Decizia penală nr. 532/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /A1
DECIZIA PENALĂ NR. 532/R/2013
Ședința publică din 16 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
: I. | M. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul K. I., împotriva încheierii penale din data de 27 martie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului K. I., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care ar putea pune în primejdie viața sau integritatea corporală a persoanei, prev.de art.1/1 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174,art.175 alin.1 lit.i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător desmenat din oficiu, av.F. Oltița, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în prezent și nu au apărut elemente noi care să impună menținerea stării de arest. Mai mult, consideră că nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar
impieta buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, nun există date că ar influența părțile din dosar în condițiile în care acesta a recunoscut în totalitate faptele săvârșite. Solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului în sensul că din raportul de expertiză medico legală rezultă că acesta are discernământul diminuat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate. Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.136, art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., existând date certe că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată. Solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului care este
recidivist și consumator de alcool. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul K. I., având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării lui în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 27 martie 2013 de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 rap. la art.160/b C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă anterior față de inculpatul K. I.
, fiul lui I. și Ana, născut la data de_ în C. -Napoca, jud. C., deținut în prezent în Arestul IPJ C., măsură care a fost menținută în continuare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.1/C/02.0. pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. I. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 2 ianuarie 2013 și până la data de 30
ianuarie 2010, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, incriminată de art.20 C.pen. rap. la art.174 al. 1 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. Arestarea preventivă s-a dispus în temeiul art.143 și art.148 alin.1 lit. f C.pr.pen. iar măsura a fost prelungită succesiv prin încheierea penală nr. 10/C/2013 din data de_ a Tribunalului C. și prin încheierea penală nr. 23/2013 din data de_ a aceleiași instanțe.
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174 al. 1, art.175 al. 1 lit. i C.pen. și purtare fără drept a cuțitului în locuri sau împrejurări în care ar putea pune în primejdie viața sau integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 1/1 al.1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art.33 lit. a și art. 37 lit.a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență că în data de_, în jurul orelor 4,00, în timp ce se afla în locuința numitului Dezmirean A. V. din mun. C. -Napoca, str. Calea Dezmirului f.n., județul C., în cursul unor altercații avute cu persona vătămată H. A., pe fondul băuturilor alcoolice consumate, i-a aplicat acesteia o lovitură cu un cuțit în zona toracică spate, cauzându-i leziuni corporale, care potrivit concluziilor preliminare întocmite de
I.M.L. C. -Napoca, i-au pus în primejdie viața și necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Conform art. 300/1 C.p.pen. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând în consecință, la acest moment procesual, instanța constată că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite condițiile art. 143 C.pen., în sensul că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina inculpatului, fiind relevante sub acest aspecte probele și mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei.
În acest sens, se constată din materialul probator aflat la dosar că există indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, respectiv pot fi avute în vedere procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procesele-verbale de constatare încheiate de organele de
2
cercetare penală, concluziile preliminare întocmite de IML C., conform cărora, numitul H. A. prezintă leziuni traumatice toracice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător și care necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile de recunoaștere date de inculpat.
Pe de altă parte, în privința temeiului prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen. apreciem că sunt îndeplinite ambele cerințe cuprinse în acest text de lege, având în vedere că pentru infracțiunea de tentativă de omor dedusă judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, considerăm că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce rezultă atât din gravitatea concretă a faptei pentru care inculpatul este cercetat, concretizată în modalitatea și împrejurările de săvârșire, consecințele produse, dar și din circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care este recidivist, fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii.
Atitudinea inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, urmează a fi avută în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, în măsura în care, stabilindu-se vinovăția inculpatului, acesta va răspunde penal iar în privința stării sale de sănătate, raportul de expertiză medico legală psihiatrică întocmit în cauză a stabilit că acesta are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat recomandându-se măsuri conform art. 113 C.pen. Totodată, raportat la diagnosticul stabilit în acest act medico legal și la împrejurarea că inculpatul obișnuiește să consume alcool, într-un astfel de context fiind comisă și infracțiunea de tentativă la omor calificat supusă judecății în prezentul dosar, apreciem că lăsarea acestuia în libertate nu este oportună nici din perspectiva riscului comiterii altor infracțiuni.
Ca atare, la acest moment, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului K. I., conform art. 300/1 C.p.pen., instanța apreciază că la dosar există indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor pentru care este trimis în judecată iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind evident că faptele reținute în sarcina sa au o rezonanță socială negativă, ceea ce impune riposta fermă a autorităților statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul inculpatul K. I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea măsurii nu au apărut.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil și nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
3
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.pr.penală, iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală la câte 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. I. împotriva încheierii penale din 27 martie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | H. | V. | V. | A. | I. M. |
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./3 ex./_ . Jud.fond: A. Ț. .
4
| ← Decizia penală nr. 214/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 111/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
