Decizia penală nr. 114/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 114/R/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013 Instanța consituită din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. -A. C. Judecător SS Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul-recurent P. I. împotriva sentinței penale nr.67 din_ pronunțată de Judecătoria Turda privind și pe părțile civile D. M. și S. C. M., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul P. I. și partea civilă D. M., lipsă fiind reprezentantul părții civile S. C. M.
C. -N. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Crăciunescu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Inculpatul recurent P. I. susține recursul promovat în cauză, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât este nemulțumit de pedeapsa aplicată de prima instanță. Se consideră nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, totul a fost o înscenare a părții vătămate care l-a provocat, umilit și amenințat Mai arată că la instanța de fond a solicitat proba cu detectorul de minciuni, însă i-a fost respinsă cererea.
Partea civilă D. M. solicită respingerea recursului declarat de inculpatul P. I., menținerea hotărârii Judecătoriei Turda ca legală și temeinică. Solicită a se lua în considerare faptul că agresiunea a avut loc, inculpatul l-a lovit, iar în urma lovituri a avut coaste rupte, astfel cu rezultă din certificatul medico- legal, care nu minte.
La întrebarea instanței, inculpatul recurent P. I. arată că nu există șanse de împăcare cu partea civilă având în vedere că acesta îl amenință cu moartea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de recurentul P. I., menținerea hotărârii Judecătoriei Turda, ca legală și temeinică,
chiar dacă nu a existat un martor ocular, prima instanță a făcut o corectă interpretare a probelor.
Inculpatul-recurent P. I., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
T. UL
Prin sentința penală nr.67 din_ pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 180 alin.2 C. penal, a fost condamnat inculpatul P. I. - fiul lui I. și M.
, născut Ia data de_ în Iernut, jud. Mureș, cetățean român, studii 11 clase, pensionar, căsătorit, domiciliat în C. N., str. O. nr. 33, ap. 21, jud. C., cu reședința în comuna A. nr. 240, jud. C., fără antecedente penale, CNP: 1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la o pedeapsa de 3 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 3 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 14- art. 346 C.pr.pen., art. 1349 și urm. C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. - comuna A. nr. 238, jud. C., dispunând obligarea inculpatului la plata in favoarea acestei părți civile a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a fost respinsă cererea inculpatului de obligare a părții civile D. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Partea vătămată D. M. a formulat plângere penală în data de 19 decembrie 2011 (f. 9 dosar u.p.), reclamând faptul că în data de 14 noiembrie 2011 a fost agresată fizic de către inculpatul P. I., în cuprinsul plângerii penale menționând că în cursul acelei zile, în jurul orelor 11,55, a fost oprită pe drumul public din localitatea A. de către inculpat și lovită în mod repetat de către acesta cu piatra în zona capului și în zona spatelui. Mai declară că nu prezintă urme ale loviturilor din zona extremității cefalice întrucât purta o căciulă din blană de miel.
În declarațiile sale, partea vătămată arată că s-a deplasat la domiciliu imediat după incident și a relatat soției, D. Lucreția, cele întâmplate, ulterior apelând numărul de urgență 112.
Conform fișei conținând detaliile intervenției la eveniment de la fila 17-18 dosar u.p., un echipaj SMURD C. care s-a deplasat la domiciliul părții vătămate în
ziua incidentului a constatat că partea vătămată prezintă o contuzie hemitorace drept-dorsal în urma agresării de către o persoană cu o piatră, partea vătămată fiind predată serviciului de urgență din cadrul S. ui Turda,
Partea vătămată a fost internată la S. C. M. C. -N., în perioada 17-_
, cu diagnosticul, printre altele, fractură costală IX dreapta (f. 15 dosar u.p.).
Ulterior, partea vătămată s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală C. -
N. . Din certificatul medico-legal emis de această instituție rezultă că în porțiunea hemitoracelui drept a suferit o fractură cu minimă deplasare arc costal IX dreapta, pe linia axilară medie. Actul medico-legal concluzionează că partea vătămată D.
M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar .leziunile au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și pot data din 14 noiembrie 2011 (f 14 dosar u.p).
Un echipaj al poliției s-a deplasat de asemenea la domiciliul părții vătămate, cea din urmă declarând că a fost agresată de către inculpatul P. I., potrivit fișei de intervenție la eveniment (f. 10 dosar u.p.).
În declarația din faza actelor premergătoare, inculpatul arată că există o stare conflictuală cu partea vătămată de mai muți ani, fiind aplicate și sancțiuni contravenționale.
Inculpatul recunoaște că s-a întâlnit în 14 noiembrie 2011, la orele amiezii, pe drumul public din A. cu partea vătămată, dar susține că între ei a avut loc doar un conflict verbal constând în aceea că inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu mai înjure așa cum o făcuse în urmă cu câteva zile, după care cei doi și-ar fi continuat deplasarea (f. 22 dosar u.p.).
În cursul urmăririi penale, inculpatul afirmă însă că după ce partea vătămată a dat curs solicitării inculpatului de a opri vehiculul cu care se deplasa, partea vătămată ar fi început să-l înjure pe inculpat (și nu inculpatul pe partea vătămată așa cum declarase anterior).
În continuare, inculpatul declară că în urma acestor înjurături "m-am repezit înspre acesta, dar m-am oprit imediat fără să-l lovesc, după care m-am retras";.
Instanța constată că există o contradicție în cele două declarații ale inculpatului în ce privește persoana care a inițiat conflictul prin adresarea de injurii celuilalt, inculpatul recunoscând doar că la un moment dat s-a repezit asupra părții vătămate. Recunoașterile inculpatului în ce privește întâlnirea cu partea vătămată și faptul că s-a repezit asupra acesteia se coroborează cu declarațiile părții vătămate - privind exercitarea de către inculpat a agresiunii fizice care a determinat o fractură costală conform certificatului medico-legal- precum și cu datele din fișele de intervenție ale echipei SMURD și ale echipajului de poliție.
În acest context, apare ca fiind neverosimilă declarația inculpatului conform căreia după ce s-a repezit asupra părții vătămate s-a retras imediat, mai ales că între cei doi exista o stare conflictuală veche și care, potrivit susținerilor inculpatului, s- ar fi acutizat în urmă cu mai multe zile când a fost înjurat din nou de partea vătămată.
Din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului rezultă că în momentul în care a avut loc evenimentul pe drumul public nu a fost prezentă nicio persoană.
Declarațiile martorei D. Lucreția - soția părții vătămate-chiar dacă ar putea fi considerate subiective în lumina calității sale, se coroborează cu restul
probelor așa cum au fost evidențiate anterior (privitoare la indicarea inculpatului ca agresor, prezența echipajului SMURD și a echipajului de poliție, relațiile conflictuale existente) și conduc la concluzia că inculpatul a exercitat agresiunea fizică la adresa părții vătămate .
Declarația soției inculpatului nu este în măsură să răstoarne probele dosarului, aceasta afirmând doar că potrivit spuselor inculpatului acesta s-ar fi întâlnit cu partea vătămată căreia i-a cerut să nu îl mai înjure, fără a oferi și alte detalii.
Întreaga succesiune a evenimentelor reprezentată de conflictul dintre inculpat și partea vătămată, sosirea părții vătămate la domiciliu, relatarea incidentului, prezența ambulanței care constată contuzia recentă în zona hemitoracelui drept, actele medicale de la cele două spitale care confirmă contuzia și fractura, certificatul medico-legal din care rezultă că leziunea se putea produce prin lovire cu corp, precum și afirmația inculpatului care a recunoscut că s-a repezit asupra părții vătămate conduc în mod firesc la concluzia că inculpatul este vinovat pentru comiterea infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În drept, fapta inculpatului P. I. constând în aceea că în data de 14 noiembrie 2011, pe drumul public din localitatea A., jud. C., a agresat-o fizic pe persoana vătămată D. M., lovind-o în mod repetat cu piatra pe care o avea în mână, provocându-i ca urmare leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 din C. pen.
Inculpatul nu figurează cu antecedente penale.
La individualizarea judiciara a pedepsei care s-a aplicat inculpatului, conform art. 72 C pen, s-au avut in vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, gravitatea leziunilor.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu va fi reținută ca circumstanță atenuantă judiciară întrucât, raportat la infracțiunea comisă nu apare ca fiind favorabilă într-o măsură care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Aceste împrejurări au fost avute însă în vedere la individualizarea pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați.
Prin urmare, în baza art. 180 alin.2 C. penal, a fost condamnat inculpatul P.
I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la o pedeapsa de 3 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 3 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Partea vătămată a formulat pretenții civile în cuantum de 5000 lei.
Instanța a reținut că în persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prin faptele sale cauzând un prejudiciu care se impune a fi reparat.
In ceea ce privește despăgubirile pentru daune morale, instanța a reținut ca sunt menite a acorda compensații bănești părții vătămate-parte civila pentru suferința pricinuita.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă sunt avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de partea vătămată în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În aceste condiții, instanța a apreciat că un cuantum de 2000 lei al despăgubirilor reprezentând daune morale este proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă părții vătămate, consecințele fizice și psihice, valorile lezate.
Astfel, în baza art. 14- art. 346 C.pr.pen., art. 1349 și urm. C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. - comuna A. nr. 238, jud. C., dispunând obligarea inculpatului la plata in favoarea acestei părți civile a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Întrucât inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, și nu partea vătămată, în baza art. 193 alin.6 C. pr. penală, a respins cererea inculpatului de obligare a părții civile D. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat în termen legal recurs inculpatul
P. I. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 C.pen.
În motivarea recursului declarat s-a arătat în esență că se impune achitarea sa întrucât nu a comis fapta imputată.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Față de probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești, constând în înscrisuri și probe testimoniale, instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului P. I. în comiterea infracțiunii prev. de art.180 al.2 C.pen., pronunțând condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Astfel, sub aspectul stării de fapt s-a reținut în mod corect că la data de _
, în jurul orelor 11,55, în timp ce se afla pe drumul public din localitatea A., partea vătămată D. M. a fost agresată de către inculpatul P. I. care a lovit- o cu o piatră în zona capului și a toracelui provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul P. I. nu a recunoscut comiterea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate D. M., admițând doar că la data, ora și locul indicat s-ar fi întâlnit cu partea vătămată, coroborarea probatoriului administrat conduce la concluzia existenței vinovăției sale.
Astfel, din declarația martorei D. Lucreția, soția părții vătămate, rezultă că partea vătămată i-a relatat, odată ajuns la domiciliu, că a fost agresat de inculpatul P. I. și că, întrucât acesta se simțea rău, a anunțat salvarea, aspect confirmat de înscrisul depus la f.17 d.u.p., care confirmă succesiunea evenimentelor și sub aspectul succesiunii temporale.
De asemenea, partea vătămată s-a prezentat la spital fiind examinată de către medicii care au confirmat existența agresiunii constând în factură costală IX dr.
Coroborând aspectele de mai sus și cu starea conflictuală dintre părți care persistă de mai mult timp tribunalul concluzionează în sensul inexistenței vreunui dubiu în comiterea faptei de către inculpat.
Pe cale de consecință, motivul de recurs invocat, în sensul că inculpatul nu a comis fapta imputată, este nefondat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatul P. I., față de criteriile prev. de art.72 C.pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise asupra unei persoane în vârstă și suferinde, consecințele acesteia asupra sănătății părții vătămate, constând în numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare precum și atitudinea procesuală manifestată, tribunalul apreciază ca fiind judicios individualizată pedeapsa aplicată, de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Ca o consecință a reținerii vinovăției inculpatului instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Față de cele de mai sus, constatând că sentința penală recurată este legală și temeinică, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
În temeiul art.192 al.2 C.p.p. tribunalul va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul P. I. domiciliat în C. -N., str. O. nr. 33, ap. 21, jud. C., împotriva Sentinței penale nr.67/_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Turda.
În temeiul art. 192 al.2 C.pr.pen. obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător Judecător
R. M. L. -A. C. SS
Grefier,
L. B.
Red.R.M./C.B./3 ex.
Jud. fond: V. -M. B.
| ← Sentința penală nr. 20/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 28/05. Lovire sau alte violențe → |
|---|
