Decizia penală nr. 111/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a7
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 111/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: S. M. Judecător: I. D. H.
Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. ușan D. din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj
S-au luat în examinare recursurile formulate de inculpații K. E., K. I., K. S. P., K. T., K. R. I., F. N. A., K. L. I., B. I. -G.
, împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați K.
I., K. E., K. Sanduca, K. T., K. L. I., K. R. I., F. N. A., asistat de av. desemnat din oficiu P. Mircea și recurentul inculpat B. I. G., asistat de av. ales Sas Garofița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, recurentul inculpat K. S. P., depune la dosarul cauzei un memoriu.
La solicitarea instanței nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Având cuvântul asupra recursului formulat, apărătorul recurenților inculpați, av. P. Mircea, solicită instanței, în principal revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. la art. 145 Cod procedură penală sau 145, ind. 1 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În fapt la data de_ a fost luată măsura arestării preventive față de recurenții inculpați, instanța întemeindu-și hotărârea pe dispozițiile art. 148, alin. 1, lit. b, e, și f, Cod procedură penală, ulterior pe parcursul procesului penal instanța dispunând prelungirea măsurii arestării preventive. Prin încheierea din data de _
, Judecătoria Zalău a dispus menținerea măsurii arestării preventivă față de toți inculpații în temeiul art. 148, alin. 1, lit. e și f Cod procedură penală. Apreciază însă, că la acest moment nu există nici un temei pentru ca măsura arestării preventive să fie menținută, astfel că se impune lăsarea în libertate a inculpaților. cu privire la temeiul art. 148, alin. 1, lit. e Cod procedură penală, consideră că nu există date din care să rezulte că inculpații exercită presiuni asupra persoanelor vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta. Mai mult decât atât,
textul de lege se referă în mod expres la inculpați și la exercitarea din partea acestora a unor presiuni, ori recurenții inculpați și-au petrecut ultimele 8 luni de zile în arest preventiv. cu privire la gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, CEDO, în cauza Al Akidi c/a Bulgariei a admis faptul că gravitatea faptei comise poate fi unul dintre motivele care să justifice menținerea unei persoane în stare de arest preventiv. totuși, Curtea a considerat că gravitatea faptei nu poate justifica prin sine însăși menținerea unei persoane în arest preventiv . S-a reținut ca temei pentru menținerea măsurii arestării preventive textul de lege prev. de art. 148, alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Cu privire la prima teză a art. 148, alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv cazul în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de patru ani, condiția este îndeplinită în prezenta cauză însă este bine cunoscut faptul că pentru majoritatea infracțiunilor legea prevede o pedeapsă mai mare de patru ani închisoare. Totodată, textul de lege prevede și condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că deși anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică care să justifice arestarea preventivă cel puțin o perioadă de timp, acest motiv nu poate fi considerat pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea persoanelor reținute ar crea un pericol real pentru ordinea publică. Existența unui pericol pentru ordinea publică care să justifice menținerea unei persoane în stare de arest preventiv nu trebuie să se refere la o ordine publică abstractă, instanța trebuie să justifice în termeni concreți prin ce se manifestă acea atingere a ordinii publice. În cauza Letellier c/a Franței, CEDO a statuat faptul că în circumstanțe excepționale, prin gravitatea deosebită a faptelor și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp. În prezenta cauză a trecut o perioadă de aproximativ 8 luni de detenție iar în cea ce privește gravitatea faptelor și reacția publicului, legiuitorul a apreciat, prin instituirea unor limite de pedeapsă relativ reduse în raport cu limitele prevăzute pentru alte infracțiuni contra libertății persoanei, că acestea reținute recurenților inculpați, nu prezintă o gravitate sporită, iar reacția publicului în mod evident a fost mult estompată odată cu trecerea celor 8 luni de zile. În sensul că pericolul impactului negativ asupra opiniei publice descrește odată cu disiparea efectului produs de șocul inițial s-a pronunțat CEDO în cauza Degeratu c/a României. Menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați nu trebuie să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate dacă nu mai există un pericol, în special cel de sustragere a inculpatului de la procesul penal. Totodată, menținerea măsurii arestării preventive pentru o perioadă lungă de timp instituie o prezumție de culpabilitate care este în totală contradicție cu prezumția de nevinovăție prev. de art. 5, ind. 2 Cod procedură penală. Perioada petrecută de recurenții inculpați în arest a depășit cu 2 luni minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, astfel cum au fost ele formulate în motivele de recurs, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. la art. 145 Cod
procedură penală sau 145, ind. 1 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătoarea recurentului inculpat, B. I. G., av. Sas Garofița solicită instanței admiterea recursului formulat și modificarea încheierii penale din data de_, cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea în libertate a recurentului inculpat cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu poate spune că există temeiuri noi care să justifice menținerea arestării. Apreciază necesar luarea acestei măsuri raportat la circumstanțele personale ale fiecăruia recurent inculpat. Recurentul inculpat B. I. G. a fost condamnat, iar toate părțile vătămate față de care a fost reținută fapta imputată inculpatului au fost audiate, raportat la acestea, nu se mai poate reține că acesta ar putea influența părțile vătămate sau buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, arată apărătoarea recurentului inculpat, nu există temei care ar putea să inducă ideea că odată lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni. Acesta nu are antecedente penale și cu privire la durata rezonabilă a arestului preventiv, apreciază că aceasta a depășit cu mult durata rezonabilă . la fel pericolul social concret pentru ordinea publică nu mai este de natură să justifice măsura arestului preventiv. Raportat la prevederile art. 136, alin. 8 Cod procedură penală, arată apărătoarea recurentului inculpat, acestea nu pot fi ignorate, acestea trebuie coroborate cu jurisprudența CEDO, care obligă judecătorul să analizeze posibilitatea pronunțării unei alternative la măsura arestului preventiv, cu obligarea la alte măsuri preventive mai puțin restrictive cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu privire la pericolul social concret, instanța trebuie să se raporteze și față de circumstanțele personale ale inculpatului precum și de faptele reținute în sarcina acestuia. Activitatea infracțională a recurentului inculpat este redusă, de asemenea și numărul de fapte reținute în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, raportat la recurentul inculpat B. I. G., solicită admiterea recursului și modificarea încheierii penale din data de_, cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea în libertate a recurentului inculpat cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror B. ușan D., având cuvântul asupra recursului formulat, solicită instanței respingerea recursului formulat, apreciind că dacă instanța de judecată constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, dispune prelungirea acestei măsuri. Apreciază că la acest moment temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în continuare. Din actele de urmărire penală, precum și din declarațiile părților vătămate, rezultă gravitatea faptelor reținute în sarcina recurenților inculpați, modalitatea gravă de realizare a acestor infracțiuni precum și periculozitatea infracțiunilor și a inculpaților. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 143 Cod procedură penală și prevederile art. 68 Cod procedură penală, existând temeiuri și chiar probe care demonstrează vinovăția recurenților inculpați. Cu privire la pericolul public, apreciază că și acesta subzistă în continuare, având în vedere lunga activitate infracțională. Consideră că sunt întrunite și condițiile arătate de CEDO care în motivația mai multor decizii arată că gravitatea unei infracțiuni, raportat la persoana inculpatului poate justifica luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acesteia pentru a preveni comiterea de
noi infracțiuni. De asemenea consideră că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 5 al CEDO cu privire la durata rezonabilă a arestării preventive. Pentru aceste considerente, solicită judecarea recurenților inculpați în stare de arest.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat K. I., solicită instanței judecarea în stare de libertate, învederând că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
Recurentul inculpat K. T., având ultimul cuvânt învederează că îți însușește concluziile formulate de apărătorul său, solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că are copii, familie, și se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
Recurentul inculpat K. R. I., având ultimul cuvânt învederează nu a dat bani cu camătă, are copilul bolnav, și lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat F. N., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate, are copii minori acasă, nu s-a găsit nimic la el acasă la momentul efectuării percheziției, locuind cu părinții săi.
Recurentul inculpat K. S., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate, are copii acasă care au nevoie de el, a recunoscut fapta că a împrumutat bani dar nu așa cum s-a arătat. Învederează că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
Recurentul inculpat B. G., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate, învederând că nu prezintă pericol social, vrea să fie cu părinții și cu copii, și lasă la aprecierea instanței.
Recurenta inculpată K. E., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate, învederând că este bolnavă.
Recurenta inculpată K. L. I., având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea în stare de libertate, învederând că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, din Dosar nr.11/D/P/2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul K. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul K. E.
, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul K. S. -P., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul K. L.
I., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul K. R. -I., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art.
3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul K. T., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.P., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 41 alin.2 C.p., art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 41 alin.2 C.p, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; inculpatul B. I. G., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; inculpatul F. N. -A., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p., art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., și în stare de libertate, punându-se în mișcare acțiunea penală, inculpatul K. SAROLTA, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p.; art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; inculpatul V. M. K., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.P.; art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.P.; art. 194 alin. 1 C.Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.P.; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; inculpatul S. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p.; art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; art. 246 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p., inculpatul C. SA, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323, alin. 1, C.P.; art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; art. 246 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
În esență s-a reținut că inculpații K. I. și K. E. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate B. I., D. O., D. A., D. L. I.
, D. M., D. R. V., H. h G., G. R., K. I. M., K. K. E.
, L. D., L. M., L. M., L. Olga R., L. L. A., V. E. ,
N. C., R. I., R. Andrea I., V. I., V. M., V. M., V. V.
, L. N., G. A., Korosi Matild, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali S. V. si C. A. -S. .
Inculpații K. S. P. și K. L. I. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate B. G. C., B. I., D. A., B. E., G. M., K.
E., L. C. S., L. L. A., Lacatos A. S., L. P., N. A.
, P. C. F., G. R., V. E., N. C., L. Olga R., A. I.
, L. R., R. Anișoara V., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, dobânda percepută fiind de
100%, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali S. V. și C. SA .
Inculpatul K. T. a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate G.
, L. I., N. C., R. I. M., R. SA, H. G. iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul acelorași factori poștali Ș. V. și ChiȘ SA .
Inculpatul K. R. I. a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate
R. L. M., L. I., Opriș Ș. an(moștenitor T. Florentina), R. S.
A., B. I., L. P., L. L. A., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali mai sus menționați.
În esență s-a reținut că inculpatul B. I. G. a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate G. M., K. K. E., L. D., V. V., V. Brăduț, V. E., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali.
Inculpatul F. N. A. a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate R. I. M., P. Melania Minodora, Lingurar Silvia, G. A., K.
K. E., B. I., V. M., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali mai sus menționați. Prin propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj înregistrată la data de_ sub nr._ s-a solicitat judecătorului să dispună luarea măsurii arestării preventive față de inculpații K. E.
, K. I., K. S. P., K. L. I., K. T., B. I. G., K. R. I. și F.
N. A. .
La baza propunerii de arestare preventivă a inculpaților au stat dispozițiile articolului 143 și articolului 148 lit. b, e și f din Codul de procedură penală.
Prin încheierea penală nr. 17/A/_ , pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Z., a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților K. E., K. I., K. S. P., K. L. I., K. T., B. I. G., K. R. I. și F. N.
A. în temeiul art. 149 ind.1 și articolului 148 lit. b, e și f din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile (_ -_ ).
Prin încheierea penală nr. 23/A/_, nr. 28/A/_ , nr. 36/A/_ , s- a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților în mod succesiv cu câte 30 de zile, până la data de_ inclusiv. Prin încheierea de ședință din data de _ instanța a constatat că arestarea preventivă a inculpaților s-a făcut cu respectarea legii și în mod temeinic iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de
libertate, sens în care în baza art. 300 indice 1 alin 1,3 C.p.p. rap la art. 160 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Prin încheierea de ședință din data de _ instanța a constatat că arestarea preventivă a inculpaților s-a făcut cu respectarea legii și în mod temeinic iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, sens în care în baza art. 300 indice 2 C.p.p. rap la art. 160 ind.b alin.3 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. De asemenea, prin încheierea penală din data de _ s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților în baza art. 300 indice 2 C.p.p. rap la art. 160 ind.b alin.3 C.p.p.
Prin încheierea de ședință din data de _, instanța a constatat că arestarea preventivă a inculpaților s-a făcut cu respectarea legii și în mod temeinic iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, sens în care în baza art. 300 indice 2 C.p.p. rap la art. 160 ind.b alin.3 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva încheierii penale din data de _ a Judecătoriei Z., au declarat recurs inculpații K. E., K. I., K. S. P., K. T., K. R. I., F. N.
A., K. L. I., B. I. -G., pentru motivele susținute pe larg de apărătorii lor, în ședința de azi.
Recursul nu este întemeiat, raportatat la complexitatea cauzei și pericolul pe care l-ar prezenta inculpații, atât pentru ordinea publică, în general cât și pentru buna desfășurare a procesului penal, în special, prin lăsarea acestora în libertate, la acest moment procesual, prima instanță apreciind în mod corect că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații: K. E., K. I., K. S. P., K. L. I., K. T., B. I. G. ,
K. R. I. și F. N., se mențin și impun în continuarea privarea acestora de libertate.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 C.p.p. instanța reține că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.68 ind.1 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată: declarații părți vătămate, declarații martori, procese- verbale de percheziție, interceptare și supraveghere operativă, înscrisuri.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox, Campbell și Hartley C. Marii Britanii, Hot. din 30 aug. 1990, parag. 31 -32). Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea faptelor principale și a celor probatorii în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parag.1 lit.c și parag.3 din C.E.D.O., cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art.136 alin.6 C.p.p.
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a fiecăruia dintre cei opt inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Instanța a avut în vedere în analiza ambelor aspecte, natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Instanța arată faptul că prin modalitatea concretă de săvârșire a faptelor imputate inculpaților, respectiv lipsirea victimelor de prestațiile sociale de care beneficiază, sigurele surse de venit pentru multe dintre acestea cu consecințe asupra condițiilor de trai al acestora și familiilor lor și asupra comportamentului victimelor în cadrul comunității din care fac parte, fiind nevoite chiar să recurgă la activități ilicite pentru a obține resurse minime de subzistență, se poate susține faptul că este afectat pe lângă interesul privat al persoanelor vătămate și interesul general, netrebuind trecut cu vederea nici faptul că obiectul derivat al infracțiunilor imputate inculpaților îl reprezintă sume de bani provenite din prestații sociale, din resurse financiare publice a căror scop și utilitate a fost deturnat prin săvârșirea de către inculpați în formă continuată și împotriva unui număr semnificativ de părți vătămate a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Instanța apreciază că infracțiunile de constituire sau aderare la un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, cămătărie și șantaj în împrejurările concrete ale speței, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art.5 parag.1 lit.c și parag.3 C.E.D.O.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, faptele pentru care sunt cercetați inculpații întrunesc toate elementele menționate. Din modul de acțiune a fiecăruia dintre cei opt inculpați, tipul victimelor vizate de aceștia (persoane ce prezintă incapacitate fizică sau psihică de a reacționa sau a se apăra, persoane ce provin din familii sărace, numeroase, lipsite de educație și cu un nivel de inteligență scăzut), durata în timp a săvârșirii faptelor, consecințele deosebit de grave asupra victimelor, familiilor acestora și cu repercusiuni asupra vieții sociale și siguranței comunității din care fac parte victimele și inculpații, se desprinde, fără îndoială, concluzia existenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică, prima instanță nu a trecut cu vederea nici percepția pe care părțile vătămate și martorii audiați în cursul urmăririi penale, - astfel cum reiese din declarațiile acestora - o au cu privire la faptul că inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională sub protecția autorităților locale și a organelor de poliție locale, aceștia susținând faptul că împotriva inculpaților nu s-au luat de-a lungul timpului îndelungat în care inculpații au exercitat amenințări și violențe asupra victimelor pentru recuperarea împrumuturilor cu dobândă acordate, măsuri
coercitive, iar punerea în libertate a inculpaților în această fază incipientă a cercetării judecătorești nu ar face decât să întărească această convingere a părților vătămate și a comunității din care fac parte.
Instanța mai subliniază aici faptul că noțiunea de pericol public concret nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată ci semnifică un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzații grave sunt cercetate în stare de libertate și astfel datele certe nu trebuie să privească exclusiv riscul producerii unor revolte manifestate public, incidente violente sau săvârșirii de către inculpați a altor fapte penale. Toate aceste elemente au întărit convingerea instanței că cercetarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la datele existente privind exercitarea unor presiuni asupra părților vătămate și încercarea unor înțelegeri frauduloase, temei prevăzut de art.148 lit.e C.p.p., instanța a menționat că și la acest moment procesual deține date referitoare la existența unei suspiciuni rezonabile privind influențarea părților vătămate de către rude și apropiați ai inculpaților, respectiv datele ce se desprind din declarațiile părților vătămate: L. Olga R. (f.19 - 24 vol. XVIII), V. E. (f.31 -36 vol. XVIII), L. D. (f.37 - 38 vol. XVIII), G. A. (f.43-44 vol. XVIII ).
Aceste declarații se coroborează cu datele cuprinse în procesul-verbal de investigații din data de_ depus la dosar (f.186 vol. XXVI ) cu privire la faptul că numiții B. I., tatăl inculpatului B. I. G. și numiții K. I. M., I.
N. și B. Dionisie, fiul, respectiv ginerii inculpaților K. I. și K. E., în repetate rânduri, sub diferite forme de constrângere fizică și psihică ori corupere cu sume de bani și produse alimentare au încercat să determine părțile vătămate și părțile civile să dea declarații mincinoase în fața instanței iar părțile civile să-și retragă constituirile de părți civile.
La dosarul cauzei a fost depus de asemenea un proces-verbal întocmit de către persoana împuternicită să execute mandatele de aducere ale părților vătămate V.
V. și Vraga I., părți vătămate care și-au modificat în fața instanței declarațiile în favoare inculpaților negând veridicitatea celor declarate în cursul urmăririi penale (f. 331, 334 vol. XXVII), proces-verbal în care se arată că părților vătămate li s-a oferit imediat după ieșirea din sediul Judecătoriei Z., țigări și produse alimentare de către ginerele I. F. și fiul Kiș soților Kiș I. și Kiș E. . (f. 370 vol. XXVII).
De asemenea, schimbarea radicală a poziției părților civile și părților vătămate precum și a inculpaților Ș. V. și C. S., care și-au modificat în fața instanței declarațiile date în cursul urmăririi penale, față de acuzațiile inițiale aduse inculpaților unele dintre părțile civile retrăgându-și acțiunile civile, reprezintă un indiciu al existenței unei anumite influențe asupra acestora cu privire la schimbarea atitudinii procesuale. Suspiciuni rezonabile cu privire la existența presiunilor asupra părților vătămate din partea inculpaților prin intermediul rudelor acestora, se desprind și din analiza sumară a declarațiilor părților vătămate care și-au modificat declarațiile și care aduc în fața instanței aceleași argumente și au aceleași explicații cu privire la motivele pentru care există contradicții între declarațiile lor.
În aceste condiții, pe bună dreptate prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un risc sporit de amplificare a măsurilor și actelor
de constrângere și corupere a părților vătămate și a coinculpaților judecați în stare de libertate.
Mai trebuie arătat, în plus, că deși părțile vătămate au fost audiate în faza de urmărire penală, în faza de judecată există posibilitatea invocării și reținerii unor motive de nulitate absolută a acestor mijloace de probă fapt ce ar impune înlăturarea probei astfel că., și din acest motiv ascultarea în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate a tuturor părților vătămate în faza cercetării judecătorești este esențială pentru buna desfășurare a procesului și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul obiectiv.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică a punerii inculpaților în libertate, instanța mai arată că existând indicii cu privire la faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, faptele derulându-se pe perioadă lungă de timp cu o relativă ritmicitate, că valoarea prejudiciului este mare, măsura arestării se impune a fi menținută.
Caracterul suficient și pertinent al motivelor pentru care a fost dispusă arestarea preventivă nu s-a atenuat prin trecerea timpului, având în vedere că la acest moment procesual nu au fost ascultate toate părțile vătămate și martorii și apar în continuare probe și indicii privind exercitarea de presiuni asupra părților vătămate.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 C.p.p. privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, respectiv pentru buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească, la dosarul cauzei existând date certe cu privire la încercarea de influențare a depozițiilor părților vătămate de către rude ale inculpaților arestați.
De asemenea instanța de fond a apreciat corect că prin cele 8 luni de arestare preventivă a inculpaților ( reținuți pentru 24 de ore în data de_ și apoi arestați preventiv la data de_ ) nu este depășită durata rezonabilă a arestării preventive prin raportare la dispozițiile art.5 parag.3 CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Labita C. Italiei, Hot. din 6 apr. 2000, p.152 și urm., cauza Contrada C. Italiei, Hot. din 24 aug. 1998, p.51 -57).
Termenul rezonabil prevăzut de norma mai sus menționată se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată (dies a quo) și se sfârșește la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă (dies ad quem). Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, (cauza Allenet de Ribemont c. Franței, hotărârea din 10 februarie 1995, în § 47 ) a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și miza procesului.
Esențial în hotărârea instanței este criteriul referitor la complexitatea cauzei, numărul foarte mare de părți vătămate și de acte materiale reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare determinând administrarea unui probatoriu complex și de asemenea, impunându-se luarea tuturor măsurilor legale, raportat la împrejurările speței, respectiv existența unor indicii temeinice cu privire la exercitarea de către membrii familiilor inculpaților a unor presiuni și încercări de
influențare a părților vătămate în sensul modificării declarațiilor date în cursul urmăririi penale prin acte de amenințare, pentru garantarea aflării adevărului.
De asemenea, miza procesului este una însemnată având în vedere rezonanța socială a activității infracționale a inculpaților, faptele acestora aducând atingeri grave asupra condițiilor de viață în comunitatea din care fac parte părțile vătămate și inculpații. Din declarațiile părților vătămate și martorilor reieșind faptul că victimele în număr foarte mare și de asemenea cu familii numeroase au fost lipsite de prestațiile sociale de-a lungul mai multor ani, acesta fiind singurele venituri constante ale acestora, fiind puse în situația de a nu avea cu ce își întreține copii și fiind nevoite să practice cerșetoria sau chiar să se dedea la acte infracționale.
În analiza duratei rezonabile a arestării preventive, instanța menționează și faptul că, în speță, cauza se judecă cu maximă celeritate raportat la complexitatea ei și posibilitățile obiective de fixare a termenelor de judecată, neexistând perioade de inactivitate a organelor judiciare în care lipsirea de libertate a inculpaților să nu fie justificată.
Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă fără echivoc că cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni este justificată de existenta unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, riscul sustragerii de la anchetă sau judecată, riscul unei înțelegeri secrete între coacuzați, riscul de presiuni asupra martorilor, săvârșirea de noi infracțiuni ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Față de situația familială pe care inculpații K. S. P., K. L. I., K. R.
I., K. T., B. I. G., F. N. A., au relevat-o, instanța reține că privarea lor de libertate are o influență negativă atât asupra situației materiale a familiei, cât și asupra celei afective, însă aceste împrejurări existau încă înainte de a începe punerea în operă a planului infracțional și înainte de începerea procesului penal, iar inculpații trebuiau să le aibă în vedere încă de la început.
Față de problemele de sănătate pe care inculpații K. I., K. E., B. I.
, le-au relevat, instanța reține că potrivit art. 139 indice 1 C.p.p., în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a P. elor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice. Prin urmare posibilitățile urmării unor tratamente medicale în raport cu bolile prezentate de inculpați sunt îndeplinite și pot fi pe deplin asigurate și în stare de arest preventiv a inculpaților. În cauze cum sunt, Kudla contra Poloniei sau Hurtado contra Elveției, Curtea Europeeană a arătat că asistența medicală disponibilă în spitalele din locurile de deținere nu poate fi întotdeauna la același nivel ca în cele mai bune unități spitalicești din sistemul public da sănătate însă, cu toate acestea, statul trebuie să asigure sănătate și bunăstarea persoanelor private de libertate prin furnizarea asistenței medicale. Art.3 din Convenție nu stabilește o obligație generală de eliberare a persoanelor pe motiv de sănătate ci impune obligația statului de a proteja starea de sănătate a persoanei private de libertate. De altfel, starea de sănătate nu poate constitui un motiv exclusiv de lăsare în libertate sau de punere în libertate a unui inculpat, examinarea criteriilor în alegerea măsurii
preventive se realizează în mod plural, ținându-se cont în mod coroborat de toate criteriile legale.
În concluzie, instanța apreciază în mod just că atâta timp cât nu există rapoarte medicale privind faptul că bolile de care suferă inculpații nu pot fi tratate în penitenciar în continuare și probe privind faptul că inculpații sunt supuși unor pericole sau încercări de o intensitate care să depășească nivelul de suferință inerent detenției, apărările inculpaților nu pot convinge instanța cu privire la punerea în lbertate pentru motivele invocate.
Instanța mai arată faptul că, apărările formulate de inculpatul B. I. G., prin apărător, referitoare la numărul redus de acte materiale reținute prin rechizitoriu în sarcina sa și comportamentul său anterior arestării, sunt nefondate, aceste aspecte nu justifică punerea sa în libertate la acest moment, având în vedere motivele mai sus arătate pentru care instanța apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a tuturor celor 8 inculpați, numărul actelor materiale diferit reținut în sarcina inculpaților nefiind un criteriu determinant în analiza legalității și temeiniciei stării de arest preventiv atâta timp cât instanța apreciază că activitatea infracțională a fiecăruia dintre inculpați în ansamblul duce, alături de celelalte împrejurări analizate mai sus, la formarea convingerii instanței că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest moment procesual, instanța reține, în mod justificat, că pentru considerentele avute în vedere, atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților, cât și la momentul menținerii arestării preventive, cât și pentru considerentele pe larg prezentate cu ocazia soluționării prezentei cauze, că se mențin temeiurile de drept prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală și este incident și temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. e Cod procedură penală astfel că singura măsură necesară și suficientă pentru realizarea scopului procesului penal rămâne măsura arestării preventive luată față de inculpații K. E.
, K. I., K. S. P., K. L. I., K. T., K. R. I., B. I. G., F. N.
A. .
Încheierea atacată fiind așadar temeinică și legală, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inc. K. I., K. E., K. S., K. L. I., K. T., K. R. I. ,
F. N., și Bolog G., împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. G. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe restul inculpaților, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inc. K. I., K. E., K. S.
, K. L. I., K. T., K. R. I., F. N., și Bolog G., împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul B. G. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe restul inc. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei
reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la sediul instanței, azi, _
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |||
T. C. | M. | S. | H. | I. | D. |
Grefier,
D. M. J.
Red.MS/_
Dact.MJD/_
Ex.10/com. 8 ex.
| ← Decizia penală nr. 532/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 105/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
