Decizia penală nr. 115/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 115/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: S. M. Judecător: D. B. Ț. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Bogdan R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul inculpat S. F. , împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Ș. l S., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de av. desemnat din oficiu Cubleșan R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței recurentul inculpat învederează că a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive din data de_ .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Întrebat fiind, recurentul inculpat învederează că a formulat recurs întrucât prejudiciul cauzat este mic, o parte din prejudiciu s-a recuperat, lăsat în libertate va avea posibilitatea să lucreze și va putea acoperi prejudiciul total, mai mult decât atât are un copil minor și vrea să fie acasă de sărbători.
Având cuvântul asupra recursului formulat, apărătoarea recurentului inculpat
S. F., av. Cubleșan R., solicită instanței admiterea recursului, învederând că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de cercetare penală. Nu există indicii sau temeiuri din care să reiasă presupunerea că odată lăsat în libertate acesta ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală. Motiv pentru care apreciază că nu există impedimente pentru punerea în libertate a inculpatului. Solicită de asemenea luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive de libertate cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului formulat cu acordarea onorariului din oficiu.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror Bogdan R., solicită respingerea recursului formulat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în continuare și impun privarea de libertate a recurentului inculpat. Măsura preventivă a fost luată în temeiul prev., art. 143 și 148 lit. d) și f) Cod procedură penală. Într-adevăr prejudiciul este relativ
mic, dar trebuie avut în vedere faptul că recurentul inculpat a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie și a sustras de la diferite persoane portmonee cu diferite sume de bani. Apreciază că încheierea pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei este legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, învederează instanței că îi pare rău pentru fapta comisă, arată că odată lăsat în libertate nu va mai comite alte infracțiuni. Dorește să muncească pentru a recupera prejudiciul cauzat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin Încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Ș. S., baza art. 160b alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.
F. - fiul lui N. și Eva, născut la data de_ în Târgu Mureș, județul Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Rovinari nr.24, ap.20, județul Mureș, cetățean român, CNP 1., în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 24/P/_, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Ș. S. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 5/P/_ .
Contra acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul S. F., fără motivare iar apărătorul său din oficiu a susținut în ședințâa de azi că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de cercetare penală. Nu există indicii sau temeiuri din care să reiasă presupunerea că odată lăsat în libertate acesta ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală. Motiv pentru care apreciază că nu există impedimente pentru punerea în libertate a inculpatului. Solicită de asemenea luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive de libertate cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea.
Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele:
Din considerentele hotărârii atacate rezultă - contrar celor susținute de apărătorul din oficiu al inculpatului recurent - că, motivele care au stat la baza arestării preventive subzistă în continuare - în special pericolul pentru ordinea publică,prin lăsarea în libertate a inculpatului, vizat în mod expres de art.148 lit.f Cod procedură penală și care se impune a fi protejată cu prioritate - chiar dacă, inculpatul nu ar încerca să se sustragă de la judecată, acest din urmă obiectiv fiind, conf.art.136 Cod procedură penală, doar unul din scopurile generale ale oricărei măsuri preventive.
Prin urmare, instanța de control judiciar, își însușește în totalitate concluziile la care a ajuns prima instanță, raportat la circumstanțele în care au fost săvârșite faptele și persoana făptuitorului, în sensul celor ce urmează:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Ș. S. din data de_ (dos. nr. 450/P/2013) a fost trimis în judecată inculpatul S. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 C.pen. și furt calificat prev. de art. 208 alin.1 C.pen., art. 209 alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen. S-a reținut în esență că la data de_, inculpatul S. F. s-a deplasat, pe timp de zi, la locuința părții vătămate M. N., de unde a sustras suma de 2.600 lei dintr-un sertar și un portofel în care se găsea suma de 100 lei și actul de identitate. Prejudiciul cauzat
părții vătămate M. N. este în sumă de 2.700 lei din care s-a recuperat suma de 91 lei care a fost predată părții vătămate. De asemenea, la data de_, inculpatul s-a deplasat, pe timp de zi, la locuința părții vătămate A. E., de unde a sustras un portofel în care se găsea suma de 63 lei. Ulterior portofelul a fost recuperat. Cea de-a treia faptă a fost săvârșită la data de_, când inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate F. C. -C. de unde a sustras un portofel în care se găsea suma de 327 lei, două carduri bancare și actul de identitate.
Potrivit art.300 ind.2 Cod procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.";
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, cât și cu privire la momentul judecării prezentei, instanța de fond constată că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. d și lit. f Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală instanța a reținut că potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie indicii temeinice conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fară a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute în rechizitoriu. Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1
C.p.p. impune pentru menținerea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens.
Se constată astfel că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat - violare de domiciliu și furt calificat - este îndeplinită prima condiție prev. de art
148 alin.1 lit. f) C.p.p. în sensul că pedeapsa prev. de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. in sensul ca din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este în măsură a crea un sentiment de nesiguranță opiniei publice și neîncredere în reacția autorităților în cazul comiterii unor fapte de o gravitate crescută.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă astfel din săvârșirea de către inculpat a unor fapte de o gravitate sporită, pentru care legiuitorul a stabilit limite foarte mari de pedeapsă, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, din modul de acțiune al acestuia rezultă periculozitatea crescută a persoanei inculpatului. Astfel din probele administrate până în acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul și-a premeditat fapta, și-a ales victimele cunoscând că acestea sunt în vârstă. În ce privește urmările faptelor, care au de asemenea relevanță în aprecierea pericolului reprezentat de persoana inculpatului și rezonanța socială a faptei, instanța reține că aceste urmări au o gravitate sporită prin atingerea adusă patrimoniului persoanei vătămate, dar și inducerea unei stări de temere de mai locui singură.
Raportat la persoana inculpatului, instanța reține că acesta este în vârstă de 39 ani, nu are o ocupație sau un loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale. Așa cum s-a arătat anterior, periculozitatea crescută a inculpatului rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea, alegerea victimei, dar și lipsa de compasiune a acestuia.
Așa cum s-a statuat in doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte contrare ordini sociale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul comunității locale. Faptele au fost comise într-o comunitate locală restrânsă în care majoritatea persoanelor se află într-o situație similară persoanelor vătămate, sunt persoane în vârstă, care locuiesc singure și sunt lipsite de apărare, faptele inculpatului în mod cert au avut o rezonanță crescută în rândul comunității locale, au generat un sentiment de indignare dar și de teamă pentru viața și libertatea acestor persoane, care așteaptă o reacție promptă a autorităților față de asemenea fapte grave și față de persoana inculpatului.
Se impune a fi analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă, fapt pentru care instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prev. de art. 136 alin.8 C.p.p. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. Instanța are in vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este
cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
Instanța apreciază că în contextul celor analizate mai sus, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret real pentru ordinea publică și generează un sentiment de insecuritate și temere care nu pot fi contracarate de măsurile preventive alternative la detenție. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului în comiterea în continuare de fapte penale de o gravitate sporită.
Din analiza circumstanțelor deja reținute de prima instanță, rezultă că pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., având în vedere criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. în această cauză se impune a se menține măsura arestării preventive față de inculpat, care este cea mai potrivită, alegerea sa făcându-se ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, mobilul săvârșirii faptelor, de vârsta, persoana inculpatului și periculozitatea acestuia, toate aceste împrejurări putând conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Față de aceste aspecte, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. F. împotriva
încheierii penale din_ a Judecătoriei Ș. l S. .
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. F., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Ș. l S. .
Obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de
100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la sediul instanței azi,_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
C. T. | S. | M. B. | D. | Ț. M. | J. | D. |
Red.MS/_
Dact.MJD/_ Ex.2
| ← Decizia penală nr. 341/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 365/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
