Decizia penală nr. 111/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ NR.111/R/2013
Ședința publică din_ Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTORI: S. T.
A. Ț. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr.579 din_ a Judecătoriei T., privind pe inculpații B. P. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.și ped.de art.180 alin.2 C.pen. și R. I. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.și ped.de art.180 alin.2 C.pen. și distrugere prev.și ped.de art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul ședinței de judecată și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 579 din_ a Judecătoriei T., în baza art. 334 C. pre. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.
P. din infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C. penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1
C. penal.
În baza art. 11 pct 2 lit. a, art. 10 alin. 1 lit. e C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. P. - F. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 180 alin. 2 C. penal, a fost condamnat inculpatul R. I. - M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la amenda penală în cuantum de 1000 lei.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., a fost achitat inculpatul R. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin.1 C. penal.
In baza art. 91 lit. c C.pen. i-a fost aplicată inculpatului R. amendă administrativă in cuantum de 500 lei.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte vătămată B. și a fost obligat inculpatul R.
la plata către partea civilă menționată a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și a sumei de 15 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de inculpatul parte vătămată R. .
In baza art. 191 alin.1, art. 192 alin.1, pct.1 lit. a, c C.pr.pen., a fost obligat inculpatul
R. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a fost respinsă cererea inculpatului R. de obligare a inculpatului B. la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților după cum urmează:
B. P. - F. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., și
R. I. - M. pentru săvârșirea infracțiunilor, concurente, de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
In cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul-parte vătămată B. P. (f. 29), inculpatul-parte vătămată R. I. (f. 30), precum si martorii Zăhan I. Dănuț (f. 35),
P. escu A. L. (f. 36), P. escu M. n (f. 41), O. L. (f. 49), Nagy Ștefan (f. 50). Potrivit declarațiilor inculpaților-părți vătămate și actelor medicale, la data de_ ,
în jurul orelor 09.00, inculpații B. P. - F. și R. I. - M. s-au agresat fizic în parcarea amenajată lângă Catedrala Ortodoxă din T., pe fondul unui conflict mai vechi purtat în legătură cu "Asociația Revoluționarilor (turdeni)", inculpații fiind membri ai unor grupuri rivale din cadrul acestei asociații.
Fiecare inculpat a reclamat că a fost agresat de celălalt inculpat, susținând că a exercitat actele de agresiune doar pentru a se apăra.
Inculpatul - parte vătămată R. I. - M. reclamă că a fost lovit de inculpatul B.
P. - F., suferind leziuni corporale care, potrivit certificatului medico-legal s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat 22 - 25 zile de îngrijiri medicale și pot data din_ (gravitate exprimată după o completare la certificatul medico-legal inițial în care concluzia privind durata îngrijirii medicale era de 7-8 zile).
Inculpatul - parte vătămată B. P. F. reclamă că a fost lovit cu un obiect înțepător de inculpatul R. I. - M., iar conform certificatului medico-legal leziunile corporale s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp înțepător, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și pot data din_ .
Inculpatul-parte vătămată B. P. - F. a reclamat și distrugerea (aducerea în stare de neîntrebuințare) a anvelopei roții dreapta - spate a propriului autoturism, prin împungere cu același obiect înțepător, faptă comisă de inculpatul R. I. -M. imediat după agresiunea fizică.
Instanța a analizat probele administrate pornind de la declarațiile inculpaților-părți vătămate având în vedere că nu a existat un martor ocular care să fi observat desfășurarea întregului incident de la momentul inițierii conflictului-pentru a se constata de către cine și în ce condiții a fost declanșat - și până la încetarea acestuia.
Astfel, ambii inculpați declară că inculpatul B. P. - F. își monta tabla cu numărul de înmatriculare la autoturismul său, chiar în parcarea de lângă Catedrala Ortodoxă, iar în acest timp a ajuns acolo, cu propriul autoturism, inculpatul R. I. -M. .
În ce privește desfășurarea propriu-zisă a incidentului, cei doi inculpați prezintă versiuni diferite.
Inculpatul B. a declarat că a început operațiunea de montare a noilor plăcuțe de înmatriculare, fără a se folosi de vreun obiect în acest scop, timp în care inculpatul R. s-a îndreptat, după ce a coborât din propriul autoturism, spre inculpatul B., luându-l la rost cu privire la situația conflictuală există între cele două grupări ale revoluționarilor din care inculpații fac parte. În continuare, inculpatul B. susține că i-a cerut inculpatului R. să înceteze, continuând montarea plăcuței de înmatriculare. Când inculpatul R. a ajuns în apropierea inculpatului B., primul i-a aplicat celui din urmă o lovitură cu pumnul (în care avea cheile mașinii) în zona frunții. Inculpatul B. susține că, în încercarea de a se apăra, l-a lovit pe inculpatul R. în zona capului, acesta căzând la pământ. După ce a observat că inculpatul R. s-a ridicat de la pământ, inculpatul B. a avut credința că incidentul a luat sfârșit și, drept urmare, a continuat operațiunea de schimbare a plăcuțelor.
Inculpatul B. relatează că în momentele următoare inculpatul R. s-a întors de la autoturismul său ținând una dintre mâini în buzunar și când a ajuns lângă inculpatul B. a scos mâna din buzunar și i-a aplicat acestuia o lovitură în brațul stâng cu un obiect subțire și înțepător. Inculpatul R. a încercat să aplice altă lovitură în zona gâtului, însă, întrucât inculpatul B. a încercat să se apere, a fost lovit în zona bărbiei. Apoi inculpatul R. a încercat să-i aplice o nouă lovitură în zona ochilor, dar a fost lovit în zona bărbiei întrucât inculpatul B. încerca să se apere.
Au urmat apoi mai multe înțepături în brațul drept și alte lovituri aplicate din spate în zona inimii și a rinichilor. Inculpatul B. arată că în măsura în care reușea, în timp ce era lovit cu acel obiect, îi aplica și el inculpatului R. mai multe lovituri.
Întrucât inculpatul R. a observat că inculpatul B. nu cade la pământ (acesta din urmă având o constituție masivă), primul s-a îndreptat spre autoturismul inculpatului B. și, cu același obiect, a spart anvelopa roții dreapta spate a autoturismului inculpatului B., plecând apoi din acel loc.
Inculpatul R. prezintă o altă variantă de desfășurare a incidentului, relatând că în momentele anterioare conflictului, inculpatul B. ținea într-o mână o șurubelniță, iar în cealaltă mână o plăcuță cu numere de înmatriculare, iar când l-a observat pe inculpatul R. i-a adresat următoarele cuvinte: "hai să văd ce sânge ai în instalație";. Apoi inculpatul R. susține că a fost lovit de către inculpatul B. cu mânerul șurubelniței în zona frunții. Susține inculpatul R. faptul că în momentele următoare inculpatul B. s-a întors, astfel că inculpatul R. a fost zgâriat în zona feței cu plăcuța de înmatriculare, după care inculpatul R. a căzut la pământ, inculpatul B. continuând să-l lovească cu picioarele. Inculpatul R. susține că a fost lăsat să se ridice, după care inculpatul l-a agățat de haină cu scopul de a o trage jos. Inculpatul R. a încercat să se apere, motiv pentru care i-a aplicat inculpatului B. 2-3 lovituri cu pumnul în zona capului, fiind apoi din nou lovit cu picioarele.
Subliniază inculpatul R. faptul că a aplicat loviturile doar cu pumnul și că nu a avut asupra sa vreun obiect pe toată durata incidentului.
Mai declară inculpatul R. (f. 30 verso dosar instanță ) faptul că inculpatul B. și- ar fi cauzat singur leziunile în speranța că va primi o sumă de bani de la inculpatul R. .
Instanța a reținut într-o primă fază că inculpatul R. neagă faptul că ar fi avut asupra sa vreun obiect înțepător și neagă, de asemenea, că ar fi aplicat inculpatului B. lovituri cu acest obiect și mai mult, afirmă că inculpatul B. și-ar fi cauzat singur aceste leziuni, declarații care însă nu se coroborează cu alte probe, fiind singulare și chiar infirmate prin probele dosarului, așa cum se va expune în continuare.
Aceste susțineri ale inculpatului R. sunt combătute pe de o parte prin certificatul medico-legal (f. 25 dosar u.p.) care atestă faptul că loviturile aplicate inculpatului B. s- au putut produce prin lovire cu un corp dur și cu un corp înțepător, iar pe de altă parte prin
raportul de expertiză medico-legală (f. 56-57 dosar instanță) care concluzionează că leziunile suferite de inculpatul B. nu întrunesc elementele unor leziuni auto-provocate, și chiar prin declarațiile inculpatului R. potrivit cărora recunoaște că a aplicat lovituri inculpatului B. . Concluzia firească este în sensul că inculpatul R. a aplicat inculpatului
B. mai multe lovituri cu un corp înțepător, chiar dacă neagă acest lucru.
Rezultă, deci, nesinceritatea inculpatului în ce privește elemente esențiale ale desfășurării conflictului, condiții în care nici aceste elemente relatate de acest inculpat și nici restul detaliilor prezentate de acesta nu mai pot fi considerate ca reflectând starea de fapt reală, ci încercări ale acestuia de a minimiza implicarea sa în conflict, cu scopul vădit de a fi exonerat de răspundere penală.
În schimb, inculpatul B. a prezentat în mod consecvent, prin declarațiile date, o stare de fapt care se coroborează cu probele medicale enunțate anterior, neexistând motive pentru a se considera nesincere declarațiile sale, context în care instanța va reține că ele corespund adevărului, inclusiv sub aspectul relatărilor care privesc regiunile de aplicare a loviturilor de către inculpatul R. .
Declarația inculpatului B. cu privire la înțeparea cauciucului de către inculpatul
R. a fost reținută ca reală din aceleași considerente, aceasta coroborându-se și cu declarația martorului Nagy Ștefan - proprietar al unui atelier de vulcanizare - care atestă faptul că inculpatul B. s-a prezentat în dimineața incidentului la atelier pentru
remedierea problemei legate de o anvelopă, precum și cu chitanța eliberată de atelierul respectiv.
Martorul Zăhan I. - Dănuț declară că a văzut (din dormitorul casei sale, posibilitate de percepție verificată prin experiment judiciar) cum inculpatul R. I. - M. "avea în mână un obiect cu care îl lovea pe inculpatul B. F. în mod repetat în mai multe zone ale corpului", că acesta din urmă "în tot acest timp a încercat să se apere și să pareze loviturile_ fără a avea în mână ceva", și că, "după incident, R. s-a îndreptat spre autoturismul lui F._ și s-a aplecat la roata din dreapta - spate _".
Acest martor a relatat în fața instanței că nu a observat începutul conflictului, nefiind deci relevantă depoziția sa în vederea stabilirii incidenței dispozițiilor privitoare la scuza provocării ori a legitimei apărări în favoarea unuia sau altuia dintre inculpați, neaducând nimic nou față de starea de fapt deja reținută ca fiind probată potrivit considerentelor de mai sus.
Este real că la realizarea experimentului judiciar nu a fost prezent ori citat inculpatul
R., iar experimentul judiciar reprezintă o formă a reconstituirii care potrivit art. 130 alin.2 necesită prezența învinuitului sau inculpatului, însă acest experiment nu mai prezintă oricum relevanță sub aspect probator, refacerea experimentului judiciar în cursul cercetării judecătorești -pentru stabilirea posibilității de percepție a martorului - fiind considerată inutilă, cererea formulată în acest sens fiind respinsă.
Mărturii indirecte ale agresiunii fizice suferite de cei doi inculpați au depus și P. escu
M. n și Bota Nicolae, martorii susținând că l-au văzut pe R. I. - M. în clădirea Judecătoriei T. imediat după incident, precum și P. escu A. - L., martor care 1-a văzut pe inculpatul B. P. - F. după incident și căruia i-a relatat că a fost agresat de inculpatul R. .
Depozițiile acestor martori conțin informații preluate de la fiecare dintre inculpați potrivit propriilor versiuni și se va da eficiență probatorie acestora doar în măsura în care sunt confirmate de alte probe ale cauzei, lucru valabil doar pentru varianta prezentată de inculpatul B. .
Martorul O. L. susține că inculpatul R. este o persoană agresivă, relatând episoade anterioare în care acest inculpat a fost implicat.
În raport de cele expuse, având în vedere probele administrate, mai precis declarațiile inculpatului B. care se reține că reflectă starea de fapt reală și care se coroborează cu actele medicale și cu declarațiile martorilor P. escu A. L. și Nagy Ștefan, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului R. din ale cărui declarații se pot reține ca reale doar existența conflictului și aplicarea de lovituri de către fiecare inculpat celuilalt, instanța a concluzionat că inculpatul R. a exercitat agresiuni asupra inculpatului cu un corp înțepător, cauzându-i leziunile din certificatul medico-legal, iar reacțiile de apărare ale inculpatului B. aflat în vădită stare de punere în pericol grav a propriei persoane - câtă vreme a fost atacat de inculpatul R. - constând în lovituri aplicate inculpatului R. I. -
M. au fost comise în legitimă apărare, conform art. 44 alin. (2) C. pen.
Legitima apărare propriu-zisă, reglementată în art. 44 alin. (2) C. pen., se caracterizează prin existența unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Instanța a reținut că este păstrată această proporție câtă vreme inculpatul B. a respins -prin aplicarea unor lovituri inculpatului R. fără a se folosi de vreun obiect - un atac în desfășurare în cursul căruia inculpatul R. exercita agresiuni prin folosirea unui corp înțepător, aspect de natură să-i confere superioritate față de inculpatul B., fiind deci irelevant că în final (după o completare a actului medico-legal) numărul de zile de îngrijiri medicale necesare refacerii inculpatului R. este superior numărului necesar refacerii inculpatului B. .
Din aceleași considerente nu s-a putut reține că inculpatul R. s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare întrucât nu e probat un atac la adresa persoanei sale.
Apare ca fiind dovedită în speță și fapta de distrugere, prin înțepare a anvelopei de la autoturismul inculpatului B. P. - F., însă dată fiind gravitatea redusă a acesteia prin prisma obiectului vizat și a pagubei cauzate se va reține incidența art. 18 ind. 1 C. penal.
Având în vedere că inculpatului R. I. - M., i-au fost cauzate leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 22-25 zile de îngrijiri medicale (prin completarea față de mențiunea inițială potrivit căreia leziunile au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, se impune totuși schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. penal,
În drept, fapta săvârșită de inculpatul R. I. - M., care la data de_, în jurul orelor 09.00, în parcarea amenajată lângă Catedrala Ortodoxă din T., pe fondul unui conflict mai vechi purtat în legătură cu "Asociația Revoluționarilor (turdeni)",, a exercitat acte de violență fizică - folosind și un obiect vulnerant ("corp înțepător") - asupra numitului
B. P. - F., cauzându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Fapta comisă de inculpatul R. I. - M., care, la data de_, în parcarea de lângă Catedrala Ortodoxă din T., a adus în stare de neîntrebuințare anvelopa roții spate - dreapta de la autoturismul numitului B. P. - F., prin înțeparea cauciucului cu un obiect ascuțit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., însă, așa cum s-a arătat mai sus, sunt incidente prevederile art. 18 ind.1 C. penal în privința acestei fapte, urmând a se aplica o sancțiune administrativă.
La individualizarea pedepsei la care a fost obligat inculpatul R., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., cu referire la împrejurările comiterii faptei, pe fondul unor conflicte preexistente, inițierea agresiunii, situația personala a inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, gravitatea
leziunilor cauzate, precum și atitudinea nesinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal.
Prin urmare, în baza art. 334 C. pr. penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. P. din infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C. penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin.1 C. penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 alin. 1 lit. e C.pr.pen., a dispus achitarea inculpatului B. P. - F. - fiul lui P. G. și Eliza, născut la data de_ în Cluj- Napoca, jud. Cluj, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar (de boală), căsătorit, domiciliat în T., str. P-ța R., nr. 37, jud. Cluj, CNP: 1., fără antecedente penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 180 alin. 2 C. penal, a condamnat inculpatul R. I. - M. - fiul lui Axente și Domnica, născut la data de_ în Zalău, jud. Sălaj, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, domiciliat în T., str. C. V., nr. 106, sc. A, ap. 5, jud. Cluj și cu reședința în T., str. T., nr. 12 A, jud. Cluj, CNP: 1.
, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la amenda penală în cuantum de 1000 lei.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
In baza art. 11 pct 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., a achitat pe inculpatul R. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin.1 C. penal.
In baza art. 91 lit. c C.pen. a aplicat inculpatului R. amenda administrativa in cuantum de 500 lei.
În privința laturii civile a cauzei, inculpatul R. a solicitat obligarea inculpatului B. la plata sumei de 5000 lei pentru prejudiciul moral suferit (f. 27 dosar).
Inculpatul B. a solicitat obligarea inculpatului R. la plata sumei de 1500 lei pentru daune materiale și 10000 euro pentru daune morale (f. 31)
În ce privește pretențiile formulate de inculpatul B. cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, instanța reține că sunt probate în limita sumei de 15 lei potrivit chitanței de la fila 51 dosar u.p. reprezentând contravaloarea reparației anvelopei. Restul pretențiilor nu sunt probate.
Raportat la despăgubirile pentru daune morale solicitate de inculpatul-parte vătămată
B., instanța a reținut ca sunt menite a acorda compensații bănești părții vătămate - parte civila pentru suferința pricinuita, stabilirea cuantumului acestora incluzând o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă sunt avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de partea vătămată, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
În aceste condiții, instanța a apreciat că un cuantum de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă acestei părții vătămate, consecințele psihice, valorile lezate.
În fine, daunele morale solicitate de inculpatul-parte vătămată R. au fost respinse cu motivarea ca nu a făcut dovada efectelor morale negative asupra persoanei sale care să necesite o compensare materială, iar atitudinea acestui inculpat-parte vătămată care a inițiat conflictul nu o îndrituiește să solicite daune morale pentru pretinsul prejudiciul produs din propria sa culpa.
Prin urmare, în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte vătămată B. și a fost obligat inculpatul R.
la plata către partea civilă menționată a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și a sumei de 15 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, a respins ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de inculpatul parte vătămată R. .
In baza art. 191 alin.1, art. 192 alin.1, pct.1 lit. a, c C.pr.pen., a obligat inculpatul R. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a respins cererea inculpatului R. de obligare a inculpatului B. la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, după rejudecare, condamnarea celor 2 inculpați pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, Judecătoria Turda a fost investită în a-1 cerceta pe învinuitul B. P. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C pen. cu toate că, la momentul întocmirii
rechizitoriului, la dosarul de urmărire penală se regăsea atât certificatul medico-legal care atesta un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale (f. 15 ) cât și completarea acestuia la nivelul a 22-25 zile îngrijiri medicale (f. 22-25 v)
În considerentele de fapt ale rechizitoriului, considerente însușite cu titlu de motive ale prezentului recurs, s-a reținut faptul că, în cursul agresiunii reciproce, o parte din violențele exercitate de către inculpatul B. P. F. au avut loc în stare de legitimă
apărare în condițiile în care, în contra sa, se exercitau violențe cu ajutorul unui obiect înțepător astfel că, efect al principiului"in dubio pro reo" (nu s-a putut stabili în mod obiectiv, care dintre leziunile cauzate de către inculpatul B. P. F. au fost exercitate
anterior apariției stării de necesitate) cu referire la principiul legii mai favorabile s-a apreciat oportună trimiterea în judecată a inculpatului B. P. F. doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C pen, fiind schimbată corespunzător încadrarea juridică a faptei (f. 12 v).
Din planșa foto existentă la dosar și din prezența efectivă a celor doi inculpați în fața instanței de judecată se poate lesne observa că aceștia au o construcție anatomică permisivă atât în a fi subiect activ cât și în a fi subiect pasiv într-o agresiune prelungită, susceptibilă de prelungire pe o perioadă mai mare de timp în care să fie aplicate lovituri multiple, aspect care de altfel s-a și întâmplat în prezenta cauză.
Urmare a acestui aspect precum și urmare a analizării locului consumării faptelor (într-o parcare care permitea o largă posibilitate de mișcare a combatanților) apreciază că starea de legitimă apărare a intervenit târziu în cursul agresiunii, respectiv doar atunci când în contra inculpatului B. P. F. s-a folosit un obiect înțepător, însă până la acest moment, inculpatul B. P. F. avea posibilitatea să se retragă din fața atacului exercitat de inculpatul Roșea sau chiar să îl evite, însă nu a dorit acest lucru ci a acceptat confruntarea fizică, fiind cunoscută la nivelul municipiului T., cu titlu de notorietate publică, dușmănia existentă între cele două grupări de "revoluționari".
Instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului R. I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art 217 alin. 1 C pen apreciind că fapta analizată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în condițiile în care, prin aceeași hotărâre, a dispus condamnarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 180 alin. 2 C pen
În atare situație în care instanța a apreciat că, în mod formal, sunt îndeplinite condițiile existenței acestei infracțiuni și, în aceeași cauză, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, s-a apreciat că este prohibit în a analiza
gradul de pericol social al infracțiuni de distrugere, în mod singular, fără a avea în vedere conduita generală a inculpatului care se face vinovat de săvârșirea și a altei infracțiuni, în aceleași împrejurări și în aceeași cauză, pentru care, de altfel, a fost condamnat, fiind necesară existența unei aprecieri comune pentru cele două infracțiunii sesizate.
În raport de împrejurările reale în care a fost săvârșită infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art. 180 alin. 2 C pen de către inculpatul Roșea I. M. în loc public (centrul municipiului T., în apropierea Judecătoriei), la ora 09.30 (oră la care locul săvârșirii violenței era intens circulat) dar mai ales modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunii (prin lovirea repetată, inclusiv cu un obiect înțepător posibil sulă sau șurubelniță)) se apreciază că există suficiente elemente de natură să impună aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este parțial fondat, respectiv doar în ceea ce privește critica relativă la pedeapsa
aplicată inculpatului R. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen, respectiv în ce privește greșita achitare a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.
Astfel, luând în ordine motivele de recurs invocate de Parchet reținem în ce privește încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului B. P. F. că cea corectă este aceea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen deoarece numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării este de peste 20 de zile, iar din declarația părții vătămate inculpat R. I. se desprinde ideea că inculpatul B. l-a lovit în zona lombară încă de la începutul incidentului, respectiv după ce l-a trântit la pământ și a dat cu picioarele în el. Cu alte cuvinte, încă din faza de urmărire penală s-a stabilit că numărul de zile de îngrijiri medicale este mai mare de 20 dar s-a apreciat de procuror că, în virtutea principiului in dubio pro reo, respectiv al legii penale mai favorabile, se impune reținerea săvârșirii de către inculpat doar a infracțiunii de lovire.
Dar, dacă s-a apreciat că în cadrul incidentului au existat 2 momente de agresiune, respectiv cel inițial când ambii inculpați s-au lovit fără să existe legitimă apărare și cel de-al doilea de după înarmarea părții vătămate inculpat R. cu obiectul înțepător când loviturile exercitate de către inculpatul parte vătămată B. au fost făcute în stare de legitimă
apărare, atunci, în cadrul urmăririi penale, trebuia să se specifice că inculpatul B. a comis două fapte de lovire însă doar prima întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire nu și cea de-a doua pentru care trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. e C.pr.pen. rap. la art. 44 alin. 2 C.pen pentru existența legitimei apărări. În realitate însă, agresiunea care a determinat peste 20 de zile de îngrijiri medicale respectiv leziunea de la nivelul regiunii lombare pare să se fi produs în chiar primele momente ale loviturilor reciproce dintre părți. Cum numărul de zile de îngrijiri medicale este cert, fiind stabilit prin certificatul medico-legal completat în data de_, singura variantă plauzibilă este aceea a încadrării juridice a faptelor, în integralitatea lor, în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.
Considerăm că în cauză nu se poate face aplicarea legii penale mai favorabile deoarece nu există două legi sub imperiul cărora să se fi derulat evenimentele și procesul penal și nici al principiului in dubio pro reo deoarece nu există dubiu asupra numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și nici dubiu cu privire la exercitarea de către inculpatul B. asupra părții vătămate R. a loviturii din zona lombară care a necesitat pentru vindecare 22-25 de zile de îngrijiri medicale. În ceea ce privește momentul la care această agresiune s-a produs, el pare să fie printre primele momente ale agresiunilor,
iar dacă reținem varianta din rechizitoriu potrivit căreia primul incident este cel sancționabil penal, atunci cu atât mai mult încadrarea juridică este aceea de vătămare corporală.
Însă, așa cum corect a stabilit instanța de fond, inculpatul B. s-a aflat din primul moment în stare de legitimă apărare, stare care s-a menținut pe parcursul întregului incident. Astfel, inculpatul R. este cel care a exercitat prima agresiune, el atacând pe inculpatul B.
, care își monta plăcuța de înmatriculare de la autovehiculul său, cu pumnul în care avea cheile de la mașină. Inculpatul B. a încercat să preîntâmpine următoarea lovitură, previzibilă de altfel dacă analizăm întregul incident și agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul R., și l-a lovit pe inculpatul R. în zona capului, moment în care inculpatul R. a plecat de lângă mașina inculpatului B., acesta din urmă crezând că incidentul s-a terminat.
Parchetul susține că inculpatul B. trebuia să plece din parcare după chiar prima lovitură aplicată de inculpatul R., pentru că ar fi avut această posibilitate și că, faptul că a rămas în parcare îl face vinovat de comiterea infracțiunii de lovire. Însă, inculpatul B. se afla în parcare cu scopul de a-și schimba plăcuțele de înmatriculare și este cât se poate de firesc să rămână acolo pentru a termina ceea ce a început. Dacă ar fi plecat de acolo fără plăcuțele de înmatriculare montate ar fi fost pasibil de sancționare contravențională, ori cât timp a crezut că incidentul s-a terminat și că nu mai este în pericol, nu avea de ce să plece din parcare.
În realitate însă inculpatul R. nu a renunțat nici un moment la ideea de a-l agresa pe inculpatul B. ci doar, pentru scurt timp, s-a deplasat până la mașina sa pentru a se înarma, ca și statură el fiind mai puțin masiv decât inculpatul B., iar forța pumnului nu îi era suficientă. Considerăm că inculpatul B. nu avea în mână o șurubelniță, pe de o parte pentru că nu este necesar un astfel de obiect pentru montarea plăcuțelor de înmatriculare de tip nou, iar pe de altă parte pentru că dacă ar fi avut acel obiect în mână ar fi produs leziuni mult mai grave inculpatului R. și cel puțin una dintre ele ar fi fost o leziune produsă prin înțepare. Ori, certificatul medico-legal referitor la leziunile suferite de inculpatul R. nu menționează nicio plagă prin înțepare. Deci, inculpatul R. s-a dus la propria mașină pentru a se înarma pentru a dobândi o oarecare superioritate față de oponentul său, mai înalt și mai corpolent.
Conchidem așadar că nu se impunea condamnarea inculpatului B. P. pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub acest aspect. Deci, nici al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Este real însă că, raportat la starea de fapt reținută în cauză, pedeapsa aplicată inculpatului R. I. este simbolică și că se impune modificarea ei. Astfel, la individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului B., instanța de recurs va ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de pericolul social concret mediu spre ridicat al infracțiunii comise, respectiv dimineața, în loc public, într-o zonă intens circulată, de către o persoană înarmată cu un corp înțepător cu care a aplicat numeroase lovituri, multe din ele în zone vitale, încadrarea juridică fiind la limita cu infracțiunea de tentativă de omor din cauza acestor aspecte, dar totuși fiind cea de vătămare corporală raportat la faptul că obiectul înțepător nu era suficient de lung, iar partea vătămată B. este prea masiv, pentru a se produce leziuni mai grave, de faptul că inculpatul R. nu a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv de faptul că a încercat să acrediteze ideea că inculpatul B. s-a autoaccidentat în scop de răzbunare - deși era imposibil să-și producă singur leziunile de pe spate, de determinarea în a produce oricum un prejudiciu părții vătămate B., nefiind suficient că l-a atacat inițial și l-a lovit cu pumnul în care avea cheile de la autovehiculul său. În temeiul art. 181 alin. 1 C.pen, inculpatul R. I. urmează a fi condamnat așadar la pedeapsa de 1 an închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., pedeapsa amenzii nefiind suficientă pentru realizarea scopului preventiv al pedepselor.
Este fondat și motivul de recurs privind greșita achitare a inculpatului R. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. Nu se poate susține că această faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni fiind în mod vădit lipsită de importanță cât timp aceasta vine după infracțiunea de lovire și a fost comisă din frustrarea că inculpatul R. nu a reușit să-l pună la pământ pe B. . Fiindcă trebuia să îi producă un prejudiciu, oridecare, a împuns roata cu obiectul înțepător pe care îl avea în mână. Deci, circumstanțele în care a avut loc fapta de distrugere nu permit achitarea inculpatului, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei trebuie să se țină cont de circumstanțele comiterii ei astfel cum prevede art. 18 alin. 3 C.pen.
Pe de altă parte, aprecierea lipsei gradului de pericol social al faptelor se face avându-se în vedere întreaga stare de fapt și toate infracțiunile pentru care respectiva persoană a fost trimisă în judecată dacă faptele au fost comise în cadrul aceluiași incident, iar acest lucru se poate deduce și din considerentele și dispozitivul Deciziei nr. XXXV/2006 a Î. pronunțată în recurs în interesul legii.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de distrugere se va ține cont de criteriile de individualizare anterior menționate și de faptul că inculpatul R. I. M. a mai avut episoade de agresivitate și față de alte persoane, inclusiv față de membrii familiei sale, stabilindu-se pedeapsa de 2 luni închisoare.
În concluzie, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 579/_ a Judecătoriei T. ce va fi casată în parte în ce privește latura penală a cauzei sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului R. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen, respectiv sub aspectul greșitei achitări a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. Rejudecând sub aceste aspecte:
În baza art. 180 alin. 2 C.pen va condamna pe inculpatul R. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen va condamna pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen va constata că infracțiunile de mai sus sunt concurente și va contopi pedepsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal va priva pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 81 C.pen se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, conform art. 82 C.pen termenul de încercare fiind de 3 ani care începe să curgă de la data de_ . considerăm că suspendarea executării pedepsei este oportună pentru că inculpatul nu are antecedente penale, și-a câștigat existența prin muncă, iar din ansamblul
datelor deținute cu privire la inculpat se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.
În baza art. 71 alin. ultim C.pen se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare sau neplata cu rea-credință, până la expirarea termenului de încercare, a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile B. P. F. prin sentința penală atacată, au drept consecință revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 631C.pen și art. 91 lit. c C.pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia dată fiind admiterea recursului parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 579/_ a Judecătoriei T. pe care o casează în parte în ce privește latura penală a cauzei sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului R. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen, respectiv sub aspectul greșitei achitări a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. Rejudecând sub aceste aspecte:
În baza art. 180 alin. 2 C.pen condamnă pe inculpatul R. I. M. , fiul lui Axente și Domnica, născut la data de_ în mun. Zalău, jud. Sălaj, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, domiciliat în T., C. V., nr. 106, sc. A, ap. 5, jud. Cluj, cu reședința în mun. T., str. T., nr. 12A, jud. Cluj, fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen constată că infracțiunile de mai sus sunt concurente și contopește pedepsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal privează pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 81 C.pen dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, conform art. 82 C.pen termenul de încercare fiind de 3 ani care începe să curgă de la data de_ .
În baza art. 71 alin. ultim C.pen dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare sau neplata cu rea-credință, până la expirarea termenului de încercare, a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile
B. P. F. prin sentința penală atacată, au drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 631C.pen și art. 91 lit. c C.pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
M. L. | S. | T. | A. Ț. |
GREFIER
D. C.
Red.S.T./C.B.
3 ex./_
Jud.fond :V. -M. B.
| ← Decizia penală nr. 294/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 84/15. Lovire sau alte violențe → |
|---|
