Decizia penală nr. 29/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 29/R/2013 Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D., judecător
: G. A., judecător
:L. M. V., judecător GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin procuror: SÎNGEORZAN A. .
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul C. T., împotriva Sentinței penale nr. 169 din 7 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat la data de 29 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința penală nr.169 din data de 7 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, a fost condamnat inculpatul C. T.
, fiul lui I. și Floare, născut la data de_ în loc. S., jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în loc. S., nr. 614 jud. Bistrița Năsăud, cu CNP-1., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71-64 lit.a Teza a -II-a și lit. b Cod penal, și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 82 cod penal, de 2 ani și 6 luni de zile.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 cod penal.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. A. - domiciliată în loc. S., nr. 613, jud. Bistrița Năsăud și în consecință a fost obligat
inculpatul să plătească acesteia suma de 3.910 lei cu titlu despăgubiri, din care suma de 910 reprezintă daune materiale, iar suma de 3000 lei reprezintă daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat, și să plătească părții vătămate O. A. suma de 2143,02 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr.1811/1989 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.909/1989 (f.28-29) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. iu G. și M. iu M. împotriva pârâților O. A., C. T. ș.a. și s-a dispus instituirea unei servituți de trecere pe tot timpul anului, cu piciorul și cu atelajele, în favoarea fondului dominant înscris în CF 3362 S. nr. top. 7745/1 și 7746/1 și notarea în foaia C a acestui drept de servitute asupra fondului aservit cu nr. top._ /1, 7745/1 și 7746/1, conform planului de situație aflat în copie la f. 30.
Din cauza acestui drum de servitute între părți există o stare conflictuală de mai mulți ani de zile, inculpatul susținând că drumul în cauză îi aparține, astfel că-i împiedică pe vecinii săi și mai ales pe partea vătămată să circule pe acest drum.
La data de_, în jurul orelor 17:30, partea vătămată O. A. s-a deplasat pe drumul de servitute la vecinul său, M. G., pentru a împrumuta un atelaj hipo cu care intenționa să își aducă la domiciliu o betonieră. După ce a luat atelajul hipo tractat de o cabalină, s-a reîntors pe același drum de servitute în jurul orelor 18:00, în spatele atelajului aflându-se martora Filip Raveca, care auzise în prealabil strigătele de amenințare ale inculpatului, potrivit cărora nu are de căuta pe acel drum. Când a ajuns în dreptul imobilului proprietatea inculpatului, partea vătămată a constatat că drumul era închis cu o portiță din lemn montată de către inculpat și pe care era aplicată o plăcuță pe care scria " accesul interzis - proprietate privată";.
Partea vătămată a încercat să deschidă această portiță care era legată de gardul împrejmuitor, moment în care inculpatul a ieșit de după gardul său fără să fie observat, a strigat către partea vătămată să plece de pe drumul proprietatea sa, după care l-a înțepat o singură dată cu o furcă mai mică ce avea coada de cca. 50 cm, în zona brațului drept, ce a fost străpuns de ambele coarne ale furcii. Pentru a se apăra, partea vătămată a smuls furca din mâinile inculpatului, moment în care inculpatul s-a dezechilibrat (fiind și în stare de ebrietate) și a căzut înspre gardul din beton ce împrejmuiește proprietatea sa, lovindu-se superficial în zona capului, după care s-a ridicat și a intrat în curtea locuinței sale. A ieșit având în mână o rangă din fier, însă partea vătămată plecase deja și se îndepărtase de locuința inculpatului.
Potrivit certificatului medico-legal nr.2515/I/a/697/_, eliberat de SJML Bistrița Năsăud (f.10), partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp înțepător, de exemplu furcă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile pot data din_ .
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2598/II/a/102/_ întocmit de SJML Bistrița Năsăud (f.96) leziunile suferite de partea vătămată nu întrunesc caracteristicele medico-legale a noțiunii de punere în primejdie a
vieții victimei, iar ca urmare a agresiunii suferite capacitatea de muncă a numitului O. A. nu a fost diminuată.
S-a apreciat că această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor Filip Raveca, O. Ana, Cloșcă F. (f. 70, 71 și 75), cu certificatul medico - legal sus-arătat, cu declarațiile părții vătămate ( f.11-15), cu plângerea părții vătămate (f.8-9) și cu Adresa nr. 580/_ a Spitalului Orășenesc Dr. G. Trifon Năsăud (f. 39), potrivit căreia inculpatul s-a prezentat la Compartimentul de primire-urgențe în data de_ orele 18:50, fiind diagnosticat cu plagă contuză suprasprâncenoasă stânga cu hematom, escoriații radiocarpian stâng.
Declarația martorului Fetinca N. ( f. 74) a fost înlăturată în parte de către instanță ca fiind nesinceră, deoarece starea de fapt descrisă în cuprinsul acesteia nu se coroborează cu nici o altă probă.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului de a o lovi o singură dată cu o furcă de mici dimensiuni pe partea vătămată, cauzându-i leziuni corporale traumatice vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, în baza acestui text legal, instanța de fond condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.71-64 lit.a Teza a -II-a și lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, precum și de persoana inculpatului, care a comis fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, și care a fost condamnat în perioada 1991-1995 la pedeapsa amenzii penale pentru comiterea infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.2 Cod penal și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 3 Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia raportat la persoana inculpatului, care a fost reabilitat de drept față de condamnările anterioare suferite, instanța de fond, în baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 82 Cod penal, de 2 ani și 6 luni de zile, și i-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.500 lei, din care suma de 1500 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 20.000 lei reprezintă daune morale.
Apreciind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, instanța de fond, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3910 lei cu titlu despăgubiri, din care suma de 910 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 3000 lei reprezintă daune morale.
S-a apreciat că partea civilă, în perioada imediat următoare comiterii faptei de către inculpat, a fost determinată să angajeze mai multe persoane pentru efectuarea lucrărilor agricole de toamnă, respectiv cules mere din livadă, cules
porumbul, cules cartofi și pentru efectuarea unor lucrări de edificare a unui gard, potrivit declarațiilor martorilor Marton G. și P. I. (f.76-77), o zi de muncă în gospodărie sau la câmp fiind plătită în medie cu 70 lei. În consecință, instanța a apreciat că partea civilă a fost în imposibilitate de a presta muncă un număr de 12 zile lucrătoare (excluzând 2 zile de duminică), iar o zi de muncă valora 70 lei.
De asemenea, s-a reținut că partea civilă a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, perioadă în care partea civilă a fost supusă unor suferințe fizice și psihice. De asemenea, instanța a apreciat că suferințele fizice și psihice îndurate de partea civilă reprezintă un prejudiciu moral ce poate fi reparat și prin plata sumei de 3000 lei cu titlu daune morale. În final, instanța a reținut că reparația prejudiciului moral nu poate reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, iar pretențiile părții civile sunt exagerate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. T., solicitând în principal achitarea sa, întrucât nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, în subsidiar înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda, iar în latura civilă reaprecierea daunelor morale, considerate excesiv de mari.
În motivare, a arătat că la data de 15 septembrie 2011 se afla pe proprietatea sa, împrejmuită și nu pe un drum de servitute, așa cum a arătat prin înscrisul depus la dosar (extras CF) când intimatul-parte vătămată l-a lovit cu o țeavă de fier în cap, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile potrivit certificatului medico-legal emis de către SJML Bistrița-Năsăud la data de_ .
S-a mai arătat că plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1272/P/2010, prin rezoluția emisă la data de 25 octombrie 2011 în acest dosar s-a dispus în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a, e Cod penal neînceperea urmăririi penale față de O. A. pentru infracțiunile de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, constatându-se faptul că se afla în legitimă apărare.
Prin Rezoluția prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud dată în dosarul nr. 633/II/2/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea sa.
Plângerea formulată a fost greu de dovedit întrucât martorii care au văzut incidentul au refuzat să se prezinte la parchet pentru declarații, spunând că se tem de
O. A. .
Acești martori s-au prezentat în instanță și sub prestare de jurământ au declarat că eu am fost cel lovit de către intimatul-parte vătămată O. A., martori care au văzut așa incidentul.
Niciunul dintre martorii audiați, martori ai intimatului nu au văzut, toți au declarat că au auzit, inclusiv fiica intimatului Cloșca F. .
De asemenea, nu i s-a comunicat raportul de expertiză medicală.
Referitor la drumul de servitute, a arătat faptul că acesta formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud, cu termen de judecată la data de_, urmare intimatul parte civilă nu se afla pe drumul de servitute, ci a pătruns pe proprietatea sa.
Chiar în certificatul medico-legal al intimatului se precizează că leziunile corporale traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur și înțepător
(posibil furcă), însă apreciază că înțepăturile puteau fi și de la sârma ghimpată de la gard. Urmare acestora, consideră că față de probele administrate, nu s-a dovedit vinovăția sa.
Raportat la pedeapsa aplicată, o consideră excesiv de mare și a solicitat aplicarea unei amenzi, pedeapsa cu închisoarea fiind excesivă.
Referitor la daunele morale la care a fost obligat, Codul civil nu conține nicio dispoziție care să excludă repararea prejudiciului moral, ci dimpotrivă generalitatea textului (art. 998 Cod civil) care se referă la "orice faptă a omului cauzează un prejudiciu…"; nu distinge nici cu privire la natura faptei producătoare de prejudicii nici cu privire la natura ori finalitatea reparației ci impune numai ca prejudiciul, de orice natură ar fi el să fie reparat. În legătură cu întinderea prejudiciului, atribut exclusiv al instanței, consideră că este excesiv de mare, raportat la probele administrate în cauză: nu s-a dovedit că intimatul ar fi suportat rușine în sat, chiar dimpotrivă, martorii inculpatului recurent au vorbit despre firea aprigă a intimatului, că din cauza rușinii nu a mai ieșit prin sat, etc. Solicită să se observe că daunele morale acordate depășesc cu mult daunele materiale acordate.
Recursul declarat este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând că inculpatul C. O. se face vinovat de comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 Cod penal, în dauna părții vătămate O. A., latura civilă a cauzei fiind soluționată de asemenea, ca și celelalte chestiuni deduse judecății, în mod just.
Susținerea recurentului C. O., privitor la reținerea, de către instanța de fond, a faptului că incidentul violent a avut loc pe un drum de servitute nu este întemeiată, avându-se în vedere faptul că în motivarea contestată se reține că atunci
"când a ajuns în dreptul imobilului proprietatea inculpatului, partea vătămată a constatat că drumul era închis cu o portiță din lemn montată de către inculpat și pe care era aplicată o plăcuță pe care scria " accesul interzis - proprietate privată";. Partea vătămată a încercat să deschidă această portiță care era legată de gardul împrejmuitor, moment în care inculpatul a ieșit de după gardul său fără să fie observat, a strigat către partea vătămată să plece de pe drumul proprietatea sa, după care l-a înțepat o singură dată cu o furcă mai mică ce avea coada de cca. 50 cm, în zona brațului drept"; - aspect relevat în fața instanței de martorele Filip Raveca (f.70), O. Ana (f.71), și chiar de martorul Fetinca N., propus de inculpat spre audiere (f.74).
Susținerea recurentului că leziunile corporale traumatice reținute de certificatul medico-legal eliberat părții vătămate puteau proveni și de la sârma ghimpată de la gard este infirmată de probatoriul administrat în cauză (declarațiile martorilor Filip Raveca-martor ocular, O. Ana, Cloșcă F. ), cu care se coroborează constatările certificatului medico-legal, în sensul că partea vătămată a fost agresată cu o furcă.
Cât despre solicitarea recurentului de a se aplica o pedeapsă cu amenda și de a se acorda daune morale mai reduse-și aceasta a fost considerată neîntemeiată.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.72 Cod penal, orientându-se spre pedeapsa închisorii într-un cuantum just, date fiind antecedentele penale ale inculpatului, care a fost condamnat în 4 rânduri: la pedeapsa de 6.000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art.271 al.2 Cod penal (Sentința penală
nr.158/1991 a Judecătoriei Năsăud), 15.000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art.271 al.2 Cod penal (Sentința penală nr.241/1992 a Judecătoriei Năsăud), 200.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.271 al.2 Cod penal (Sentința penală nr.395/1994 a Judecătoriei Năsăud),
70.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.180 al.3 Cod penal (Sentința penală nr.653/1995 a Judecătoriei Năsăud), ceea ce denotă comportamentul său perseverent în încălcarea dispozițiilor legale penale, pedeapsa închisorii, aplicată în prezentul dosar cu suspendare condiționată fiind un avertisment serios pentru inculpat în sensul corijării conduitei sale.
S-a apreciat de către instanța de control judiciar că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate, dată fiind periculozitatea faptei comise, concretizată prin agresarea acesteia cu un obiect înțepător periculos (o furcă), cauzându-i-se astfel suferințe fizice și psihice cert resimțite (conform constatărilor certificatului medico-legal și ale adresei Spitalului orășenesc "Dr. G. Trifon"; Năsăud - care relevă faptul că partea vătămată prezenta diagnosticul "Plagă contuză braț drept 1/3 inferioară față anterioară. Escoriații antebraț stâng";, precum și potrivit declarațiilor persoanelor angajate să presteze munci pentru aceasta, datorită imposibilității sale de a le efectua, consecutivă agresiunii), faptul că cuantumul daunelor morale acordate îl depășește pe cel al daunelor materiale acordate neavând nicio relevanță în cauză. Temeiul acordării daunelor morale este cel prevăzut de art.14 al.5 Cod procedură penală (potrivit căruia acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale - potrivit legii civile), art.346 Cod procedură penală, coroborate cu disp.art.998 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurentul C. T. împotriva Sentinței penale nr. 169/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Consecutiv soluției pronunțate, în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art.193 Cod procedură penală va fi obligat să plătească intimatului O. A. suma de 1238 de lei cu titlu cheltuieli de judecată (din care suma de 1.200 lei reprezintă onorariu de avocat-f.27,28, iar diferența până la suma totală este reprezentată de cheltuielile de transport suportate de intimatul O. A. pentru prezența la două termene de judecată în fața instanței de recurs-f.25,26).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. T. împotriva Sentinței penale nr. 169/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească intimatului O. A. suma de 1238 de lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. | D. G. | A. -L. | M. V. R. M. |
Red/dact G.A/R.M _
Jud. fond G. C.M.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 29/R/2013
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. T. împotriva Sentinței penale nr. 169/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească intimatului O. A. suma de 1238 de lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. | D. | G. | A. -L. | M. V. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE NR. 29/R/2013
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. T. împotriva Sentinței penale nr. 169/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească intimatului O. A. suma de 1238 de lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. | D. G. | A. -L. | M. V. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Decizia penală nr. 84/15. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 189/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
