Decizia penală nr. 107/2013. Abuz în serviciu în formă calificată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 107/R/2013
Ședința publică din 24 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul P. ui de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea vătămată C. A. S.A. B. împotriva deciziei penale nr. 2/A/_, privind pe inculpații C. L., C. A. V. ,
O. și G. B. .
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursurilor, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților de a formula și depune concluzii scrise, la acest termen de judecată.
C U R T E A
Pr in Sen tinț a pen al ă nr. 16/2010 pronunț ată de Judec ător ia Becle an îndosarul nr._ s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de către inculpatul C. L. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, respectiv din infracțiunea prev. de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.
g) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și a art. 33 lit. a) Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului C. L.
fiul lui Octavian și V., născut la data de_, în localitatea Ludișor,
județul B., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor ( în număr de 3 ) de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
S-a constatat că acest inculpat a fost arestat preventiv în perioada 8-16 aprilie 2002.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului C. A.
- fiul lui loan și M., născut la data de_, în localitatea Ștefănești, județul Argeș, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de
complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. O. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului P. O.
fiul lui E. și M., născut la dala de_, în municipiul B., fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G. B. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal ( 31 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului G. B.
fiul lui G. și Hortenzia, născut la data de_ în municipiul B., fără antecedente penale - de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civila R.A. "C.
A. ";, cu sediul în municipiul B., str. V. Ț., nr. 13, județul B. și, în consecință:
- au fost obligați, în solidar, inculpații C. L. și C. A. V. - acesta din urma în solidar cu partea responsabilă civilmente S. "C. N. "; S. - să achite părții civile suma totală de 1.484.594 lei ( RON ) prejudiciu, din care
950.504 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 534.090 lei ( RON ) cu titlu de penalități de întârziere;
au fost obligați în solidar inculpații C. L. și P. O. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. "O. "; S. - să achite părții civile suma totală de 298.929 lei ( RON ) prejudiciu, din care 203.690 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 95.239 lei ( RON ) cu titlu de penalități de întârziere;
au fost obligați în solidar inculpații C. L. și G. B. - acesta din urma în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C "I. A. G. "; S. - să achite părții civile suma totală de 1.995.133 lei ( RON ) prejudiciu, din care
524.345 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 1.470.788 lei ( RON ), cu titlu de penalități de întârziere.
În baza disp. art. 348 Cod procedură penală, au fost desființate:
- procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "C. N. "; S.R.L, semnate din partea R. A. "C.
"; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-406, vol. V din dosarul de urmărire penală );
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "O. "; S., semnate din partea R.A. "C. A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-164, vol. VI din dosarul de urmărire penală );
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "I. A. G. "; S.R.L, semnate din partea R.A. "C. A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f.1-198, vol. VII din dosarul de urmărire penală ). În baza disp. art. 193 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la achitarea - în solidar cu părțile responsabile civilmente sus menționate - sumei de câte 3.351 lei ( RON ) cheltuieli judiciare către partea
civilă R.A. "C. A. "; B. .
S-a stabilit în favoarea B. ui Bistrița-Năsăud suma de 600 lei reprezentând onorarii apărători din oficiu ( câte 200 lei cuvenit avocaților C. Iulia, Ianoș M. și S. Dan ), sumă ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
A fost obligat inculpatul C. L. să achite suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
A fost obligat inculpatul C. A. V. să achite - în solidar cu partea responsabilă civilmente sus menționată - suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
A fost obligat inculpatul P. O. să achite - în solidar cu partea responsabilă civilmente sus menționată - suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
A fost obligat inculpatul G. B. să achite - în solidar cu partea responsabilă civilmente sus menționată - sumele de: 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu și 2.300 lei reprezentând onorariu expertiză contabilă către expertul Găvriloaie V., domiciliat în municipiul Bistrița, str. V. Ghinzii, nr. 44, județul Bistrița-Năsăud.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Decizia Penală nr. 692/_, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de către P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva deciziei penale nr. 17/A/8 februarie 2005 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a casat-o în întregime, împreună cu Sentința Penală nr. 102 din 30 aprilie 2004 a Judecătoriei B. ,dispunând rejudecarea cauzei de către prima instanță, respectiv Judecătoria Beclean.
S-a reținut de către instanța de control sus menționată că, prin sentința penală nr. 102 din 30 aprilie 2004, Judecătoria Beclean l-a condamnat pe inculpatul C. L. , fiul lui Octavian și V., născut la data de_, în Ludișor, județul B., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 raportat la art. 2481 ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 raportat la art. 248 ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 raportat la art. 2481 ( 13 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 289 Cod penal ( 219 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal ( 219 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) Cod penal;
cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 34 lit. b) Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor, pe o perioada de 3 ani, cu începere de la data executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 Cod penal s-a fixat un termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul C. A. V., fiul lui I. și M., născut la data de_, în localitatea Ștefănești, județul Argeș, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 291 Cod penal ( 45 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 34 lit. b) Cod penal, s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 82 Cod penal s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a mai reținut că, prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul P.
O., fiul lui E. și M., născut la data de_, în B., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 291 Cod penal ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 34 lit. b) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost condamnat - de asemenea - inculpatul G. B., fiul lui G. și Hortenzia, născut la data de_, în B., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 13 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal ( 31 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 34 lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6
luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civila R.A. C. A. ,
fiind obligați în solidar inculpații C. L. și C. A. V. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. N. S. - să achite părții civile suma de 11.336.354.482 lei prejudiciu nerecuperat și 3.569.106.807 lei dobânzi legale.
Au fost obligați - de asemenea - în solidar inculpații C. L. și P. O.
acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. O. S. - să achite părții civile suma de 2.036.899.164 lei prejudiciu nerecuperat și 1.384.247.783 lei dobânzi.
Totodată, au fost obligați în solidar inculpații C. L. și G. B. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C I. A. G.
- să achite părții civile suma de 15.243.455.631 lei prejudiciu nerecuperat și 8.552.743.592 lei penalități.
S-a dispus desființarea ordinelor de compensare și a proceselor verbale de compensare atașate în original la dosarul cauzei în volumele V, VI și VII, și anume:
procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. C. N. S.R.L, semnate din partea R.A. C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-406, vol. V );
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. O. S., semnate din partea R.A. C. A. B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-164, vol. VI );
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. I. A. G. S.R.L, semnate din partea R.A. C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f.1-198, vol. VII );
În baza art. 191 Cod procedură penală, fiecare dintre inculpați a fost obligat să achite în solidar cu părțile responsabile civilmente câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Încheierea nr. 4711/2002 pronunțata de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3564/2002 s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce a format obiectul dosarului penal nr. 942/2002 al Judecătoriei B. la Judecătoria Beclean, cauza fiind înregistrata sub nr. 47/2003.
Prin rechizitoriul emis de Procurorul din cadrul P. ui de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 223/P/2001 și înregistrat la Judecătoria
Brașov sub nr. 942/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.
L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 raportat la art. 2481 ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 raportat la art. 2481 ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 raportat la art. 2481 ( 13 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal ( 219 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal ( 219 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. A. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; prev. de art. 291 Cod penal ( 45 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, P. O. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; prev. de art. 291 Cod penal ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, G. B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 13 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; de art. 291 Cod penal ( 31 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Față de inculpatul C. L. acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale.
În fapt, prin rechizitoriul P. ui s-a reținut că, începând cu luna mai 2000, la propunerea inculpatului P. O., inculpatul C. L. - în calitate de administrator unic al R.A. C. A. B. - a decis recuperarea creanțelor mai vechi de la debitorii R.A. C. "A. " B., prin compensare, cu ajutorul unor firme private ce urmau să presteze un serviciu de identificare a circuitelor de compensare, pe baza unui contract de comision.
Ignorând recomandările ce i s-au făcut, precum și argumentele prezentate în favoarea acționării în cadrul legal, inculpatul C. L. a hotărât punerea în practică a intenției sale, în derularea contractelor de comision, încheiate cu cele 3 firme: S. O. S. reprezentată de către inculpatul P. O., S. C. N. S,R,L. reprezentată de către inculpatul C. A. V. și S. I. A. G. S. reprezentată de inculpatul G. B. .
Astfel, inculpatul C. L. a acceptat prin semnarea proceselor-verbale și a ordinelor de compensare stingerea obligațiilor ce le aveau firmele, fără ca - în schimb - R.A. C. "A. " B. să încaseze ceva, cauzând astfel pagube
însemnate unității pe care o reprezenta. Prin semnarea unor acte de compensare, documente ce aveau menirea, în realitate, de a închide un circuit de compensare, lichidându-se datorii de valoarea egală, inculpatul abuzând de funcția ce o deținea, a oferit posibilitatea firmelor comisionare - în detrimentul R.A. C. "A. " B. - de a folosi creanțele companiei după bunul lor plac. Alegerea firmelor comisionare s-a făcut de către inculpatul C. L., în mod aleatoriu, fără a întreprinde vreo verificare asupra bonității lor și asupra domeniului lor de activitate.
S-a mai reținut în actul de sesizare că faptele inculpatului C. L. care - în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. " B. -în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, a atestat prin semnarea a 15 procese- verbale, că R.A. C. "A. " B. ar fi avut o datorie în cuantumul compensărilor la S. O. S. și 19 ordine de compensare, prin care R.A. C. "A. " B. a
recunoscut ca încasate sumele datorate de către beneficiarii serviciilor sale - împrejurări care nu corespundeau adevărului - au cauzat patrimoniului R.A. C. "A. " B. un prejudiciu de 11.402.977.693 lei, că faptele inculpatului P. O. care, în calitate de administrator al S. O. S., a obținut suma de 11.402.977.693 lei în baza unor documente de compensare ce relevau împrejurări ireale, atestate de inculpatul C. L. în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, fără respectarea dispozițiilor legale au cauzat R.A. C. "A. " B. un prejudiciu total de 11.402.977.693 lei, că faptele inculpatului C. L. care, în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. " B., în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, a atestat prin semnarea a 45 procese- verbale de compensare că R.A. C. "A. " B. ar fi avut datorii în cuantumul compensărilor la S.C C. N. S. și 78 ordine de compensare prin care R.A.
C. A. " B. a recunoscut că încasase sumele datorate de către beneficiarii serviciilor sale - împrejurări care nu corespundeau adevărului - documente pe care le-a dat după semnare în vederea producerii de consecințe juridice ( livrarea mărfurilor și stingerea datoriilor de către firmele beneficiare serviciilor R.A.C. "A. "B. ), au cauzat un prejudiciu de 11.330.342.841 lei, că faptele inculpatului
C. A., care, în calitate de administrator al S.C C. N. S.R.L a obținut suma de 11.330.342.841 lei în baza unor documente de compensare ce relevau împrejurări ireale de inculpatul C. L. în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu și fără respectarea dispozițiilor legale, au cauzat R.A. C. "A. " B. un prejudiciu total de 11.330.342.841 lei, că faptele inculpatului C. L. care, în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. " B., în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință a atestat prin semnarea a 31 procese- verbale de compensare că R.A. C. "A. " B. ar fi avut datorii în cuantumul compensărilor la S. I. A. G. S. și 31 ordine de compensare prin care
R.A. C. "A. " B. a recunoscut ca încasate sumele datorate de către beneficiarii serviciilor sale, împrejurări care nu corespund adevărului, documente pe care le-a dat după semnare în vederea producerii de consecințe juridice ( livrarea mărfurilor și stingerea datoriilor de către firmele beneficiare a serviciilor
R. A. C. "A. " B. ) au cauzat patrimoniului R.A. C. "A. " B. un prejudiciu de 4.465.025.066 lei, că faptele învinuitului G. B. care, în calitate de administrator al S. I. A. G. S. a obținut suma de 4.465.025.066 lei în baza unor documente de compensare ce relevau împrejurări ireale, atestate de inculpatul C. L. în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu fără respectarea dispozițiilor legale au cauzat R.A. C. "A. " B. un prejudiciu de 4.465.025.066 lei.
S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul C. L. - fiind audiat în fața instanței de judecată - a recunoscut faptul că a semnat ordinele și procesele verbale de compensare arătate în rechizitoriu, însă a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, întrucât nu a cauzat niciun prejudiciu părții vătămate R.A. C. A. B. .
Inculpatul P. O., fiind audiat în fața instanței de judecată, a arătat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în rechizitoriu, întrucât procedeul folosit de recuperare a debitelor R.A. C. A. B. prin compensare a fost cel legal și nu s-a produs niciun prejudiciu.
Inculpatul C. A. V., fiind audiat în fața instanței de judecată, a recunoscut toate actele materiale ce au fost descrise în actul de sesizare a instanței, însă a declarat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor, întrucât nu a avut intenția de a prejudicia R.A. C. A. B. .
Inculpatul G. B., fiind audiat în fața instanței de judecată, a declarat că nu este vinovat, întrucât prin faptele sale nu a cauzat niciun prejudiciu părții vătămate.
La termenul de judecată din data de_, instanța - la cererea reprezentantului P. ui - a dispus citarea în cauză a societăților S. O. S.
, S. I. A. G. S. și S. C. N. S.R.L - în calitate de părți responsabile civilmente.
În cauză a fost efectuată - la cererea inculpaților - o expertiză judiciară contabilă și o expertiză tehnică topografică.
Analizând actele și lucrările dosarului - cu ocazia primei judecări - Judecătoria Beclean a reținut următoarele:
R.A. C. "A. " B. s-a înființat în anul 1995, prin decizia C. județean B., sub autoritatea căreia funcționează în calitate de persoană juridică, cu un patrimoniu constituit din bunuri aparținând domeniului public și privat, prestând servicii specifice distribuției apei potabile și canalizare.
În luna martie 2000, inculpatul C. L. a fost numit administrator unic al R.A. C. "A. " B. . Conform clauzelor stipulate în contractul de administrare, inculpatul C. L. avea obligația, printre alte prerogative - pentru îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță - să reprezinte R.A.
C. "A. " B. în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, să încheie acte
juridice în numele și pe seama regiei conform legii și să-și folosească întreaga capacitate de muncă în interesul R.A. C. A. B. .
În decursul timpului, R.A. C. "A. " B. a înregistrat creanțe, care s-au ridicat la zeci de miliarde lei, ce erau datorate de diverșii beneficiari ai serviciilor sale.
În mod curent, legal și normal, în vederea recuperării creanțelor, serviciul financiar din cadrul regiei acționa prin transmiterea unor somații, iar în cazul în care nu li se dădea curs, se trecea la închiderea distribuirii apei.
Pe de altă parte, exista posibilitatea acționării în judecată a firmelor datoare și recuperarea creanțelor pe cale silită sau - în cazul în care se identificau debite reciproce - acestea se puteau stinge prin compensare.
Cadrul legal al compensării datoriilor nerambursabile la scadență ale agenților economici a fost stabilit prin H.G. nr. 685/1999 modificată de H.G. nr. 804/1999, prin care s-au pus în aplicare dispozițiile O.U.G. nr. 77/1999, ce au avut menirea de a diminua blocajul financiar și pierderile din economie, precum și prevenirea incapacității de plată. Conform acestor dispoziții legale, compensarea se efectua în mod obligatoriu prin intermediul Institutului de Management și Informatică din cadrul M. ui Industriei și Comerțului (
I.M.I.M.C. ), în toate cazurile în care în circuitul de compensare exista cel puțin o factură cu o valoare de peste 100.000.000 lei ( vechi ) și o restanță de peste 30 de zile de la data scadenței.
În cazul în care contravaloarea facturilor era mai mică de 100.000.000 lei ( vechi ), compensările se puteau efectua între agenții economici, cu respectarea procedurii și folosirea documentelor uzitate în cadrul I.M.I.M.I.C., compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce dintre persoanele juridice realizându-se în baza unor datorii certe și a unor facturi ferme existente, înregistrate în contabilitatea acestora. Obiectul compensării succesive îl constituia stingerea datoriilor cu creanțele reflectat în contabilitatea persoanelor juridice, pe baza ordinelor de compensare.
Documentele folosite în procedura compensării sunt ordinele de compensare emise de serviciul de compensare în baza procesului-verbal de compensare, prin care clientul și furnizorul își lichidează datoriile în valoare egală.
Ordinele de compensare au regim special, sunt numerotate în tipografie și reprezintă documentul justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și datoriilor care au făcut obiectul compensării.
Ordinele de compensare se completează în două exemplare: formularul albastru pentru inițiator ( cel care plătește ) și formularul roșu pentru destinatar ( cel care încasează ). Procesul-verbal de compensare este un document prin care persoanele juridice implicate în circuitul de compensare confirmă existența efectivă a unor debite și creanțe înregistrate în contabilitate și atestă acceptul acestora privind stingerea datoriilor prin compensare.
Începând cu data de_ s-a interzis utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare, respectiv ordinul de compensare și procesul-verbal al ședinței de compensare, în forma prezentată de actul normativ.
Compensarea presupune implicarea unei persoane juridice inițiatoare, care solicită stingerea obligațiilor reciproce prin intermediul unui act de compensare și persoana juridică destinatară, care acceptă compensarea unei creanțe. Potrivit circuitului de compensare, persoana juridică inițiatoare devine persoana juridică destinatară în momentul în care au fost emise și primite ordinele de compensare în numele persoanelor juridice dintr-un lanț de compensare, negociate în cadrul ședinței, consemnate în procesul-verbal de compensare.
Începând cu luna mai 2000, la propunerea inculpatului P. O., inculpatul C. L. a decis recuperarea creanțelor mai vechi de la debitorii R.A.
C. "A. " B., prin compensare cu ajutorul unor firme private, ce urmau să presteze un serviciu de identificare a circuitelor de compensare, pe baza unui contract de comision.
Inculpatul C. L. a expus inițiativa sa martorei Pelin E., directoare economică în cadrul R.A. C. "A. " B., care a respins categoric recuperarea creanțelor în modalitatea prezentată, pe care a considerat-o nelegală, fapt pe care l-a declarat și în momentul în care a fost audiată în fața instanței de judecată. Mai mult decât atât, martora Pelin E. a explicat inculpatului C. L. cum se pot recupera creanțele, cadrul legal și procedura compensării.
În aceste împrejurări, inculpatul C. L. s-a deplasat cu martora Pelin
E. la martorul DP, procuror financiar, care, luând la cunoștință, tot la modul general, de intenția recuperării creanțelor prin compensare a recomandat să se apeleze la Bursa de Mărfuri B. instituție ce era acreditată de I.M.I.M.I.C. ca Centru teritorial de compensare. Ignorând recomandările ce i s-au făcut de martorul DP, precum și argumentele prezentate în favoarea acționării în cadrul legal de către martora Pelin E., inculpatul C. L. a hotărât punerea
în practică a intenției sale.
În derularea contractelor de comision, încheiate cu cele 3 firme, inculpatul
C. L. a acceptat prin semnarea proceselor-verbale și a ordinelor de compensare stingerea obligațiilor ce le aveau firmele, fără ca în schimb R.A. C.
A. B. să încaseze ceva, cauzând astfel pagube însemnate unității pe care o reprezenta.
Prin semnarea unor acte de compensare, documente ce aveau menirea, în realitate, de a închide un circuit de compensare, lichidându-se datorii de valoarea egală, inculpatul abuzând de funcția ce o deținea, a oferit posibilitatea, în detrimentul R.A. C. "A. " B., firmelor comisionare, de a folosi creanțele companiei după bunul lor plac. Alegerea firmelor comisioane s-a făcut de inculpatul C. L. în mod aleatoriu, fără a întreprinde vreo verificare asupra bonității lor și a domeniului lor de activitate.
Astfel, la data de_, s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. " B., reprezentată de inculpatul C. L. și S. "O. " S., reprezentată de inculpatul P. O., în calitate de administrator, iar obiectul contractului îl constituiau serviciile specifice prestate de comisionar în vederea realizării plății prin compensare a contravalorii facturilor neachitate de terți către
comitent, comisionarul urmând să achite la comitent contravaloarea facturilor sau unei societăți ce derulează contracte de prestări servicii comitentului ( fără a se face vreo mențiune cu privire la achitarea contravalorii facturilor, după ce comisionarul a încasat banii după marfa vândută ), comisionul stabilindu-se prin negociere directă la 12% la valoarea fiecărei compensări, în condițiile în care prin compensare, comisionarul a achitat în avans comitentului, cel din urmă va ceda creanțele, realizându-se compensarea în trei sau mai mulți. Contractul nu a prevăzut un termen ferm de derulare, totul limitându-se la realizarea unor compensări până la suma de 20 miliarde lei. De asemenea, la contract nu s-au atașat liste cu facturile ce urmau a fi compensate cum era normal și legal, rămânând la latitudinea S. "O. "; S. să decidă.
De lacunele contractului a profitat din plin inculpatul P. O. . Cu toate că acest contract trebuia semnat și de martora Pelin E. - cunoscându-se poziția acesteia - nu i s-a mai adus la cunoștință, fapt ce a determinat imposibilitatea aplicării vizei controlului financiar preventiv și, implicit, lipsa unei evidențe corespunzătoare la serviciul financiar o perioadă lungă de timp a compensărilor, aspecte ce s-au repercutat negativ în activitatea financiară a R.A.
C. "A. " B. prin apariția unor neconcordanțe între creanțele înregistrate și cele recunoscute de debitori.
Încă în ziua următoare, contractul a început să se deruleze. Inculpatul P.
O. a explicat inculpatului C. L. modalitatea în care urma ca R.A. C. "A. " B. să recupereze creanțele și anume: firma "Top Auto Corm" ridica mărfuri de la firmele debitoare R.A. C. "A. " B., le comercializa și vira banii, reținându-și un comision de 10% către S. O. S., care - la rândul ei - plătea contravaloarea creanțelor R.A. C. "A. " B., urmând să obțină un comision de 12%. Pentru ca acest mecanism să funcționeze era necesar, însă, un act care să ateste faptul că R.A. C. "A. " B. a acceptat compensarea, deși nu încasase nimic și nu avea nicio obligație de plată, în baza căruia să se poată ridica mărfurile de la datornicii R.A. C. "A. " B. .
În consecință, inculpatul P. O. a prezentat inculpatului C. L. un proces-verbal denumit "protocol de compensare" care cuprindea firmele ce intrau în lanțul compensării, specificându-se că privește atenuarea efectelor blocajului financiar, reprezentanții firmelor convenind la efectuarea decontării reciproce prin compensare a unei anumite sume de bani ( nu până la o anumită sumă, caz în care s-ar fi putut reține un acord de principiu ).
Așa cum rezultă din aceste procese-verbale: R.A. C. "A. " B. achita S.
O. S.R.L, S. O. S. achita la S. TOP AUTO S. B., S. TOP AUTO
S. B. plătea la unul din beneficiarii serviciilor R.A. C. " A. " B., iar cel din urmă achita la R.A. C. "A. " B. .
În aceste condiții, în ziua de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu S.
"Romradiatoare"; S.A, cu toate că - la acea dată - R.A. C. "A. " B. nu avea de achitat absolut nimic S. O. S., cum se arată în protocol, ci doar de încasat. Prin această modalitate, inculpatul C. L. - atestând o datorie ireală
și-a asumat toate riscurile nerecuperării sumei de 500.000.000 lei.
În momentul în care protocolul de compensare a ajuns la S.
"Romradiatoare"; S.A, s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0268396 pe verso-ul cărora s-au trecut numerele facturilor, data emiterii lor de R.A. C. A.
B. și valoarea lor prin cumulare, ajungându-se la 500.000.000 lei. Cu toate că
R.A. C. A. B. nu încasase nimic, inculpatul C. L. a semnat ordinele de compensare, recunoscând astfel o plată de 500.000.000 lei, ce - în realitate - nu era realizată. Acest circuit de compensare s-a închis, după mai bine de 4 luni,
prin compensarea cu contravaloarea lucrărilor efectuate la R.A. C. "A. " B. de S. RING S., la data de_ .
Tot la_, inculpatul C. L. a semnat un proces verbal de compensare pe relația cu S. ROMAN S.A., cu toate că R.A. C. "A. "; B. nu înregistra nicio datorie în favoarea S. O. S. Odată cu procesul-verbal intrat la S. ROMAN S.A., s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0499896 datate cu_, ce au fost semnate de inculpatul C. L., documente cu care
S. ROMAN S.A. a stins această datorie, R.A. C. A. B. neîncasând banii. În realitate, circuitul de compensare s-a încheiat în luna decembrie 2000 când R.A.
C. "A. " B. a încasat suma de bani de la S. RING S. și S. O. S.
Tot la data de 1 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 350.000.000 lei pe relația cu S. METROM S.A, după care inculpatul a semnat și ordinele de compensare nr. 0433199 prin care recunoștea stinsă această datorie, deși în realitate R.A. C. "A. " B. nu încasase banii și nici nu datora vreo sumă de bani în circuitul de compensare.
La data de 6 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu R.A.G.C.P.S. Săcele, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu avea vreo plată de făcut la S. O. S.
Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500253 prin care a recunoscut stingerea debitului de 500.000.000 lei datorat de R.A.G.C.P.S. Săcele, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase banii ( în realitate, circuitul de compensare s-a închis la data de 2 noiembrie 2000, când
R.A. C. A. B. a întocmit ordinele de compensare cu S. O. S. și S. RING S. ).
La data de 12 iunie 2001, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 350.000.000 lei pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu datora vreo sumă de bani la S. O. S., iar
- ulterior- creanțele pentru suma arătată s-au stins în contabilitatea R.A.G.C.P.S. Săcele, prin semnarea ordinului de compensare nr. 0500485 de inculpatul C.
L. .
La data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., cu toate că R.A. C. "A. " B. nu avea un debit în cuantumul sumei datorate la
S. O. S. Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0608749 cu care S. ROMAN S.A. a stins datoria de 1,5 miliarde lei, în actele sale contabile.
Tot la data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei, acceptând o compensare, pentru o sumă de bani pe care R.A. C. "A. " B. nu o datora la niciunul dintre agenții economici implicați în circuitul de compensare. Cu toate că nu încasase nimic, la data de 18 august 2000, inculpatul C. L. a recunoscut stingerea debitului prin semnarea ordinului de compensare nr. 0499897.
La data de 6 august 2000, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal pentru compensarea sumei de 500.000.000 lei vechi pe relația cu S. ROMRADIATOARE S.A., cu toate că R.A. C. "A. " B. nu datora vreo sumă de bani la S. O. S. .
Ulterior, în luna noiembrie 2000, inculpatul C. L. a recunoscut ca stins debitul S. ROMRADIATOARE S.A., semnând ordinul de compensare nr. 0570476. În realitate, la data de 23 martie 2001, circuitul de compensare se închide prin plata de către R.A. C. "A. " B. a lucrărilor efectuate de S. RING S. .
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei vechi pe relația S.
ROMRADIATOARE S.A., cu toate că la acea dată R.A. C. "A. " B. nu înregistra vreo datorie către S. O. S., în baza căruia s-au ridicat mărfuri de suma compensată de la S. ROMRADIATOARE S.A B. . Ulterior, inculpatul
C. L., a semnat și ordinul de compensare nr. 0498481, cu care S. ROMRADIATOARE S.A. a stins datoria avută către R.A. C. A. B., cu toate că cea din urmă nu încasase vreo sumă de bani. În realitate, circuitul de compensare s-a închis ulterior prin emiterea ordinelor de compensare către S.
O. S. și S. RING S. de R.A. C. "A. " B. .
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., cu toate că nu avea nicio datorie la S. O. S., așa cum se arăta în document. La data de_, prin semnarea ordinelor de compensare nr. 0499898, inculpatul C. L. a recunoscut stingerea debitului S. ROMAN S.A. pentru suma de 1,5 miliarde lei, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase nimic.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele pentru suma de 500.000.000 lei, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu avea de achitat această sumă de bani la S. O.
S. . Ulterior, R.A.G.C.P.S. Săcele a scăzut din contabilitate acest debit urmare semnării de inculpatul C. L. a ordinului de compensare nr. 0500255 pentru suma de 409.835.183 lei și a ordinului de compensare nr. 0500256 din data de_ pentru suma de 90.164.817 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a recunoscut stingerea debitului avut de S. CARFIL S.A., cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase banii, semnând ordinul de compensare nr. 0741036. Pe adresa S. CARFIL S.A., martora Pelin E. a menționat că ordinul de compensare poate fi semnat numai în momentul închiderii lanțului de compensare, aspect de care însă inculpatul C.
L. nu a ținut cont.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 372.143.822 lei, pe relația R.A.G.C.P.S Săcele, cu toate că
R.A. C. "A. " B. nu datora această sumă de bani S. O. S. La data de_, inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0500257 cu care R.A.G.C.P.S. Săcele a stins debitul avut la R.A. C. "A. " B. . În realitate, circuitul de compensare s-a închis la data de_, R.A. C. "A. " B. înregistrând încasarea sumelor în contravaloarea serviciilor prestate de S. O.
S. și S. SWEET COMPROD G.B. S., semnând ordinele de compensare corespunzătoare.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei cu S. Rulmentul S.A. și a sumei de 419.441.107 lei cu S. Metrom S.A., precum și ordinele de compensare nr. 0160454 și 0674750, cu toate că R.A. C. A. B. nu încasase acești bani. În realitate, circuitul de compensare s-a închis la data de_, când R.A. C. A.
B. a întocmit ordinul de compensare prin care s-a achitat suma de 919.441.107 lei, către S. Ring S. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei pe relația S. Metrom S.A., cu toate că nu avea de achitat vreo sumă de bani la S. O. S., conform documentului de compensare. Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0674914 cu care S. Metrom S.A. a stins datoria avută la R.A. C.
A. B. în sumă de 656.055.418 lei.
S-a mai reținut de către prima instanță - cu ocazia primei judecări -a cauzei - că, la data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația cu R.A.G.C.P.S. Săcele cu toate că R.A. C. A. B. nu avea înregistrată nicio datorie către S. O.
S. . Ulterior, la data de_, inculpatul C. L. a recunoscut stingerea debitului pentru suma de 252.062.928 lei, prin semnarea ordinului de compensare nr. 0500258 și pentru suma de 247.803.198 lei, prin semnarea ordinului de compensare nr. 0500259, deși în realitate R.A. C. A. B. nu încasase banii.
La o lună de zile de la data încheierii contractului cu S. O. S., R.A.
C. A. B. a solicitat C. Județean B. aprobarea pentru recuperarea creanțelor - ce se ridicau la acel moment la suma de 54.897.906.000 lei - prin compensare, menționând că aceasta constituie o modalitate legală prevăzută de
O.U.G. nr. 77/1999, precum și de alte acte normative, fără a se prezenta în concret modalitatea în care s-au demarat compensările și omițându-se a se face referire la contractul deja încheiat ce se derula la acel moment. Consiliul județean
și-a dat acordul recuperării creanțelor de compensare prin adresa nr. 3057/_, în condițiile respectării actelor normative ce reglementează regimul creanțelor.
Ordinele de compensare erau semnate din partea societăților debitoare R.A.
A. B. și de către o persoană din cadrul serviciului financiar, care evidenția în contabilitate suma compensată, în timp ce inculpatul C. L. a semnat ordinele de compensare cu de la sine putere, în câteva situații solicitând și juristului Necula A. să semneze, aspect irelevant întrucât acesta din urmă, nu avea atribuții de serviciu în acest sens.
Pentru compensările în care circuitul s-a închis, în realitate, S. O. S. a încasat un comision de 395.000.000 lei.
Suma de 11.402.977.693 lei, stabilită în baza documentelor de compensare prezentate - rezultată din vânzarea mărfurilor de către S. TOP AUTO CUM S.
a fost virată de către aceasta în întregime la S. O. S.
La data de_, s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. "
B. reprezentată de inculpatul C. L. și numitul Necula A. și S. C.
N. S. reprezentată de inculpatul C. A. V. .
Conținutul contractului este similar cu cel încheiat cu S. O. S., la cel de față adăugându-se obligativitatea vizării compensărilor de I.M.I.M.I.C, contractul era valabil până la data de_, valoarea comisionului varia între 3- 8%, în funcție de valoarea sumei compensate și urma să se atașeze anexa la contract, cuprinzând liste cu debitorii și facturile lor de încasat. Nici de această dată nu s-au întocmit listele cu debitorii și facturile ce urmau a fi încasate, identificarea debitorilor și stabilirea facturilor pentru a fi compensate, rămânând la latitudinea inculpatului C. A. . Și în această situație, inculpatul C. A. prezenta inculpatului C. L. procesele-verbale de compensare, pe care le semna, după care erau predate firmelor debitoare R.A. C. A. B., în vederea ridicării mărfurilor.
Circuitul de compensare era identic cu cele în care a fost implicată S. O.
S., în sensul că R.A. C. "A. " B. plătea la S. C. N. S., S. C.
N. S. plătea la una dintre firmele debitoare R.A. C. "A. B., iar cea din urmă plătea la R.A. C. "A. " B., deși așa cum se va vedea, în nicio situație, la data semnării documentului de compensare, inculpatul C. L. R.A. C.
A. B. nu avea de achitat vreo sumă de bani.
Astfel, la data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei și un proces verbal pentru suma de
21.012.567 lei, precum și ordinele de compensare aferente nr. 0428393 nr. 0428394, nr. 0428395, nr. 0428396, nr.0428397 și nr. 0428398 pentru S. TRACTORUL S.A., cu toate că R.A. C. "A. "; B. nu înregistra datoria corespunzătoare la S. C. N. S. și nu încasase suma de 516.012.567 lei. La data de_, circuitul s-a închis fictiv, prin semnarea de către inculpatul C.
L. a ordinelor de compensare nr. 0082087, nr. 0082088, nr. 0082086, nr. 0082089, nr. 0082091 și nr. 0082090, ce priveau o compensare inexistentă între
S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare nr. 1665 a sumei de 311.222.153 lei, cu toate că nu avea de executat plata sumei corespunzătoare la S. C. N. S., S. METROM S.A. a lichidat debitul în baza ordinului de compensare nr. 0674923 semnat de inculpatul C. L., cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase banii.
De asemenea, la data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal de compensare a sumei de 2.704.121.504 lei, cu toate că nu avea de plată acești bani la S. C. N. S., proces-verbal în baza căruia cei din urmă au ridicat mărfuri până la concurența sumei precizate. Cu aceeași dată, inculpatul
C. L. a acceptat și stingerea datoriei cu S. ROMAN S.A., semnând ordinul de compensare nr. 0499899, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese-verbale privind compensarea a câte 92.281.421 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de 28.082.984 lei, deși nu datora sumele corespunzătoare S.
C. N. S., precum și ordinele de compensare aferente nr._ 5, 0428408, 0428407, 0428410 și 0428406 cu S. TRACTORUL S.A., deși R.A. C. "A. " B. nu încasase suma de 482420089 lei. Circuitul de compensare s-a închis fictiv la data de_, prin semnarea de inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082095, 0082094, 0082096, 0082098, 0082097 și 0082093, prin care se atestă o compensare, practic, inexistentă, între S. C. N. S.R.L și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal pentru compensarea sumei de 13.414.144 lei, deși R.A. C. "A. " B. nu avea nicio datorie la S. C. N. S. și - în aceeași zi - a semnat și ordinul de compensare nr. 0428426 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria pentru această sumă. Circuitul s-a închis fictiv la_ cu ordinul de compensare nr. 0082099 semnat de inculpatul C. L. prin care suma de 13.414.144 lei ar fi fost compensată și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal privind compensarea sumei de 76.484.440 lei, deși R.A. C. "A. " B. nu înregistra o sumă similară ca datorată la S. C. N. S. și, totodată, a semnat și ordinul de compensare nr. 0428413 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria. La data de_, circuitul se închide fictiv, inculpatul C. L. semnând ordinul de compensare nr. 0082105 ce privea o compensare inexistentă între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei, în baza cărora inculpatul C. A. a ridicat marfă, precum și ordinele de compensare nr. 0428412 și 0428430 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria de 297.000.000 lei, deși R.A. C. A. B. nu încasase banii. Circuitul de compensare s-a închis fictiv la_, prin semnarea de inculpatul C.
L. a ordinelor de compensare nr. 0082107, 0082108 și 0082106, prin care suma de 297.000.000 lei s-ar fi compensat și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. semnează procesul verbal de compensare a sumei de 25.000.000 lei, după care semnează și ordinul de compensare nr. 0499707, cu toate că nu încasase vreo sumă de bani, ordin de compensare cu care S. IUS S.A. și-a scăzut debitul din contabilitate. Circuitul de compensare se închide fictiv cu ordinul de compensare nr. 0082121 semnat de inculpatul C. L., document ce atesta o compensare inexistentă între S. C.
N. S.RL. si R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. semnează procesul verbal de compensare a sumei de 86.000.000 lei, în baza căruia inculpatul C. A. a ridicat marfă de la S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. B. . Deși R.A. C. A.
B. nu încasase banii, inculpatul C. L. semnează și ordinele de compensare nr. 0318568, iar circuitul de compensare se închide fictiv prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinului de compensare nr. 0082122 la data de_, atestând compensarea sumei corespunzătoare și între S. C.
N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. semnează procesul-verbal de compensare pentru suma de 436.000.000 lei, deși nu datora vreo sumă de bani la S. C. N. S., proces-verbal în baza căruia cea din urmă a ridicat marfă de la S. ROMRADIATOARE S.A. până la suma înscrisă în documentul de compensare, fără să achite banii la R.A. C. "A. " B. .
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de
40.765.440 lei, deși R.A. C. A. B. nu datora aceste sume de bani S. C.
N. S. și a semnat - de asemenea - și ordinele de compensare nr. 0428443,0428444 și 0428445 pentru S. TRACTORUL S.A., cu toate că R.A. C.
B. nu încasase suma de 238.765.440 lei. Circuitul de compensare s-a închis fictiv la_ prin ordinele de compensare nr. 0082117, 0082119 și 0082118 semnate de inculpatul C. L., ce priveau o compensare inexistentă între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "B. .
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu datora suma în compensare S. C. N. S. . În aceeași zi, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0428441 și 0428442 cu S. TRACTORUL S.A., deși R.A. C. "A. " B. nu încasase banii, iar la data de_ circuitul s-a închis fictiv prin semnarea de către inculpatul C. L. și a ordinelor de compensare nr. 0082120 și 0082116, prin care se atesta compensarea sumei de 198.000.000 lei, practic inexistentă, între S. C. N. S. și R.A. C. A. "
.
La data de 2_, inculpatul C. L. a semnat trei procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de
34.026.144 lei, cu toate că R.A. C. A. B. nu datora aceste sume de bani la
S. C. N. S. și - de asemenea - a semnat odinele de compensare nr. 0428450, 0499564, 0499565 și 0499566, în baza cărora S. TRACTORUL S.A. a stins datoria de 321.026.144 lei, ce neregăsindu-se în evidențele R.A. C. "A. "
ca intrată, pozițiile în contabilitatea acesteia au rămas deschise. Circuitul de compensare s-a închis fictiv prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082123, 0082124, 0082125, 0082126, ordine de compensare care adevereau o compensare inexistentă între S. C. N. S.R.L și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 50.000.000 lei pe relația cu S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A., cu toate că nu se justifica vreo plată către S. C. N. S.
. Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500017 cu care S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. și-a stins datoria, deși R.A. C. "A. " B. nu încasase banii. Într-un final, acest circuit de compensare s-a închis la data de_, S. C. N. S. achitând la R.A. C. A. B. suma de
50.000.000 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 6 procese-verbale a câte 100.000.000 lei, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu datora această sumă la S.
N. S. și a semnat și ordinele de compensare nr. 0499576, 0499577,
0499577, 0499578, 0499579 și 0499580, fiecare pentru suma de 100.000.000 lei, la S. TRACTORUL S.A. stingând astfel un debit de 600.000.000 lei. Mai mult de atât, pentru suma de 600.000.000 lei circuitul de compensare s-a închis fictiv prin semnarea de către inculpatul C. L. și a ordinelor de compensare nr. 0082171, 0082172, 0082173, 0082174, 0082175 și 0082176 privind o
compensare ce nu s-a realizat între S. C. N. S. și R.A. C. A. B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 285.000.000 lei, ce mai cuprindea în circuitul de compensare pe lângă R.A. C. "A. " B., S. C. N. S. și S. METROM
S.A. și - cu toate că nu încasase nimic - a semnat și ordinul de compensare nr. 0674924 cu care S. METROM S.A. a lichidat datoria.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 4.111.363.882 lei cu care inculpatul C. A. a ridicat marfă de la S. ROMAN S.A. de valoare egală sumei compensate, R.A. C. "A. "
B. neavând de achitat acești bani la S. C. N. S. La data de_, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0499937 prin care
S. ROMAN S.A. își stingea datoria, R.A. C. "A. " B. rămânând cu paguba de 4.111.363.882 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat, atât procesul-verbal de compensare - deși R.A. C. "A. " B. nu avea de achitat vreun debit la S. C.
N. S. - precum și ordinul de compensare nr. 0499596 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins o datorie de 34.442.478 lei, cu toate că R.A. C. "A. "
nu încasase banii, folosiți în realitate, după bunul plac, de către inculpatul
A. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei, deși R.A. C. "A. " B. nu înregistra vreo datorie către S. C. N. S., precum și ordinele de compensare nr. 0499593, 0499594 și 0499595, documente în baza cărora S.C TRACTORUL S.A. a stins datoriile avute la R.A. C. "A. " B., în sumă totală de 297.000.000 lei, ce au fost rulați de S. C. N. S. fără a mai ajunge la R.A. C. "A. " B.
.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 300.000.000 lei, în baza căruia S. C. N. S. ridică marfă de la S. ROMRADITATOARE S.A., fără să mai vireze banii la R.A. C. "A. " B. . În total, S. C. N. S. a încasat integral suma de 11.330.342.841 lei, din care, însă, a achitat la R.A. C. "A. " B. doar
50.000.000 lei, restul fiind folosiți în derularea afacerilor firmei pe care inculpatul
C. A. o administra.
La data de_, s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. A.
B. - reprezentată de inculpatul C. L. - și S. I. A. G. S. - reprezentată de inculpatul G. B. - contract ce a fost semnat, pe de o parte, de inculpatul C. L. și numitul Necula A., iar din partea S. I. A.
G. S. de către martorul Mâță V., împuternicit de inculpatul G. B. .
Contractul a urmat cadrul contractului încheiat cu S. O. S., cu precizarea că nivelul compensărilor a fost stabilit la 5.000.000.000 lei, iar procedura de întocmire a documentelor de compensare urma să fie identică cu procedura folosită la S. O. S. și S. C. N. S., inculpatul G. B. fiind cel care prezenta procesele-verbale de compensare inculpatului C. L., ce le semna, conștient fiind că R.A. C. "A. " B. nu avea înregistrată vreo datorie la S. I. A. G. S.
Inculpații C. L. și G. B. au trecut la derularea contractului, cunoscând în mod neîndoielnic faptul că actele atestau împrejurări neconforme cu realitatea, respectiv la data semnării documentelor de compensare de
inculpatul C. L., R.A. C. "A. " B. nu avea de făcut o plată la S. I.
A. G. S. și nici nu încasase suma stabilită ca fiind compensată.
Astfel, la data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C.
L. 2 procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei, pe care inculpatul C.
L. le-a semnat și în baza cărora cel dintâi a ridicat marfă de la S. TRACTORUL S.A.. În aceeași zi, a semnat și ordinele de compensare nr. 0428438 și 0428439 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria, R.A. C. "A. " B. neîncasând suma de 198.000.000 lei.
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. 2 procese verbale de compensare a sumelor de 80.564.628 lei și 99.000.000 lei, pe care le-a predat la S. TRACTORUL S.A., de unde a ridicat marfă în contravaloarea sumei compensate. În aceeași zi, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0428440 și 0428437, care sunt operate de S. TRACTORUL S.A. în contabilitatea sa, cu toate că R.A. C. "A. " B. nu încasase suma de 179.564.628 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare nr. 0573192 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul pentru această sumă, deși R.A. C. "A. " B. nu încasase banii, fiind astfel prejudiciată cu 100.000.000 lei.
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat un număr de 8 procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 50.785.788 lei, pe care inculpatul C. L. le-a semnat și - la aceeași dată - s-au semnat de inculpatul C. L. și ordinele de compensare nr. 0499588, 0428477, 0428478, 0428479, 0428480, 0499586,
0499587 și 0499589, cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul, cu toate că
R.A. C. "A. " B. nu încasase suma de 848.785.788 lei.
La data de_ inculpatul C. L. a semnat 2 procese verbale de compensare a sumelor de 229.588.263 lei și 1.254.231.200 lei, deși R.A. C. "A. " B. nu datora suma stabilită pentru compensare la S. I. A. G.
S. Totodată, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0160488 și nr. 0160485 cu care S. RULMENTUL S.A. a stins debitul pentru aceste sume datorate la R.A. C. "A. " B., care a rămas cu un prejudiciu de 1.483.819.463 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 94.954.063 lei, totodată semnând și ordinul de compensare nr. 0102312, cu care S. TRANSILVANIA S.A. a stins debitul către
R.A. C. "A. " B. . Și de această dată, inculpatul C. L. - cu toate că știa faptul că R.A. C. "A. " B. nu datora suma de bani la S. I. A. G.
S. a atestat acest fapt prin semnarea documentelor de compensare.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 225.286.769 lei, precum și ordinul de compensare nr. 0607635,cu care S. IUS S.A. a stins debitul cu R.A. C. "A. "B., cu toate că aceasta nu încasase suma de bani. Inculpatul G. B. - în baza procesului verbal de compensare - a ridicat mărfurile de valoarea corespunzătoare compensării, banii rezultați din vânzarea acestora fiind folosiți în interesul firmei pe care o administra.
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. un număr de 7 procese-verbale de compensare a câte 100.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 76.424.832 lei, pe care cel din urmă le-a semnat, cunoscând că R.A. C. A. B. nu datora sumele compensate la S. I.
A. G. S. . Cu aceste documente, inculpatul G. B. a ridicat marfă de la
S. TRACTORUL S.A. Inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0573199, 0573197, 0573198, 0573195, 0572196, 0572194, 0573193 și
0573191 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul avut la R.A. C. "A. " B.
, ce poartă aceeași dată cu cea înscrisă pe procesele-verbale, cu toate că cea din urmă nu a încasat suma de 776.424.832 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 278.430,559 lei, deși cunoștea că R.A. C. "A. "; B. nu datora acești bani la S. I. A. G. S., precum și ordinul de compensare nr. 0569846 cu care S. IUS S.A. a stins debitul avut către R.A. C.
"A. "; B., cea din urmă alegându-se doar cu un prejudiciu de 278.430.559 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 111.512.124 lei, nedatorată S. I. A. G. S. De asemenea, a semnat și ordinul de compensare nr. 0663464 cu care S. ROMRADIATOARE S.A., a stins debitul pentru această sumă către R.A. C. "A. " B. . În această situație, se poate susține că inculpatul C. L. s-a folosit de prerogativele ce îi ofereau funcția pe care o deținea în favoarea S. I. A.
G. S. și nicidecum în favoarea R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. procesul-verbal de compensare a sumei de 173.699.229 lei, pe care cel din urmă l-a semnat, sumă de bani ce ar fi fost datorată de R.A. C. "A. " B. la S. I.
A. G. S., aspect însă ireal. Totodată, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0665914 pentru suma de 173.699.229 lei cu care S. IUS S.A. a lichidat această datorie avută către R.A. C. "A. " B., cu toate că cea din urmă nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 100.000.000 lei, cu care inculpatul G. B. a ridicat marfă de la S. RULMENTUL S.A. B., precum și ordinul de compensare nr. 0160539, în baza căruia firma debitoare R.A. C. A. B. a stins datoria ( R.A.
C. "A. " B. înregistrând un prejudiciu de 100.000.000 lei ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 172.978.176 lei, prezentat de inculpatul G. B., cu care cel din urmă a ridicat marfă de la S. IUS S.A., cei doi cunoscând că R.A. C. "A. " B. nu datora acești bani S. I. A. G. S. . De asemenea, inculpatul C. L. semnează și ordinul de compensare nr. 0665933, cu care
S.C IUS S.A. stinge datoria, R.A. C. "A. "; B. neîncasând suma de 172.978.176 lei.
S. I. A. G. S. a încasat suma de 4.465.025.066 lei prin vânzarea mărfurilor, sumă ce a fost folosită în cadrul firmei, condiții în care R.A.
C. "A. "; B. a înregistrat astfel prejudiciul arătat mai sus.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, așa cum rezulta din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul judiciar Jarca Augustin, partea civilă a transmis către S. C. N. S. creanțe în valoare de 11.386.354.482 lei, din care nu s-a recuperat suma de 11.336.354.482 lei, către
S. O. S. creanțe în valoare de 11.442.345.873 lei, din care nu s-a recuperat suma de 2.036.899.164 lei - și către S. I. A. G. S. creanțe în valoare de 5.243.455.631 lei, din care nu s-a recuperat nimic. Sumele ce nu au fost recuperate de la firmele comisionare reprezintă un prejudiciu cauzat în dauna părții civile R.A. A. B. .
În cursul derulării contractelor cu cele 3 firme, la solicitarea inculpatului
C. L., acestea au depus garanții imobiliare, constând în terenuri, ceea ce însă nu a justificat activitatea inculpatului C. L. de a atesta împrejurări care nu corespundeau în documentele de compensare și acceptarea stingerii unor debite pe care R.A. C. A. B. le avea de încasat, la momentul în care instituția pe care o conducea nu înregistra vreo datorie la firmele cu care a intrat în circuitul de compensare.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea C. Județean prin care solicită cercetarea modului în care s-au încheiat contractele cu firmele S. O. S., S. I. A. G. S. și
S. C. N. S. de către R.A. C. "A. " B., prin care a fost prejudiciat patrimoniul acesteia ( f. 8-9, vol. I ), adresa C. Județean B. nr. 3057/_ prin care se arată că sunt de acord cu recuperarea creanțelor prin compensare, însă cu respectarea actelor normative în vigoare ( f. 10, vol. I ), situația creanțelor încasate de către cele trei firme și a cuantumului recuperărilor de către R.A. C.
A. B. ( f. 18-38, vol. I ), declarațiile martorei Pelin E. din care rezultă că anterior semnării primului contract, luând la cunoștință de inițiativa inculpatului
C. L., a respins categoric intenția acestuia, explicându-i modalitatea în care se pot stinge debite prin compensări, precizând cadrul legal al acestora, fapt ce l- a determinat pe inculpatul C. L. să nu o solicite la încheierea contractelor de care martora a aflat, urmare a sesizării firmelor debitoare, privind stingerea unor creanțe ce nu se regăseau în evidența R.A. C. "A. " B. ( f. 40-46, vol. I
), declarația martorei Mazilu Adela, care prezintă modalitatea în care se recuperau creanțele R.A. C. "A. " B. și care precizează că a luat mult mai târziu la cunoștință de încheierea contractelor cu cele trei firme ( f. 47, vol. I ), declarația martorului V. Laurențiu care susține că, în vara anului 2001, a primit o factură în valoare de 200.000.000 lei de la S. O. S., pe care nu a acceptat-o, lucrările respective nefiind executate ( f. 48, vol. I ), declarația martorei Ocroteală A., din care rezultă că la serviciul financiar din cadrul R.A.
C. "A. " B. au fost înregistrate compensări numai în baza documentelor legale, care evidențiau în mod cert închiderea circuitului de compensare, situație aplicată în mod corespunzător și în cazul firmei S. O. S., nefiind acceptate decât compensările care relevau încasarea sumei compensate de R.A. C. "A. "
B. ( f. 50-52, vol. I ), declarația martorului Taropa A. din care rezultă că acesta nu a avut cunoștință de încheierea celor trei contracte de către R.A. C. "A. " B. și susține că nu a purtat nicio discuție cu inculpatul C. L. referitor la recomandarea recuperării creanțelor prin compensare, prin intermediul unei anumite firme ( f. 57, vol. I ), adresa R.A. C. "A. " B. nr. 5349/_, prin care s-a solicitat acordul recuperării creanțelor prin compensare cu respectarea O.U.G. nr. 77/1999 și a celorlalte acte normative, fără însă a indica modalitatea concretă în care se realizau compensările prin contractul de derulare cu firma S. O. S. ( f. 59, vol. I ), declarația martorului P. M. din care rezultă că s-au livrat mărfuri pentru firmele S. O.
S. și S. C. N. S. în baza unei adrese a R.A. C. "A. " B., precum și a proceselor verbale și a ordinelor de compensare ce erau semnate și ștampilate de toate firmele incluse în circuitul de compensare, inclusiv de către directorul C. L. de la R.A. C. "A. " - B., în momentul în care intra în posesia lor ( f. 79, vol. I ), adresa S. TRACTORUL S.A. de către R.A. C. "A. "
B. în care se preciza că toate compensările s-au făcut în baza unor documente ce erau semnate de inculpatul C. L. și din moment ce cuprindeau toate semnăturile, documentele erau operaționale ( f. 85-86, vol. I ), declarațiile martorilor M. Ecaterina, M. N. și Pavel Ion, din care rezultă că s-au livrat mărfuri numai în momentul în care au intrat în posesia documentelor de compensare ce erau semnate și ștampilate de firmele implicate în circuitul de compensare și de inculpatul C. L. din partea R.A. C. "A. " B. ( f. 125- 127, vol. I ), declarația martorei Maxim M. din care rezultă că în cadrul R.A. C. "A. " B. -Serviciul financiar au fost înregistrate numai compensările în baza documentelor ce atestau încasarea sumei compensate de R.A. C. " A. " B., iar inculpatului C. L., cu toate că i s-au adus la cunoștință de la bun
început că documentele de compensare nu pot fi semnate până în momentul în
care R.A. C. "A. " B. încasa suma compensată, a semnat acele documente (
f. 95, vol. I ), declarația martorului Păun Constantin din care rezultă că s-au livrat mărfuri în compensarea datoriei către R.A. C. "A. " B., doar după ce primea documentele de compensare ce relevau acceptarea compensării prin faptul că erau semnate de inculpatul C. L. ( f. 111, vol. I ), declarația martorilor P. escu Mircea, Stan M., M. V. și Strâmbu Valeriu din care rezultă că au livrat mărfuri după ce au intrat în posesia documentelor de compensare semnate și ștampilate de R.A. C. A. B. ( f. 114, 115, 118, 121- 124, vol. I ), adresa S. LUBRIFIN S.A. prin care se comunică R.A. C. "A. " B. că procesele verbale de compensare nu sunt acte de compensare în principiu, ci documente în baza cărora s-a acceptat compensarea, considerându-se astfel stinsă datoria ( f. 137, vol. I ), exemple ale proceselor verbale ale ședințelor de compensare întocmite conform dispozițiilor legale ( f. 145-156, 162-165, vol. I ), adresa I.M.I.M.I.C. prin care se arată că un circuit de compensare este identificat în momentul în care toți agenții economici implicați înregistrează facturi ferme privind debite și creanțe la valoarea compensării, compensări ce se realizează în baza procesului-verbal prin care părțile implicate acceptă compensarea și a ordinului de compensare ce se operează în contabilitate, iar în cazul compensărilor pentru facturi mai mari de 100.000.000 lei, compensarea se efectuează în mod obligatoriu prin I.M.I.M.I.C ( f. 160-161, vol. I ), contractul de administrare din care rezultă atribuțiile de serviciu ce îi reveneau inculpatului C.
L., în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. " B. ( f. 166-171, vol. I
), raportul de audit financiar întocmit de Serviciul de Audit Intern de la lângă Consiliul județean B. din care rezultă că recuperarea creanțelor prin compensare cu cele trei firme de către R.A. C. "A. "; B. s-au efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale ( f. 1-5, vol. I ), sesizarea P. ui Financiar de pe lângă Curtea de Conturi B., cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului C. L., urmare a controalelor efectuate de Curtea de Conturi B. ( f. 1-5, vol. III ), actele de control întocmite de Curtea de Conturi B., din care rezultă că recuperarea creanțelor de către R.A. C. "A. " B. prin compensare, prin intermediul celor trei firme a fost ilegală ( f. 13-410, vol. III ), procesele- verbale întocmite de Garda Financiară B. cu ocazia controalelor efectuate la firmele S. O. S., S. C. N. S. și S. I. A. G. S., la care sunt atașate actele aferente ce relevă sumele de bani încasare de către cele trei firme, urmare a recuperării creanțelor R.A. C. "A. " B. prin compensare ( f. 2-324, vol. IV ), procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. C. N. S., semnate din partea R.A.
C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f. 1 -406, vol. V ), procesele- verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S.
O. S., semnate din partea R.A. C. A. B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-164, vol. VI ), procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. I. A. G. S., semnate din partea R.A. C.
"A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-198, vol. VII ), documentele de compensare întocmite urmare a contractului încheiat între R.A. C. "A. " B. și S. DIP & GIP S. din care rezultă că s-a respectat procedura de compensare impusă de actele normative în vigoare ( f. 1 -30, vol. IX ).
S-a reținut de către prima instanță că, în drept, faptele inculpatului C.
L. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 combinat cu art. 2481 ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal ( 34 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal ( 34 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice
prevăzute de art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal ( 123 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals (
123 acte materiale ) și ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 13 acte materiale
) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal ( 62 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal ( 62 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, toate cu aplicare art. 33 lit. a) Cod penal.
S-a reținut, de asemenea, că faptele inculpatului P. O. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 16 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal ( 15 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal respectiv că faptele inculpatului C. A. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicității prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 Cod penal combinat cu art. 2481 Cod penal ( 20 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal ( 45 acte materiale ), cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, iar ale inculpatului G. B. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor publice în forma complicității prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal ( 13 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal ( 31 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedite, instanța a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile comise ( conform celor sus menționate ).
Instanța a reținut în favoarea inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile comise circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) Cod penal întrucât aceștia au avut o conduită bună înainte de săvârșirea acestor fapte, nefiind cunoscuți cu antecedente penale. Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 76 Cod penal.
În baza art. 34 lit. b) Cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai
grea.
S-a interzis inculpatului C. L. exercitarea dreptului de a ocupa o
funcție de natura celeia de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor, pe o perioada de 3 ani, cu începere de la data executării pedepsei.
Întrucât inculpații nu s-au sustras urmăririi penale sau cercetării judecătorești și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectiva a acesteia, în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate acestora.
Instanța a mai reținut faptul că față de inculpatul C. L. s-a luat în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive pe o perioada de 30 de zile de la_ -_ .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut de către prima instanță că R.A. C. "A. " B. s-a constituit parte civilă în cauză ( f. 23, vol. I, adresa 969/2002 ) până la citirea actului de sesizare în fața instanței - cu suma de 35.490.673.511 lei, compusă din 21.574.034.946 lei reprezentând contravaloarea creanțelor cedate și nerecuperate de la firmele comisionare ( 4.886.844.648 lei de la S. O. S., 4.810.160.081 de la S. I. A. G. S. și
11.877.029.217 lei de la S. C. N. S. ) și 13.916.638.565 lei reprezentând
dobânzi legale și penalități calculate pentru neachitarea în termenele stabilite a contravalorii creanțelor ( 1.384.247.783 lei de la S. O. S., 8.552.734.592 lei de la S. I. A. G. S. și 3.569.106.807 lei de la S. C. N. S.
), conform celor două tabele de calcul anexate la cererea de constituire de parte civilă.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiza contabilă efectuat în cauză de expertul judiciar Jarca Augustin, s-a reținut că partea civila a transmis către S.
C. N. S. creanțe în valoare de 11.386.354.482 lei, din care nu s-a recuperat suma de 11.336.354.482 lei, către S. O. S. creanțe în valoare de 11.442.345.873 lei, din care nu s-a recuperat suma de 2.036.899.164 lei și către S. I. A. G. S. creanțe în valoare de 5.243.455.631 lei din care nu s-a recuperat nimic, sumele ce nu au fost recuperate de la firmele comisionare reprezentând un prejudiciu cauzat în dauna părții civile.
S-a statuat de către prima instanță că - așa cum reiese din raportul de expertiză contabilă, că urmare a faptului că nu s-au virat sumele datorate către partea civilă - S. C. N. S. datorează suma de 5.529.047.122 lei cu titlu de dobânzi legale, S. O. S. datorează suma de 1.957.278.619 lei cu titlu de dobânzi legale, iar S. I. A. G. S. datorează suma de 14.921.465.326 lei cu titlu de penalități.
Ținând seama de cele arătate mai sus și având în vedere dispozițiile art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 1000 și 1003 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. C. și, în consecință:
Au fost obligați, în solidar, inculpații C. L. și C. A. V. -acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. N. S. - să achite părții civile suma de 11.336.354.482 lei prejudiciu nerecuperat și 3.569.106.807 lei dobânzi legale, dobânzile fiind acordate potrivit constituirii de parte civilă.
Au fost obligați în solidar inculpații C. L. și P. O. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. O. S. - să achite părții civile suma de 2.036.899.164 lei prejudiciu nerecuperat și 1.384.247.783 lei dobânzi, dobânzile fiind acordate potrivit constituirii de parte civilă până la data citirii actului de sesizare.
Au fost obligați în solidar inculpații C. L. și G. B. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. I. A. G. S. - să achite părții civile suma de lei 5.243.455.631 lei prejudiciu nerecuperat și 8.552.743.592 lei penalități, acestea din urmă fiind acordate doar în cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă.
Instanța a dispus desființarea proceselor verbale de compensare atașate la volumele V, VI și VII, și anume:
procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. C. N. S., semnate din partea R.A. C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-406, vol. V);
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. O. S., semnate din partea R.A. C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-164, vol. VI );
procesele-verbale și ordinele de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. I. A. G. S., semnate din partea R.A. C. "A. " B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-198, vol. VII ).
În baza art. 191 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat să achite în solidar cu părțile responsabile civilmente cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Beclean și inculpații C. L., C. A. V., P. O. și
G. B. .
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel și de către partea civilă C.
A. R.A. B., însă apelul acesteia a fost tardiv.
Prin Decizia civilă nr. 17 din 8 februarie 2005, Tribunalul Bistrița-Năsăud în baza art. 379 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă R.A. C. A. B. împotriva sentinței penale nr. 102 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 47/2003.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Beclean și de către inculpații C.
L., C. A. V., P. O. și G. B., împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat-o în totalitate și judecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală au fost achitați inculpații C. L., de sub învinuirea de a fi săvârșit 3 infracțiuni de abuz în serviciu în contra intereselor publice prev. de art. 248 raportat la art. 2481 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și C. A.
, P. O. și G. B. de sub învinuirea de a fi săvârșit fiecare câte o complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 raportat la art. 2481 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală au fost achitați inculpații C. L. de sub învinuirea de a fi săvârșit
infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și C. A. V.
, P. O. și G. B. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
S-a constatat că inculpatul C. L. a fost arestat preventiv în perioada 8-16 aprilie 2002.
În baza art. 346 alin. (4) Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.A. C. A. B. .
Cheltuielile judiciare la fond au rămas în sarcina statului.
Partea vătămată a fost obligată să plătească 500.000 lei cheltuieli judiciare statului în apel, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
S-a reținut de către Tribunalul Bistrița-Năsăud că apelurile declarate de inculpați sunt întemeiate și întrucât și apelul parchetului este declarat parțial în favoarea lor și acesta va fi considerat întemeiat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Astfel - a statuat instanța ierarhic superioară - din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, încheierea contractelor dintre partea civilă reprezentată de inculpatul C. L. și cele 3 societăți reprezentate de ceilalți inculpați, ca și a actelor subsecvente acestora neputând fi contestată, însă - în mod eronat - s-a considerat că aceste activități ar avea conotație penală, procedându-se la condamnarea inculpaților.
Astfel, întreaga construcție a actului de acuzare, reluată de instanța de fond, s-a întemeiat - în ceea ce-l privește pe inculpatul C. L. - pe 2 acuzații, respectiv că acesta - prin semnarea mai multor procese-verbale de compensare - a atestat nereal că partea civilă ar fi avut datorii față de societățile reprezentate de ceilalți 3 inculpați, iar - pe de altă parte - că, prin semnarea unor ordine de compensare, a atestat stingerea datoriilor societăților beneficiare a serviciilor părții civile, cauzându-i-se acesteia un prejudiciu în sumă totală de 27.198.345.600 lei.
Referitor la ceilalți inculpați s-a reținut că, în baza unor documente de compensare, ce evidențiau împrejurări nereale, au obținut creanțe de valori foarte mari și - deși cunoșteau că procesele-verbale de compensare nu corespund
adevărului - în baza acestora au ridicat mărfuri de la firmele debitoare ale părții civile, cauzându-i acesteia din urmă un prejudiciu important.
Toate aceste acuzații nu se verifică, însă, în realitate, iar organele de cercetare penală și ulterior instanța de judecată ar fi trebuit să înceapă analiza eventualului caracter penal al faptelor prin acordarea unei mai mari atenții celor 3 contracte încheiate între partea civilă și societățile reprezentate de inculpații C.
A. Vrigil, P. O. și G. B., în scopul stabilirii naturii juridice a acestora, a obligațiilor decurgând din încheierea lor pentru ambele părți contractante, precum și a momentului nașterii acestora.
Sub aspectul naturii juridice a contractelor - a mai reținut Tribunalul Bistrița-Năsăud - se poate observa că acestea sunt calificate diferit, fiind considerate fie contracte de factoring ( nota întocmită în urma controlului Camerei de Conturi a județului B. - vol. III dosar de urmărire penală f. 16 și urm. ), fie contracte de comision ( rechizitoriu, procesele verbale ale Gărzii Financiare - vol. IV dosar de urmărire penală, f. 1, 112, 226 ), nefiind însă exclus nici ca acestea să reprezinte contracte de cesiune de creanță față de prevederea potrivit căreia C. A. se obliga să cedeze în favoarea cocontractanților "din creanțele sale față de diverși beneficiari"; ( a se vedea contractele încheiate între părți, - vol. III dosar urmărire penală f. 93-95, 512-513, vol. II al instanței f. 444
).
De fapt, aceste contracte - ce potrivit art. 969 cod civil reprezintă legea părților - sunt niște contracte nenumite, care îmbină elemente ale mai multor tipuri de convenții, simplul fapt al intitulării părților comitent și comisionar neexcluzând stipularea unor clauze contractuale specifice și altor categorii de convenții.
Cert este, însă, că aceste contracte au fost valabil încheiate, dând naștere la obligații în sarcina părților, dovadă fiind faptul că, prin Sentința civilă nr. 1152/C din 9 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 1253/2001 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. împotriva S. "C. N. "; S. B., întemeiată pe răspunderea contractuală a societății pârâte, ce a fost obligată să plătească reclamantei 10.801.567.926 lei contravaloarea facturilor cedate în temeiul contractului, precum și dobânda legală aferentă acestei sume.
Un alt aspect important, nesubliniat în actul de acuzare constă în aceea că după încheierea contractelor, cele 3 societăți "comisionare" au adus o serie de garanții imobiliare tocmai pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor asumate și a preîntâmpina cauzarea unor prejudicii.
Astfel, contractul nr. 27/31 mai 2000 încheiat de C. A. cu S. "O. "
S. B. reprezentat de inculpatul P. O. a fost urmat la 12 martie 2001 de contractul de garanție imobiliară ( vol. III dosar de urmărire penală f. 456-457 ), contractul nr. l/3 august 2000 dintre partea civilă și S. "C. N. "; S. B. reprezentată prin inculpatul C. A. V. de contractul de garanție imobiliară din 21 august 2000 ( vol. III dosar de urmărire penală f. 211 ), iar contractul nr. 56/23 noiembrie 2000 încheiat între partea civilă și S. " I. A. G. " S.
B. reprezentată prin inculpatul G. B. a fost urmat de contractul de garanție imobiliară din 12 decembrie 2000 ( vol. III dosar de urmărire penală f. 343 ).
Realitatea acestor garanții imobiliare rezultă din expertiza efectuată de instanța de fond ( vol. II al instanței f. 285-305 ), stabilindu-se totodată și valoarea acestora, care depășește mult valoarea creanțelor preluate, după cum urmează: S. "O. "; S. a adus garanții de 8.500.000.000 lei, S. "C. N. "; S. de 35.740.000.000 lei, iar S. "Intenațional A. G. "; S. de 8.030.000.000 lei.
Pe de altă parte - a mai apreciat tribunalul - din actele dosarului rezultă că cele 3 societăți comisionare acționau ca niște intermediari între partea civilă și debitorii acesteia, fără de care recuperarea creanțelor nu era posibilă, întrucât C.
A., într-o serie de contracte încheiate cu diverși beneficiari ( în special societățile mari, neproducătoare de venituri ) acceptase ca plata apei furnizate să se facă și prin bunuri, ori partea civilă nu avea posibilitatea de a comercializa aceste bunuri, câtă vreme în obiectul său de activitate nu figura și efectuarea de acte de comerț.
De altfel, acest mod de recuperare a creanțelor era o practică obișnuită pentru aceste societăți, potrivit declarației martorului Păun Constantin ( vol. II al instanței f. 167 -169 ), care, în perioada 2000-2001, a îndeplinit funcția de șef serviciu financiar la S. "Romradiatoare" S.A. B., acest procedeu a fost și este folosit și în raporturile cu alte firme, această împrejurare fiind relatată și de martora Moisa N. ( vol. II al instanței f. 207 ).
Întrucât, în prima etapă era nevoie de un act scris care să evidențieze acordul de voință al societăților care interveneau în acest proces, s-a recurs la așa-numitele "procese-verbale de compensare" semnate de toate acestea, în lipsa acordului Companiei A., neprocedându-se la livrarea mărfurilor, tocmai pentru ca debitorul să aibă siguranța stingerii, în acest mod, a datoriei sale față de partea civilă ( a se vedea în acest sens declarația martorului Păun Constantin, ca și a martorului P. M. - vol. I dosar de urmărire penală, f. 87 ).
Faptul că aceste documente, ca de altfel și cele subsecvente - ce constatau stingerea debitului - au fost intitulate "procese-verbale de compensare" nu atrăgea- prin ea însăși - incidența automată a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/1999 și a normelor metodologice stabilite pentru aplicarea acesteia, ele subliniind doar acordul părților pentru stingerea debitelor, știut fiind că, în materie civilă, potrivit art. 977 Cod civil pentru calificarea juridică a unui act este esențială voința juridică a părților, și nu denumirea dată actului care o materializează.
Totodată, în ceea ce privește "ordinele de compensare", importantă este, de asemenea, nu denumirea dată acestor acte, ci efectele lor juridice astfel cum rezultă acestea din modul în care erau operate în evidențele contabile și care constau în stingerea datoriilor debitorilor părții civile și nașterea obligației pentru societățile "comisionare" de a valorifica bunurile și a vărsa, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
Este evident că - în momentul livrării mărfurilor - debitele societăților furnizoare față de C. A. se stingeau, astfel încât era nevoie de un alt act, în continuarea acordului de voință inițial și care să constituie temeiul operării în contabilitatea debitorului a acestei onorări a obligației, cu precizarea facturilor ce se considerau achitate, întocmindu-se "ordine de compensare".
În ceea ce privește C. A. este esențial de subliniat faptul că, prin aceste ordine de compensare, nu se opera contabil stingerea debitului, ci dimpotrivă, așa cum rezultă din Raportul de audit financiar întocmit de Serviciul de audit intern, de pe lângă Consiliul Județean B. ( vol. II al dosarului de urmărire penală, f. 5 ), acestea erau consemnate în contul "Clienți", cum fuseseră înregistrate inițial facturile, "urmând a le încasa de la comisionari".
Mai mult, potrivit declarației martorei Mazilu E. ( vol. II al instanței, f. 163-166 ) s-au creat 3 conturi distincte pentru cele 3 societăți reprezentate de inculpați, ce au fost considerate clienți distincți noi și în care a fost transferată valoarea debitelor din aceste operațiuni, împreună cu penalitățile aferente.
Într-adevăr, în momentul primirii de la debitorii Companiei A. a mărfurilor reprezentând plata unor facturi se năștea pentru societățile comisionare obligația de a le valorifica și de a vărsa, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
În cazul S. "O. " S., reprezentată de inculpatul P. O., ce încheiase un contract și cu S. "Top Auto Com" S., ce urma să asigure valorificarea mărfurilor achiziționate în contul debitelor S. "Roman" S.A., S. "Romradiatoare" S.A., S. "Rulmentul" S.A., S. "Metrom" S.A. și R.A.G.C.P.S.S. Săcele ( vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 237 ) în aceasta
modalitate s-a achitat, prin ordine de plată, suma de 2.050.000.000 lei și s-au achitat debite ale Companiei A. către alte societăți în sumă de 4.453.364.352 lei.
Totodată, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză ( vol. III al dosarului instanței, f. 415-417 ) S. "O. " S. a prestat părții civile și alte servicii în valoare de 872.584.000 lei și a livrat bunuri, respectiv motorină, răsaduri, etc., în sumă de 422.427.475 lei, astfel că - din totalul creanțelor primite, de 11.442.345.873 lei - a rămas neacoperită suma de 2.036.899.154 lei.
La rândul său, S. "C. N. "; S. a achitat, cu ordine de plată, suma de
50.000.000 lei din valoarea totală a creanțelor primite, de 11.368.354.482 lei, rămânând neacoperită diferența de 11.336.354.482 lei.
În ceea ce privește S. "I. Adoux G. "; S., aceasta a preluat de la partea civilă creanțe în sumă totală de 5.243.899.144 lai, neachitând în contul acesteia nicio sumă de bani.
Din cele de mai sus, analizând modul în care au acționat firmele reprezentate de inculpați, în temeiul contractelor încheiate și în scopul recuperării debitelor restante înregistrate de C. A. în perioada 1998-2000 ( unele aflate la limita împlinirii termenului de prescripție ), ca și modalitate în care aceste activități au fost operate în evidențele contabile ale societăților implicate tribunalul a apreciat că rezultă - fără putință de îndoială - faptul că ne aflăm în fața unor operațiuni comerciale, fără ca legea penală să fie, în vreun fel, incidentă.
S-a apreciat că buna-credință care a guvernat încheierea și executarea contractelor și lipsa oricărei înțelegeri infracționale între inculpați este evidențiată cu prisosință și de împrejurarea că inculpatul C. L., în calitatea sa de reprezentant al părții civile, în condițiile neachitării integrale de către comisionari a creanțelor preluate de la partea civilă, a notificat celor 3 societăți co- contractante suspendarea executării contractelor ( vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 63, 163, 262 ).
Cele de mai sus - a mai arătat instanța de apel - fac inutilă analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 raportat la art. 2481 Cod penală, însă - fără îndoială - elementul intențional specific acestei infracțiuni nu există, dar și mai evident nu s-a realizat urmarea imediată, respectiv cauzarea vreunei pagube părții civile sau tulburarea însemnată a activității acesteia, concluzie la care s-a ajuns, de altfel și în raportul de expertiză contabilă.
În ceea ce privește acuzațiile de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal aduse inculpatului C. L., așa cum s-a arătat mai sus, procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare nu au cuprins mențiuni necorespunzătoare adevărului, ci au reprezentat acte necesar a fi întocmite pentru asigurarea recuperării creanțelor, cu atât mai puțin putând subzista acuzațiile de uz de fals aduse tuturor celor 4 inculpați.
Față de cele de mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, tribunalul a admis apelurile declarate de inculpați și de Parchet, desființând în întregime sentința atacată și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului C. L. de sub învinuirea de a fi săvârșit 3 infracțiuni de abuz în serviciu în contra intereselor publice prev. de art. 248 rap. la art. 2481, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, ca și pe inculpații C. A. V.
, P. O. și G. B. de sub învinuirea de a fi săvârșit fiecare câte o complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248, 2481, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului C. L. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, ca și pe inculpații C. A. V., P. O. și G. B. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal.
Totodată, tribunalul a constatat că inculpatul C. L. a fost arestat preventiv în perioada 8-16 aprilie 2002.
În latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. (4) Cod procedură penală tribunalul a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C. A. B., acesteia rămânându-i deschisă calea unei acțiuni civile în răspundere contractuală ( cum de altfel a și procedat față de S. "C. N. " S. B. ).
În baza art. 192 Cod procedură penală, partea civilă a fost obligată să plătească 500.000 lei cheltuieli judiciare statului în apel, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și partea civilă C. A. B. .
Prin motivele orale, reprezentanta parchetului a solicitat admiterea recursului, dar pentru alte motive decât cele invocate în scris, respectiv s-a apreciat că dosarul fiind strămutat la Judecătoria Beclean de către înalta Curte de C. și Justiție, probele științifice ordonate în cauză trebuiau efectuate de către experți ai Tribunalului Bistrița-Năsăud, și nu de la B., instanță de pe rolul căreia a fost strămutată cauza. A solicitat casarea deciziei instanței de apel, precum și a sentinței primei instanțe, cu trimiterea întregului dosar pentru rejudecarea acestuia și efectuarea unor probe științifice de către experți aparținând Tribunalului Bistrița-Năsăud și cu respectarea dispozițiilor art. 118 Cod procedură penală.
Prin recursul său scris și oral, partea civilă a solicitat casarea deciziei tribunalului ca efect al admiterii recursului acesteia și - apreciind că apelul a fost introdus în termen - cauza să fie trimisă Tribunalului Bistrița-Năsăud pentru rejudecare, în mod eronat considerându-se că apelul a fost tardiv introdus.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a reținut următoarele:
Verificând actele și lucrările dosarului sus menționat, a constatat că decizia instanței de apel, precum și sentința Judecătoriei B. se impun a fi casate pentru cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 10 Cod procedură penală întrucât hotărârile judecătorești nu au cuprins motivele pe care s-au întemeiat soluțiile de condamnare, respectiv de achitare a inculpaților.
Astfel, în concret, din oficiu curtea a constatat că primul temei de casare constă în aceea că instanța de fond, deși în mod justificat a admis și a administrat parțial probele testimoniale invocate în rechizitoriu, necesare aflării adevărului, precum și o expertiză contabilă cerută de inculpați, ulterior, în considerentele sentinței, în operațiunea de apreciere, a omis să le analizeze și să le evalueze și, apoi, să concluzioneze asupra lor.
Sub acest aspect - a reținut Curtea de Apel Cluj - este de observat că Judecătoria Beclean s-a limitat să copieze, pur și simplu, conținutul rechizitoriului P. ui de pe lângă Curtea de Apel B. de la fila 263 din dosarul
de urmărire penală ( a se vedea preluarea integrală a considerentelor rechizitoriului de la fila 263-290 în sentință pag. 141-152 ).
După preluarea integrală a conținutului rechizitoriului, prima instanță nu a motivat nici măcar cu o frază probele pe care le apreciază ca dovedind vinovăția
inculpaților, condamnându-i direct, conform încadrărilor juridice menționate în rechizitor ca fiindu-le imputabile.
Ori, procedând în acest mod, apare evident că sentința judecătoriei este supusă casării, în baza art. 3859 pct. 9 și 10 Cod procedură penală, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și, implicit, instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele pe care le-a admis și le-a administrat și care sunt de natură să influențeze soluția în cauză.
Judecătoria Beclean s-a mărginit a copia integral actul de sesizare a instanței, precum și aserțiunea procurorului că "starea de fapt este dovedită cu...", ea nefăcând nicio analiză a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești pe care să le evalueze și să le prezinte ca dovedind vinovăția inculpaților și încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor deduse judecății.
Din considerentele sentinței pronunțate în cauza penală de față rezultă că judecătoria nu a examinat apărările inculpaților și a reținut, nemotivat, probele administrate numai în cursul urmăririi penale și nu a înlăturat neconcordanțele vădite existente.
Este de remarcat că - potrivit art. 200 din Codul de procedură penală - urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.
Articolul 289 din același cod dispune că "judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".
Din economia textelor legale menționate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62 și art. 63 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 din același cod, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în cauză, constituind un lanț deductiv fără discontinuitate.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că judecătoria nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpații sunt sau nu autorii infracțiunilor imputate, neefectuând o cercetare
judecătorească completă, instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) Cod procedură penală, sarcina probațiunii în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin. (1) din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.
Ori, în cuprinsul sentinței judecătoriei, după ce s-a reținut că inculpații nu au recunoscut faptele imputate, s-a ajuns să se tragă concluzia că ei sunt autorii
acestora, prin încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate, respectiv prin inversarea sarcinii probațiunii.
În raport de particularitățile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanța de fond - pentru a stabili cert dacă inculpații sunt sau nu autorii faptelor - trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele și împrejurările ce formează obiectul probațiunii.
În speță, se constată că prima instanță a pronunțat soluția de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătorești în mod complet, în condițiile prevăzute de art. 289 și 190 Cod procedură penală, depozițiile tuturor martorilor invocați în actul de trimitere în judecată și fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.
Procedând în acest mod, judecătoria a dat dovadă de lipsă de preocupare în vederea efectuării cercetării judecătorești, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.
Astfel, dintr-un număr de 8 martori propuși în rechizitoriu în acuzarea inculpaților, instanța a audiat 7, omițând audierea martorei M. V., întrucât la audierea acesteia a renunțat procurorul, poziție la care au achiesat și inculpații.
Ori, chiar dacă procurorul poate renunța potrivit art. 329 alin. (1) Cod procedură penală la martorul pe care l-a propus, instanța este obligată, în conformitate cu disp. art. 287 alin. (1) și (2) raportat la art. 4 din același cod să-și exercite atribuțiile în mod activ și să-și formeze convingerea cu privire la existența faptelor și a vinovăției inculpaților pe baza tuturor probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării
judecătorești. De aceea, în speță, prima instanță nu putea omite audierea martorului ascultat de procuror numai pentru că acesta a renunțat la el, ținând seama că împrejurările relatate de martor prezintă o deosebită relevanță, iar hotărârea de condamnare s-a bazat pe această declarație.
Judecătoria Beclean ar fi putut renunța la audierea martorului ascultat în cursul urmăririi penale numai dacă audierea sa ar fi fost inutilă pentru deplina lămurire a faptelor, ceea ce nu era cazul în speță.
Așa fiind, instanța de control a constatat că judecata s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale menționate.
S-a mai reținut de către aceasta că inculpații în faza judecății au solicitat pentru stabilirea corectă a modului de săvârșire a faptelor, precum și a "presupusului prejudiciu cauzat" efectuarea unei expertize contabile.
Cu toate că dosarul a fost strămutat la Judecătoria Beclean, apare evident că pentru evitarea unor cheltuieli judiciare excesive inculpații au fost de acord ca expertiza să fie efectuată de un expert aparținând instanței brașovene, împrejurare ce nu cade sub incidența disp. art. 197 alin. (1) Cod procedură penală.
Cu toate acestea, se remarcă, însă, că expertiza a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 118 alin. final Cod procedură penală, inculpaților necomunicându-li-se că au dreptul să ceară ca un expert recomandat de ei să participe la efectuarea probei științifice.
Un alt motiv de nelegalitate și de netemeinicie al expertizei contabile îl reprezintă faptul că, compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce trebuia să se efectueze obligatoriu prin intermediul serviciului de compensare din cadrul Institutului de Management și Informatică aparținând M. ui Industriei și Comerțului, în toate cazurile în care în circuitul de compensare existau facturi cu o valoare de peste 100 milioane lei și restanță de peste 30 de zile de la data
scadenței. Actele de la dosar relevă, însă, că - în cazul facturilor cu o valoare mai mică de 100 milioane lei - compensarea se putea realiza între agenții economici, dar cu respectarea întocmai a procedurii și utilizării documentelor uzitate de I.M.I.M.I.C.
Astfel, pentru a se stabili corect dacă s-a cauzat sau nu vreun prejudiciu, trebuia ca expertiza să releve valoarea pagubelor înregistrate în cazul facturilor cu o valoare de peste 100 milioane lei, și separat, defalcat care este valoarea pagubelor în cazul înregistrării facturilor cu o valoare mai mică de 100 milioane lei. Numai pe baza cunoștințelor unui expert care să efectueze aceste defalcări pe cele două tipuri de facturi, se putea ajunge la ideea existenței sau nu a vreunui prejudiciu în acest dosar.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 2 din Codul penal, desfășurarea în limitele legii a represiunii penale, cu respectarea intereselor legitime ale persoanelor, impune încadrarea juridică corectă a faptelor, în sensul stabilirii concordanței depline între faptele concrete săvârșite de inculpați și norma penală specială care incriminează acea faptă.
În speță - a mai reținut curtea de apel - se constată că inculpații au contestat încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile art. 248 și 2481 Cod penal abuz în serviciu contra intereselor publice raportat la Decizia nr. 11 din 8 martie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 248 din Codul penal și s-a constatat că dispozițiile sale referitoare la paguba adusă avutului obștesc sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmând a se aplica numai: cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce
formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
De asemenea, prin Decizia nr. 52 din 18 mai 1994, Curtea Constituțională a statuat că bunurile Regiilor Autonome și ale Societăților Comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, deoarece, potrivit art. 5 și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este Regia Autonomă sau Societatea Comercială. Statul este un simplu acționar care deține o cotă-parte din capitalul social ce nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât, potrivit Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, în următorii ani va avea lor un proces de înstrăinare a acțiunilor deținute de stat.
În cazul în care, ca în speță, este contestată atât calitatea de funcționari a inculpaților, cât și tipul de proprietate - publică sau privată - a societății păgubite, competența de soluționare a litigiului revine, exclusiv, Judecătoriei B.
, care trebuie să facă o corectă aplicare a legii.
Raportat la cele expuse mai sus - a recomandat instanța de control - se poate pune în discuție de către instanța de fond eventualitatea menținerii aceleiași încadrări juridice dată faptelor prin actul de sesizare sau a schimbării acesteia în alte infracțiuni prev. de art. 246 Cod penal.
Încadrarea juridică a unei fapte în cazul infracțiunilor de rezultat depinde și de cuantumul prejudiciului cauzat în speță.
Inculpații s-au apărat constant în primul rând că nu au comis faptele imputate, iar în al doilea rând, că în cauză nu există prejudiciu.
Pentru verificarea acestor apărări, în mod formal s-a dispus de către instanța de judecată o expertiză care a fost întocmită, însă, cu nesocotirea dispozițiilor legale și care nu a lămurit existența sau nu în această cauză a vreunui prejudiciu și nici modul de producere al acestuia.
Curtea a mai reținut că, în cadrul soluționării unitare a cauzei penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin faptele comise de inculpați
constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, în privința vinovăției acestora, dar și în planul tragerii la răspundere penală în procesul individualizării pedepselor, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare.
Se constată astfel, că nici latura penală și nici cea civilă nu au fost corect soluționate, nici cu privire la reținerea încadrării juridice corespunzătoare, nici a vinovăției inculpaților și nici a individualizării pedepselor, în raport de paguba produsă, de vreme ce întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în afara oricărui dubiu printr-o probă științifică.
Reținând că prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare a inculpaților fără a o motiva și a administra oral, nemijlocit și contradictoriu probe, iar instanța de apel a adoptat o soluție contrară, fără să fi administrat probe noi și fără să motiveze din ce probe și-a format o altă convingere, Curtea a apreciat că hotărârea tribunalului se privește ca nemotivată și urmează a fi casată.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, curtea a admis recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 8 februarie 2005 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a casat-o în întregime împreună cu Sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei B. și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Beclean.
Rejudecarea - s-a recomandat de către instanța superioară - va viza administrarea tuturor probelor testimoniale propuse în rechizitoriu, a celor noi propuse în apărare de către inculpați, efectuarea unei noi expertize care să stabilească - potrivit elementelor din motivarea deciziei - valoarea defalcată a prejudiciului, dacă există sau nu, administrarea oricăror altor probe necesare justei soluționări a speței pentru stabilirea concordanțelor dintre faptele comise, norma incriminatoare și angajarea răspunderii penale, potrivit vinovăției, în condițiile legii.
Numai în urma unei asemenea verificări - a statuat Curtea - cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată și în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror alte probe care apar necesare, judecătoria trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate legal.
Prin înscrisul depus la f. 40, din dosarul nr._ - cu ocazia rejudecării - partea civilă C. de Apă R.A. B. și-a precizat pretențiile civile formulate, arătând că solicită obligarea inculpaților C. L. și C.
A. V., în solidar cu S. "C. N. "; S. la plata sumei de 952.433, 15 lei, creanță nerecuperată, la care se adaugă dobânda legală, care - până la data de_ - era în cuantum de 1.273.367, 81 lei, respectiv obligarea inculpaților C. L. și P. O., în solidar cu S. "O. "; S. la plata sumei de 481.143,95 lei creanță nerecuperată, la care se adaugă dobânda legală, care - până la data de_ - era în cuantum de 514.009,91 lei, precum și obligarea inculpaților C. L. și G. B. - în solidar cu S. "I.
G. "; S. - la plata sumei de 474.345, 56 lei, la care se adaugă dobânda legală, care - până la data de_ - era în cuantum de 4.960.875, 6 lei ( conform tabelului anexat acestui înscris - f. 41.
Legal citați și asistați de apărători aleși, inculpații C. L., C. A.
V. și P. O. au solicitat administrarea probei testimoniale și efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică contabilă ( prin înscrisul depus la f. 46 din dosarul sus menționat, inculpatul C. L. - prin apărător - inserând și o serie de obiective legate de expertiza ce a fost încuviințată ).
Raportat la îndrumările consemnate în decizia de casare, prima instanță - după punerea în discuție - a dispus audierea martorilor M. V. ( f. 240 - 242, vol. 2 din dosarul_ ), DP ( f. 296, vol. 2 din dosarul_ ) și P. Constantin ( f. 267 - 268, vol. 2 din dosarul_ ) și, totodată, efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică contabilă ( întocmită de către expertul Găvriloaie V. din cadrul B.L.E. Bistrița-Năsăud, f. 105 - 146, vol. 3 din dosarul_ ).
Reprezentat prin apărător ales, inculpatul P. O. a invocat la termenul de judecată din data de_ ( f. 66-67 din dosar ) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 Cod penal și, implicit, a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției ridicate, precum și suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea excepției anterior menționate.
În susținerea excepției invocate, inculpatul a arătat că a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 combinat cu art. 2481 Cod penal, cu motivarea că - în calitate de administrator al S. "O. "; S. - a obținut suma de 11.402.977.693 lei, în baza unor documente de compensare ce relevau împrejurări nereale, atestate de inculpatul C. L. în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, fără respectarea dispozițiilor legale, activitate ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu în cuantumul sus menționat.
Inculpatul a mai arătat că dispozițiile art. 248 din Codul penal contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza I din Constituție, acest text aducând atingere dreptului fundamental privind protecția proprietății private, care vizează ocrotirea acesteia în mod egal de lege și indiferent de titular.
Astfel, partea finală a textului art. 248 Cod penal - care definește cel de-al doilea rezultat alternativ al conținutului infracțiunii ca o pagubă cauzată patrimoniului unei categorii de unități - nu face nicio distincție între proprietatea publică și cea privată, supunând aceleiași ocrotiri speciale, atât partea din patrimoniu care constituie proprietate publică, cât și pe cea care constituie proprietate privată.
Incriminarea diferențiată - mai gravă - a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și în situația în care rezultatul faptei îl constituie o pagubă în proprietatea privată, încalcă dreptul fundamental consacrat de art. 44 alin. (2) Teza I din Constituție, constând în ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.
Legat de excepția de neconstituționalitate invocată și raportat la verificările efectuate, instanța a constatat că - prin Decizia nr. 11/1994 - Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestei excepții, în sensul admiterii ei.
Pe cale de consecință, în virtutea disp. art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că excepția invocată este inadmisibilă.
Raportat la informațiile furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și referitoare la S. "O. "; S. B., instanța a dispus introducerea în cauză și a lichidatorului O. F., persoană ce a fost desemnată în această calitate pentru societatea anterior menționată ( conform înscrisurilor de la f. 113 - 120 din dosar ).
Față de raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul Găvriloaie V. s-au formulat obiecțiuni doar de către partea civilă C. A.
R.A. ( consemnate în înscrisul depus la f. 169 - 173 vol. 3 din dosarul nr._ ), obiecțiuni ce au fost respinse ca neîntemeiate ( obiecțiunile respective constând, în fapt, în nemulțumirile părții civile legate de concluziile personale
ale expertului și referitoare la inexistența unei tulburări a activității părții vătămate și la caracterul relativ al prejudiciului ce i-a fost cauzat, concluzii care nu leagă instanța de încadrarea juridică a faptei dată prin actul de sesizare sau de o eventuală schimbare a încadrării acesteia ).
Analizând actele și lucrările dosarului cu ocazia rejudecării cauzei, s-a reținut, în fapt, următoarele:
R.A. C. "A. " B. s-a înființat în anul 1995, prin decizia C. județean B., sub autoritatea căreia funcționează în calitate de persoană juridică, cu un patrimoniu constituit din bunuri aparținând domeniului public și privat, prestând servicii specifice distribuției apei potabile și canalizare.
În luna martie 2000, inculpatul C. L. a fost numit administrator unic al R.A. C. "A. " B. . Conform clauzelor stipulate în contractul de administrare, inculpatul C. L. avea obligația, printre alte prerogative - pentru îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță - să reprezinte R.A.
"A. " B. în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, să încheie actele juridice în numele și pe seama regiei, conform legii și să-și folosească întreaga capacitate de muncă în interesul R.A. C. A. B. .
De menționat că, la momentul numirii inculpatului C. L. în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. " B., această societate înregistrase creanțe, ce erau datorate de diverși beneficiari ai serviciilor sale, creanțe care s- au ridicat la zeci de miliarde lei.
În concret, la finele anului 1999, valoarea acestor creanțe se ridica la suma de 7.265.246 lei RON ( așa cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul Gavriloaie V. - fila 125 din dosarul _
, vol. 3 ).
În mod curent, în vederea recuperării creanțelor, serviciul financiar din cadrul regiei acționa prin transmiterea unor somații, iar în cazul în care acestora nu li se dădea curs, se trecea la închiderea distribuirii apei.
Pe de altă parte, însă, exista posibilitatea acționării în judecată a firmelor datoare și a recuperării creanțelor pe cale silită sau - în cazul în care se identificau debite reciproce - acestea se puteau stinge prin compensare ( cadrul legal al compensării datoriilor nerambursabile la scadență ale agenților economici fiind stabilit prin H.G. nr. 685/1999 modificată de H.G. nr.804/1999, prin care s-au pus în aplicare dispozițiile O.U.G. nr. 77/1999, ce au avut menirea de a diminua blocajul financiar și pierderile din economie, precum și prevenirea incapacității de plată; conform acestor dispoziții legale, compensarea se efectua în mod obligatoriu prin intermediul Institutului de Management și Informatică din cadrul M. ui Industriei și Comerțului - I.M.I.M.C. - în toate cazurile în care în circuitul de compensare exista cel puțin o factură cu o valoare de peste 100.000.000 lei ( vechi ) și o restanță de peste 30 de zile de la data scadenței; în cazul în care contravaloarea facturilor era mai mică de 100.000.000 lei vechi, compensările se puteau efectua între agenții economici, cu respectarea procedurii și folosirea documentelor uzitate în cadrul I.M.I.M.I.C., compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce dintre persoanele juridice realizându-se în baza unor datorii certe și a unor facturi ferme existente, înregistrate în contabilitatea acestora ). Obiectul compensării succesive îl constituia stingerea datoriilor cu creanțele, reflectată în contabilitatea persoanelor juridice, pe baza ordinelor de compensare.
Din analiza actelor normative anterior invocate, instanța de fond a mai reținut că documentele folosite în procedura compensării erau ordinele de compensare emise de serviciul de compensare în baza procesului-verbal de compensare, prin care clientul și furnizorul își lichidau datoriile în valoare egală, respectiv că ordinele de compensare au un regim special ( fiind numerotate în
tipografie ), ele reprezentând documentul justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și a datoriilor care au făcut obiectul compensării. Ordinele de compensare se completează în două exemplare: formularul albastru pentru inițiator ( cel care plătește ) și formularul roșu pentru destinatar ( cel care încasează ). Procesul-verbal de compensare este un document prin care persoanele juridice implicate în circuitul de compensare confirmă existența efectivă a unor debite și creanțe înregistrate în contabilitate și atestă acceptul acestora privind stingerea datoriilor prin compensare.
Începând, însă, cu data de 0_, s-a interzis utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare, respectiv ordinul de compensare și procesul-verbal al ședinței de compensare, în forma prezentată de actul normativ.
În acest context - a valorii deloc neglijabile a creanțelor nerecuperate de către partea vătămată la momentul numirii inculpatului C. L. și a obligațiilor ce-i reveneau acestuia, conform contractului de administrare încheiat între el și partea vătămată ( filele 60-63 din dosarul nr. 47/2003, vol. 4 ) - începând cu luna mai 2000, la propunerea inculpatului P. O., inculpatul C.
L. a decis recuperarea creanțelor mai vechi de la debitorii R.A. C. "A. " B., prin compensare, cu ajutorul unor firme private, ce urmau să presteze un serviciu de identificare a circuitelor de compensare, pe baza unui contract de comision.
Inculpatul C. L. a expus inițiativa sa martorei Pelin E. - directoare economică în cadrul R.A. C. "A. " B. - care a respins recuperarea creanțelor în modalitatea prezentată, pe care a considerat-o nelegală ( fapt pe care l-a declarat și în momentul în care a fost audiată în fața instanței de judecată ). Aceasta i-a explicat inculpatului C. L. cum se pot recupera creanțele, cadrul legal și procedura compensării.
În aceste împrejurări, inculpatul C. L. s-a deplasat împreună cu martorii Pelin E. și Necula A. la martorul DP, procuror financiar la acel moment, care, luând la cunoștință de intenția recuperării creanțelor părții vătămate prin compensare ( iar nu la modul general, cum s-a consemnat în actul de sesizare ), l-a informat pe inculpat că respectiva procedură este una legală, atâta timp cât în obiectul de activitate al societăților intermediare este prevăzută expres desfășurarea unor astfel de activități ( recuperarea prin compensare ). I-a adus la cunoștință, totodată, inculpatului că - în situația în care creanța depășește valoarea de 100.000.000 lei vechi - este necesar ca partea vătămată să prezinte ordinul de plată M. ui Industriilor, în vederea avizării acestuia ( fila 296 - vol. 2, dosar_ ).
Fiind de notorietate faptul că procedura compensării prin I.M.I.M.I.C era una extrem de greoaie - aspect relevat și de către martora M. Ecaterina, economist în cadrul S. "Roman"; S.A. - și raportat la precedentul creat - în sensul că partea vătămată apelase și înainte la acest procedeu al compensărilor, chiar și pentru facturi ale căror valori erau mai mari de 100.000.000 lei vechi ( potrivit declarației aceleiași martore - fila 205, vol. 2 din dosarul 47/2003 al acestei instanțe și a declarației martorei Moisă N. - fila 207, din același dosar
), inculpatul Comaici L. a hotărât punerea în practică a intenției sale.
Astfel, la data de_, s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. " B. - reprezentată de inculpatul C. L. - și S. "O. " S. - reprezentată de inculpatul P. O., în calitate de administrator - obiectul contractului constituindu-l serviciile specifice prestate de comisionar în vederea realizării plății prin compensare a contravalorii facturilor neachitate de terți către comitent, comisionarul urmând să achite la comitent contravaloarea facturilor sau unei societăți ce derulează contracte de prestări servicii comitentului,
comisionul stabilindu-se prin negociere directă la 12% la valoarea fiecărei compensări.
S-a mai prevăzut în contract faptul că respectiva compensare urma a fi realizată până la suma de 20 miliarde lei.
Încă în ziua următoare, contractul a început să se deruleze, inculpatul P.
O. explicându-i inculpatului C. L. modalitatea în care urma ca R.A. C. "A. " B. să recupereze creanțele, și anume: firma "Top Auto Corm" ridica mărfuri de la firmele debitoare R.A. C. "A. " B., le comercializa și vira banii, reținându-și un comision de 10% către S. O. S., care - la rândul ei - plătea contravaloarea creanțelor R.A. C. "A. " B., urmând să obțină un comision de 12%. Pentru ca acest mecanism să funcționeze, era necesar, însă, un act care să ateste faptul că R.A. C. "A. " B. a acceptat compensarea.
În consecință, inculpatul P. O. a prezentat inculpatului C. L. un proces-verbal denumit "protocol de compensare" care cuprindea firmele ce intrau în lanțul compensării, specificându-se că privește atenuarea efectelor blocajului financiar, reprezentanții firmelor convenind la efectuarea decontării reciproce prin compensare a unei anumite sume de bani.
Așa cum rezultă din aceste procese-verbale: R.A. C. "A. " B. achita S.
O. S.R.L, S. O. S. achita la S. TOP AUTO S. B., S. TOP AUTO
S. B. plătea la unul dintre beneficiarii serviciilor R.A. C. " A. " B., iar cel din urmă achita la R.A. C. "A. " B. .
În aceste condiții, în ziua de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu S.C
"Romradiatoare"; S.A., iar în momentul în care protocolul de compensare a ajuns la S. "Romradiatoare"; S.A s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0268396, pe verso-ul cărora s-au trecut numerele facturilor, data emiterii lor de către R.A. C.
A. B. și valoarea lor prin cumulare, ajungându-se la 500.000.000 lei. Inculpatul C. L. a semnat ordinele de compensare, circuitul de compensare finalizându-se, după cca. 4 luni, prin compensarea cu contravaloarea lucrărilor efectuate la R.A. C. "A. " B. de către S. RING S., la data de 0_ .
Tot la data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces verbal de compensare pe relația cu S. ROMAN S.A., cu toate că R.A. C. "A. "; B. nu înregistra nicio datorie către S. O. S. Odată cu procesul-verbal intrat la S. ROMAN S.A. s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0499896 datate cu_, ce au fost semnate de inculpatul C. L., circuitul de compensare încheindu- se în luna decembrie 2000 când R.A. C. "A. " B. a încasat suma de bani de la S. RING S. și S. O. S. .
Tot la data de 1 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 350.000.000 lei pe relația cu S. METROM S.A., după care a semnat și ordinul de compensare nr. 0433199.
La data de 6 iunie 2000, același inculpat a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu R.A.G.CP.S. Săcele, iar, ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500253, circuitul de compensare închizându-se la data de 2 noiembrie 2000 ( când R.A. C.
A. B. a întocmit ordinele de compensare cu S. O. S. și S. RING S. ).
La data de 12 iunie 2001, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 350.000.000 lei pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele, iar ulterior creanțele pentru suma arătată s-au stins în contabilitatea R.A.G.CP.S. Săcele prin semnarea ordinului de compensare nr. 0500485 de către inculpatul
C. L. .
La data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., iar,
ulterior, acesta a semnat și ordinul de compensare nr. 0608749 ( cu care S. ROMAN S.A. a stins datoria de 1,5 miliarde lei, în actele sale contabile ).
Tot la data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei, iar la data de 18 august 2000 a semnat ordinul de compensare nr. 0499897.
La data de 6 august 2000, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal pentru compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația cu S. ROMRADIATOARE S.A., ulterior, în luna noiembrie 2000, inculpatul semnând ordinul de compensare nr. 0570476 ( la data de 23 martie 2001, circuitul de compensare închizându-se prin plata de către R.A. C. "A. " B. a lucrărilor efectuate de S. RING S. ).
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația S. ROMRADIATOARE S.A., în baza căruia S. O. S. a ridicat mărfuri de la S. ROMRADIATOARE
S.A. B. . Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0498481, circuitul de compensare finalizându-se prin emiterea ordinelor de compensare către S. O. S. și S. RING S. de către R.A. C. "A. " B.
.
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., iar la data de_, a procedat la semnarea ordinului de compensare nr. 0499898.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele pentru suma de 500.000.000 lei, iar, ulterior, ordinul de compensare nr. 0500255, pentru suma de 409.835.183 lei și ordinul de compensare nr. 0500256 din data de_, pentru suma de 90.164.817 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal privind compensarea sumei de 372.143.822 lei pe relația R.A.G.C.P.S Săcele, iar la data de_, inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0500257, circuitul de compensare închizându-se la data de_, când R.A. C. "A. " B. a înregistrat încasarea sumelor în contravaloarea serviciilor prestate de către S.
O. S. și S. SWEET COMPROD G.B. S., fiind semnate ordinele de compensare corespunzătoare.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei cu S. Rulmentul S.A. și a sumei de 419.441.107 lei cu S. Metrom S.A., precum și ordinele de compensare nr. 0160454 și 0674750, circuitul de compensare închizându-se la data de_ ( când R.A. C. A. B. a întocmit ordinul de compensare prin care s-a achitat suma de 919.441.107 lei, către S. Ring S. ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei pe relația S. Metrom S.A., iar, ulterior, a semnat și ordinul de compensare nr. 0674914 cu care S. Metrom S.A. a stins datoria avută la R.A. C. "A. "; B. în sumă de 656.055.418 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația cu R.A.G.C.P.S. Săcele, iar, ulterior, la data de_, acesta a semnat ordinul de compensare nr. 0500258 și ordinul de compensare nr. 0500259.
Astfel, în total S. O. S. a preluat o creanță de 11.442.350.000 lei ( ROL ), din care achitat la R.A. C. "A. " B. suma totală de 940.545 ( RON )
- 205.000 lei reprezentând sume virate în contul părții vătămate, 82.759 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în beneficiul părții vătămate,
42.243 lei reprezentând valoarea bunurilor livrate companiei, 445.336 lei valoarea plăților efectuate în contul acesteia, 165.207 lei reprezentând valoarea
comisioanelor ( cuvenite comisionarului și lăsate regiei autonome ( fila 109 din raportul de expertiză contabilă, vol. 3 al dosarului nr._ ).
Din înscrisurile existente la dosar, instanța a mai reținut că, la o lună de zile de la data încheierii contractului cu S. O. S., R.A. C. A. B. a solicitat C. Județean B. aprobarea pentru recuperarea creanțelor - ce se ridicau la acel moment la valoarea de 54.897.906.000 lei - prin compensare, Consiliul județean B. dându-și acordul recuperării creanțelor prin această modalitate, conform adresei nr. 3057/_, în condițiile respectării actelor normative ce reglementează regimul creanțelor ( filele 48-49 din dosarul nr. 47/2003, vol. 4 ).
În scopul realizării aceluiași obiectiv - încasarea creanțelor părții vătămate
- la data de_, s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. " B. reprezentată de inculpatul C. L. și numitul Necula A. și S. C. N.
S. reprezentată de inculpatul C. A. V. .
Conținutul contractului a fost similar celui încheiat cu S. O. S., la acesta adăugându-se obligativitatea vizării compensărilor de către I.M.I.M.I.C, contractul fiind valabil până la data de_, iar valoarea comisionului oscilând între 3-8%, în funcție de valoarea sumei compensate.
Și în cadrul acestui contract, inculpatul C. A. prezenta inculpatului C.
L. procesele-verbale de compensare pe care acesta din urmă le semna, după care erau predate firmelor debitoare R.A. C. "A. "; B., în vederea ridicării mărfurilor.
Circuitul de compensare era identic cu cel în care a fost implicată S. O.
S., în sensul că R.A. C. "A. " B. plătea la S. C. N. S., S. C.
N. S. plătea la una dintre firmele debitoare R.A. C. "A. B., iar cea din urmă plătea la R.A. C. "A. " B. .
Astfel, la data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei și un proces verbal pentru suma de
21.012.567 lei, precum și ordinele de compensare aferente nr. 0428393, nr. 0428394, nr. 0428395, nr. 0428396, nr. 0428397 și nr. 0428398 pentru S. TRACTORUL S.A. ( la data de_, inculpatul C. L. semnând ordinele de compensare nr. 0082087, nr. 0082088, nr. 0082086, nr. 0082089, nr. 0082091 și nr. 0082090 ).
La data de_ , inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare nr. 1665 a sumei de 311.222.153 lei, datorate de către S. METROM
S.A. și, apoi, ordinul de compensare nr. 0674923.
De asemenea, la data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal de compensare a sumei de 2.704.121.504 lei, datorată de către S. ROMAN S.A., proces-verbal în baza căruia S. C. N. S. a ridicat mărfuri până la concurența sumei precizate. La aceeași dată, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0499899.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese-verbale privind compensarea a câte 92.281.421 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de 28.082.984 lei, precum și ordinele de compensare aferente nr._ 5, 0428408, 0428407, 0428410 și 0428406 cu S.
TRACTORUL S.A. ( circuitul de compensare închizându-se la data de_, prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082095, 0082094, 0082096, 0082098, 0082097 și 0082093, prin care se atestă o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal pentru compensarea sumei de 13.414.144 lei și în aceeași zi a semnat și ordinul de compensare nr.0428426 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria pentru această sumă. Circuitul s-a închis la 0_ cu ordinul de compensare nr.
0082099 semnat de inculpatul C. L., prin care suma de 13.414.144 lei ar fi fost compensată și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal privind compensarea sumei de 76.484.440 lei, deși R.A. C. "A. " B. nu înregistra o sumă similară ca datorată la S. C. N. S. și totodată a semnat și ordinul de compensare nr. 0428413 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria. La data de_, inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0082105 ce privea o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B.
.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei - în baza cărora inculpatul C. A. a ridicat marfă - precum și ordinele de compensare nr. 0428412 și 0428430 cu care S. "TRACTORUL";
S.A. a stins datoria de 297.000.000 lei, deși R.A. C. A. B. nu încasase banii. Circuitul de compensare s-a închis la 0_ prin semnarea de inculpatul
C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082107, 0082108 și 0082106 pentru suma de 297.000.000 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 25.000.000 lei, după care a semnat și ordinul de compensare nr. 0499707, ordin de compensare cu care S. IUS S.A. și-a scăzut debitul din contabilitate. Circuitul de compensare se închide cu ordinul de compensare nr. 0082121, semnat de inculpatul C. L., document ce atesta o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 86.000.000 lei, în baza căruia inculpatul C. A. a ridicat marfă de la S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. B. . Inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0318568, iar circuitul de compensare s-a închis prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinului de compensare nr. 0082122, la data de_, atestând compensarea sumei corespunzătoare și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 436.000.000 lei, proces-verbal în baza căruia S. C.
N. S., a ridicat marfă de la S. ROMRADIATOARE S.A. până la suma înscrisă în documentul de compensare, fără să achite banii la R.A. C. "A. " B.
.
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două proceseverbale a câte 99.000.000 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de 40.765.440 lei cu S. C. N. S. și a semnat, de asemenea, și ordinele de compensare nr. 0428443, 0428444 și 0428445 pentru S. TRACTORUL S.A. Circuitul de compensare s-a închis la_ prin ordinele de compensare nr. 0082117, 0082119 și 0082118 semnate de inculpatul C. L. .
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei cu S. C. N. S. și, în aceeași zi, a semnat și ordinele de compensare nr. 0428441 și 0428442 cu S. TRACTORUL S.A.. La data de_ circuitul s-a închis prin semnarea de către inculpatul C.
L. și a ordinelor de compensare nr. 0082120 și 0082116 prin care se atesta compensarea sumei de 198.000.000 lei între S. C. N. S. și R.A. C. "A. " B. .
La data de 2_, inculpatul C. L. a semnat trei procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de
34.026.144 lei către S. C. N. S. și, de asemenea, a semnat odinele de compensare nr. 0428450, 0499564, 0499565 și 0499566, în baza cărora S. TRACTORUL S.A. a stins datoria de 321.026.144 lei. Circuitul de compensare s-a
închis prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082123, 0082124, 0082125, 0082126.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 50.000.000 lei pe relația cu S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500017 cu care S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. și-a stins datoria. Circuitul de compensare s-a închis la data de_, S. C. N. S. achitând la R.A. C. "A. "; B. suma de 50.000.000 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 6 procese-verbale a câte 100.000.000 lei și, totodată, și ordinele de compensare nr. 0499576, 0499577, 0499577, 0499578, 0499579 și 0499580, fiecare pentru suma de 100.000.000 lei, la S. TRACTORUL S.A., stingând astfel un debit de 600.000.000 lei. Pentru suma de 600.000.000 lei circuitul de compensare s-a închis prin semnarea de către inculpatul C. L. și a ordinelor de compensare nr. 0082171, 0082172, 0082173, 0082174, 0082175 și 0082176.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 285.000.000 lei ce mai cuprindea în circuitul de compensare pe lângă R.A. C. "A. " B., S. C. N. S. și S. METROM
S.A. și a semnat, apoi, și ordinul de compensare nr. 0674924 cu care S. METROM S.A. a lichidat datoria.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 4.111.363.882 lei cu care învinuitul C. A. a ridicat marfă de la S. ROMAN S.A., de o valoare egală sumei compensate.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0499937 prin care S. ROMAN S.A. își stingea datoria, R.A. C. "A. " B. rămânând cu o pagubă de 4.111.363.882 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat atât procesul-verbal de compensare, precum și ordinul de compensare nr. 0499596 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins o datorie de 34.442.478 lei, cu toate că R.A. C. "A. "
B. nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei, precum și ordinele de compensare nr. 0499593, 0499594 și 0499595, documente în baza cărora S. TRACTORUL S.A. a stins datoriile avute la R.A. C. "A. " B., în sumă totală de 297.000.000 lei, ce au fost rulați, apoi, de către S. C. N. S. fără a mai ajunge la R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 300.000.000 lei, în baza căruia S. C. N. S. ridica marfă de la S. ROMRADITATOARE S.A., fără să mai vireze banii la R.A. C. "A. " B. .
Astfel, în total S. C. N. S. a preluat integral creanța de 11.386.350.000 lei ( ROL ), din care însă a achitat la R.A. C. "A. " B. suma de 188.131 lei ( RON ) - 5.000 lei, conf. OP nr. 14/2_ și 2.873 lei, conf. OP nr. 3/_, precum și suma de 180.258 lei, conf. extrasului de cont din data de_ ( fila 108, vol. 3 al dosarului nr._, din raportul de expertiză contabilă ).
În același context, la data de_ s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. A. B. reprezentată de inculpatul C. L. și S. I. A.
G. S. - reprezentată de inculpatul G. B. - contract ce a fost semnat pe de o parte de inculpatul C. L. și numitul Necula A., iar - din partea S.
I. A. G. S. - de martorul Mâță V., împuternicit de inculpatul G.
B. .
Contractul urmează cadrul contractului încheiat cu S. O. S., cu precizarea că nivelul compensărilor a fost stabilit la 5.000.000.000 lei, iar procedura de întocmire a documentelor de compensare urma să fie identică cu procedura folosită la S. O. S. și S. C. N. S., inculpatul G. B. fiind cel care prezenta procesele-verbale de compensare inculpatului C. L., care, apoi, le semna.
Inculpații C. L. și G. B. au trecut la derularea contractului, cunoscând faptul că actele atestau împrejurări neconforme cu realitatea, respectiv că, la data semnării documentelor de compensare de inculpatul C.
L., R.A. C. "A. " B. nu avea de făcut o plată la S. I. A. G. S. și nici nu încasase suma stabilită ca fiind compensată.
Astfel, la data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C.
L. 2 procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei, pe care inculpatul C.
L. le-a semnat și în baza cărora cel dintâi a ridicat marfă de la S. TRACTORUL S.A.. În aceeași zi, inculpatul a semnat și ordinele de compensare nr. 0428438 și 0428439 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria, R.A. C. "A. " B. neîncasând suma de 198.000.000 lei.
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. 2 procese verbale a sumelor de 80.564.628 și 99.000.000 lei, pe care le-a predat la S. TRACTORUL S.A., de unde a ridicat marfă în contravaloarea sumei compensate. În aceeași zi, inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0428440 și 0428437, care sunt operate de S. TRACTORUL S.A. în contabilitatea sa ( deși R.A. C. "A. " B. nu încasase suma de 179.564.628 lei ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare nr. 0573192 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul pentru această sumă ( deși R.A. C. "A. " B. nu încasase banii, fiind astfel prejudiciată cu 100.000.000 lei ).
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat un număr de 8 procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 50.785.788 lei pe care inculpatul C. L. le-a semnat și cu aceeași dată s-a semnat de către inculpatul C. L. și ordinele de compensare nr. 0499588, 0428477, 0428478, 0428479, 0428480, 0499586,
0499587 și 0499589 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul ( deși R.A. C. "A. " B. nu încasase suma de 848.785.788-lei ).
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat 2 procese verbale de compensare a sumelor de 229.588.263 lei și 1.254.231,200 lei, precum și ordinele de compensare nr. 0160488 și nr. 0160485 cu care S. RULMENTUL
S.A. a stins debitul pentru aceste sume datorate la R.A. C. "A. " B. ( care a rămas cu un prejudiciu de 1.483.819.463 lei ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 94.954.063 lei, totodată semnând și ordinul de compensare nr. 0102312 cu care S. TRANSILVANIA S.A. a stins debitul cu R.A.
C. "A. " B. ; și de această dată, inculpatul C. L., cu toate că știa faptul că R.A. C. "A. " B. nu datora suma de bani la S. I. A. G. S. a atestat acest fapt prin semnarea documentelor de compensare.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 225.286.769 lei, precum și ordinul de compensare nr. 0607635 cu care S. IUS S.A. a stins debitul cu R.A. C. "A. "B., cu toate că aceasta nu încasase suma de bani. Inculpatul G. B. în baza procesului verbal de compensare a ridicat mărfurile de valoarea corespunzătoare compensării, banii rezultați din vânzarea acestora fiind folosiți în interesul firmei pe care o administra.
La data de._, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C.
L. un număr de 7 procese-verbale de compensare a câte 100.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 76.424.832 lei, pe care, cel din urmă, le- a semnat, cunoscând că R.A. C. "A. "; B. nu datora sumele compensate la
S. I. A. G. S. Cu aceste documente inculpatul G. B. a ridicat marfă de la S. TRACTORUL S.A.. Inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0573199, 0573197, 0573198, 0573195, 0572196, 0572194, 0573193 și 0573191 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul avut la R.A. C. "A. " B., ce poartă aceeași dată cu cea înscrisă pe procesele-verbale cu toate că cea din urmă nu a încasat suma de 776.424.832 lei. La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 278.430,559 lei și ordinul de compensare nr. 0569846 cu care S. IUS S.A. a stins debitul avut către R.A. C. "A. "; B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 111.512.124 lei, nedatorată S. I. A. G. S. De asemenea, a semnat și ordinul de compensare nr. 0663464 cu care S. ROMRADIATOARE S.A. a stins debitul pentru această sumă către R.A. C. "A. " B. .
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. procesul-verbal de compensare a sumei de 173.699.229 lei, pe care cel din urma să îl semneze.
Totodată, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0665914 pentru suma de 173.699.229 lei cu care S. IUS S.A. a lichidat această datorie avută către R.A. C. "A. " B., cu toate că cea din urmă nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 100.000.000 lei, cu care inculpatul G. B. a ridicat marfă de la S. RULMENTUL S.A. B. și ordinul de compensare nr. 0160539, în baza căruia firma debitoare R.A. C. "A. "; B. a stins datoria R.A. C. "A. "
B., ce a înregistrat un prejudiciu de 100.000.000 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul verbal de compensare a sumei de 172.978.176 lei prezentat de inculpatul G. B., cu care cel din urmă a ridicat marfă de la S. IUS S.A.
De asemenea, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0665933 cu care S. IUS S.A. a stins datoria, R.A. C. "A. "; B. neîncasând suma de 172.978.176 lei.
Pe cale de consecință, S. I. A. G. S. a preluat o creanța de 5.243.450.000 lei ( ROL ), din care nu s-a recuperat nimic ( conform raportului de expertiză contabilă, fila 109, vol. 3 în dosarul_ ), sumele ce nu au fost recuperate de la firmele comisionare reprezentând un prejudiciu cauzat părții civile R.A. A. B. .
Din cuprinsul actelor existente la dosar, instanța de fond a mai reținut că, pe parcursul derulării contractelor cu cele 3 firme, la solicitarea inculpatului C.
L., acestea au depus garanții imobiliare, constând în terenuri, valoarea acestora depășind la momentul instituirii garanțiilor ( drept de ipotecă ) valoarea creanțelor preluate.
Totodată, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul Găvriloaie V., prima instanță a reținut că, prin derularea contractelor încheiate între C. "A. "; B. S.A. și cele 3 societăți comisionare, contracte nefinalizate, s-a creat un prejudiciu părții vătămate, în valoare de 950.504 lei
( în cazul S. "C. N. "; S. P. | ), de 203.690 lei ( în cazul S. "O. | "; S. |
B. ) și de 524.345 lei ( în cazul S. | "I. A. G. "; S. B. ). |
Expertul a apreciat că prejudiciul cauzat a fost unul relativ, întrucât în favoarea C. A. B. au fost constituite contracte de ipotecă asupra unor terenuri, contracte ce constituie titluri executorii, fără a se finaliza executarea acestora, respectiv valorificarea terenurilor, situație în care s-ar fi diminuat sau s-ar fi stins chiar obligațiile firmelor comisionare față de comitent.
Astfel, a mai menționat expertul, punerea în executare a început în anul 2001 și până la acest moment ( al întocmirii expertizei ) din garanțiile constituite în favoarea Companiei A. B. s-a încasat suma de 64.500 USD, din valoarea totală inițială garantată, de 4.130.000 lei RON și de 64.500 USD.
S-a mai concluzionat în raportul de expertiză că a existat un prejudiciu cauzat părții vătămate, modul de producere al acestuia prezentându-se ca diferența dintre creanța preluată de către fiecare dintre cele 3 societăți comisionare de la C. A. B., din care s-au dedus plățile, compensările, prestările de servicii, livrările de bunuri și comisioanele cuvenite comisionarilor ( situația facturilor nerecuperate cu o valoare mai mare de 10.000 lei RON, respectiv cu o valoare mai mică de 10.000 lei RON fiind prezentate în anexele nr. 1 și 2 la raport ).
Din cuprinsul aceluiași raport, instanța de fond a mai reținut că sumele virate de către cele 3 societăți comerciale către partea vătămată C. A. B. au fost în cuantum de 188.131 lei - în cazul S. "C. N. "; S. P. și de
940.545 lei - în cazul S. "O. "; S. B. ( cea de a 3-a societate neefectuând nici un virament în contul părții vătămate ), respectiv că au fost constituite garanții de tip imobiliar ( terenuri ), de către cele 3 societăți comisionare ( conform contractelor de garanție existente la dosar ), cuantumul acestor garanții fiind îndestulător pentru acoperirea executării convențiilor la data constituirii de către S. "C. N. "; S. și S. "I. A. G. "; S. și neîndestulător pentru S. "O. "; S. .
Analizând conținutul contractelor încheiate între inculpatul C. L. și cele trei firme comisionare ( vol. III dosarul urmărire penală f. 93-95, 512-513, vol. II al instanței f. 444 ) - contracte care sub aspectul naturii juridice sunt calificate diferit, fiind considerate, fie contracte de factoring ( conform notei întocmită în urma controlului Camerei de Conturi a județului B. - vol. III dosar de urmărire penală f. 16 și urm. ), fie contracte de comision ( rechizitoriu, procesele verbale ale Gărzii Financiare - vol. IV dosar de urmărire penală, f. 1, 112, 226 ) - instanța a reținut că nu importă denumirea acestora, ci voința reală a părților la momentul încheierii lor.
Este cert că, în contextul presiunilor resimțite de către inculpatul C. L.
, în calitatea lui de unic administrator al R.A. A. B., când respectiva regie urma să beneficieze de un împrumut acordat de către BERD - împrumut condiționat, însă, de nedepășirea nivelului de 20% a debitelor clienților regiei, debit ce, la data de_, reprezenta peste 28% din valoarea prestațiilor efectuate de către regia de apă ( datoriile acumulate fiind în valoare de 46,7 miliarde lei vechi, așa cum reiese din cuprinsul Planului de Acțiune al R.A. A. B. referitor la îmbunătățirea managementului financiar, plan semnat de către inculpatul C. L. și aprobat de către Consiliul Județean B. - filele 44-47 din dosarul nr. 47/2003, vol. 4 ) și având în vedere și conținutul contractului de performanță încheiat la data de_, precum și anexa la acesta ( unde la pct. 7 era stipulată și o perioadă de recuperare a creanțelor ), încheierea celor trei contracte - indiferent de denumirea lor, așa cum s-a arătat anterior - au avut ca obiectiv principal - pentru inculpatul C. L. - recuperarea creanțelor mari ale părții vătămate ( multe dintre acestea fiind amenințate de împlinirea termenului de prescripție, aspect relevat, de altfel, și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul Găvriloaie V. ), iar pentru ceilalți
trei inculpați - reprezentanți ai firmelor intermediare - încasarea comisioanelor stipulate.
Doar așa se explică și ignorarea sfaturilor date inculpatului C. L. de către martorii Pelin E. și DP, în sensul de a apela la serviciile I.M.I.M.I.C. în ceea ce privește procedura compensării. Cum aceasta era una extrem de greoaie, de dificilă, în sensul că avizul ce era necesar a fi dat de către această autoritate se obținea după scurgerea unui lung interval de timp - aspect relevat și de către martorele M. Ecaterina și Moisă N. și care reprezenta primul
"inamic"; și cel mai de temut la acel moment - inculpatul C. L. a hotărât punerea în practică a intenției sale.
Că a fot așa rezultă din faptul că o parte dintre creanțe au fost recuperate prin modalitatea compensării, iar pentru celelalte s-au instituit ulterior garanții imobiliare ( contractul nr. 27/31 mai 2000 încheiat de C. A. cu S. "O. "
S. B. reprezentat de inculpatul P. O. a fost urmat la 12 martie 2001 de contractul de garanție imobiliară - vol. III dosar de urmărire penală f. 456-457, contractul nr. l/3 august 2000 dintre partea civilă și S. "C. N. "; S. B. reprezentată prin inculpatul C. A. V. de contractul de garanție imobiliară din 21 august 2000 - vol. III dosar de urmărire penală f. 211, iar contractul nr. 56/23 noiembrie 2000 încheiat între partea civilă și S. "I. A. G. "; S.
B. reprezentată prin inculpatul G. B. a fost urmat de contractul de garanție imobiliară din 12 decembrie 2000 - vol. III dosar de urmărire penală f. 343 ).
Realitatea acestor garanții imobiliare rezultă - de altfel - și din expertiza efectuată de către expertul Găvriloaie V. ( fila 120, vol. 3 al dosarului nr. _
), expert care a subliniat faptul că valoarea acestora a depășit - la acea vreme - cu mult valoarea creanțelor preluate, totalul valoric al acestor garanții ridicându- se la cuantumul de 4.310.258 lei ( RON ).
Că aceste contracte au fost valabil încheiate, respectiv guvernate de buna- credință a părților contractante reiese și din împrejurarea că, prin Sentința civilă nr. 1152/C din 9 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 1253/2001, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A.
împotriva S. "C. N. "; S. B., întemeiată pe răspunderea contractuală a societății pârâte, societate ce a fost obligată să plătească reclamantei suma de 10.801.567.926 lei contravaloarea facturilor cedate în temeiul contractului, precum și dobânda legală aferentă acestei sume.
Acuzațiile P. ui legate de existența elementului intențional direct în producerea prejudiciului părții vătămate, respectiv în "îmbogățirea"; firmelor administrate de către ceilalți trei inculpați s-au axat pe împrejurarea semnării - cu bună-știință - de către inculpatul C. L. a proceselor verbale de compensare și, ulterior, a ordinelor de compensare, moment de la care datoria debitorului se stingea fictiv, fără ca în patrimoniul regiei autonome să fi intrat valoarea prevăzută în înscrisurile respective.
Ceea ce nu a avut în vedere organul de urmărire penală a fost faptul că, pentru început, era nevoie de un act scris care să evidențieze acordul de voință al societăților care interveneau în acest proces.
Drept urmare, s-a recurs la așa-numitele "procese-verbale de compensare" semnate de părțile implicate, în lipsa - într-adevăr - a acordului Companiei A. . Nu s-a procedat, însă, la livrarea mărfurilor, tocmai pentru ca debitorul să aibă siguranța stingerii, în acest mod, a datoriei sale față de partea civilă ( conform declarațiilor martorilor Păun Constantin și P. M. - vol. l din dosarul de urmărire penală, f. 87 ).
Cât privește "ordinele de compensare", importantă este - și de această dată
- nu denumirea dată acestor acte, ci efectele lor juridice, astfel cum rezultă
acestea din modul în care erau operate în evidențele contabile și care au constat în stingerea datoriilor debitorilor părții civile, respectiv nașterea obligației pentru societățile "comisionare" de a valorifica bunurile și de a vărsa, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
Ceea ce nu s-a avut în vedere de către organul de urmărire penală a fost și împrejurarea că, prin aceste ordine de compensare, nu se opera contabil stingerea debitelor în actele companiei, ci - dimpotrivă - acestea erau consemnate în contul "Clienți", cum fuseseră înregistrate inițial facturile, urmând a fi încasate de la comisionari ( conf. Raportului de audit financiar întocmit de Serviciul de audit intern, de pe lângă Consiliul Județean B. - vol. II al dosarului de urmărire penală, f. 5 ).
În sprijinul acestei constatări vine, de altfel, și depoziția martorei Mazilu E. ( vol. II din dosarul nr. 47/2003 al Judecătoriei B., f. 163-166 ), persoană care a relevat faptul că se înființaseră 3 conturi distincte pentru cele 3 societăți reprezentate de inculpați, societăți ce au fost considerate "clienți distincți noi";, în respectivele conturi fiind transferată valoarea facturilor din aceste operațiuni, împreună cu penalitățile aferente.
Este real, însă, că, în momentul primirii de la debitorii Companiei A. a mărfurilor reprezentând plata unor facturi, se năștea pentru societățile comisionare obligația de a valorifica mărfurile în cauză și de a vărsa, ulterior, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
În cazul S. "O. "; S., reprezentată de inculpatul P. O. ( ce
încheiase un contract și cu S. "Top Auto Com" S., societate ce urma să asigure valorificarea mărfurilor achiziționate în contul debitelor S. "Roman" S.A.,
S. "Romradiatoare" S.A., S. "Rulmentul" S.A., S. "Metrom" S.A. și R.A.G.C.P.S.S. Săcele - vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 237 ) - așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză ( vol. 3 al dosarului instanței, f. 105-146 ) - în această modalitate s-a achitat, prin ordine de plată, suma de 2.050.000.000 lei vechi și s-au achitat debite ale Companiei A. către alte societăți, în sumă de 4.453.364.352 lei vechi. Drept urmare, din totalul creanțelor primite - de 11.442.345.873 lei vechi - a rămas neacoperită suma de 2.036.899.154 lei ( ROL ) respectiv 203.690 lei ( RON ), obligațiile contractuale asumate prin contractul nr. 27/_ fiind executate de către această societate într-o proporție de 82,20 % .
Că managementul pus în aplicare de către inculpatul C. L. nu a fost unul deloc defectuos reiese și din analiza comparativă a indicilor procentuali referitori la creanțele neîncasate de către partea vătămată.
Astfel, dacă la finele anului 1999 valoarea creanțelor nerecuperate reprezenta 45,5%, la finele anului 2000 valoarea respectivă se situa la 14,7 % ( potrivit aceluiași raport de expertiză contabilă - fila 118 din dosarul instanței ).
Că acest inculpat era văzut ca un bun manager chiar și de către comunitate se desprinde din conținuturile articolelor apărute în presa locală ( filele 69-70 din vol. 4 al dosarului nr. 47/2003 al acestei instanțe ), în cuprinsul cărora acesta este catalogat ca fiind "primul român care a refuzat … salariul de 70 milioane lei lunar, pentru că i se pare imoral să câștige de aproape 50 de ori mai mult decât un angajat al său";.
Nu este deloc lipsit de importanță faptul că - atâta vreme cât în obiectul de activitate al regiei nu figura și efectuarea de acte de comerț - necesitatea de a apela la firmele comisionare a fost una evidentă, cele 3 societăți comisionare - fără de care, în condițiile date, recuperarea creanțelor nu era posibilă - acționând ca niște intermediari între partea civilă și debitorii acesteia ( C. A. acceptând
într-o serie de contracte încheiate cu diverși beneficiari, în special societățile
mari, neproducătoare de venituri - ca plata apei furnizate să se facă și prin bunuri ).
Mai mult decât atât - așa cum a reieșit din declarația martorului Păun Constantin, persoană care, în perioada 2000-2001, a îndeplinit funcția de șef serviciu financiar la S. "Romradiatoare" S.A. B. ( vol. 2 din dosarul nr. 47/2003 al acestei instanțe, f. 167-169 ) - acest mod de recuperare a creanțelor reprezenta o practică obișnuită pentru aceste societăți, procedeul fiind folosit și în raporturile cu alte firme ( împrejurare confirmată și de către martora Moisa N.
f. 207 din același volum ).
În virtutea considerentelor sus menționate, respectiv a modului în care au acționat firmele reprezentate de inculpați, în temeiul contractelor încheiate și a scopului urmărit - cel al recuperării debitelor restante înregistrate de C. A. în perioada 1998-2000 ( unele aflate la limita împlinirii termenului de prescripție ), instanța de fond a apreciat că, în speță nu sunt întrunite - din punct de vedere al laturii subiective - elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art.
41 alin. (2) Cod penal - în cazul inculpatului C. L. - respectiv ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 combinat cu art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal - în cazul celorlalți trei inculpați.
Buna-credință care a guvernat încheierea și executarea contractelor și lipsa oricărei înțelegeri infracționale între inculpați este evidențiată - așa cum în mod real a constatat și instanța de apel - și de împrejurarea că inculpatul C. L., în calitatea sa de reprezentant al părții civile, în condițiile neachitării integrale de către comisionari a creanțelor preluate de la partea civilă, a notificat celor 3 societăți cocontractante suspendarea executării contractelor ( vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 63, 163, 262 ).
S-a mai arătat faptul că reiese cu certitudine că elementul intențional specific acestei infracțiuni nu subzistă, chiar dacă părții civile i-a fost cauzată, într-adevăr, o pagubă însemnată, modul de producere al acesteia prezentându-se ca diferența dintre creanța preluată de către fiecare dintre cele 3 societăți comisionare de la C. A. B. și valoarea restituită de către acestea ( materializată în plățile, compensările, prestările de servicii, livrările de bunuri și comisioanele cuvenite comisionarilor și neridicate ( situația facturilor nerecuperate cu o valoare mai mare de 10.000 lei RON, respectiv cu o valoare mai mică de 10.000 lei RON fiind prezentate în anexele nr. 1 și 2 la raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării cauzei ).
Raportat la considerentele sus menționate, respectiv la împrejurarea conform căreia încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a fost una legală - în speță, inculpatul C. L. acționând în calitate de funcționar public, raportat la serviciile de interes public furnizate de către societatea al cărei administrator unic, iar faptele inculpaților au avut consecințe deosebit de grave,
potrivit dispozițiilor art. 146 Cod penal - instanța de fond - în virtutea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală - a respins, ca nefondată, cererea formulată de către inculpatul C. L. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, respectiv din infracțiunea prev. de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal.
Cât privește acuzațiile de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 și art. 291 Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, aduse inculpatului C. L., respectiv de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal aduse inculpaților C. A. V., P. O. și G. B., raportat la perioada de timp scursă de la momentul comiterii
infracțiunilor ( data de 0_, când inculpatul C. L. a semnat ultimul proces-verbal de compensare și ordin de compensare, respectiv a săvârșit ultima acțiune a infracțiunii continuate ) și până la momentul împlinirii termenului de prescripție specială prev. de art. 124 Cod penal ( 5 ani la care se adaugă încă jumătate, rezultând 7 ani și 6 luni, conf. dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) Cod penal, termen împlinit la data de_ ) instanța de fond a constatat că, în speță a intervenit prescripția răspunderii penale, cauză ce înlătură răspunderea penală a inculpaților anterior menționați.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. (2) Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, respectiv față de inculpații C. A. V., P. O. și G. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Având în vedere, însă, că - așa cum s-a relevat anterior - procesele-verbale de compensare și ordinele de compensare au cuprins mențiuni necorespunzătoare adevărului la momentul întocmirii lor ( ele reprezentând, însă, acte necesar a fi întocmite pentru asigurarea recuperării creanțelor ) și, totodată, dispozițiile art. 348 Cod procedură penală, instanța a dispus desființarea proceselor-verbale de compensare și a ordinelor de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "C. N. "; S., semnate din partea R.A. C.
"A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-406, vol. V din dosarul de urmărire penală ), a proceselor-verbale și a ordinelor de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "O. "; S., semnate din partea R.A. C. "A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-164, vol. VI din dosarul de urmărire penală ), precum și a proceselor-verbale și a ordinelor de compensare ce au cuprins în circuitul de compensare S. "I. A. G. "; S., semnate din partea R.A. C.
"A. "; B. de către inculpatul C. L. ( f. 1-198, vol. VII din dosarul de urmărire penală ).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, raportat la împrejurarea că părții vătămate i-a fost creată o pagubă însemnată, ce - în opinia instanței de fond - raportat la cuantumul acesteia a întrunit condițiile prev. de dispozițiile art. 146 Cod penal, faptele inculpaților având consecințe deosebit de grave, în virtutea dispozițiilor art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 998, 999 și 1003 Cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă R.A. C. A. și, în consecință, i-a obligat în solidar pe inculpați la plata sumelor prevăzute în raportul de expertiză contabilă de către expertul Găvriloaie V., conform tabelului existent la fila 134, vol. 3 din dosarul nr._ al acestei instanțe ( sume în care sunt incluse valoarea creanțelor cedate și nerecuperate de către societățile comisionare și majorările de întârziere - penalități și dobânzi aferente ).
Drept urmare, i-a obligat pe inculpații C. L. și C. A. V. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. "C. N. "; S. - să achite părții civile suma totală de 1.484.594 lei ( RON ) prejudiciu, din care
950.504 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 534.090 lei ( RON ) cu titlu de penalități de întârziere.
Totodată, i-a obligat în solidar pe inculpații C. L. și P. O. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. "O. "; S. - să achite părții civile suma totală de 298.929 lei ( RON ) prejudiciu, din care
203.690 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 95.239 lei ( RON ) cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea, în virtutea acelorași temeiuri legale, i-a obligat în solidar pe inculpații C. L. și G. B. - acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S. "I. A. G. "; S. - să achite părții civile suma totală de 1.995.133 lei ( RON ) prejudiciu, din care 524.345 lei ( RON ) cu titlu de creanțe nerecuperate și 1.470.788 lei ( RON ), cu titlu de penalități de întârziere.
Raportat la soluția adoptată și la dispozițiile art. 193 Cod procedură penală, prima instanță a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpați la achitarea - în solidar cu părțile responsabile civilmente sus menționate - sumei de câte
3.351 lei ( RON ) cheltuieli judiciare către partea civilă R.A. C. "A. "; B., sumă ce reprezintă cota de ¼ -a parte din totalul sumei de 13.405 lei ( RON ), suportată de către partea vătămată R.A. A. B. și în care au fost incluse: suma de 10.000 lei, cu titlu de onorariu avocațial ( achitat avocat Pânzaru Anatol, conf. facturilor fiscale atașate concluziilor scrise ), suma de 2.300 lei, cu titlu de onorariu aferent expertizei contabile întocmite de către expertul Găvriloaie V. și 1.105 lei, cheltuielile de transport ocazionate de prezența apărătorului la 17 termene de judecată ( pe parcursul rejudecării cauzei; suma cheltuită pentru un drum dus-întors fiind apreciată de instanță la cuantumul de 65 lei, raportat la deplasarea cu autoturismul - consumul de combustibil situându-se la 16 litri/distanța Cluj-B. și retur ).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Beclean, partea civilă R.A. "C. A. "; B., precum și inculpații C. L., P. O. și C. A. V. .
În motivarea apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Beclean se arată că: Sentința penală nr. 16 din 8 martie 2010 a Judecătoriei B. este nelegală și neîntemeiată sub aspectul soluției de achitare a inculpaților C.
L., C. A. V., P. O. și G. B., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, respectiv complicitate la această infracțiune. Dintr-o interpretare corectă a numeroaselor probe administrate în cauză arată că rezultă, în fapt, în esență, că în perioada mai 2000 - februarie 2001, inculpatul C. L., administrator al părții civile C. A. R.A. B., în exercitarea atribuțiilor de serviciu a ignorat cu bună știință prevederile legale în materie în sensul că a decis recuperarea creanțelor de la debitori prin compensare cu ajutorul unor firme private, intermediare, față de care partea civilă nu avea datorii, ce urmau să presteze un serviciu de identificare a circuitelor de compensare, pe baza unui contract de comision. Astfel, fără a întreprinde verificări asupra bonității sau domeniului de activitate a societăților administrate de ceilalți inculpați, inculpatul C. L. a încheiat cu acestea contract de comision. Pe parcursul derulării contractelor, prin semnarea unor procese-verbale și ordine de compensare, a acceptat stingerea obligațiilor debitorilor, fără ca, în fapt, compania să încaseze acele sume de bani, cu consecința închiderii circuitelor de compensare și a lichidării datoriilor debitorilor, societățile comisionare, în fapt, folosind creanțele companiei potrivit interesului lor. În concret, ca urmare a faptului că societățile comisionare au prezentat documentele de compensare întocmite, prin care se atesta nereal că partea civilă avea datorii către societățile comisionare în cuantumul compensărilor, s-au cumpărat mărfuri de la datornicii părții civile spre a fi vândute, urmând apoi ca, din prețul obținut să se vireze cedentului, după reținerea unui comision, contravaloarea facturilor. Ulterior însă, deși s-a încasat prețul, comisionarii nu au virat în contul părții civile sumele de bani obținute, iar potrivit ordinelor de compensare rezultă că partea civilă recunoștea ca fiind
încasate sumele datorate de beneficiarii serviciilor sale, împrejurări care de fapt nu corespundeau adevărului. În ceea ce privește constituirea de garanții imobiliare în favoarea părții civile, se menționează că acest fapt nu prezintă relevanță juridică sub aspectul exonerării inculpaților de răspundere penală, deoarece dispozițiile legale în materia compensărilor nu permiteau o asemenea procedură, transferul datoriilor părții civile fiind ilegal, ca urmare a activităților ilicite desfășurate de inculpați, precum nici modalitatea recuperării creanțelor prin încheierea unor contracte de comision. Astfel, în ipoteza neexercitării acțiunilor civile pentru obținerea creanțelor îndreptate împotriva debitorilor, în cauză se impunea recuperarea acelor creanțe cu respectarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77 din 1999.
Se mai arată că nici modalitatea de evidențiere în contabilitatea părții civile a creanțelor cedate în contul clienți nu are importanță atâta timp cât față de dispozițiile legale în materia compensării care presupun stingerea datoriilor reciproce se constată că înregistrarea în acel cont era de fapt una greșită.
Reaua-credință a inculpaților este evidentă în condițiile în care din cauza procedurii defectuoase urmate în cauză s-a creat posibilitatea ca societățile comisionare să folosească creanțele preluate în interesul lor, iar pentru recuperarea acestora de către partea civilă, în final, să se ajungă eventual la executarea garanțiilor imobiliare, considerându-se că este de neacceptat întrucât tocmai pentru a se evita această procedură s-a instituit un cadrul legal, care prin urmare trebuia respectat întocmai. În final, s-a dovedit că toate operațiunile au fost în detrimentul părții civile, în sensul că a fost lipsită de plata creanțelor de către debitorii acesteia.
Față de starea de fapt și având în vedere totalitatea probelor aflate la dosar, s-a solicitat admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Beclean, desființarea sentinței nr. 16 din_ a acestei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună: condamnarea inculpatului C. L. la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru cele trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, reținute în sarcina sa prin rechizitoriul P. ui de pe lângă Curtea de Apel B., prevăzută de articolul 248 raportat la articolul 2481 cu aplicarea articolului 41 alineatul (2) din Codul penal; de asemenea, să se facă aplicarea pedepsei completare a interzicerii unor drepturi prevăzută de articolul 64 litera a) teza a II-a, litera b) și c) din Codul penal; să se constate concursul real existent între fapte; în temeiul articolului 34 litera b) din Codul penal să se dispună contopirea pedepselor principale, cu aplicarea a celei mai grele dintre ele; conform articolului 35 alineatul (2) din Codul penal să se dispună aplicarea alături de pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de articolul 64 litera a) teza a II-a, literele b) și c) din Codul penal; în temeiul articolului 861 să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu fixarea termenului de încercare conform articolului 862 din Codul penal; să se dispună obligarea inculpatului de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de articolul 863 litere a) - d) din codul penal, pe durata termenului de încercare; să se facă aplicarea articolului 71 alineat (2) raportat la 64 litera a) teza a II-a, literele b) și
c) din Codul penal, iar potrivit articolului 71 alineatul (5) din Codul penal să se dispună suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpaților C. A. V., P.
O. și G. B. la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzută de articolul 64 litera a) teza a II-a, literele b) și c) din Codul penal pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de articolul 26 raportat la 248,
2481 cu aplicarea articolului 41 alineatul (2) din Codul penal; precum și să se dispună și în privința acestor trei inculpați, în temeiul articolelor 861, indice 2 și indice 3 din Codul penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a) - d) de la articolul 863 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor referitoare la pedepsele complementare și pedepsele accesorii, la fel ca și la inculpatul C. L. .
Cu ocazia concluziilor formulate, raportat la apelurile inculpaților C. L.
, P. O. și C. A. V. s-a solicitat respingerea lor ca nefondate, având în vedere elementele certe de vinovăție a acestora cu privire la comiterea infracțiunilor arătate, elemente ce rezultă fără dubii din starea de fapt ce reiese din probele administrate în cauză, din interpretarea corectă a întregului probatoriu, atât din faza de urmărire penală cât și cel efectuat cu ocazia cercetărilor judecătorești anterioare.
Referitor la apelul părții civile C. de Apă R.A. B. s-a solicitat admiterea acestuia și pe cale de consecință să se dispună obligarea inculpaților, în latura civilă, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumelor stabilite prin raportul de expertiză efectuată în cauză.
Mai solicită să se mențină celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Partea civilă R.A. "C. A. "; B., prin apelul promovat în cauză, se arată că acesta vizează atât latura civilă cât și latura penală a cauzei și s-a solicitat în temeiul dispozițiilor articolului 379 alineat (2) litera a) Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței 16/2010 a Judecătoriei B., iar în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea celor patru inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de articolul 248 raportat la 2481 Cod penal, iar sub aspectul laturii civile s-a solicitat admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă formulată în fața
instanței de fond.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel se efectuează următoarele precizări: instanța de fond a dispus achitarea celor patru inculpați, în temeiul articolului 10 litera d) Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice pe considerentul că ar lipsi latura subiectivă a acestei infracțiuni; instanța de fond, deși recunoaște faptul că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu, o pagubă însemnată, prin activitatea defectuoasă desfășurată de inculpatul C. L. în asociere cu ceilalți trei inculpați, consideră că a existat bună-credință în încheierea și executarea contractelor încheiate de inculpat, lipsind astfel elementul infracțional specific acestei infracțiuni. În acest sens, se arată că, conform literaturii de specialitate,
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau contra intereselor publice, se poate săvârși cu intenție directă sau indirectă. Astfel, chiar dacă inculpatul C. nu a urmărit în mod direct producerea unui prejudiciu părții civile, a existat totuși posibilitatea să prevadă faptul că prin activitatea sa defectuoasă, încălcând practic, sau nerespectând întrutotul procedurile de compensare a datoriilor nerambursate, exista posibilitatea producerii unui prejudiciu societății a cărui asociat unic era. Faptul că inculpatul nu a respectat aceste proceduri, respectiv modalitate în care a procedat inculpatul, a fost întărită și de declarația martorei Pelin M., care avea funcția de director economic și care practic i-a pus în vedere inculpatului că nu procedează în mod corect și dânsa, practic, nu-și va da viza pe acele ordine de compensare. În condiții redate se apreciază că, în primul rând nu s-a respectat cadrul legal care reglementa compensarea datoriilor nerambursate, respectiv H.G. 685/1999 modificată de H.G. 804/1999, cu precizarea că s-a mai făcut afirmația în fața instanței de fond că această procedură era una greoaie și dificilă, sens în care s-a menționat că în ipoteza acestei calificări ( "greoaie și dificilă"; ) nu semnifică
nerespectarea acesteia, cu precizarea că, în condițiile în care inculpatul avea o anumită calitate și știa care sunt procedurile de respectat însă, fiind una greoaie și dificilă a optat pentru nerespectare.
De asemenea, s-a mai arătat că, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarații de martori, înscrisurile care au fost depuse la dosar, este pe deplin dovedită vinovăția celor patru inculpați sub aspectul infracțiunilor pentru care s-a dispus practic trimiterea în judecată.
Raportat la faptul că instanța de fond a mai reținut lipsa laturii subiective, respectiv intenția inculpaților, de a cauza practic un prejudiciu părții civile deoarece s-au constituit garanții imobiliare, fiind vorba despre terenurile care au fost aduse în garanție s-a arătat că din cuprinsul reglementărilor legale în materia compensării datoriilor dintre persoane juridice nu există un text legal care să permită astfel de proceduri, respectiv de instituire a unor garanții imobiliare ci, dacă nu se proceda la obținerea creanțelor pe calea unor acțiuni civile, în cauză se impunea recuperarea creanțelor conform O.U.G. 77/1999, precum și că nici instituirea acestor garanții nu este o procedură care să aibă o reglementare legală.
Pe cale de consecință, sub aspectul laturii penale, s-a solicitat să se dispună condamnarea celor patru inculpați, iar cu privire la modalitatea de executare să se dispună suspendarea, fie condiționată, fie a executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, sub aspectul laturii civile, s-a solicitat să se aibă în vedere constituirea de parte civilă, precum și toate obiecțiunile care s-au depus pe parcursul procesului la noul raport de expertiză întocmit în cauză, precum și să se dispună obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocațial și cheltuieli de deplasare.
Prin concluziile formulate oral s-a solicitat și respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de către inculpații C. L., C. A. -V. și P. O. și admiterea apelului parchetului.
Prin apelul formulat, inculpatul-apelant C. L. a solicitat admiterea apelului și, în baza dispozițiilor articolului 379 punctul 2 litera a) Cod procedură penală, să se dispună desființarea sentinței atacate și în baza articolului 13 Cod procedură penală s-a solicitat continuarea judecății și cu privire la faptele care s- a constatat că sunt prescrise, iar ulterior schimbării încadrării juridice, să se dispună achitarea sa, în baza articolului 11 punct 2 litera a) raportat la articolul 10 litera a) - fapta nu există sau b) - fapta nu este prevăzută de legea penală, precum și să se respingă acțiunea civilă.
Prin poziția exprimată în fața instanței s-a solicitat de asemenea, și respingerea apelurilor promovate de către parchet și partea civilă.
În motivarea apelului s-a relevat că prima instanță nu a înțeles situația de fapt și de drept, substituind, în final, raporturile juridice dintre R.A. A. B. și debitorii acesteia ( apreciate de parchet ca fiind soluționate prin săvârșirea unor infracțiuni ), cu cele dintre partea civilă și cele 3 societăți "comisionare";, aspecte cu privire la care instanța nu a fost sesizată.
Sub un prim aspect s-a pus în discuție încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal prin prisma statuărilor cuprinse în decizia nr. 11/1994 și respectiv Decizia nr. 52/2004, ambele ale Curții Constituționale, apreciindu-se că faptele inculpatului C. L. s-ar putea circumscrie infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal deoarece acesta nu avea calitatea de funcționar public, desfășurându-și activitatea în baza unui contract de management, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 248 Cod penal referitoare la paguba adusă avutului obștesc se aplică doar cu privire la bunurile prevăzute de dispozițiile art. 135 alin. (4) din Constituție, adică bunuri ce
formează obiectul exclusiv al proprietății publice, prin Decizia nr. 52/_ a Curții Constituționale statuându-se că bunurile regiilor autonome și ale societăților comerciale nu constituie proprietate de stat ci proprietate privată.
Pe fondul cauzei s-au reiterat susținerile inculpatului C. L. relevându-se, în esență, că acesta a fost numit director al R.A. A. B. într-un moment foarte dificil, când aceasta avea debite de peste 46,7 miliarde lei ( multe dintre firmele debitoare având pondere, socială și economică, vitale pentru județ
); că numeroase debite erau pe punctul de a se prescrie și că, potrivit contractului de management aceste debite trebuiau recuperate în doar 106 zile; că debitorii erau în imposibilitate de a-și achita datoriile chiar dacă aveau marfă pe stoc care ar fi putut fi remise în contul datoriei dar că partea civilă nu avea în obiectul de activitate comercializarea acestor produse; că, după consultarea tuturor factorilor de răspundere din județ s-a conchis că unica rezolvare a situației era aceea de a ceda aceste datorii unor firme care să se angajeze ca, în schimbul unei sume de bani, să urmărească debitorii - prin preluarea, în contul datoriilor, a unor produse sau prin prestarea unor servicii - în vederea obținerii unor sume de bani ce urmau a fi virați părții civile, în contul datoriilor; că în aceste condiții s-au încheiat contractele în discuție care presupuneau cedarea unor creanțe litigioase celor trei societăți, în schimbul unui comision ce urma a se plăti din penalități, procedându-se la asigurarea garanției sumelor datorate de cele trei societăți prin instituirea unor ipoteci asupra unor imobile a căror valoare depășea suma datorată părții civile și că, pentru ca firmele debitoare să predea societăților comisionare mărfuri, în contul datoriilor ce le înregistrau față de S.
A. S.A. B., acestea solicitau încheierea unor procese-verbale de compensare prin care să fie descărcate de datorii, acte semnate de inculpatul C. L. .
Pe de altă parte s-a mai relevat că, pentru ca societățile debitoare să efectueze livrări de mărfuri către societățile comisionare, în contul creanțelor R.A.
A. S.A. B., actele în discuție ( ordine și procese-verbale de compensare ) trebuiau semnate, în prealabil de toate cele trei societăți, că în contabilitatea părții civile nu au fost înregistrate ordinele sau procesele-verbale de compensare ci sumele reprezentând creanțe transmise societăților comisionare ( care se regăsesc la contul "debit clienți"; ); că, în consecință, în evidența contabilă nu s-au înregistrat ca fiind stinse debitele societăților beneficiare; că pretinsul prejudiciu reținut în sarcina inculpatului nu este produs prin săvârșirea vreunor fapte penale, acesta constituindu-l valoarea creanțelor părții civile, transmise societăților comisionare în vederea recuperării; că, în fapt, prejudiciul nu există, acesta fiind confundat cu datoriile societăților debitoare; că prin constituirea garanțiilor imobiliare partea civilă și-a asigurat recuperarea datoriilor, în prezent aceasta deținând hotărâri judecătorești prin care societățile comisionare sunt obligate la plata sumelor datorate; că prin semnarea proceselor-verbale și a ordinelor de compensare nu s-a produs nicio consecință juridică față de partea civilă, neputându-se discuta despre producerea vreunui prejudiciu din moment ce datoriile existau, iar în lipsa prejudiciului nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu; că, activitatea inculpatului-apelant nu s-a răsfrânt negativ asupra organizării și funcționării companiei, acesta contribuind la recuperarea unor datorii și la desfășurarea bunului mers al societății comerciale; că înscrisurile în litigiu - ordinele și procesele-verbale compensare - atestă împrejurări reale, astfel încât nu pot fi reținute nici infracțiunile de fals intelectual și uz de fals și că, buna-credință care a guvernat încheierea și executarea contractelor și lipsa oricărei înțelegeri infracționale între inculpați este relevată și de împrejurarea că inculpatul C. L. - în calitatea sa de reprezentant al părții civile - a notificat celor trei societăți comisionare
suspendarea executării contractelor, în condițiile neachitării integrale, de către comisionari, a creanțelor preluate de la partea civilă.
În fine, sub aspectul laturii civile s-a solicitat respingerea pretențiilor civile emise în cauză, ca neîntemeiate, cu motivarea că prejudiciul nu există; că s-au încheiat contracte de garanții imobiliare învestite cu formulă executorie de instanța de judecată, în vederea valorificării pe calea executării silite imobiliare a datoriilor care nu au fost recuperate și că există autoritate de lucru judecat în materie astfel încât nu poate fi admisă, din nou, acțiunea civilă pentru plata acelorași sume, din moment ce există titluri executorii.
Inculpatul C. A. -V. prin apelul formulat, a solicitat să se dispună admiterea acestuia și desființarea hotărârii atacate sub aspectul laturii civile.
În motivarea apelului s-a relevat că, între partea civilă C. A. S.a. B. și S. C. N. S. s-a încheiat contractul nr. 1/_ care este un amestec de elemente ale unui contract de compensare de datorii și ale contractului de comision; că în realitate este vorba de o cesiune de creanță, în mod greșit calificată ca și o operațiune comercială de compensare, fapt ce a atras după sine întocmirea unor acte de compensare pentru creanțe care nu existau la cesionarul
S. C. N. S., dar că, această operațiune de "compensare"; s-a realizat din nepricepere profesională și nu cu intenție infracțională, fapt demonstrat de garanțiile imobiliare cu care S. "C. N. "; S. a garantat creanțele cesionate, valoarea garanțiilor depășind-o cu mult pe cea a creanțelor.
Pe de altă parte s-a arătat că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept admiterea acțiunii civile, aceasta limitându-se a face referire la faptul că s-a creat o pagubă însemnată, care nu întrunește însă condițiile necesare pentru a fi temei al răspunderii civile delictuale deoarece prejudiciul nu este cert și determinat deoarece partea civilă nu a valorificat garanțiile reale și nu există culpă din partea apelantului în producerea unui eventual prejudiciu, neexistând o înțelegere infracțională între părți.
Totodată, s-a apreciat că nu există niciun temei al răspunderii civile a apelantului întrucât acesta nu a încheiat raporturile juridice în nume propriu, ele existând între partea civilă și S. "C. N. "; S., singurele modalități de atragere a răspunderii administratorului fiind cele reglementate de art. 150 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 138 din Legea insolvenței.
Ca atare, considerând că nu există niciun temei pentru atragerea răspunderii civile, s-a solicitat ca, rejudecând, să se dispună respingerea acțiunii civile.
Inculpatul P. O., prin apelul promovat în cauză a solicitat instanței să se dispună admiterea apelului în temeiul articolului 379 punctul 2 litera b) Cod procedură penală, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar a solicitat să se dispună în temeiul articolului 379 punctul 2 litera a) raportat la prevederile articolului 345 și următoarele Cod procedură penală, procedând la judecarea în fond, pronunțarea unei soluții în principal, în temeiul articolului 13 alineatul (1) raportat la prevederile articolului 11 alineatul (2) litera a) coroborat cu prevederile articolului 10 litera b) achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal; în subsidiar, în temeiul articolului 13 alineatul (1) raportat la prevederile articolului 11 alineatul (2) litera a) coroborat cu prevederile articolului 10 litera d) achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel se arată că principala critică este aceea a nerespectării de către instanța de fond a aplicării prevederilor articolului
13 din Codul de procedură penală. De asemenea, apreciază că s-a încălcat dreptul său de a-și proba în fața instanței de judecată nevinovăția. Procedând
într-o astfel de manieră consideră că instanța de fond nu a făcut decât să încalce dreptul la apărare, făcându-i imposibil să probeze și să aducă argumentele în susținerea nevinovăției sale și achitarea sa, nefăcând posibil să combată învinuirea până la infirmarea ei ca netemeinică.
În ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal, conținutul legal al acestei infracțiuni prevede că constă în "folosirea unui înscris oficial sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice";. Așa cum este prezentată acuzația sunt false nu contractele încheiate cu C. A. și nici actele adiționale ci acele înscrisuri sub semnătură privată denumite, în mod nefericit, procese-verbale de compensare. Precizează că, în realitate, aceste convenții sunt/reprezintă o convenție cvadripartită care are urmarea, din punctul său de vedere, executarea contractului 27/2000 și nu face altceva decât ca acest contract să-l facă opozabil celorlalți participanți la raporturile juridice de drept civil pentru că apreciază că este de necontestat că prin încheierea acestor acte juridice s-au produs consecințe, s-au asumat drepturi și obligații care trebuiau a fi executate și care trebuiau a fi făcute opozabile tuturor participanților la aceste raporturi juridice. Menționează că această convenție sui generis a permis S. "O. "; să preia bunurile/mărfurile de la marii debitori în contul datoriilor și să le valorifice prin intermediul S. "Top Auto Com"; S.A., să încaseze banii de la aceștia, să-i restituie în diverse modalități creditorului inițial C. A. . Astfel, apreciază că aceste înscrisuri nu sunt falsuri și că ele atestă fapte și împrejurări corespunzătoare adevărului, sunt conventictibile, care produc efecte juridice și care demonstrează că faptele pentru care inculpatul P. O. este acuzat și trimis în judecată nu reprezintă altceva decât încercarea de executare a acestor convenții prin care și-a asumat obligații.
S-a solicitat să se analizeze și să aibă în vedere conținutul convențiilor și să se aprecieze factorul volitiv, intelectiv, ceea ce părțile au dorit și au urmărit la încheierea acestor acte juridice.
Raportat la apelul formulat de Parchet a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și, respectiv menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică sub aspectul achitării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2481 Cod penal; respingerea apelului formulat de către C. A. ca fiind nefondat și admiterea apelurilor formulate de inculpații C. L. și A.
C. .
Inculpatul-intimat G. B., nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 16/_ pronunțată de Judecătoria Beclean, dar prin poziția expusă în fața instanței de control judiciar a solicitat respingerea apelurilor declarate de către Parchet, respectiv de către C. de Apă și admiterea apelurilor promovate de către coinculpați.
Prin decizia penală nr.2 din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ , în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. "b"; Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Beclean și partea civilă R.A. "C. A. "; B. împotriva sentinței penale nr. 16/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. "a"; Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații C. L., P. O. și C. A. V. împotriva sentinței penale mai sus menționate iar în baza disp. art. 373 Cod procedură penală extinde efectele apelurilor declarate și față de inculpatul G.
, a fost desființată hotărârea atacată în latura penală și civilă, în întregime, și pronunțând o nouă hotărâre:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a"; raportat la art. 10 lit. "b"; Cod procedură penală, au fost achitați inculpații C. L. , de sub învinuirea de a fi
săvârșit 3 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 raportat la art. 248/1 Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, P. O., C. A. -V. și G. B. , de sub învinuirea de a fi comis fiecare, câte o complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 raportat la art. 248/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a"; rap. la art. 10 lit. "a"; Cod procedură penală, au fost achitați inculpații C. L. de sub învinuirea de a fi comis infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, P. O., C.
A. V. și G. B. , de sub învinuirea de a fi săvârșit fiecare, infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal deoarece faptele nu există.
S-a constatat că inculpatul C. L. a fost arestat preventiv în perioada 8-16 aprilie 2002.
Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. 4 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.A. "C. A. "; B. .
S-a acordat avocaților C. Iulia, Ianoș M. și S. Dan, câte 200 lei, cu titlu de onorariu avocațial, sume ce au fost suportate din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare la fond au rămas în sarcina statului.
S-a acordat avocatului Zsigmond Zoran suma de 200 lei cu titlu de onorariu, în apel, sumă ce se va suporta din fondurile M. ui Justiției.
A fost obligată partea civilă apelantă R.A. "C. A. "; B., la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, în apel, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul, examinând apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 16 din 8 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosarul nr._, a reținut următoarele:
R.A. C. "A. "; s-a înființat în anul 1995, prin decizia C. județean B.
, sub autoritatea căreia funcționează în calitate de persoană juridică, cu un patrimoniu constituit din bunuri aparținând domeniului public și privat, prestând servicii specifice distribuției apei potabile și canalizare.
În luna martie 2000, inculpatul C. L. a fost numit administrator unic al R.A. C. "A. "; B. . Conform clauzelor stipulate în contractul de administrare, inculpatul C. L. avea obligația, printre alte prerogative - pentru îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță - să reprezinte R.A.
"A. "; B. în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, să încheie actele juridice în numele și pe seama regiei, conform legii și să-și folosească întreaga capacitate de muncă în interesul R.A. C. "A. "; B. .
De menționat că, la momentul numirii inculpatului C. L. în calitate de administrator unic al R.A. C. "A. "; B., această societate înregistrase creanțe, ce erau datorate de diverși beneficiari ai serviciilor sale, creanțe care s- au ridicat la zeci de miliarde lei.
În concret, la finele anului 1999, valoarea acestor creanțe se ridica la suma de 7.265.246 lei RON ( așa cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul Gavriloaie V. - fila 125 din dosarul _
, vol. 3 ).
În mod curent, în vederea recuperării creanțelor, serviciul financiar din cadrul regiei acționa prin transmiterea unor somații, iar în cazul în care acestora nu li se dădea curs, se trecea la închiderea distribuirii apei.
Pe de altă parte, însă, exista posibilitatea acționării în judecată a firmelor datoare și a recuperării creanțelor pe cale silită sau - în cazul în care se identificau debite reciproce - acestea se puteau stinge prin compensare ( cadrul legal al compensării datoriilor nerambursabile la scadență ale agenților economici fiind stabilit prin H.G. nr. 685/1999 modificata de H.G. nr.804/1999, prin care s-au pus în aplicare dispozițiile O.U.G. nr. 77/1999, ce au avut menirea de a diminua blocajul financiar și pierderile din economie, precum și prevenirea incapacității de plată; conform acestor dispoziții legale, compensarea se efectua în mod obligatoriu prin intermediul Institutului de Management și Informatică din cadrul M. ui Industriei și Comerțului - I.M.I.M.C. - în toate cazurile în care în circuitul de compensare exista cel puțin o factură cu o valoare de peste 100.000.000 lei ( vechi ) și o restanță de peste 30 de zile de la data scadenței; în cazul în care contravaloarea facturilor era mai mică de 100.000.000 lei vechi, compensările se puteau efectua între agenții economici, cu respectarea procedurii și folosirea documentelor uzitate în cadrul I.M.I.M.I.C., compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce dintre persoanele juridice realizându-se în baza unor datorii certe și a unor facturi ferme existente, înregistrate în contabilitatea acestora. Obiectul compensării succesive îl constituia stingerea datoriilor cu creanțele reflectată în contabilitatea persoanelor juridice, pe baza ordinelor de compensare.
Din analiza actelor normative anterior invocate, instanța a mai reținut că documentele folosite în procedura compensării erau ordinele de compensare emise de serviciul de compensare în baza procesului-verbal de compensare, prin care clientul și furnizorul își lichidau datoriile în valoare egală, respectiv că ordinele de compensare au un regim special ( fiind numerotate în tipografie ), ele reprezentând documentul justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanțelor și a datoriilor care au făcut obiectul compensării. Ordinele de compensare se completează în două exemplare: formularul albastru pentru inițiator ( cel care plătește ) și formularul roșu pentru destinatar ( cel care încasează ). Procesul-verbal de compensare este un document prin care persoanele juridice implicate în circuitul de compensare confirmă existența efectivă a unor debite și creanțe înregistrate în contabilitate și atestă acceptul acestora privind stingerea datoriilor prin compensare.
Începând, însă, cu data de 0_, s-a interzis utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare, respectiv ordinul de compensare și procesul-verbal al ședinței de compensare, în forma prezentată de actul normativ.
În acest context - a valorii deloc neglijabile a creanțelor nerecuperate de către partea vătămată la momentul numirii inculpatului C. L. și a obligațiilor ce-i reveneau acestuia, conform contractului de administrare încheiat între el și partea vătămată ( filele 60-63 din dosarul nr. 47/2003, vol. 4 ) - începând cu luna mai 2000, la propunerea inculpatului P. O., inculpatul C.
L. a decis recuperarea creanțelor mai vechi de la debitorii R.A. C. "A. "; B., prin compensare, cu ajutorul unor firme private, ce urmau să presteze un serviciu de identificare a circuitelor de compensare, pe baza unui contract de comision.
Inculpatul C. L. a expus inițiativa sa martorei Pelin E. - directoare economică în cadrul R.A. C. "A. "; B. - care a respins recuperarea creanțelor în modalitatea prezentată, pe care a considerat-o nelegală ( fapt pe care l-a declarat și în momentul în care a fost audiată în fața instanței de judecată ). Aceasta i-a explicat inculpatului C. L. cum se pot recupera creanțele, cadrul legal și procedura compensării.
În aceste împrejurări, inculpatul C. L. s-a deplasat împreună cu martorii Pelin E. și Necula A. la martorul DP, procuror financiar la acel moment, care, luând la cunoștință de intenția recuperării creanțelor părții vătămate prin compensare ( iar nu la modul general, cum s-a consemnat în actul de sesizare ), l-a informat pe inculpat că respectiva procedură este una legală, atâta timp cât în obiectul de activitate al societăților intermediare este prevăzută expres desfășurarea unor astfel de activități ( recuperarea prin compensare ). I-a adus la cunoștință, totodată, inculpatului că - în situația în care creanța depășește valoarea de 100.000.000 lei vechi - este necesar ca partea vătămată să prezinte ordinul de plată M. ui Industriilor, în vederea avizării acestuia ( fila 296 - vol. 2, dosar_ ).
Fiind de notorietate faptul că procedura compensării prin I.M.I.M.I.C era una extrem de greoaie - aspect relevat și de către martora M. Ecaterina, economist în cadrul S. "Roman"; S.A. - și raportat la precedentul creat - în sensul că partea vătămată apelase și înainte la acest procedeu al compensărilor, chiar și pentru facturi ale căror valori erau mai mari de 100.000.000 lei vechi ( potrivit declarației aceleiași martore - fila 205, vol. 2 din dosarul 47/2003 al acestei instanțe și a declarației martorei Moisă N. - fila 207, din același dosar
), inculpatul C. L. a hotărât punerea în practică a intenției sale.
Astfel, la data de _ , s-a încheiat contractul de comision între R.A. C.
"A. "; B. - reprezentată de inculpatul C. L. - și S. "O. "; S. -
reprezentată de inculpatul P. O. , în calitate de administrator - obiectul contractului constituindu-l serviciile specifice prestate de comisionar în vederea realizării plății prin compensare a contravalorii facturilor neachitate de terți către comitent, comisionarul urmând să achite la comitent contravaloarea facturilor sau unei societăți ce derulează contracte de prestări servicii comitentului, comisionul stabilindu-se prin negociere directă la 12% la valoarea fiecărei compensări.
S-a mai prevăzut în contract faptul că respectiva compensare urma a fi realizată până la suma de 20 miliarde lei.
Încă în ziua următoare, contractul a început să se deruleze, inculpatul P.
O. explicându-i inculpatului C. L. modalitatea în care urma ca R.A. C.
"A. "; B. să recupereze creanțele, și anume: firma "Top Auto Corm" ridica mărfuri de la firmele debitoare R.A. C. "A. "; B., le comercializa și vira banii, reținându-și un comision de 10% către S. O. S., care - la rândul ei - plătea contravaloarea creanțelor R.A. C. "A. "; B., urmând să obțină un comision de 12%. Pentru ca acest mecanism să funcționeze, era necesar, însă, un act care să ateste faptul că R.A. C. "A. "; B. a acceptat compensarea.
În consecință, inculpatul P. O. a prezentat inculpatului C. L. un proces-verbal denumit "protocol de compensare"; care cuprindea firmele ce intrau în lanțul compensării, specificându-se că privește atenuarea efectelor blocajului financiar, reprezentanții firmelor convenind la efectuarea decontării reciproce prin compensare a unei anumite sume de bani.
Așa cum rezultă din aceste procese-verbale: R.A. C. "A. "; B. achita S.
O. S., S. O. S. achita la S. TOP AUTO S. B., S. TOP AUTO
S. B. plătea la unul dintre beneficiarii serviciilor R.A. C. "A. "; B., iar cel din urmă achita la R.A. C. "A. "; B. .
În aceste condiții, în ziua de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu S.
"Romradiatoare"; S.A., iar în momentul în care protocolul de compensare a ajuns la S. "Romradiatoare"; S.A. s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0268396, pe verso-ul cărora s-au trecut numerele facturilor, data emiterii lor de către R.A.
C. "A. "; B. și valoarea lor prin cumulare, ajungându-se la 500.000.000 lei.
Inculpatul C. L. a semnat ordinele de compensare, circuitul de compensare finalizându-se, după cca. 4 luni, prin compensarea cu contravaloarea lucrărilor efectuate la R.A. C. "A. "; B. de către S. RING S., la data de 0_ .
Tot la data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces verbal de compensare pe relația cu S. ROMAN S.A., cu toate că R.A. C. "A. "; B. nu
înregistra nicio datorie către S. O. S. . Odată cu procesul-verbal intrat la
S. ROMAN S.A. s-au întocmit ordinele de compensare nr. 0499896 datate cu _
, ce au fost semnate de inculpatul C. L., circuitul de compensare încheindu-se în luna decembrie 2000 când R.A. C. "A. "; B. a încasat suma de bani de la S. RING S. și S. O. S. .
Tot la data de 1 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 350.000.000 lei pe relația cu S. METROM S.A., după care a semnat și ordinul de compensare nr. 0433199.
La data de 6 iunie 2000, același inculpat a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei în relația cu R.A.G.C.P.S. Săcele, iar, ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500253, circuitul de compensare închizându-se la data de 2 noiembrie 2000 ( când R.A. C.
"A. "; B. a întocmit ordinele de compensare cu S. O. S. și S. RING S.
).
La data de 12 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 350.000.000 lei pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele, iar ulterior creanțele pentru suma arătată s-au stins în contabilitatea R.A.G.C.P.S. Săcele prin semnarea ordinului de compensare nr. 0500485 de către inculpatul
C. L. .
La data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., iar, ulterior, acesta a semnat și ordinul de compensare nr. 0608749 ( cu care S. ROMAN S.A. a stins datoria de 1,5 miliarde lei, în actele sale contabile ).
Tot la data de 27 iunie 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei, iar la data de 18 august 2000 a semnat ordinul de compensare nr. 0499897.
La data de 6 august 2000, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal pentru compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația cu S. ROMRADIATOARE S.A., ulterior, în luna noiembrie 2000, inculpatul semnând ordinul de compensare nr. 0570476 ( la data de 23 martie 2001, circuitul de compensare închizându-se prin plata de către R.A. C. "A. "; B. a lucrărilor efectuate de S. RING S. ).
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația S. ROMRADIATOARE S.A., în baza căruia S. O. S. a ridicat mărfuri de la S. ROMRADIATOARE
S.A. B. . Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0498481, circuitul de compensare finalizându-se prin emiterea ordinelor de compensare către S. O. S. și S. RING S. de către R.A. C. "A. "; B.
.
La data de 16 august 2000, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 1,5 miliarde lei în relația cu S. ROMAN S.A., iar la data de_, a procedat la semnarea ordinului de compensare nr. 0499898.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pe relația R.A.G.C.P.S. Săcele pentru suma de 500.000.000 lei, iar, ulterior, ordinul de compensare nr. 0500255, pentru suma de 409.835.183 lei și ordinul de compensare nr. 0500256 din data de_, pentru suma de 90.164.817 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 372.143.822 lei pe relația R.A.G.C.P.S Săcele, iar la data de_, inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0500257, circuitul de compensare închizându-se la data de_, când R.A. C. "A. "; B. a înregistrat încasarea sumelor în contravaloarea serviciilor prestate de către S.
O. S. și S. SWEET COMPROD G.B. S. ,fiind semnate ordinele de compensare corespunzătoare.
La data de_, inculpatul Comaici L. a semnat un proces-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei cu S. Rulmentul S.A. și a sumei de 419.441.107 lei cu S. Metrom S.A., precum și ordinele de compensare nr. 0160454 și nr. 0674750, circuitul de compensare închizându-se la data de_ ( când R.A. C. "A. "; B. a întocmit ordinul de compensare prin care s-a achitat suma de 919.441.107 lei, către S. Ring S. ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 500.000.000 lei pe relația S. Metrom S.A., iar, ulterior, a semnat și ordinul de compensare nr. 0674914 cu care S. Metrom S.A. a stins datoria avută la R.A. C. "A. "; B. în sumă de 656.055.418 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 500.000.000 lei pe relația cu R.A.G.C.P.S. Săcele, iar, ulterior, la data de_, acesta a semnat ordinul de compensare nr. 0500258 și ordinul de compensare nr. 0500259.
Astfel, în total S. O. S. a preluat o creanță de 11.442.350.000 lei ( ROL ), din care a achitat la R.A. C. "A. "; B. suma totală de 940.545 ( RON )
205.000 lei reprezentând sume virate în contul părții vătămate, 82.759 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în beneficiul părții vătămate,
42.243 lei reprezentând valoarea bunurilor livrate companiei, 445.336 lei valoarea plăților efectuate în contul acesteia, 165.207 lei reprezentând valoarea comisioanelor ( cuvenite comisionarului și lăsate regiei autonome ( fila 109 din raportul de expertiză contabilă, vol. 3 al dosarului nr._ ) ).
Din înscrisurile existente la dosar, instanța a mai reținut că, la o lună de zile de la data încheierii contractului cu S. O. S., R.A. C. "A. "; B. a solicitat C. Județean B. aprobarea pentru recuperarea creanțelor - ce se ridicau la acel moment la valoarea de 54.897.906.000 lei - prin compensare, Consiliul județean B. dându-și acordul recuperării creanțelor prin această modalitate, conform adresei nr. 3057/_, în condițiile respectării actelor normative ce reglementează regimul creanțelor ( filele 48-49 din dosarul nr. 47/2003, vol. 4 ).
În scopul realizării aceluiași obiectiv - încasarea creanțelor părții vătămate
la data de _ , s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. "; B. reprezentată de inculpatul C. L. și numitul Necula A. și S. C. N.
S. reprezentată de inculpatul C. A. V. .
Conținutul contractului a fost similar celui încheiat cu S. O. S., la acesta adăugându-se obligativitatea vizării compensărilor de către I.M.I.M.I.C, contractul fiind valabil până la data de_, iar valoarea comisionului oscilând între 3-8 %, în funcție de valoarea sumei compensate.
Și în cadrul acestui contract, inculpatul C. A. prezenta inculpatului C.
L. procesele-verbale de compensare pe care acesta din urmă le semna, după care erau predate firmelor debitoare R.A. C. "A. "; B., în vederea ridicării mărfurilor.
Circuitul de compensare era identic cu cel în care a fost implicată S. O.
S., în sensul că R.A. C. "A. "; B. plătea la S. C. N. S., S. C.
N. S. plătea la una dintre firmele debitoare R.A. C. "A. "; B., iar cea din urmă plătea la R.A. C. "A. "; B. .
Astfel, la data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese-verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei și un proces-verbal pentru suma de
21.012.567 lei, precum și ordinele de compensare aferente nr. 0428393, nr. 0428394, nr. 0428395, nr. 0428396, nr. 0428397 și nr. 0428398 pentru S. TRACTORUL S.A. ( la data de_, inculpatul C. L. semnând ordinele de compensare nr. 0082087, nr. 0082088, nr. 0082086, nr. 0082089, nr. 0082091 și nr. 0082090 ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare nr. 1665 a sumei de 311.222.153 lei, datorate de către S. METROM
S.A. și, apoi, ordinul de compensare nr. 0674923.
De asemenea, la data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul- verbal de compensare a sumei de 2.704.121.504 lei, datorată de către S. ROMAN S.A., proces-verbal în baza căruia S. C. N. S. a ridicat mărfuri până la concurența sumei precizate. La aceeași dată, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0499899.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 5 procese-verbale privind compensarea a câte 92.281.421 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de 28.082.984 lei, precum și ordinele de compensare aferente nr._ 5, 0428408, 0428407, 0428410 și 0428406 cu S.
TRACTORUL S.A. ( circuitul de compensare închizându-se la data de_, prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082095, 0082094, 0082096, 0082098, 0082097 și 0082093, prin care se atestă o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal pentru compensarea sumei de 13.414.144 lei și în aceeași zi a semnat și ordinul de compensare nr. 0428426 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria pentru această sumă. Circuitul s-a închis la 0_ cu ordinul de compensare nr. 0082099 semnat de inculpatul C. L., prin care suma de 13.414.144 lei ar fi fost compensată și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; B. .
La data de_ , inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal privind compensarea sumei de 76.484.440 lei, deși R.A. C. "A. "; B. nu înregistra o sumă similară ca datorată la S. C. N. S. și totodată a semnat și ordinul de compensare nr. 0428413 prin care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria. La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0082105 ce privea o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; B.
.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei - în baza cărora inculpatul C. A. a ridicat marfă - precum și ordinele de compensare nr. 0428412 și 0428430 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria de 297.000.000 lei, deși R.A. C. "A. "; B. nu încasase banii. Circuitul de compensare s-a închis la 0_ prin semnarea de inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082107, nr. 0082108 și nr. 0082106 pentru suma de 297.000.000 lei.
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 25.000.000 lei, după care semnează și ordinul de compensare nr. 0499707, ordin de compensare cu care S. IUS S.A. și-a scăzut debitul din contabilitate. Circuitul de compensare se închide cu ordinul de compensare nr. 0082121, semnat de inculpatul C. L., document ce atesta o compensare între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; B. .
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 86.000.000 lei, în baza căruia inculpatul C. A. a ridicat marfă de la S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. B. . Inculpatul C. L. a semnat ordinul de compensare nr. 0318568, iar circuitul de compensare s-a
închis prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinului de compensare nr. 0082122, la data de_, atestând compensarea sumei corespunzătoare și între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare pentru suma de 436.000.000 lei, proces-verbal în baza căruia S. C.
N. S. a ridicat marfă de la S. ROMRADIATOARE S.A. până la suma înscrisă în documentul de compensare, fără să achite banii la R.A. C. "A. "; B. .
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale a câte 99.000.000 lei și un proces-verbal pentru compensarea sumei de 40.765.440 lei cu S. C. N. S. și a semnat, de asemenea, și ordinele de compensare nr. 0428443, nr. 0428444 și nr. 0428445 pentru S. TRACTORUL S.A. Circuitul de compensare s-a închis la_ prin ordinele de compensare nr. 0082117, nr. 0082119 și nr. 0082118 semnate de către inculpatul C. L. .
La data de 1_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei cu S. C. N. S. și, în aceeași zi, a semnat și ordinele de compensare nr. 0428441 și nr. 0428442 cu S. TRACTORUL S.A.. La data de_ circuitul s-a închis prin semnarea de către inculpatul C. L. și a ordinelor de compensare nr. 0082120 și nr. 0082116 prin care se atesta compensarea sumei de 198.000.000 lei între S. C. N. S. și R.A. C. "A. "; B. .
La data de 2_, inculpatul C. L. a semnat trei procese-verbale pentru câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de
34.026.144 lei către S. C. N. S. și, de asemenea, a semnat odinele de compensare nr. 0428450, 0499564, 0499565 și 0499566, în baza cărora S. TRACTORUL S.A. a stins datoria de 321.026.144 lei. Circuitul de compensare s-a închis prin semnarea de către inculpatul C. L. a ordinelor de compensare nr. 0082123, nr. 0082124, nr. 0082125 și nr. 0082126.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 50.000.000 lei pe relația cu S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. Ulterior, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0500017 cu care S. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. și-a stins datoria. Circuitul de compensare s-a închis la data de_, S. C. N. S. achitând la R.A. C. "A. "; B. suma de 50.000.000 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 6 procese-verbale a câte 100.000.000 lei și, totodată, și ordinele de compensare nr. 0499576, 0499577, 0499577, 0499578, 0499579 și 0499580, fiecare pentru suma de 100.000.000 lei, la S. TRACTORUL S.A., stingând astfel un debit de 600.000.000 lei. Pentru suma de 600.000.000 lei circuitul de compensare s-a închis prin semnarea de către inculpatul C. L. și a ordinelor de compensare nr. 0082171, 0082172, 0082173, 0082174, 0082175 și 0082176.
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 285.000.000 lei ce mai cuprindea în circuitul de compensare pe lângă R.A. C. "A. "; B., S. C. N. S. și S. METROM
S.A. și, apoi, a semnat și ordinul de compensare nr. 0674924 cu care S. METROM S.A. a lichidat datoria.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 4.111.363.882 lei cu care învinuitul C. A. a ridicat marfă de la S. ROMAN S.A., de o valoare egală sumei compensate.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0499937 prin care S. ROMAN S.A. și-a stins datoria, R.A. C.
"A. "; B. rămânând cu o pagubă de 4.111.363.882 lei.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat atât procesul-verbal de compensare, precum și ordinul de compensare nr. 0499596 prin care S.
TRACTORUL S.A. a stins o datorie de 34.442.478 lei, cu toate că R.A. C. "A. ";
B. nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat 3 procese-verbale de compensare pentru câte 99.000.000 lei, precum și ordinele de compensare nr. 0499593, 0499594 și 0499595, documente în baza cărora S. TRACTORUL S.A. a stins datoriile avute la R.A. C. "A. "; B., în sumă totală de 297.000.000 lei, ce au fost rulați, apoi, de către S. C. N. S. fără a mai ajunge la R.A. C.
"A. "; B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 300.000.000 lei, în baza căruia S. C. N. S. ridica marfă de la S. ROMRADITATOARE S.A., fără să mai vireze banii la R.A. C.
"A. "; B. .
Astfel, în total S. C. N. S. a preluat integral creanța de 11.386.350.000 lei ( ROL ), din care însă a achitat la R.A. C. "A. "; B. suma de 188.131 lei ( RON ) - 5.000 lei, conform O.P. nr. 14/2_ și 2.873 lei, conform O.P. nr. 3/_, precum și suma de 180.258 lei, conform extrasului de cont din data de_ ( fila 108, vol. 3 al dosarului nr._, din raportul de expertiză contabilă ).
În același context, la data de _ s-a încheiat contractul de comision între R.A. C. "A. "; B. reprezentată de inculpatul C. L. și S. I. A. G. S. - repr ezentată de inculpat ul G. B. - contract ce a fost semnat pe de o parte de inculpatul C. L. și numitul Necula A., iar - din partea
S. I. A. G. S. - de martorul Mâță V., împuternicit de inculpatul
G. B. .
Contractul urmează cadrul contractului încheiat cu S. O. S., cu precizarea că nivelul compensărilor a fost stabilit la 5.000.000.000 lei, iar procedura de întocmire a documentelor de compensare urma să fie identică cu procedura folosită la S. O. S. și S. C. N. S., inculpatul G. B. fiind cel care prezenta procesele-verbale de compensare inculpatului C. L., care, apoi, le semna.
Inculpații C. L. și G. B. au trecut la derularea contractului, cunoscând faptul că actele atestau împrejurări neconforme cu realitatea, respectiv că, la data semnării documentelor de compensare de inculpatul C.
L., R.A. C. "A. "; B. nu avea de făcut o plată la S. I. A. G. S. și nici nu încasase suma stabilită ca fiind compensată.
Astfel, la data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C.
L. două procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei, pe care inculpatul C. L. le-a semnat și în baza cărora cel dintâi a ridicat marfă de la
TRACTORUL S.A.. În aceeași zi, inculpatul semnează și ordinele de compensare nr. 0428438 și 0428439 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins datoria, R.A. C. "A. "; B. neîncasând suma de 198.000.000 lei.
La data de_, inculpatul G. B. prezintă inculpatului C. L. două procese-verbale a sumelor de 80.564.628 și 99.000.000 lei, pe care le-a predat la S. TRACTORUL S.A., de unde a ridicat marfă în contravaloarea sumei compensate. În aceeași zi, inculpatul C. L. semnează și ordinele de compensare nr. 0428440 și nr. 0428437, care sunt operate de S. TRACTORUL
în contabilitatea sa ( deși R.A. C. "A. "; B. nu încasase suma de 179.564.628 lei ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare nr. 0573192 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul pentru această sumă ( deși R.A. C. "A. "; B. nu încasase banii, fiind astfel prejudiciată cu 100.000.000 lei ).
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat un număr de 8 procese-verbale de compensare a câte 99.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 50.785.788 lei pe care inculpatul C. L. le semnează și cu aceeași dată se semnează de către inculpatul C. L. și ordinele de compensare nr. 0499588, 0428477, 0428478, 0428479, 0428480, 0499586,
0499587 și 0499589 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul ( deși R.A. C.
"A. "; B. nu încasase suma de 848.785.788 lei ).
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat două procese-verbale de compensare a sumelor de 229.588.263 lei și 1.254.231.200 lei, precum și ordinele de compensare nr. 0160488 și nr. 0160485 cu care S. RULMENTUL
S.A. a stins debitul pentru aceste sume datorate la R.A. C. "A. "; B. ( care a rămas cu un prejudiciu de 1.483.819.463 lei ).
La data de_, inculpatul C. L. a semnat un proces-verbal de compensare a sumei de 94.954.063 lei, totodată semnând și ordinul de compensare nr. 0102312 cu care S. TRANSILVANIA S.A. a stins debitul cu R.A.
C. "A. "; B. ; și de această dată, inculpatul C. L., cu toate că știa faptul că R.A. C. "A. "; B. nu datora suma de bani la S. I. A. G. S. a atestat acest fapt prin semnarea documentelor de compensare.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 225.286.769 lei, precum și ordinul de compensare nr. 0607635 cu care S. IUS S.A. a stins debitul cu R.A. C. "A. "; B., cu toate că aceasta nu încasase suma de bani. Inculpatul G. B. în baza procesului- verbal de compensare a ridicat mărfurile de valoarea corespunzătoare compensării, banii rezultați din vânzarea acestora fiind folosiți în interesul firmei pe care o administra.
La data de_, inculpatul G. B. prezintă inculpatului C. L. un număr de 7 procese-verbale de compensare a câte 100.000.000 lei și un proces-verbal de compensare a sumei de 76.424.832 lei, pe care, cel din urmă, le- a semnat, cunoscând că R.A. C. "A. "; B. nu datora sumele compensate la
S. I. A. G. S. Cu aceste documente inculpatul G. B. a ridicat marfă de la S. TRACTORUL S.A. Inculpatul C. L. a semnat și ordinele de compensare nr. 0573199, 0573197, 0573198, 0573195, 0572196, 0572194, 0573193 și 0573191 cu care S. TRACTORUL S.A. a stins debitul avut la R.A. C.
"A. "; B., ce poartă aceeași dată cu cea înscrisă pe procesele-verbale cu toate că cea din urmă nu a încasat suma de 776.424.832 lei. La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 278.430,559 lei și ordinul de compensare nr. 0569846 cu care S. IUS S.A. a stins debitul avut către R.A. C. "A. "; B. .
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 111.512.124 lei, nedatorată S. I. A. G. S. . De asemenea, a semnat și ordinul de compensare nr. 0663464 cu care S. ROMRADIATOARE S.A. a stins debitul pentru această sumă către R.A. C. "A. "; B. .
La data de_, inculpatul G. B. a prezentat inculpatului C. L. procesul-verbal de compensare a sumei de 173.699.229 lei, pe care acesta din urmă l-a semnat.
Totodată, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0665914 pentru suma de 173.699.229 lei cu care S. IUS S.A. a lichidat această datorie avută către R.A. C. "A. "; B., cu toate că cea din urmă nu încasase banii.
La data de_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 100.000.000 lei, cu care inculpatul G. B. a ridicat marfă de la S. RULMENTUL S.A. B. și ordinul de compensare nr. 0160539, în
baza căruia firma debitoare R.A. C. "A. "; B. a stins datoria R.A. C. "A. ";
B., ce a înregistrat un prejudiciu de 100.000.000 lei.
La data de 0_, inculpatul C. L. a semnat procesul-verbal de compensare a sumei de 172.978.176 lei prezentat de inculpatul G. B., cu care cel din urmă a ridicat marfă de la S. IUS S.A..
De asemenea, inculpatul C. L. a semnat și ordinul de compensare nr. 0665933 cu care S. IUS S.A. a stins datoria, R.A. C. "A. "; B. neîncasând suma de 172.978.176 lei.
Pe cale de consecință, S. I. A. G. S. a preluat o creanța de 5.243.450.000 lei ( ROL ), din care nu s-a recuperat nimic ( conform raportului de expertiză contabilă, fila 109, vol. 3 în dosarul_ ), sumele ce nu au fost recuperate de la firmele comisionare reprezentând un prejudiciu cauzat părții civile R.A. C. "A. "; B. .
Din cuprinsul actelor existente la dosar, instanța a mai reținut că, pe parcursul derulării contractelor cu cele 3 firme, la solicitarea inculpatului C.
L., acestea au depus garanții imobiliare, constând în terenuri, valoarea acestora depășind la momentul instituirii garanțiilor ( drept de ipotecă ) valoarea creanțelor preluate.
Potrivit probelor administrate în cauză în cele două faze procesuale ( urmărire penală și judecată ) instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt,
încheierea contractelor dintre partea civilă R.A. C. "A. "; B. - reprezentantă de inculpatul C. L. - pe de o parte și celelalte trei societăți comerciale administrate de inculpații P. O., C. A. V. și G. B., pe de altă parte, ca și a actelor subsecvente acestora neputând fi contestată, apreciindu-se însă, în mod eronat, că aceste activități ar avea conotații penale.
În concret, întreaga construcție a actului de acuzare se întemeiază, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. L., pe două elemente, respectiv că acesta, prin semnarea mai multor procese verbale de compensare, a atestat nereal că partea civilă ar fi avut datorii față de societățile reprezentate de ceilalți 3 coinculpați iar pe de altă parte, prin semnarea unor ordine de compensare a atestat stingerea datoriilor societăților beneficiare ale serviciilor părții civile, cauzându-i-se acesteia un prejudiciu în sumă totală de 27.198.345.600 lei ROL.
Raportat la ceilalți trei inculpați s-a reținut că, în baza unor acte de compensare ce atestau împrejurări nereale, au obținut creanțe de valori semnificative și, deși cunoșteau faptul că procesele-verbale de compensare nu corespund realității, în baza acestora au ridicat mărfuri de la debitorii părții civile, cauzându-i acesteia un prejudiciu important.
În aprecierea instanței de apel, în analiza caracterului faptelor deduse judecății - apreciate de parchet drept infracțiuni - se impunea a se porni de la stabilirea naturii juridice a contractelor încheiate de partea civilă cu celelalte trei entități juridice reprezentante de coinculpați, a obligațiilor decurgând din încheierea lor și a momentului nașterii acestor obligații.
Sub aspectul naturii juridice a contractelor se poate observa că acestea sunt calificate diferit fiind considerate, fie contracte de factoring ( nota întocmită în urma controlului Camerei de Conturi a județului B. - vol. III dosar de urmărire penală f. 16 și următoarele ), fie contracte de comision ( rechizitoriu, procesele verbale ale Gărzii Financiare - vol. IV dosar de urmărire penală, f. 1, 112, 226 ), nefiind însă exclus nici ca acestea să reprezinte contracte de cesiune de creanță față de prevederea potrivit căreia C. A. se obliga să cedeze în favoarea cocontractanților "din creanțele sale față de diverși beneficiari "; ( a se vedea contractele încheiate între părți, - vol. III dosar de urmărire penală f. 93 - 95, 512 - 513, vol. II al instanței f. 444 ).
De fapt, aceste contracte ce potrivit art. 969 Cod civil ( art. 1270 în forma actuală ) reprezintă legea părților sunt niște contracte nenumite, care îmbină elemente ale mai multor tipuri de convenții, simplul fapt al intitulării părților comitent și comisionar neexcluzând stipularea unor clauze contractuale specifice și altor categorii de convenții.
Cert este, însă, că aceste contracte au fost valabil încheiate, dând naștere la obligații în sarcina părților, dovadă fiind faptul că prin sentința civilă 1152/C din 9 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 1253/2001 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. împotriva S. C.
N. S. B., întemeiată pe răspunderea contractuală a societății pârâte ce a fost obligată să plătească reclamantei 10.801.567.926 lei contravaloarea facturilor cedate în temeiul contractului, precum și dobânda legală aferentă acestei sume.
Un alt aspect important, nesubliniat în actul de acuzare constă în aceea că după încheierea contractelor, cele 3 societăți "comisionare"; au adus o serie de garanții imobiliare tocmai pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor asumate și a preîntâmpina cauzarea unor prejudicii.
Astfel, contractul nr. 27/31 mai 2000 încheiat de C. A. cu S. O.
S. B. reprezentată de inculpatul P. O. a fost urmat la 12 martie 2001 de contractul de garanție imobiliară ( vol. III dosar de urmărire penală, f. 456-457
), contractul nr. 1/3 august 2000 dintre partea civilă și S. C. N. S. B. reprezentantă prin inculpatul C. A. V. de contractul de garanție imobiliară din 21 august 2000 ( vol. III dosar de urmărire penală f. 211 ), iar contractul nr. 56/23 noiembrie 2000 încheiat între partea civilă și S. I. A. G. S. B. reprezentată prin inculpatul G. B. a fost urmat de contractul de garanție imobiliară din 12 noiembrie 2000 ( vol. III dosar de urmărire penală f. 343 ).
Realitatea acestor garanții imobiliare rezultă din expertiza efectuată de instanța de fond ( vol. II al instanței f. 285 - 305 ), stabilindu-se totodată și valoarea acestora, care depășește mult valoarea creanțelor preluate, după cum urmează: S. O. S. a adus garanții de 8.500.000.000 lei, S. C. N. S. de 35.740.000.000 lei, iar S. I. A. G. S. de 8.030.000.000 lei.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că cele 3 societăți comisionare acționau ca niște intermediari între partea civilă și debitorii acesteia, fără de care recuperarea creanțelor nu era posibilă, întrucât C. A. într-o serie de contracte încheiate cu diverși beneficiari ( în special societățile mari, neproducătoare de venituri ) acceptase ca plata apei furnizate să se facă și prin bunuri, ori, partea civilă nu avea posibilitatea de a comercializa aceste bunuri câtă vreme în obiectul său de activitate nu figura și efectuarea de acte de comerț.
De altfel, acest mod de recuperare a creanțelor era o practică obișnuită pentru aceste societăți, potrivit declarației martorului Păun Constantin ( vol. II al instanței f. 167-169 ) care în perioada 2000 - 2001 a îndeplinit funcția de șef serviciu financiar la S. ROMRADIATOARE S.A. B. . Acest procedeu a fost și este folosit și în raporturile cu alte firme, această împrejurare fiind relatată și de martora Moisa N. ( vol. II al instanței f. 207 ).
Întrucât, în prima etapă era nevoie de un act scris care să evidențieze acordul de voință al societăților care interveneau în acest proces s-a recurs la așa-numitele "procese-verbale de compensare"; semnate de toate acestea, în lipsa acordului Companiei A. neprocedându-se la livrarea mărfurilor, tocmai pentru ca debitorul să aibă siguranța stingerii, în acest mod, a datoriei sale față de partea civilă ( a se vedea în acest sens declarația martorului Păun Constantin, ca și a martorului P. M. - vol. I dosar de urmărire penală, f. 87 ).
Faptul că aceste documente, ca de altfel și cele subsecvente ce constatau stingerea debitului, au fost intitulate " procese-verbale de compensare"; nu
atrăgea, prin ea însăși, incidența automată a prevederilor O.U.G. nr. 77/1999 și a normelor metodologice stabilite pentru aplicarea acesteia, ele subliniind doar acordul părților pentru stingerea debitelor, știut fiind că, în materie civilă, potrivit art. 977 Cod civil ( art. 1266 în forma actuală ) pentru calificarea juridică a unui act este esențială voința concordantă a părților și nu denumirea dată actului care o materializează.
Totodată, în ceea ce privește "ordinele de compensare";, importantă este, de asemenea, nu denumirea dată acestor acte, ci efectele lor juridice astfel cum rezultă acestea din modul în care erau operate în evidențele contabile și care, așa cum vom vedea, constau în stingerea datoriilor debitorilor părții civile și nașterea obligației pentru societățile "comisionare"; de a valorifica bunurile și a vărsa, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
Este evident că în momentul livrării mărfurilor debitele societăților furnizoare față de C. A. se stingeau astfel încât era nevoie de un alt act, în continuarea acordului de voință inițial și care să constituie temeiul operării în contabilitatea debitorului a acestei onorări a obligației, cu precizarea facturilor ce se considerau achitate, întocmindu-se "ordine de compensare";.
În ceea ce privește C. A. este esențial de subliniat faptul că prin aceste ordine de compensare nu se opera contabil stingerea debitului ci dimpotrivă, așa cum rezultă din raportul de audit financiar întocmit de Serviciul de audit intern de pe lângă Consiliul Județean B. ( vol. II al dosarului de urmărire penală, f. 5
), acestea erau consemnate în contul "Clienți";, cum fuseseră înregistrate inițial facturile, "urmând a le încasa de la comisionari";.
Mai mult, potrivit declarației martorei Mazilu E. ( vol. II al instanței, f. 163-166 ) s-au creat 3 conturi distincte pentru cele 3 societăți reprezentate de inculpați, ce au fost considerate clienți distincți noi și în care a fost transferată valoarea facturilor din aceste operațiuni, împreună cu penalitățile aferente.
Într-adevăr, în momentul primirii de la debitorii Companiei A. a mărfurilor reprezentând plata unor facturi se năștea pentru societățile comisionare obligația de a le valorifica și de a vărsa, prin ordine de plată, contravaloarea acestora.
În cazul S. O. S., reprezentantă de inculpatul P. O., ce încheiase un contract și cu S. TOP AUTO COM S. ce urma să asigure
valorificarea mărfurilor achiziționate în contul debitelor S. ROMAN S.A., S. ROMRADIATOARE S.A., S. RULMENTUL S.A., S. METROM S.A. și
R.A.G.C.P.S.S. Săcele ( vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 237 ) în această modalitate s-a achitat, prin ordine de plată, suma de 2.050.000.000 lei și s-au achitat debite ale Companiei A. către alte societăți în sumă de 4.453.364.352 lei.
Totodată, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză ( vol. III al dosarului instanței, f. 415-417 ) S. O. S. a prestat părții civile și alte servicii în valoare de 872.584.000 lei și a livrat bunuri, respectiv motorină, răsaduri, etc. în sumă de 422.427.475 lei, astfel că din totalul creanțelor primite de 11.442.345.873 lei a rămas neacoperită suma de 2.036.899.154 lei.
La rândul său S. C. N. S. a achitat, cu ordine de plată, suma de
50.000.000 lei din valoarea totală a creanțelor primite, de 11.368.354.482 lei, rămânând neacoperită diferența de 11.336.354.482 lei.
În ceea ce privește S. I. A. G. S. aceasta a preluat de la partea civilă creanțe în sumă totală de 5.243.899.144 lei, neachitând în contul acesteia nicio sumă de bani.
Din cele de mai sus, analizând modul în care au acționat firmele reprezentante de inculpați, în temeiul contractelor încheiate și în scopul recuperării debitelor restante înregistrate de C. A. în perioada 1998 - 2000 ( unele aflate la limita împlinirii termenului de prescripție ), ca și modalitate în care aceste activități au fost operate în evidențele contabile ale societăților implicate
rezultă, fără putință de îndoială, că ne află în fața unor operațiuni comerciale, fără ca legea penală să fie, în vreun fel, incidentă.
Buna-credință care a guvernat încheierea și executarea contractelor și lipsa oricărei înțelegeri infracționale între inculpați este evidențiată cu prisosință și de împrejurarea că inculpatul C. L., în calitatea sa de reprezentant al părții civile, în condițiile neachitării integrale de către comisionari a creanțelor preluate
de la partea civilă, a notificat celor 3 societăți co-contractante suspendarea executării contractelor ( vol. IV al dosarului de urmărire penală, f. 63, 163, 262 ).
Cele de mai sus fac inutilă analizarea întrunirii elementelor constitutive ale
infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 raportat la art. 2481 Cod penal însă, fără îndoială elementul intențional specific acestei infracțiuni nu există și în ceea ce privește acuzațiile de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal aduse
inculpatului C. L., așa cum am arătat mai sus procesele - verbale de compensare și ordinele de compensare nu au cuprins mențiuni necorespunzătoare adevărului, ci au reprezentant acte necesar a fi întocmite pentru asigurarea recuperării creanțelor, cu atât mai puțin putând subzista acuzațiile de uz de fals aduse tuturor celor 4 inculpați.
În concret, sub acest aspect toate acțiunile inculpatului C. L. constituie elemente ale unui act managerial care a avut drept unic scop recuperarea unor debite însemnate ale firmelor beneficiare ( multe dintre acestea ajunse la limita prescripției ). Faptul că acest act nu a avut rezultatul scontat poate conduce la calificarea ca defectuos a managementului inculpatului - date fiind creanțele ce nu au fost realizate - fără însă ca acesta să dobândească accentele penale atribuite de acuzare. Altminteri, ne putem întreba cum poate fi calificată conduita conducerii care i-a succedat inculpatului C. L. și care, în ciuda existenței unor garanții reale imobiliare nu a procedat la executarea acestora, ani de zile, în vederea recuperării creanțelor în cauză.
În fine, în aprecierea instanței de apel, orice paralelă între procedura compensării legale - reglementată prin O.U.G. nr. 77/1999, H.G. nr. 685/1999, modificată prin H.G. nr. 804/1999 - și cea adoptată de inculpatul C. L. este nepotrivită. Conștient de inconveniențele ce le presupunea compensarea legală inculpatul a apelat la o procedură sui generis, a unor "compensări convenționale";, pe baza cesiunii de creanță, care, în opinia sa, urma a fi simplă și mai eficientă.
Pentru toate aceste considerente, apelurile declarate în cauză de parchet și de partea civilă R.A. "C. A. "; B. apar ca neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală au fost respinse ca atare.
Pe de altă parte, pentru motivele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, apelurile declarate de inculpații C. L.
, P. O. și C. A. V. au fost admise, potrivit dispozițiilor art. 373 Cod procedură penală extinzându-se efectele apelurilor declarate și față de inculpatul
G. B., s-a desființat, în întregime hotărârea atacată, în latura penală și civilă și pronunțând o nouă hotărâre, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților C. L. de sub învinuirea de a fi săvârșit 3 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 raportat la art. 2481 Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. (2) Cod penal, P. O., C. A. V. și G. B. , de sub învinuirea de a fi comis fiecare, câte o complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 raportat la art. 2481 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților C. L. de sub învinuirea de a fi comis infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, P. O., C. A. V. și G. B. , de sub învinuirea de a fi săvârșit fiecare, infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) Cod penal deoarece faptele nu există.
S-a constatat că inculpatul C. L. a fost arestat preventiv în perioada 8-16 aprilie 2002.
Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (4) Cod procedură penală acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă R.A. "C. A. "; B. a fost lăsată nesoluționată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, atât P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud cât și partea civilă C. A. S.A. B., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a învederat faptul că din probele și mijloacele de probă aflate la dosar rezultă fără dubiu că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Se apreciază, în principal, că hotărârea atacată este nemotivată, instanța de apel nefăcând referire în considerentele hotărârii atacate la motivele pentru care a considerat că se impune achitarea inculpaților. Unicul argument pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpaților este acela referitor la buna credință a acestora din momentul încheierii contractelor fără a se ține seama că inculpații au încălcat normele legislative în vigoare la data semnării contractelor, astfel că acestea sunt nelegale, încălcând dispozițiile HG nr.685/1999 care sunt norme imperative. Inculpatul C., în calitatea specială deținută de către acesta, s-a interesat de procedura de recuperare a creanțelor, fiind deci în cunoștință de cauză astfel că argumentele acestuia referitoare la faptul că a urmărit compensarea datoriilor nu prezintă relevanță în cauză. Inculpatul C. prin activitatea sa infracțională nu a cesionat creanțe ci le-a donat societăților coinculpaților, în contabilitatea regiei autonome nefiind înregistrată nicio sumă de bani.
În motivarea recursului său, partea civilă a învederat în primul rând faptul că hotărârea este nemotivată solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apoi, pe fond arată că se impune condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile solicitate, având în vedere faptul că vinovăția acestora a fost dovedită fără urmă de dubiu. Astfel, inculpatul C.
, contrar dispozițiilor legale în materie a înțeles să treacă la recuperarea datoriilor regiei printr-o procedură nelegală, cea a compensării, donând, practic creanțele celor trei firme ale coinculpaților. Cu privire la recuperarea prejudiciului, se arată că partea civilă a depus diligențe în acest sens, dar procedura este îngreunată de contractele încheiate precum și de faptul că terenurile cu care s-a garantat au fost inițial supraevaluate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Mai întâi ne vom referi la excepția invocată de recurenți referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Se arată că hotărârea pronunțată este nulă deoarece nu a fost motivată.
După cum se cunoaște, o motivare lapidară nu atrage incidența art.385/9 pct.9 C.proc.pen., dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.
Curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Hiro Balani contra Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R. iei 2007).
Același punct de vedere este îmbrățișat și în Avizul nr.11 (2008) al C.
C. ativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de miniștri al C. Europei.
În dosarul de față, instanțele s-au conformat disp.art.6 paragraf 1 din Convenție, constatându-se de către instanța de recurs, că au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor efectuate în cauză, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, instanța de recurs putând complini eventualele lipsuri ale hotărârii atacate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului părții civile formulată în cauză de către inculpați care au învederat faptul că atâta vreme cât inițial apelul acestei părți a fost respins ca tardiv de către Tribunalul Bistrița- Năsăud prin decizia penală nr.17/A/2005 iar ulterior recursul ca nefondat prin decizia penală nr.692/2005 a Curții de Apel Cluj, această parte nu mai avea dreptul la o altă cale de atac, curtea apreciază că nu este întemeiată.
Pentru a conchide astfel, s-a avut în vedere în primul rând cursul procesual al prezentului dosar, faptul că prin decizia penală nr.692/2005 a Curții de Apel Cluj au fost casate în întregime ambele hotărâri atât decizia Tribunalului cât și sentința Judecătoriei B., astfel că s-a rejudecat cauza pronunțându-se noi hotărâri, într-un al doilea ciclu procesual, astfel că apreciem că prin instituirea unei interdicții în promovarea unei căi de atac i s-ar încălca părții civile dreptul la un proces echitabil prin restricționarea dreptului de acces la instanță și prin încălcarea, practic a dispozițiilor art.385 ind. 1 alin.4 teza a II a C.p.p.
Trecând la analiza pe fond a recursurilor formulate, apreciem, în consens atât cu instanța de fond cât și cu cea de apel că, în cauza de față nu s-a
răsturnat prezumția de nevinovăție - unul din principiile fundamentale ale procesului penal, prezumție de care, conform art.66 C.p.p. beneficiază inculpatul, acesta nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția.
Astfel, în ceea ce privește starea de fapt constatăm că, în baza probatoriul vast administrat în speță, instanțele au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
S-au analizat în mod detaliat atât premisele care au stat la baza încheierii contractelor comerciale ce fac obiectul acestui dosar, cât și calitatea părților implicate, precum și scopul urmărit de către acestea.
Buna credință a inculpatului C. reținută de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, este dovedită atât de împrejurările reale ale cauzei cât și de cele personale, inculpatul preluând funcția de director al Regiei Autonome într-un moment în care existau o serie de creanțe datorate de alți agenți economice, creanțe ce trebuiau recuperate.
Ne însușim întrutotul argumentația instanței de apel cu privire la starea de fapt reținută, modul în care s-au încheiat contractele dintre părți precum și derularea executării acestora. Aceste argumente se regăsesc în considerentele hotărârii atacate, fiind redate integral și în prezenta decizie.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs expuse, curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.248
C.p.p. este necesar ca funcționarul public, cu știință și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să nu îndeplinească sau să îndeplinească defectuos un act prin care să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Din analiza activității desfășurate de inculpați rezultă în primul rând că inculpatul C. la numirea sa ca director al părții civile, a preluat compania cu debite de peste 46,7 miliarde lei, iar potrivit contractului de performanță( depus la dosar) recuperarea acestora trebuia să se realizeze într-un termen de 106 zile, pentru multe dintre acestea fiind îndeplinit termenul de scadență iar în cazul unora exista pericolul să se împlinească și termenul de prescripție.
Modalitatea de recuperare a creanțelor aleasă de către inculpat este aceea a a contractelor de factoring, de compensare a datoriilor prin cedarea acestora unor firme care aveau ca obiect de activitate vânzarea unor bunuri și recuperarea unor creanțe iar comisionul datorat acestor firme urma să se plătească din penalitățile datorate, astfel că nu s-a urmărit creare vreunui prejudiciu instituției administrate de către inculpat. Mai mult, sumele datorate au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra bunurilor imobiliare ale datornicilor, existând astfel garanții suplimentare în vederea recuperării creanțelor.
Apoi, un alt aspect important ce trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei este conținutul Raportului de Audit Financiar nr.4691/2001, a cărui concluzii se coroborează cu declarațiile martorilor Păun Constantin, Necula A.
, care au învederat faptul că actele trebuiau semnate de toate părțile și că, în contabilitatea părții civile nu erau înregistrate procesele-verbale de compensare ori ordinele de compensare ci sumele reprezentând creanțele transmise societăților comisionare, sume ce se regăsesc în contul "debit clienți";, urmând ca aceste sume să se încaseze de la societățile coinculpaților.
De asemenea ne însușim punctul de vedere al instanței de apel, cu privire la caracterul strict comercial al activității desfășurate de către inculpați, prejudiciul la care se face referire în actul de sesizare al instanțe fiind în fapt datoriile deținute de societățile debitoare ale Companiei "A. " B., o parte dintre acestea fiind, de altfel recuperate de către societățile comisionare.
Un alt aspect relevant, este și acela referitor la faptul că partea civilă avea posibilitatea recuperării creanțelor prin executarea silită bazată pe garanțiile imobiliare instituie, existând de altfel sentințe judecătorești în acest sens.
În acest context, trebuie amintit și o altă împrejurare reținută de către instanța de apel și anume faptul că inculpatul C., în calitate de reprezentant al părții civile, în condițiile neachitării integrale de către societățile coinculpaților a sumelor datorate, a notificat suspendarea executării contractelor, ceea ce dovedește încă o dată buna credință a inculpatului și lipsa vreunei înțelegeri infracționale între inculpați, nefiind întrunite astfel nici cerințele art.26 C.p. a complicității decare sunt acuzați ceilalți trei inculpați.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile promovate.
Va stabili în favoarea B. ui Cluj suma de 300 (2x150) lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu av. Kocsis Csila și Linca A. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursului parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
Va obliga recurenta partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și partea civilă C. APĂ S.A împotriva deciziei penale nr.2/A din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea B. ui Cluj suma de 300 (2x150) lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu av. Kocsis Csila și Linca A. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursului parchetului rămân în sarcina acestuia.
Obligă recurenta partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | R. A. | D. | L. | M. | B. |
Plecat CO semnează președinte complet
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 1261/2013. Abuz în serviciu contra... | Decizia penală nr. 188/2013. Neglijență în serviciu → |
|---|
