Decizia penală nr. 28/05. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENA LĂ NR. 28/R Ședința publică din 05 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RAMONA M.
JUDECĂTORI: G. O. M.
ALB C. VIOLETA
GREFIER: C. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de partea
vătăm ată B. A. M. (domiciliată în S. M., str. Ș. cel M. nr. 11, jud. M. ) împotriva sentinței penale nr. 224 din 28 iunie 2012 a J. ecătoriei S. M., privind pe inculpații D. D. (fiica lui M. și M., născut la_ în mun. S. M. dom. în S. M., str.B. V. bl 2 ap
96 jud, M., CNP 2. ), V. S. (fiul lui G. și M. născ.l a_ în mun. București, dom. în mun. S. M. str. B. V. bl 2 ap 96 jud. M., CNP 1. ), F. aș M. (fiica lui I. A. și A., născ. la_ în S.
M., dom. în S. M. str Alexandru Ivasiuc nr 50 jud. M., CNP 2.
) și D. C. I. (fiul lui I. A. și A. născut la_ în S. M. jud.
M., domiciliat în S. M. str. Crișan nr. 100 jud. M., CNP 1.
), având ca obiect infracțiunea de lovire.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_ concluziile și susținerile părților s-au consemnat în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat decizia de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.224 din 28 iunie 2012 Judecătoria Sighetu Marmației în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 al. 1 lit. c din C.pr. pen. a achitat inculpații D. D., V. S., F. aș M. și D. C. I.
cercetați aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 și alin.2 din C.pen.
În temeiul art. 346 al 3 C.pr.pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. M., iar în temeiul art. 192 al 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., a obligat partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: La Judecătoria Sighetu Marmației, sub dosar nr._ din data de _
a fost înregistrată inițial plângerea formulată de partea vătămată B. A.
M. domiciliată în S. M. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pronunțată în dosarul nr. 397/P/2009 din_ și a ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă J. ecătoria S. -M. pronunțată în dosar nr. 317/II/2/2009 la data de _
A reținut că prin ordonanța din_ pronunțată în dosarul nr. 397/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților B. M. și B. A.
M. pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod Penal, și respectiv,
D. D. și V. S. pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 și 2 Cod Penal. Prin aceeași ordonanță s-a dispus aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă de câte 50 lei lui B.
M., B. A. M., D. D. și V. S., scoaterea de sub urmărire penală a lui F. aș M. și D. C. I. pentru infracțiunile de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 și 2 Cod Penal și confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de T. C. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal și față de B. M. și A.
M. pentru infracțiunea de calomnie prev. de art. 206 Cod Penal.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă J. ecătoria S. -M. în dosar nr. 317/II/2/2009 prin ordonanța din_ a admis în parte plângerea formulată de B. M. și B. A. M. în sensul schimbării temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală din art. 10 lit. b1C.pr.pen. în art. 10 lit. d 1 C.pr.pen. și anulării sancțiunii administrative și obligării la cheltuieli de judecată.
Cu privire la aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ conform art.10, lit. "b1"; C.pr.pen. față de D. D. și V. S., privind infracțiunea de lovire s-a reținut că prin conținutul concret, ținând seama de modul de săvârșire a faptelor și de urmarea produsă, de faptul că aceștia nu posedă antecedente penale, faptele nu prezintă gradul de pericol social specific unor infracțiuni, aducându-se o atingere minimă unora din valorile sociale ocrotite de lege.
Referitor la făptuitorii F. aș M. și D. C. I., s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10, lit.";c"; C.pr.pen., deoarece faptele de lovire sau alte violențe, reclamate nu au fost săvârșite de aceștia, astfel că au fost scoși de sub urmărire penală.
Instanța a constatat că doar petenta B. A. M. a avut calitate de parte vătămată, B. M. a renunțat la această calitate și a fost audiată în calitate de martor.
Instanța, apreciind că nu au fost prezentate în fața sa elemente noi de natură să infirme soluția Parchetului a respins plângerea formulată de partea vătămată B. A. M. în baza art.2781 alin.8 lit.";a"; C.proc.pen., și a menținut soluțiile pronunțate în dosarele nr. 397/P/2009 și 317/II/2/2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele aspecte de fapt și de drept:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta B. A., solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare, deoarece nu au fost audiați toți martorii care au cunoștință de modul în care a fost agresată de către intimații făptuitori. Instanța în recurs a casat în întregime hotărârea recurată și a dispus trimiterea plângerii formulate de petenta B. A. M. împotriva ordonanței nr 317/II/2/2009, dată de prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele aspecte: Având în vedere că prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sighetu Marmației, în dosar nr 317/II/2/2009, prin ordonanța din_ a admis în parte plângerea formulată de B. M. și B. A. M. în sensul schimbării temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală din art. 10 lit. b1C.pr.pen. în art. 10 lit. d C.pr.pen. și anularea sancțiunii administrative, instanța de fond ar fi trebuit să aplice Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009 dată de ÎCCJ Secțiile Unite, ca urmare a admiterii recursului în interesul legii.
Prin această decizie s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art 278 al 2 și 3 și ale art. 2781al 1 teza a II a din C.pr.pen, organul competent să soluționeze plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței prim procurorului, prin care s-a infirmat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași ori altă soluție de netrimitere în judecată pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior.
Rezultă așadar că persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază de verificarea în două etape a soluției date de procuror și anume controlul intern și controlul judecătoresc, pentru ca aceste persoane să beneficieze de un dublu control al soluțiilor de netrimitere în judecată.
Examinând plângerea înaintată spre soluționare, prin ordonanța din data de 24 august 2012 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 613/II/2/2010 a respins ca nefondată plângerea formulată de B.
A. M. împotriva ordonanței din data de_, pronunțată de prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul J. ecătoriei S. M., sub dosar nr. 3089/307/_ petenta B. A. M. a formulat plângere împotriva Ordonanței din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosar nr. 613/II/2/2010. Ulterior, în fața instanței, petenta a înțeles să atace ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din_ pronunțată în, dosar nr.397/P/2009.
În conținutul motivării care la început vizează soluționarea plângerii de către Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, iar la, fila 21 sub precizate aspecte de fond prin care se solicită a se admite plângerea în vederea continuării cercetărilor penale și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor D. D., V. S., Fărcaș M., D. C. I. și T.
C., pentru că există fapta de lovire. De asemenea, petenta a solicitat obligarea făptuitorilor la plata de daune materiale și morale pentru suferințele ce i-au fost cauzate prin faptele acestora.
Făptuitorii legal citați nu s-au prezentat în instanță.
Prin sentința penală nr. 103/03 martie 2011 instanța a admis plângerea părții vătămate B. A. C., în baza art. 2781, pct.8, lit.";c"; C.pr.pen., a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, doar în ce privește pe făptuitorii D. D., V. S., F. aș M. și D. C. I., se a reținut cauza spre judecare, instanța dispunând punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați și cercetarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.180, al.2 din Codul penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Declarațiile petentei parte vătămată B. A. M., au fost coroborate cu declarațiile martorilor B. M. și B. C. Eugen, care au fost prezenți la locul incidentului.
Prin urmare, din aceste probe a rezultat că în data de_, ora 15,30 partea vătămată B. A. M. și martora B. M., se aflau în fața fostei întreprinderi "M. ana"; din S. M. .
Făptuitorii D. D. și V. S. au venit cu au autoturism de culoare neagră, s-au coborât în zona unde erau partea vătămată și martora B. M., după care au aruncat cu pietre asupra acestora și au aplicat lovituri cu pumnii, palmele și picioarele în cap și peste corp, părții vătămate B. A. M.
.După ce făptuitorii susmenționați au plecat, partea vătămată B. A. M. și martora B. M. au încercat să plece pe str. Crișan, au fost ajunse de un autoturism care avea o inscripție"; Top Market"; din care au coborât făptuitorii
F. aș M. și D. C. și s-au apropiat de partea vătămată și martoră cu intenția de a aplica lovituri. Făptuitorul D. C. a ținut partea vătămată B.
A. M. cu mâinile la spate, în timp de făptuitoarea F. aș C. i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele.
Declarațiile părții vătămate B. A. s-au coroborat cu declarațiile martorei B. M., care a fost împreună cu aceasta și cu declarația martorului B. C. Eugen, din_ (fila 72,73 dosar de urmărire penală), care a fost dată la un interval scurt de timp după data la care a avut loc agresiunea (_ ) fiind considerată ca reală având în vedere că evenimentul despre care a relatat martorul era întipărit în memoria actuală .
Față de acestea instanța a considerat că față de făptuitorii D. D. și V.
S., faptele de agresiune comise nu pot fi apreciate în conținutul lor concret, ținând seama de urmarea produsă de modul de săvârșire, că nu ar prezinta gradul de pericol social specific unei infracțiuni, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege ( care vizează dreptul la viață și integritate corporală a persoanei) nu este minimă așa cum prevede textul art.181C.pen.
A apreciat că partea vătămată a suferit leziuni ca urmare a acțiunilor de lovire, dovedite cu certificat medico-legal, ceea ce constituie conținutul infracțiunii de lovire prev. de art.180, al.2 C.pen., iar sub aspect subiectiv s-a acționat cu intenția de a cauza suferințe fizice.
Cu privire la ceilalți doi făptuitori, F. aș M. și D. C. I., instanța a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art.10, lit.";c"; C.pr.pen., respectiv că fapta nu a fost săvârșită de aceștia, deoarece ambii inculpații au exercitat în calitate de coautori acțiuni( unul de imobilizare a victimei și altul de lovire) prin care s-au cauzat suferințe fizice părții vătămate.
Și în acest caz, instanța a apreciat că faptele lor sunt dovedite cu declarațiile părții vătămate, care sunt coroborate și susținute de declarațiile martorei B. M. și ale martorului B. C. Eugen ( cele de la filele 72, 73 cu aceleași argumente).
În ceea ce privește pe făptuitoarea T. C., instanța a învederat că propunerea de neîncepere a urmăririi penale, privind infracțiunea de lovire, confirmată prin ordonanța din_, este legală.
Pentru termenul de judecată din ședința publică din data de_, partea vătămată B. A. M. a formulat " Precizare a constituirii de parte civilă";, prin care a solicitat obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 738 lei (38 lei reprezentând contravaloarea examinării în vederea eliberării certificatului medico-legal, 300 lei contravaloarea tratamentelor, 100 lei contravaloare consultanță juridica, 300 lei contravaloare deplasări la Tribunalul Maramureș)și la plata daunelor morale în cuantum de 10000 lei, raportat la suferințele psihice îndurate.
Inculpații au solicitat audierea martorilor T. C., Petrovan G., Andor A., Macioca M., Petreuș V., Grijac C., P. V. iar partea civila
B. A. a solicitat audierea marorei B. M. . Probele solicitate au fost încuviințate, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, judecând cauza, a constatat următoarele :
Starea de fapt prezentată de către partea vătămată B. A. și susținută de martora B. M. -mama acesteia nu a fost confirmată de nici unul din martorii audiați în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească.
Singura martoră care a susținut starea de fapt prezentată de partea vătămată este B. M., mama acesteia, inițial și aceasta parte vătămată în dosar. Din acest motiv instanța apreciază declarația acesteia ca fiind părtinitoare, urmând să o înlăture, aceasta neputând fi luată în considerare la stabilirea circumstanțelor concrete în care s-au produs faptele deduse judecății.
După cum au declarat toți martorii, partea vătămată, însoțită de martora
B. M. s-au deplasat la SC Teredan Production SRL S. M., căutând- o pe inculpata F. aș M., în timpul programului de lucru, în acest context adresând amenințări, proferând injurii la adresa personalului societății, fiind scoasă din incinta unității la solicitarea inculpatei D. D. . După două zile incidentul s-a repetat, acestea deplasându-se în acel loc, în jurul orei câd avea loc schimbul de personal, moment în care în fața fabricii s-au întâlnit cu D. D. și V. S., pe care i-au agresat verbal, i-au jignit și amenințat. Aceștia au plecat, fără ca între părți să existe vreun incident ce ar implica agresivitate fizică, fapt confirmat de martorele audiate și prezente la fața locului.După plecarea părții vătămate și a martorei B. M. din incinta fabricii, au ajuns și inculpata F. aș M. însoțită de fratele ei, inculpatul D. C. I. . De altfel, F. aș M. a fost anunțată de colegele sale de muncă despre faptul că este căutată de două femei care intenționează să o agreseze fizic. Motivul invocat de cele două femei ar fi fost o presupusă relație de concubinaj între această inculpată și tatăl părții vătămate, respectiv soțul martorei B. M., relație care nu a fost dovedită în nici un fel.
Inculpatul D. C. I. a declarat că le-a văzut pe partea vătămată și martora B. M., care se înjurau reciproc declarând totodată că nu a văzut să fi fost lovite sau rănite când a sosit el cu inculpata F. aș, ulterior întâlnirii dintre cele două și inculpații D. D. și V. S. .
Inculpații D. D. și V. S. susțin prin declarațiile lor starea de fapt prezentată de ceilalți inculpați și martorii audiați, respectiv faptul că întreg incidentul a fost provocat exclusiv de către partea vătămată și martora B. A. și că între niciunul dintre inculpați și cele două femei nu a avut loc nici o agresivitate fizică, chiar mai mult decât atât, cele două femei se certau între ele.
Martorele audiate Macioca (P. ) M., Andor A., agenții de poliție chemați la fața locului de către partea vătămată au declarat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată că la sosirea lor acolo, după ce ar fi avut loc presupusul incident, cele două femei nu prezentau urme de lovituri, nu păreau a fi agresate, faptele raportate și sesizate neconfirmându-se. Mai mult, martora Macioca M. a declarat că partea vătămată și martora B. M. s- au certat, context în care s-au și lovit.
Instanța a învederat că în dreptul nostru, învinuitul sau inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le obligația administrării probelor în procesul penal. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune. Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. În speță, ca urmare a administrării probelor, s-a ajuns la o îndoială asupra vinovăției inculpaților, în ceea ce privește săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de lovire a părții vătămate, neexistând nici o probă directă de vinovăție, nici o probă care să satisfacă criteriul probei apte să satisfacă criteriul probei apte să elimine " orice îndoială rezonabilă ", exigență impusă de jurisprudența CEDO și regăsită printre altele în cauza nr 15473/89,Klaas vs Germania, hotărâre din_ .
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia. În cauză aceste exigențe nu sunt realizate.
În consecință, având în vedere că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpații ar fi lovit-o pe partea vătămată B. A., ci, dimpotrivă, acreditează ideea că leziunile cauzate părții vătămate sunt rezultatul unei agresiuni săvârșite asupra acesteia de martora B. M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen și a art. 10 lit. c C pr pen, instanța a dispus achitarea acestora și, în temeiul art. 346 al 3 C.pr.pen, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. M. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea vătămată B. A.
, recurs prin care solicită casarea hotărârii pronunțate, trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că martorii au fost audiați în lipsa ei și în final, condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru daune morale în cuantum de 2.000 euro pe motiv că i-au făcut familia de rușine, iar pe mama ei au lăsat-o fără servici.
J. ecând recursul declarat în baza motivelor invocate de recurentă, dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Inițial, la Judecătoria Sighetu Marmației, sub dosar nr._ din data de_ a fost înregistrată plângerea formulată de partea vătămată B. A.
M. domiciliată în S. l M., str. Ș. cel M. nr. 11 jud M. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pronunțată în dosarul nr. 397/P/2009 din data de_, și a ordonanței Prim-procurorului Parchetului de pe lângă J. ecătoria S. -M. pronunțată în dosar nr. 317/II/2/2009 la data de_, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților F. aș M., D. C., D. D. și V. S. pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.1 și 2 Cod penal.
Examinând actele de la dosar instanța a apreciat că ordonanțele procurorului sunt legale și temeinice și a respins plângerea formulată de partea vătămată B. A. M. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. A., recurs care a fost admis, a fost casată în întregime hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea plângerii formulate de către petentă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile recursului în interesul legii, admis prin decizia 1/2009 dată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care stabilesc că atunci când prim-procurorul schimbă rezoluția, competent în a soluționa plângerea este prim-procurorul, în cazul de față prim-procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Soluționând plângerea, prin ordonanța din_ prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva ordonanței pronunțate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Sesizată cu plângerea părții vătămate, prin sentința penală nr 103/03 martie 2011 instanța a admis-o în baza art. 278 indice 1, pct.8, lit.";c"; din Codul de procedură penală, a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, doar în ce privește pe făptuitorii D. D., V. S., F. aș M. și D. C. I., s-a reținut cauza spre judecare, dispunând punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați și cercetarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.180, al.2 din Codul penal.
J. ecând cauza, instanța a reținut că petenta a formulat plângere pe motiv că data de_, ora 15,30 partea vătămată B. A. M. și martora B.
M., se aflau în fața fostei întreprinderi "M. ana"; din S. M. .
Susține că inculpații D. D. și V. S. au venit cu au autoturism de culoare neagră, au coborât în zona unde era și martora B. M., după care au aruncat cu pietre asupra lor și i-au aplicat lovituri cu pumnii, palmele și picioarele în cap și peste corp.
După ce inculpații susmenționați au plecat, susțin că a încercat să plece împreună cu mama ei pe str. Crișan, însă au fost ajunse de un autoturism care avea o inscripție"; Top Market"; din care au coborât inculpații F. aș M. și D.
C. și s-au apropiat de ele cu intenția de a aplica lovituri. Inculpatul D. C. a ținut-o cu mâinile la spate, în timp de inculpata F. aș C. i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond. starea de fapt prezentată de partea vătămată nu a fost confirmată de nici unul dintre martorii audiați. E adevărat că martora B. M. - mama părții vătămate a susținut varianta expusă de aceasta, însă necoroborându-se cu nici o altă probă, judecătoria corect a înlăturat-o ca fiind părtinitoare.
Instanța de fond în baza probelor administrate corect a reținut că partea vătămată, însoțită de martora B. M. s-au deplasat la SC Teredan Production SRL S. M., pentru a o căuta pe inculpata F. aș M., în timpul programului de lucru. Cum a început să adreseze amenințări și injurii la adresa personalului societății, a fost scoasă din incinta unității la solicitarea
inculpatei D. D. . După două zile incidentul s-a repetat, acestea deplasându- se în acel loc, în jurul orei când avea loc schimbul de personal, moment în care în fața fabricii s-au întâlnit cu D. D. și V. S., pe care i-au agresat verbal, i-au jignit și amenințat. Aceștia au plecat, fără ca între părți să existe vreun incident ce ar implica agresivitate fizică, fapt confirmat de martorele audiate și prezente la fața locului.
După plecarea părții vătămate și a martorei B. M. din incinta fabricii, au ajuns și inculpata F. aș M. însoțită de fratele ei, inculpatul D.
C. I. . De altfel, F. aș M. a fost anunțată de colegele sale de muncă despre faptul că este căutată de două femei care intenționează să o agreseze fizic. Motivul invocat de cele două femei ar fi fost o presupusă relație de concubinaj între această inculpată și tatăl părții vătămate, respectiv soțul martorei B. M.
, relație care nu a fost dovedită în nici un fel.
Mai mult, inculpatul D. C. I. a declarat că le-a văzut pe partea vătămată și martora B. M., care se înjurau reciproc, declarând totodată că nu a văzut să fi fost lovite sau rănite când a sosit el cu inculpata F. aș, ulterior întâlnirii dintre cele două și inculpații D. D. și V. S. .
De altfel, inculpații D. D. și V. S. susțin și ei prin declarațiile lor starea de fapt prezentată de ceilalți inculpați și martorii audiați, respectiv faptul că întreg incidentul a fost provocat exclusiv de către partea vătămată și martora
B. A. și că între niciunul dintre ei nu a agresat-o, chiar mai mult decât atât, cele două femei se certau între ele.
Audiate, martorele Macioca M. și Andor A., agenții de poliție chemați la fața locului de către partea vătămată au declarat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată că la sosirea lor acolo, după ce ar fi avut loc presupusul incident, cele două femei nu prezentau urme de lovituri, nu păreau a fi agresate, faptele raportate și sesizate neconfirmându-se. Mai mult, martora Macioca M. a declarat că partea vătămată și martora B. M. s-au certat, context în care s-au și lovit, împrejurarea care poate explica existența certificatului medico-legal depus de partea vătămată la dosar.
În concluzie, rezultă în mod evident că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii pentru care partea vătămată a formulat plângere nu a fost dovedită, astfel că judecătoria în mod corect a dat eficiență prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază pronunțând soluția criticată în recurs de către partea vătămată.
Așa fiind, soluția pronunțată de instanța de fond de achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 al.1 și 2 C.pen. și implicit respingerea cererii privind obligarea inculpaților la despăgubiri civile este temeinică și legală și drept urmare, tribunalul va respinge recursul declarat.
Ca o consecință a respingerii recursului,în baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare potrivit dispozitivului..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală respinge recursul declarat de partea vătămată B. A. M. împotriva sentinței penale nr. 224 din 28 iunie 2012 a J. ecătoriei S. M. .
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă partea vătămată- recurentă B. A. să plătească în favoarea statului 50 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | |||||
S. L. Ramona M. | G. | O. | M. | Alb C. Violeta | C. | M. |
Red.G.O.M./T-red.C.M.
_ ; Ex.2
J. ecător la fond: M. L.
r nr._ cod operator 2618
Tribunalul Maramureș Minută
D.P.28/R/_
Decide:
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală respinge recursul declarat de partea vătămată B. A. M. împotriva sentinței penale nr. 224 din 28 iunie 2012 a J. ecătoriei S. M. .
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă partea vătămată- recurentă B. A. să plătească în favoarea statului 50 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte J. ecători
| ← Decizia penală nr. 114/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 266/13. Lovire sau alte violențe → |
|---|
