Decizia penală nr. 90/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 90/R
Ședința publică din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -F. A. - judecător
JUDECĂTORI: B. C.
R. A. C. - vicepreședintele
GREFIER: I. L. M.
T. ui M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursurilor declarate de partea civilă Ț. T. G. , domiciliat în B. M., Aleea D. nr.1/42, județul M. și B. M., Bd. București bl.15, ap.24, județul M. și inculpatul H. I. (CNP 1., fiul lui A. și E., născut la data de 19 martie 1945, domiciliat în B. M., str. F. nr.68, județul M. ) împotriva sentinței penale nr.117 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Se constată faptul că toate susținerile și concluziile apărătorilor părților, ale reprezentantului parchetului și ale inculpatului au fost consemnate în încheierea de ședință din 09 aprilie 2013, pronunțarea soluției fiind amânată pentru data de 17 aprilie 2013 (încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie) și pentru data de 25 aprilie 2013, când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Prin sentința penală nr.117 din 17 ianuarie 2013 a J. ecătoriei B. M. s- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatului H. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal, iar, în temeiul art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de încercare de 2 ani 3 luni ce se va calcula de la rămânerea definitivă a sentinței.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal (a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei).
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal, iar, în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 3.500 lei către partea civilă Ț. T. G. .
În baza art.193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către aceeași parte civilă a sumei de 2.000 lei - cheltuieli judiciare (onorariul de avocat).
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei cu același titlu.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că la data dezbaterii cauzei partea civilă Ț. Gavil T. prin apărătorul ales a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal.
Analizând, conform prev. art. 334 Cod procedură penală, cererea de mai sus pusă în discuția părților, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Chiar dacă leziunile suportate de inculpat afirmativ la nivelul capului unde a fost îndreptat atacul inculpatului față de obiectul vulnerant folosit - cazmaua, instanța coroborând probele din dosarul cauzei, constată că nici certificatul medico-legal prezentat de partea vătămată și nici raportul de constatare medico-legală nu precizează că viața victimei infracțiunii a fost pusă în pericol.
Este adevărat că obiectul vulnerant folosit poate determina consecința suprimării vieții unei persoane, totuși în circumstanțele cauzei instanța a constatat că atacul inculpatului a pornit urmare a unor neînțelegeri iscate între acesta și mama părții civile - sora inculpatului urmarea cărora partea civilă a intenționat demontarea gardului existent între cele două proprietăți pentru ca ulterior muncitorii să efectueze lucrări în partea din spate a casei adiacentă proprietății inculpatului.
Conflictul s-a declanșat și inculpatul a reacționat violent după ce anterior, îi spusese părții civile că o va omori, conform depoziției martorilor
părții civile, dacă va continua demontarea gardului și respectiv va monta schele pe terenul său.
Tot din declarațiile martorilor coroborate cu a inculpatului reiese că inculpatul a lovit partea civilă cu cazmaua în cap, situație în care partea civilă cu intenția de a se apăra a parat lovitura inculpatului, fiind lovit astfel la mână.
Numai că în raport de aceste circumstanțe leziunile suportate de partea civilă nu presupun concluzia existenței unei lovituri de o intensitate ridicată chiar dacă aceasta a fost singulară în raport de situația/starea ulterioară a părții civile.
De asemenea, chiar dacă natura obiectului vulnerant, poate prin el însăși să provoace moartea victimei, situație în care s-ar putea reține așa cum partea civilă dorește o faptă de tentativă la infracțiunea de omor motiv pentru care a și depus atașat concluziilor scrise practică judiciară, instanța a avut în vedere că, uneori chiar și o piatră poate determina o suprimare a vieții fără ca acest lucru să determine obligatoriu și absolut această concluzie.
Prin urmare, nu există tentativă de omor în raport de modul de consumare și săvârșire a faptei întrucât analizând poziția subiectivă a făptuitorului pentru rezultat, nu orice vătămare produsă chiar într-o zonă vitală a corpului chiar și cu necesitatea unui număr de îngrijiri medicale reprezintă tentativă de omor fără a se ține seama de împrejurările în care s-a comis fapta sau de modul de derulare a acțiunii. În cauză instanța a reținut cu privire la cererea părții civile și împrejurarea că rezultatul socialmente periculos - moartea nu s-a preîntâmpinat prin intervenție medicală promptă. În cazul inculpatului deși acesta a declarat că o va omorî pe partea vătămată, nu rezultă fără dubiu că acesta a luat hotărârea prevăzută de lege în acest scop.
În consecință, față de încadrarea juridică a faptei reținută de procurorul criminalist, care în primă fază a efectuat cercetări pentru comiterea de către inculpat a tentativei la infracțiunea de omor, așa cum partea civilă a formulat plângerea penală, a apreciat încadrarea juridică a faptei cu care a fost sesizată corectă de către instanță, nu se impune așadar declinarea cauzei în favoarea instanței competente - Tribunalul Maramureș în vederea soluționării ei pe fond. Pe fondul cauzei analizând materialul probatoriu administrat in cursul urmăririi penale, precum și cel din faza de judecată, judecătoria a reținut
următoarele:
Starea de fapt descrisă mai sus - săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire și alte violențe a fost probată de parchet cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de partea vătămată Ț. T.
G. și declarația acesteia ce se constituie parte civilă în cauză, documentele medico-legale ce atestă faptul că "numitul Ț. T. G. a prezentat pe fața dorsală falanga distală deget II mâna stângă excoriație liniară roșietică de 1,5 cm lungime, leziunile au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și pot avea caracter de autoapărare, procesele-verbale de confruntare, adresa Biroului de ordine publică al Poliției Municipiului B. M. și copia fișei de
intervenție la eveniment, declarațiile martorilor Huzum D., Huzum Marius, Ț. E., H. M. și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și cea de judecată.
Instanța de fond a reținut și poziția inculpatului exprimată și în fața instanței, aceea de nerecunoaștere a săvârșirii faptei.
Prin urmare, ținând cont de disp. art. 69 și art. 75 Cod procedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului și ale părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări de rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut că declarațiile martorilor propuși de inculpat - soția și fiul său pot fi subiective, acesta din urmă ajungând la fața locului după consumarea faptei, iar martorul Babiciu D. nu a putut furniza date relevante în cauză în favoarea inculpatului. Astfel deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța urmează să aprecieze declarațiile, pentru a stabili care dintre acestea au relevanța impusă de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală.
Deoarece nu există o ordine de preferință între declarațiile succesive date în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești atunci când declarațiile sunt contradictorii, instanța va avea în vedere acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probatoriu existent în cauză, în speță declarațiile martorilor acuzării - muncitorii aflați la locul faptei.
J. ecătoria a constatat că în drept fapta inculpatului H. I. care la data de_ i-a aplicat o lovitură părții vătămate Ț. T. G., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni, în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală.
În contextul cauzei s-a constatat că fapta săvârșită de inculpat întrunește toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii mai sus precizate și anume prezintă pericol social, a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe și este prevăzută de legea penală, în conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei conform prev. art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, precum și situația personală a inculpatului.
Astfel instanța a reținut că orice conflict ivit între părțile rude poate fi eventual în raport de natura lui așa cum a fost declarat de părți soluționat pe cale civilă, acest lucru neîndreptățind inculpatul la recurgerea la violențe. Apoi modul în care a înțeles să folosească cazmaua, deși nerecunoscut de inculpat poate fi reținut cu excepția declarațiilor martorilor acuzării ca fiind posibil, chiar și raportat la perioada de timp în care s-a comis fapta - primăvară în perioada muncilor gospodărești în grădină. Nu în ultimul rând instanța a
constatat modul brutal de săvârșire a faptei de către inculpat, folosind un hârleț și cu care l-a lovit în cap pe inculpat.
Ca atare, în prezenta cauză instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite impune a se reține și nedemnitatea în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică si încrederea publică motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că, în speță, nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Apreciind în contextul celor ce preced că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art. 82 Cod penal, astfel că inculpatului i-a fost atrasă atenția, conform art. 359 Cod procedură penală, asupra disp. art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 - 999 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei. Astfel instanța a reținut că în cauză inculpatul a săvârșit o faptă culpabilă cauzatoare de prejudicii părților civile, iar acest prejudiciu există și raportat la probele existente la dosarul cauzei, existând implicit o legătură de cauzalitate între fapta socialmente periculoasă a inculpatului și prejudiciul moral cauzat părții civile inerent actului de agresiune așa cum a fost acesta săvârșit. Întrucât textele legale nu oferă criterii de stabilire a întinderii unui asemenea prejudiciu, instanța a avut în vedere raporturile dintre părți, împrejurările săvârșirii faptei, leziunile cauzate părții civile, apreciind că se justifică acordarea daunelor morale în cuantumul de mai jos în compensarea traumelor psihice suferite.
Așadar a admis doar în parte pretențiile formulate de partea civilă sens în care l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale în sumă de 3.500 lei, constatând că daunele materiale nu au fost dovedite cu probe la dosar, respectiv cuantumul daunelor morale solicitate la nivelul a 10.000 lei nu pare justificat în condițiile speței.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg nu atât ca o compensare materială care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare pentru suferințele îndurate. Daunele morale sunt definite
ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, ele nefiind susceptibile de evaluare bănească.
Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc patrimonial al despăgubirilor.
În aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității persoanei de a se realiza pe deplin pe plan social, profesional și familial.
Daunele morale solicitate de partea civilă sunt considerate de instanță ca fiind întemeiate în parte, ținând cont de stresul provocat acesteia de către inculpat care prin conduita sa i-a afectat imaginea, demnitatea, prestigiul social, fapt ce trebuie reparat de către inculpat prin plata unor daune morale dată fiind împrejurarea că nici în situația în care inculpatul ar fi recunoscut fapta sa, aceasta nu constituia o reparație suficientă.
A fost apreciat ca rezonabil cuantumul daunelor mai sus precizat în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist separat de împrejurarea că este lovitura în zona capul aplicată de inculpat, cu un hârleț este indiscutabil aptă de a produce suferințe atât fizice, cât și sufletești încercate de partea civilă. Chiar dacă declarațiile martorilor acuzării nu concordă cu cea a părții civile în privința împrejurării că aceasta a purtat sau nu un fes pe cap, instanța a reținut totuși că partea civilă a fost lovită în zona capului.
În conformitate cu prev. art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea, potrivit disp. art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în raport de soluția pronunțată la plata cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat în sumă de 2.000 lei în favoarea părții civile Ț.
T. G. dovedite conform înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât inculpatul H. I., cât și partea civilă Ț. T. .
Recurentul-inculpat a solicitat a fi achitat arătând că nu s-a aplicat principiul "in dubio pro reo";, iar în ședința publică din 9 aprilie 2013 a arătat, în esență, că solicită a fi achitat, în baza art.10 lit.a Cod procedură penală, a se reduce despăgubirile pentru daune morale, a se înlătura cheltuielile judiciare cu motivarea că declarațiile sale de nerecunoaștere sunt constante, în cazul unei lovituri cu o cazma rezultatul ar trebui să fie mult mai grav, nu se pot vedea urme de cazma pe o șapcă. Despăgubirile pentru daune morale trebuie reduse, iar cheltuielile judiciare nu sunt dovedite.
Recurentul-parte civilă Ț. T. G. nu și-a motivat recursul, iar prin notele de ședință de la fila 17 a arătat că și-l retrage.
Examinând sentința penală recurată, tribunalul reține următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 11 aprilie 2011, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi existente cu privire la proprietățile învecinate ale recurentului-inculpat și ale mamei recurentului-parte civilă, în timp ce se efectuau lucrări de reparații la casa mamei recurentului-parte civilă și se intenționa a se muta gardul pe un teren cu privire la care fiecare se considera proprietar, iar recurentul-parte civilă a intenționat să desfacă gardul, recurentul-inculpat a încercat să îl lovească pe recurentul-parte civilă cu o cazma în cap, acesta din urmă apărându-se cu mâna astfel că l-a lovit la nivelul mâinii stângi.
În acest sens sunt declarațiile martorilor Huzum Marius, Ț. E., Huzum D. care se coroborează cu certificatul medico-legal și cu raportul de expertiză aflate la dosar potrivit cărora recurentul-parte civilă a suferit pe fața dorsală a falangei distale a degetului II de la mâna stângă o excoriație liniară roșiatică de 1,5 cm care a necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, în raportul de expertiză precizându-se faptul că acestea pot avea caracter de autoapărare. Declarațiile martorilor H. M. (soția recurentului- inculpat) și H. I. C. (fiul acestuia) și Babiciu D. Liviu urmează a fi înlăturate în condițiile în care acestea nu se coroborează cu actele medico- legale menționate, declarația celei dintâi martore fiind apreciată în aceste condiții ca fiind subiectivă, martorul H. I. a ajuns la fața locului doar la finalul incidentului, iar martorul Babiciu D. Liviu nu a intrat în curte, nu a văzut victime ale vreunei agresiuni, dar nici nu s-a uitat în mod continuu.
Fapta recurentului-inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal (de altfel, prin ordonanța dată la 4 octombrie 2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș fapta a fost recalificată din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal cu motivarea că recurentul-inculpat i-a aplicat recurentului-parte vătămată o singură lovitură chiar dacă a vizat o zonă vitală, recurentul-parte vătămată s-a întors pentru a se apăra, iar aceasta a fost de slabă intensitate).
Pedeapsa aplicată recurentului-inculpat a fost individualizată în mod judicios, ea corespunzând gradului de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârșită - aplicarea unei lovituri nu foarte intense, dar cu o cazma în cap - și de urmarea produsă - leziuni corporale la nivelul unui deget de la mâna stângă vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale care au avut caracter de autoapărare sau care se puteau produce) și al acestuia (nu și-a recunoscut fapta).
Având în vedere fapta comisă și urmările produse tribunalul apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă și văzând și faptul că și celelalte condiții prevăzute de art.81 Cod penal sunt îndeplinite, în mod legal și temeinic s-a dat eficiență acestui text legal.
În mod temeinic și legal i s-au interzis acestuia și drepturile prev. de art.71, 64 lit.a teza a II-a Cod penal (și se impunea a i se interzice și cele prev. de art. 71, 64 lit.b Cod penal, dar în recursul inculpatului acestuia nu i se poate agrava situația) întrucât ocuparea acestor funcții este incompatibilă cu fapta comisă. În raport de infracțiunea săvârșită, acesta poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot astfel că în mod temeinic nu i s-a interzis și dreptul de a alege. Pentru că recurentul-inculpat nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta - obiect al acestui dosar, în mod corect nu i s-au interzis și drepturile prev. de art.71, 64 lit.c Cod penal. Întrucât s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în mod legal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Raportat la suferințele fizice ce i-au fost produse recurentului-parte civilă (i s-au produs leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale), despăgubirile pentru daune morale ce i-au fost acordate au un cuantum prea ridicat, suma de 500 lei fiind suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu moral.
Contrar susținerilor recurentului-inculpat, cheltuielile judiciare în sumă de 2.000 lei reprezentând onorariul de avocat au fost probate cu chitanța de la fila 75 din dosarul judecătoriei.
Pentru toate aceste considerente recursul inculpatului urmează a fi admis doar sub aspectul laturii civile a cauzei, potrivit dispozitivului sentinței.
Întrucât recurentul-parte civilă Ț. T. și-a retras recursul, tribunalul urmează a lua act de manifestarea de voință a acestuia.
În baza art.193 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata către recurentul-parte civilă a sumei de 500 lei - cheltuieli judiciare parțiale în recurs reprezentând o parte din onorariul de avocat (chiar dacă recursul inculpatului a fost admis în parte, acesta se află în culpă întrucât comițând fapta - obiect al acestui dosar, i-a generat recurentului-parte civilă cheltuieli judiciare, iar pe de altă parte, acestea se vor acorda doar în parte pentru că recurentul-parte civilă și-a retras recursul).
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-parte civilă va fi obligat la plata către stat a sumei de 20 lei cu același titlu, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen. și a art.38517alin.2 C.pr.pen. rap. la art.382 alin.2 C.pr.pen., admite recursul declarat de inculpatul H. I. , dom. în
B. M., str. F., nr.68, jud. M. împotriva sentinței penale nr.117 din
17 ian. 2013 a J. ecătoriei B. M. pe care o casează în parte (doar sub aspectul laturii civile a cauzei) și în consecință:
Reduce de la 3.500 lei la 500 lei cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul față de partea civilă Ț. T. G. .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.3854alin.2 C.pr.pen. rap. la art.369 C.pr.pen., ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă Ț. T. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească recurentului-parte civilă suma de 500 lei - cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul parte civilă să plătească statului suma de 20 lei cu același titlu, iar restul chelt. jud. avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. -F. A. | B. | C. | ; R. A. C. | I. | L. | M. |
Red.B.C./T.red.I.L.M.
_ /2 ex.
J. ecător la fond:B. I. A
cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș Minută
Dos.nr._ D.P.nr.90/R/_
Decide:
În baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen. și a art.38517alin.2 C.pr.pen. rap. la art.382 alin.2 C.pr.pen., admite recursul declarat de inculpatul H. I. , dom. în
B. M., str. F., nr.68, jud. M. împotriva sentinței penale nr.117 din 17 ian. 2013 a J. ecătoriei B. M. pe care o casează în parte (doar sub aspectul laturii civile a cauzei) și în consecință:
Reduce de la 3.500 lei la 500 lei cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul față de partea civilă Ț. T. G. .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.3854alin.2 C.pr.pen. rap. la art.369 C.pr.pen., ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă Ț. T. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească recurentului-parte civilă suma de 500 lei - cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul parte civilă să plătească statului suma de 20 lei cu același titlu, iar restul chelt. jud. avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.
Președinte J. ecători
cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș COPIE-Minută Dos.nr._ D.P.nr.90/R/_
Decide:
În baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen. și a art.38517alin.2 C.pr.pen. rap. la art.382 alin.2 C.pr.pen., admite recursul declarat de inculpatul H. I. , dom. în
B. M., str. F., nr.68, jud. M. împotriva sentinței penale nr.117 din 17 ian. 2013 a J. ecătoriei B. M. pe care o casează în parte (doar sub aspectul laturii civile a cauzei) și în consecință:
Reduce de la 3.500 lei la 500 lei cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul față de partea civilă Ț. T. G. .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.3854alin.2 C.pr.pen. rap. la art.369 C.pr.pen., ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă Ț. T. G. împotriva
aceleiași sentințe.
În baza art.193 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească recurentului-parte civilă suma de 500 lei - cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul parte civilă să plătească statului suma de 20 lei cu același titlu, iar restul chelt. jud. avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.
Președinte J. ecători
s.s.indesc. s.s.indesc.; s.s.indesc.
pt.conf.
| ← Decizia penală nr. 263/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 46/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
