5 m., care făcea legătura între o unitate radio și antena de pe stâlp. Inculpatul a smuls apoi două bucăți de tablă, aflate pe sol, tot în interiorul țarcului rele-ului, tablă care proteja niște cabluri care, cu această ocazie, s-au rupt.
După aceea, inculpatul a încercat să smulgă o unitate radio de pe suportul ei de metal, rupând cu această ocazie un cablu de fibră optică, sperând că în interiorul stației radio va găsi aluminiu pe care îl vas putea valorifica. Nu a reușit să smulgă stația de pe suportul de metal pe care era fixată, fiind surprins în acest moment de organele de Poliție, ajunse la fața locului.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut, așa cum s-a menționat și în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, că în cauză există suficiente indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă în sensul că acesta a comis faptele pentru care a fost trimis în judecata și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, prin raportare atât la natura faptei, cat și la perseverența de care a dat dovadă în activitatea infracțională.
În aprecierea oportunității măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere împrejurarea că pentru fapta comisă, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că a fost comisă cu intenție iar pericolul social al faptei este unul ridicat.
Pericolul social pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie dovedit. Există pericol când este posibil să se producă o nouă încălcare a regulilor de conviețuire socială ca urmare a activității infractorului posterioară faptelor pentru care este cercetat, periculozitatea putând fi considerată ca fiind aprecierea privind probabilitatea ca o persoană să săvârșească din nou o infracțiune. Ca urmare, la stabilirea pericolului social concret nu pot fi avute în vedere doar date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate în ipoteza în care autoritățile nu ar reacționa cu fermitate. Raportat la speța de față, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului A. B. A. prezintă pericol concret pentru ordinea
publică, văzând că faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt sancționate de legea penală cu o pedeapsa mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, fiind sancționat în trecut cu sancțiuni administrative și condamnat în alte dosare penale pentru infracțiuni de furt calificat similare.
Instanța de fond a apreciat ca în condițiile în care inculpatul, dovedind o nesocotire totală a normelor sociale, a continuat și și-a amplificat în condițiile de mai sus activitatea infracțională, dovedind o perseverență infracțională deosebită, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Față de cererea formulată în sensul de a se institui măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța de fond a respins-o, în baza art. 136 alin.8 C. pr. pen., având în vedere modalitatea concreta de comitere a faptei și periculozitatea inculpatului, scopul măsurii preventive neputând fi atins doar prin obligarea acestuia la a nu părăsi localitatea, respectiv tara. Având în vedere pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului - evidențiat de aspectele menționate anterior - precum și împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani, a constatat că măsura preventivă dispusă prin încheierea penală nr. 16/2013 a Judecătoriei Turda este legală și temeinică și întrucât motivele arestării subzistă în continuare a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A. B. A. .
Față de cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 38515pc.1 lit.b C.p.p., va
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. B. A., împotriva încheierii penale f. nr. din_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
În temeiul art. 189 C.p.p., se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Valea R., ce se va avansa din F.M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 38515pc.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. B. A., (fiul lui Ion Aladar și D., ns. la data de_ în mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla) împotriva Încheierii penale f. nr. din_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
În temeiul art. 189 C.p.p., stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Valea R., ce se avansează din F.M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | S. | I. | N. B. A. -L. | I. |
GREFIER
L. B.
Red. 3 ex./A.L.I./D.M.
_
Jud.fond: V. M. B.
| ← Decizia penală nr. 111/2013. Mentinere arest preventiv | Încheierea penală nr. 469/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
