Decizia penală nr. 269/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ Nr.269/R/2013
Ședința publică din 24 iulie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. F.
Judecător: A. I. Judecător: L. C.
Grefier: A. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de recurenții-inculpați K.
A. și K. L. împotriva Încheierii penale fără număr din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv, inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează:
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul K. A.
, aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul ales, av. Cornoiu Teodorian, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și inculpatul K. L., aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Leahu M., cu delegație avocațială la dosar.
De asemenea, se prezintă domnul Gyorgyjakab Miklos, traducător autorizat de limba maghiară.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror R. A RĂD. NU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în vedere domnului traducător să traducă simultan inculpaților K. A. și K. L. tot ceea ce se discută în prezenta cauză.
La întrebarea instanței, inculpații K. A. și K. L. arată că își mențin recursurile promovat în cauză.
De asemenea, la întrebarea instanței, inculpatul K. L. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
În continuare, instanța întreabă participanții dacă au cereri de formulat sau excepții de ridicat, prealabile acordării cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Atât reprezentanta M. ului Public, cât și apărătorii inculpaților învederează instanței că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită instanței acordarea cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul participanților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului K. A. , solicită instanței, în principal, admiterea recursului formulat în cauză împotriva încheierii penale fără număr
din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de clientul său, desființarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună punerea de îndată în libertate a acestuia.
Inculpatul a declarat acest recurs întrucât a considerat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. De la momentul luării prezentei măsuri față de inculpat și până în prezent au trecut mai mult de 3 luni de zile, perioadă în care au fost administrate toate probele, iar inculpatul a fost audiat în fața instanței de fond. În aceste condiții nu se mai poate discuta despre menținerea acestei măsuri, având în vedere și dispozițiile art. 136 C.pen. care prevede că măsura arestării preventive poate fi dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecarea cauzei. În prezenta cauză nu au existat și nici nu există indicii cum că lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei, iar cu privire la buna desfășurare a procesului penal, arată că s-a procedat la audierea inculpaților care au recunoscut în întregime faptele reținute în sarcina lor, existând discuții doar cu privire la prejudiciul cauzat.
Instanța de fond prezintă aceeași motivare în fiecare încheiere având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv prezintă circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta a acceptat cu ușurință săvârșirea infracțiunii, fără însă a aduce argumente suplimentare.
Cu privire la motivarea ultimei încheieri privind legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, arată că judecătorul fondului a adus un singur argument în plus, și anume că inculpatul ar încerca să își minimalizeze contribuția la săvârșirea faptei. În acest sens, solicită instanței a avea în vedere declarațiile inculpatului K. A., din care se poate observa că în nici un moment inculpatul nu a încercat să își minimalizeze vinovăția.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că inculpatul K. A. nu are antecedente penale, că are o viață normală și că anterior săvârșirii faptei a avut un loc de muncă stabil.
Așa cum a afirmat și anterior, inculpatul recunoaște în întregime faptele săvârșite, însă solicită instanței a avea în vedere și starea de fapt din care rezultă în mod clar că inculpatul nu s-a implicat decât în sustragerea bunurilor, neavând nici o contribuție la vânzarea acestora.
S-a mai reținut că gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului este extrem de ridicată întrucât este vorba de mai multe acte materiale, însă consideră că aceste aspecte nu trebuie să conducă la concluzia că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu, urmând ca inculpatul să respecte toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanță și să se prezinte la fiecare termen de judecată în vederea lămuririi situației sale.
Apărătoarea inculpatului K. L. , solicită instanței, în principal, admiterea recursului formulat în cauză de către inculpat, casarea încheierii
penale fără număr din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună punerea de îndată în libertate a acestuia, apreciind că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
Totodată, solicită instanței a avea în vedere și faptul că urmărirea penală este finalizată, că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și că dorește să recupereze prejudiciul cauzat, în măsura în care acesta va fi dovedit.
Solicită instanței a se pronunța și asupra onorariului avocațial din oficiu, avansat din F.M.J.
Reprezentanta M. ului Public solicită instanței respingerea ca nefondate a ambelor recursuri declarate în cauză de către inculpații K. A. și
K. L. și în consecință menținerea încheierii penale atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prezintă pe scurt starea de fapt și încadrările juridice reținute în sarcina fiecărui inculpat, după care solicită instanței a avea în vedere atât gravitatea faptelor comise, cât și faptul că inculpatul K. a comis aceste fapte în condițiile în care mai are condamnări pentru fapte similare, astfel încât nu prezintă nici un fel de garanții cum că lăsat în libertate, nu ar încerca să împieteze buna desfășurare a procesului penal
În replică, apărătorul inculpatului K. A. , precizează că spera ca reprezentanta M. ului Public să aducă motive și argumente suplimentare care să impună menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, și nu acela de a asigura siguranța publică a cetățenilor, lucru care însă nu s-a întâmplat. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, învederează instanței faptul că, conform Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de judecată au obligația de a analiza situația personală a inculpatului cât mai în detaliu, precum și să indice care sunt motivele temeinice pentru care se impune privarea de libertate a inculpatului. În cazul de față trebuie avută în vedere vârsta inculpatului, lipsa experienței de viață a acestuia și faptul că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive a fost atins, chiar depășit.
Inculpatul K. A. , având ultimul cuvânt, învederează instanței că regretă faptele comise și că își asumă răspunderea pentru tot ce a făcut, iar timp petrecut în arest l-a ajutat să își dea seama care este calea cea bună.
De asemenea, precizează că în cazul în care se va dispune cercetarea sa în stare de libertate, va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanță.
Inculpatul K. L. , având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și că se angajează să respecte toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanță în cazul în care va fi cercetat în stare de libertate.
Instanța, dispune avansarea din fondurile speciale ale M. ului Justiției și Libertăților Cetățenești a onorariului cuvenit traducătorului autorizat de limba
maghiară, respectiv domnului Gyorgyjakab Miklos pentru traducerea simultană a dezbaterilor pentru inculpații K. A. și K. L., interpretul aflându-se la dispoziția instanței în intervalul orar 09:00-11:00.
T R I B U N A L U L
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că Judecătoria Cluj- Napoca, prin încheierea penală f.n.din_, în temeiul art.300/2 C.pr.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv față de inculpații
K. i L. și K. A. .
În baza art.300/1 al.3 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestului preventiv față de acești inculpați și au fost respinse solicitările acestora de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Potrivit art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență faptul că se mențin temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv, această măsură se justifică pentru fiecare inculpat în parte, pentru buna desfășurare a procesului penal impunându-se privarea de libertate în continuare a celor doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs cei doi inculpați, solicitând admiterea cererilor lor de înlocuire sau revocare a măsurii arestului preventiv, pe considerentul că au recunoscut comiterea faptelor lor, au colaborat cu organele de anchetă penală, obligându-se să respecte toate măsurile restrictive de libertate pe care le-ar impune instanța, deoarece ei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursurile declarate în cauză, tribunalul apreciază că sunt nefondate și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., le va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, în mod corect sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că luarea și menținerea acestei măsuri preventive față de inculpații K. i L. și K. A. a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare față de inculpați întrucât temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării impun și în continuare privarea lor de libertate. Probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv sesizările părților vătămate, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică, rapoarte de analiză
preliminare, adrese Orange, dovezi de ridicare-predare bunuri, procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, procese verbale întocmite cu ocazia vizionărilor înregistrărilor efectuate de camerele de supraveghere, declarațiile inculpaților, fișe de cazier judiciar, procese verbale de percheziție și planșe foto, declarațiile martorilor asistenți, autorizații de percheziții și interceptări, proces verbal de depistare, procese verbale întocmite cu ocazia efectuării unor acte premergătoare, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, referatele de evaluare întocmite pentru inculpații K. L. și K. A., precum și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, reflectă existența unor indicii care pot fi ușor echivalate cu motive verosimile de bănuială că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați.
Astfel s-a reținut ca îndeplinită condiția impusă de dispozițiile articolului 143 din Codul de procedură penală conform căreia luarea și implicit menținerea măsurii arestării preventive presupune în mod obligatoriu existența unor probe temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a propus arestarea sa.
Instanța de fond a apreciat că, în speță, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul Convenției cu privire la faptul că inculpații K. i L. și K. A. au săvârșit faptele pentru care s-a propus arestarea lor.
Cu privire la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Codul de procedură penală în ceea ce îi privește pe inculpați, care au fost reținute ca temei pentru luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, instanța a constatat că sunt în continuare îndeplinite cerințele legale menționate anterior deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă fiind mai mare de patru ani, iar lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a avut în vedere natura faptei de săvârșirea căreia sunt acuzați, numărul actelor materiale (nu mai puțin de șase) precum și circumstanțele concrete în care au fost comise acestea - pe timpul zilei, într-un loc public, de către două persoane, după o înțelegere și o pregătire prealabilă, după urmărirea părților vătămate în interiorul centrului comercial și fără a lua în considerare posibilitatea de a fi surprinși de către alte persoane - cei doi acționând după un plan bine pus la punct și având la îndemână aparatura electronică necesară blocării semnalului de închidere a portierelor.
Cu ocazia analizării gradului de pericol pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, instanța nu a neglijat circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia, dar nici relația apropiată de prietenie existentă între ei, dar și cu celelalte inculpate și cu martorii care urmează a fi audiați. Cu privire la inculpatul K. i L., instanța de fond a reținut că acesta a fost condamnat anterior pe teritoriul României prin sentința penală nr. 887/2011 a Judecătoriei Târgu Mureș - așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar depusă la dosar la fila 57 - pentru comiterea unor fapte asemănătoare, instanța de judecată aplicându-i o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Din fișa de cazier obținută de la autoritățile maghiare a rezultat că acest inculpat a mai fost condamnat în Ungaria de trei ori pentru săvârșirea unor infracțiuni patrimoniale (tăinuirii în valori mai mari și furt de valori semnificative cu viol de bunuri), dar și a infracțiunilor de fals în acte private, de credite și de neplata pensiei de întreținere. Pentru executarea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de neplata alocației de întreținere a copilului, de încălcare a achitării creditului, abuz de încredere împotriva încrederii publice și de fals în acte publice, pronunțată de Judecătoria Orașului Balassagyarmat sub numărul 2B661/2007/27 din data de_, autoritățile maghiare au emis mandat european de arestare.
Prin sentința penală nr. 69/2013 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în dosar nr. SZV.100/2010 din_, întemeiat pe hotărârea judecătorească pronunțată de Judecătoria Orașului Balassagyarmat sub numărul 2B661/2007/27 din data de_, dispunând amânarea predării inculpatului K. i L. către autoritățile judiciare din Ungaria după terminarea procesului penal care face obiectul prezentului dosar penal, iar în caz de condamnare, după terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. În temeiul art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004 a fost dispusă arestarea în vederea predării a inculpatului
i L. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Având în vedere cele menționate anterior cu privire la antecedentele penale ale inculpatului K. i L., instanța de fond a apreciat că toate acestea vin să confirme și mai mult aplicabilitatea principiului conform căruia comportamentul anterior reprezintă cel mai bun predictor pentru conduita viitoare a unei persoane, situație în care apreciază că punerea lui în libertate ar reprezenta atât o încurajare a acestuia în menținerea conduitei infracționale, cât și a celorlalte persoane predispuse la săvârșirea de infracțiuni.
În plus, având în vedere faptul că unul dintre bunurile care figura pe numele co-inculpatei D. K. a fost înstrăinat în urmă o scurtă perioadă de timp la un apropiat al inculpatului K. i L., instanța a considerat că în acest mod se încearcă diminuarea în mod intenționat a activului patrimonial în scopul reducerii șanselor de recuperare a prejudiciului reținut în sarcina lor prin actul de acuzare.
Cu privire la inculpatul K. A., instanța de fond a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, însă comportamentul și atitudinea lui denotă un pericol social ridicat, având în vedere ușurința cu care a acceptat implicarea în săvârșirea de infracțiuni fără a se gândi la consecințele adoptării unui astfel de hotărâri, convins fiind că nu i se va întâmpla nimic deoarece și-a luat toate măsurile de precauție. În plus, din ultima declarație pe care acesta a dat-o în fața instanței reiese în mod evident faptul că nu își asumă decât la nivel declarativ responsabilitatea comiterii faptei pentru care este judecat, încercând să minimalizeze contribuția sa la săvârșirea acesteia (ex. inculpatul insistă în sublinierea faptului că singura modalitate de implicare a sa în comiterea faptelor a fost reprezentată de pătrunderea în interiorul autovehiculelor, fapt contrazis de
chiar informațiile oferite ulterior prin care arată că a urmărit părțile vătămate pentru a se asigura că nu se află în apropiere, că a fost împreună cu K. i L. în momentul în care acesta a valorificat bunurile către martorul Bociardi Mihaly, dar și că unul dintre laptop-urile descoperite la domiciliul său în urma desfășurării percheziției a provenit de la co-inculpat, respectiv dintr-un schimb pe care acesta din urmă l-a făcut cu unul dintre bunurile sustrase).
Toate acestea au întărit instanței de fond convingerea că odată puși în libertate, există riscul ca inculpații să influențeze în mod negativ derularea procesului penal, atât prin ascendentul pe care îl au asupra co-inculpatelor (cu care au o relație de concubinaj), dar și prin relația apropiată pe care o au cu unii dintre martorii care urmează a fi audiați în cauză.
Din toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat just și corect că în speță nu se impune luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara - motiv pentru care va respinge cererea apărătorilor acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara - și că temeiurile care au impus luarea și menținerea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent, motiv pentru care se impune menținerea stării de arest luată față de ei.
Pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond va fi păstrată în totalitate, prin respingerea recursurilor promovate în cauză.
Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu pentru inculpatul
i L., în sumă de 100 lei, cuvenit av. Leahu M., s-a suportat de la FMJ.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., fiecare dintre inculpați va fi obligat să plătească câte 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În temeiul articolului 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații K. A., fiul lui P. și T., născut la_, deținut în Penitenciarul Gherla, și K. L., fiul lui
și P. M., născut la_, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În temeiul art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu pentru inculpatul K. L., în sumă de 100 lei, cuvenit av.Leahu M., se suportă de la FMJ.
În temeiul articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească câte 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. F. A. I. A. T.
Plecată C.O., semnează Grefier șef secție penală
L. C.
Red.A.I./Dact.A.I.
_, 2 ex.
| ← Decizia penală nr. 116/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 214/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
