Decizia penală nr. 341/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 341/R/2013
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. A. D., președinte secția penală
: L. M. V., Judecător
: P. L. E. ,vicepreședinte al tribunalului
GREFIER: C. M.
P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Încheierii penale nr. 2034 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă inculpatul-intimat S. M. în stare de arest asist. de av. Petra V. apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care .
Reprezentanta parchetului, apărătorul inculpatului-intimat arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța dispune judecarea recursului.
Reprezentanta parchetului, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. "d"; Cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița ca fiind fondat, casarea încheierii penale nr. 2034 din_ a Judecătoriei B. prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului S. M., aceasta fiind netemeinică și nelegală, a se dispune rejudecarea cauzei și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind neîntemeiată.
Consideră încheierea penală atacată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 160/2 Cod procedură penală, conform căruia liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe învinuit sau inculpat să comită alte fapte s- au să zădărnicească aflarea adevărului. Ori, în cauză inculpatul a comis o faptă gravă, de ucidere din culpă a două persoane, constând în aceea că, la data de 15 octombrie 2013, fără a avea permis de conducere corespunzător auto, a condus pe drumurile publice un autotren încărcat cu bușteni neasigurați pe remorcă și datorită vitezei neadaptate într-o curbă și într-o zonă aglomerată a determinat balansul remorcii, situație în care încărcătura de bușteni a căzut pe carosabil, surprinzând în stația de autobuz pe cele două părți vătămate care au și decedat, dar din întâmplare urmările nefiind mai grave.
Prin urmare, din acest punct de vedere, consideră că în cauză sunt întrunite mai departe prevederile art. 143 și 148 lit. "f"; Cod procedură penală. De asemenea,
solicită a se avea în vedere faptul că pe lângă această faptă pentru care inculpatul a fost arestat preventiv el este cercetat și în sarcina lui s-a reținut și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere corespunzător. Toate acestea demonstrează ca urmare a punerii în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, acesta va avea posibilitatea să comită noi fapte penale, s-au să influențeze aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât cercetările penale nu sunt finalizate, inculpatul fiind arestat preventiv din data de_ cu prelungirea duratei de 29 de zile și încă 30 de zile urmând a expira la data de 18 decembrie 2013.
Mai arată că însăși I. a statuat în mai multe decizii de speță că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar se impune a fi analizată în ceea ce îl privește pe inculpat și prin raportare la stadiul procedurii judiciare cu observarea probelor rămase de administrat, cu privire la durata arestării preventive și gradul actual de pericol social pe care îl reprezintă mai departe pentru ordinea publică lăsarea în libertate a unui inculpat.
Din acest punct de vedere, consideră că menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpat duce la prevenirea comiterii de noi fapte și la prevenirea influențării aflării adevărului în cauză.
Susținerea că inculpatul nu are antecedente penale că a comis fapta din culpă și că a recunoscut și regretat fapta, că a încercat să acopere prejudiciile, consideră că nu justifică raportat la gravitatea faptei comise, punerea în libertate a inculpatului prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului - intimat, solicită, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit.
"b"; Cod procedură penală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că spre deosebire de motivele de recurs expuse în recursul scris, în susținerea orală, nu știe dacă s-au însușit cele menționate în scris, întrucât s-au făcut două mențiuni altele decât cele din recursul scris.
În primul rând, necesitatea admiterii recursului și a menținerii stării de arest, în susținerea orală s-a făcut invocându-se disp. art. 160/2 Cod procedură penală, în sensul că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească noi fapte penale sau a încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă în motivarea orală în continuare s-a făcut referire numai la aspectele de fapt, la gravitatea infracțiunii fără a arăta aceste condiții care nu se acordă, deci nu există nici o motivare și nici nu s-a susținut oral cu privire la acest aspect.
Pe de altă parte, s-a adus la cunoștință și s-a făcut referire și la existența celeilalte infracțiuni respectiv de conducere a unui autovehicul fără permis corespunzător, însă solicită a se observa că această faptă se pedepsește până la 3 ani de zile astfel încât pentru această faptă nu se poate lua măsura arestării preventive.
Revenind la recursul scris, apreciază că acesta este un recurs moderat, și lecturând acesta, constată că în mod obiectiv se face referire atât la starea de fapt în mod corect reținută cât și la condițiile liberării provizorii implicit la disp. art. 136 alin. 2 Cod procedură penală care spun că scopul măsurii preventive și respectiv și cel al arestării poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Deci și în situația în care există toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar în recursul motivat chiar se detaliază ca o condiție
necesară și esențială păstrarea acestor împrejurări, ca o premiză necesară arestării preventive, după care se face referire la natura și gravitatea infracțiunii, comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după lăsarea în libertate, însă în concluziile scrise sunt contradictorii cu această susținere iar în aliniatul patru se spune " în cauză rezultă că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și subzistând aceste temeiuri se impune în continuare privarea lui de libertate.
Susține că, dacă se analizează celelalte împrejurări care apar necesare pentru a putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, se constată în ceea ce privește fapta că această faptă este comisă din culpă, că nu este o faptă comisă cu intenție, care să denote că inculpatul este o persoană periculoasă care a meditat să-și atingă un anumit scop asupra ei, ci pură întâmplare a făcut ca să se comită această faptă.
Solicită a se observa atitudinea inculpatului, conduita sa, din momentul în care s-a comis această faptă, a avut un regret profund și a recunoscut în totalitate toate împrejurările precum a lucrat și în ce împrejurări s-a întâmplat comiterea faptei respective.
În ce privește persoana inculpatului solicită a se avea în vedere că acesta are doar 20 de ani, nu are antecedente penale, are o stabilitate familială și locativă, are un loc de muncă stabil. Privitor la acest aspect din declarațiile martorilor și din atitudinea sa în societate rezultă că el era omul de serviciu permanent în această societate comercială, orice era de lucru era primul care își asuma responsabilitatea și îndeplinea acele atribuții.
De asemenea, arată că la dosar s-au depus din partea inculpatului, certificat de atestare de absolvire a școlii de arte și meserii, certificat de absolvire a anului complementar în domeniul mecanică, calificare tinichigiu-vopsitor auto și încă o calificare profesională de prelucrări la cald.
În ce privește conduita inculpatului în societatea comercială în care a lucrat precum și în societate, fiind depuse la dosar patru caracterizări din partea profesorilor, a preotului din localitate, a unor cunoștințe și prieteni care toți au cuvinte de laudă și de apreciere la adresa inculpatului.
În ce privește celelalte aspecte din recursul scris, se mai observă că, se mai susține în acuzare că, valorificarea datelor personale ale inculpatului ar fi foarte ușor de valorificat și cu ocazia pronunțării hotărârii respectiv în condițiile art. 72 Cod penal, însă consideră că un asemenea raționament ar lipsi de eficiență în totalitate dispozițiile legii privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deoarece oricând în baza art. 72 Cod penal, instanța chiar este obligată să folosească acele criterii legate de persoana inculpatului.
Sub un alt aspect s-a mai susținut că arestarea nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție, însă în această situație nu se pune problema deoarece vinovăția este dovedită cu certitudine, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor astfel încât în nici un caz inculpatul nu va scăpa să nu fie sancționat. De altfel, I. s-a pronunțat că menținerea stării de arest nu poate fi făcută doar în considerentul aplicării unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul-intimat S. M. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și susține concluziile apărătorului său.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Încheierea penală nr. 2034 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în baza art.160/8a alin.2 C.p.p. rap.la art. 160/2 alin.1,2 C.p.p., art. 160/6 alin.1 C.p.p. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. M. , fiul lui Toader și Mărioara, născut la data de_ în mun. B., jud.B-N, domiciliat în com. Tiha Bârgăului, sat.Tureac, nr.187/A, CNP 1., CI seria XB, nr.3., cetățean român, studii 11 clase, muncitor necalificat, fără antecedente penale.
S-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului S. M., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33/2013, emis de Tribunalul B- N, în dosarul 10._ și în baza art. 160/8a alin.5 C.p.p. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului (la rămânerea definitivă a încheierii judecătorești), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160/2 alin.3 C.p.p. a fost obligat inculpatul S. M. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: a. să nu depășească limita teritorială a județului B. -Năsăud; b. să se prezinte la organele de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c. să se prezinte la sediul Secției nr.2 de Poliție Rurală Prundu-Bârgăului, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160/2 alin.3/2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului S. M. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin pe durata liberării provizorii se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.160/10 C.p.p. privind revocarea liberării provizorii.
Copia dispozitivului încheierii prin care instanța de fond a dispus măsura liberării provizorii sub control judiciar se va comunica inculpatului, I.P.J. B-N, Secției nr.2 de Poliție Rurală Prundu-Bârgăului, I.J.J.B-N, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor B., Serviciului public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor simple B., administrației locului de deținere.
Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau după caz vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosarul nr._ al Judecătoriei B., petentul
S. M., aflat în Arestul I.P.J. B. -Năsăud, a solicitat instanței să dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
În susținerea cererii petentul-inculpat arată că, împotriva sa, s-a luat măsura arestului preventiv în baza Încheierii penale nr.272/R/_, fiind introdus în Arestul
I.P.J. B. -Năsăud, în baza mandatului de arestare preventivă nr.33/2013 emis de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul penal nr.10_, măsură ce a fost prelungită ulterior prin Încheierea penală nr.39/CC/_, pronunțată în dosarul penal nr._ de Judecătoria Bistrița. Această măsură a fost luată pentru comiterea infracțiunii de
ucidere din culpă, prev.de art.178 al.1,2 și 5 Cod penal urmare a admiterii recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița.
În cerere s-au invocat disp.art.136 al.1 și 2 Cod procedură penală, care prevăd că, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin acordarea liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune. S-au invocat, de asemenea, disp.art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audieri. Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Instanța, în absența unor criterii legale, trebuie să se raporteze atât la elemente ce privesc faptele pentru care petentul este cercetat cât și la datele care circumstanțiază persoana acestuia. În acest sens s-a făcut trimitere la D.p.17/2011 a Î. conform căreia în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie judecătorul va verifica în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, dacă există sau nu date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, alte asemenea fapte, respectiv în ce măsură buna desfășurare a
procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a inculpatului.
Susținând atât admisibilitatea cât și caracterul temeinic al cererii, s-a argumentat că petentul a avut o atitudine sinceră încă de la început, a recunoscut săvârșirea faptei și vinovăția sa, sprijinind activitatea organelor de urmărire penală de clarificare a modului de producere a accidentului dar și de stabilire a unei eventuale vinovății a altor persoane cercetate în același dosar.
Solicită a se avea în vedere forma vinovăției faptei reținute în sarcina sa ca fiind din culpă, deci fără intenția producerii vreunui rezultat, regretul sincer al inculpatului, manifestat cu privire la consecințele faptei sale, concretizat în încercarea de a sprijini moștenitorii victimelor prin acoperirea cheltuielilor de înmormântare. Se mai solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care este un tânăr de 20 de ani, fără antecedente penale, o persoană care și-a făcut datoria cu sârguință la firma unde a lucrat și a muncit să obțină mai multe calificări, are stabilitate familială, locativă și afectivă, precum și un loc de muncă stabil, unde este apreciat, iar în societate are o reputație bună, având recomandări pozitive din partea tuturor celor cu care interacționează. În concluzie, apărătorul petentului-inculpat solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și stabilirea obligațiilor pe care instanța le
va aprecia ca fiind utile și pe care inculpatul le va respecta întocmai, fără vreo intenție de a zădărnici finalizarea cercetării penale.
Inculpatul-petent arată că perioada de arest a fost cea mai clară și dură lecție pentru el, cu privire la faptele comise și a consecințelor acestora asupra vieții sale, în sensul că a înțeles că săvârșirea infracțiunilor îi marchează definitiv viața.
Mai arată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a i se putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că maximul pedepsei nu depășește 18 ani, iar în cazul în care cererea îi va fi admisă, nu va mai săvârși absolut nici o infracțiune, nu a făcut nici un act prin care să zădărnicească aflarea adevărului în cursul anchetei, ba mai mult, a contribuit prin atitudinea și conduita sa la aflarea adevărului.
În drept se invocă disp.art 160/1, art.160/2 și urm. Cod procedură penală.
Examinând cererea petentului-inculpat, prin prisma motivelor invocate de către acesta și a dispozițiilor legale în vigoare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reține, în fapt, următoarele:
Prin Încheierea penală nr.272/R/_, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul penal nr.10_, față de inculpatul-petent S. M. s-a luat măsura arestării preventive, pe o durată de 29 de zile pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.1, 2 și al.5 Cod penal, reținându-se în fapt că, inculpatul este angajat al SC Triscastim SRL din luna septembrie 2013, în calitate de muncitor necalificat, la care desfășoară activități de încărcare-descărcare a materialului lemnos, cu ajutorul diferitelor utilaje forestiere. Așa cum a arătat inculpatul în declarația olografă, a învățat să folosească macaraua de încărcare a lemnelor în autovehicul, și a mai condus autovehicule de transport a materialului lemnos, pe drumul de exploatare forestieră, deși deține doar categoria B a permisului de conducere, din anul 2011.
La data de_, inculpatul, împreună cu martorul Lorințiu L. (angajat în calitate de șofer al societății SC Triscastim SRL, și care trebuia să conducă autotrenul societății) au primit dispoziție din partea angajatorului să efectueze un transport de material lemnos, cu autotrenul societății, marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, până la un depozit din zona gării din Susenii Bârgăului, unde trebuiau să predea un număr total de 100 buc. material lemnos de esență rășinoasă, în cantitate de 33,86 mc. După ce au încărcat autotrenul, inculpatul a urcat la volanul acestuia, spunându-i martorului Lorințiu L. (care, în conformitate cu datele strânse până la acest moment în cauză, nu cunoștea faptul că inculpatul nu are permis de conducere corespunzător conducerii unui asemenea autovehicul) că va conduce el autotrenul până la destinație.
Inculpatul a condus autotrenul până în centrul localității Tureac unde, pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de trafic (din declarațiile inculpatului aproximativ 60- 65 km/h, din declarațiile martorului Lorințiu L. circa 70-80 km/h), la o curbă spre stânga, remorca autotrenului a intrat în balans și s-a înclinat, iar materialul lemnos s-a împrăștiat în stația de autobuz, în care se aflau trei persoane, determinând accidentarea mortală a două dintre acestea, Cacula Traian I. - 24 de ani - și Badiu Iulius -66 ani - (a treia persoană a reușit în ultimul moment să fugă din zona în care s- a împrăștiat materialul lemnos). Văzând ce s-a întâmplat, inculpatul a oprit autotrenul imediat după producerea accidentului.
La fața locului s-au deplasat organele de poliție și organele de cercetare ale
I.T.M. B. Năsăud, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.
Conform adresei emisă de Serviciul Rutier al I.P.J. B. Năsăud, inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B, din data de_ . Conform cazierului auto depus la dosar, în cursul anului 2012, inculpatul a fost sancționat contravențional de trei ori, două abateri vizând depășirea vitezei cu 10-20 km/h.
Față de inculpatul S. M. s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, de către organele de cercetare penală, la data de_ și prin încheierea nr. 35/CC/2013 dată în dosarul 10_ al Judecătoriei B. s-a respins propunerea de arestare formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. Hotărârea a fost casată prin încheierea nr. 272/R/2013 dată în același dosar de Tribunalului B. - Năsăud, care a dispus la data de_ arestarea inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită prin Încheierea penală nr.39/CC/2013 din data de_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._ .
Instanța de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecății, există indicii temeinice, precum și probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind întrunite astfel cumulativ dispozițiile art. 136 alin. ultim și art. 143 alin. 1 raportate la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Un alt argument ce a pledat în favoarea acestei soluții constă în amplificarea fenomenului infracțional rutier, intensificarea reverberațiilor sociale de natură să atragă instaurarea unui climat de nesiguranță rutieră și, implicit de insecuritate socială.
Procedând la analiza disp.art.160/2 al.1 și al.2 Cod procedură penală, cu privire la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, instanța de fond a constatat că, în speță, acestea sunt întrunite cumulativ, respectiv, fapta pentru care inculpatul este arestat este reținută a fi comisă din culpă, nu există date ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, de vreme ce a recunoscut comiterea faptelor în integralitatea lor, a manifestat regret, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, precum și față de familia părții vătămate.
Chiar dacă temeiurile arestării preventive subzistă, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție. Se impune astfel a se avea în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul activităților de urmărire penală, acesta acceptând să dea declarații, recunoscând în întregime comiterea faptelor. Ca urmare nu se poate reține că în raport de gravitatea faptelor și amploarea acestora cererea de liberare provizorie sub control judiciar ar fi neîntemeiată pentru că o astfel de apreciere ar institui o prevalență a criteriilor subiective asupra celor obiective, reprezentate de cerințele textului legal incident.
Măsura arestării preventive-în acord cu practica CEDO și cea a instanțelor naționale-este o măsură de excepție, care trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri nu este potrivită datelor speței. Gradul de pericol social al faptei cercetate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică iar după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de Procedură Penală cât și a celei din art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a considerat că o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie trebuie să o aibă datele ce țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, menținerea unei persoane în detenție trebuind să se raporteze nu numai la faptele pentru care este cercetat ci și la alte circumstanțe în special la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, legăturile cu familia, resursele materiale etc.
Inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, are vârsta de 20 de ani, astfel că, într-adevăr nu trebuie ignorate consecințele pe care o detenție prelungită o poate avea asupra unei astfel de persoane cu o personalitate ce nu este pe deplin formată, maturizată, în condițiile în care totuși, nu are antecedente penale, iar fapta pentru care s-a luat măsura arestului este comisă din culpă. Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea că inculpatul are multiple calificări profesionale, stabilitate familială, loc de muncă stabil precum și modul pozitiv în care este privit în societate, aspecte ce rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Pentru toate aceste motive și în considerarea faptului că urmărirea penală a fost în mare parte efectuată, că nu există motive de bănuială legitimă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau s-ar sustrage de la urmărire penală ori judecată iar dispunerea unor obligații față de acesta ar fi suficiente pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, în temeiul art.160/8a al.2 C.p.p. rap.la art. 160/2 alin.1,2 C.p.p., art. 160/6 alin.1 C.p.p., instanța a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, ca fiind întemeiată.
S-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului S. M.
, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33/2013, emis de Tribunalul B- N, în dosarul 10._ și în baza art. 160/8a alin.5 C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului (la rămânerea definitivă a încheierii judecătorești), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160/2 alin.3 C.p.p. a obligat pe inculpatul S. M. să respecte, pe timpul liberării provizorii, următoarele obligații: a. să nu depășească limita teritorială a județului B. -Năsăud; b. să se prezinte la organele de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat c. să se prezinte la sediul Secției nr.2 de Poliție Rurală Prundu-Bârgăului, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160/2 alin.3/2 C.p.p. a atras atenția inculpatului S. M. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin pe durata liberării provizorii se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.160/10 C.p.p. privind revocarea liberării provizorii.
Copia dispozitivului încheierii prin care instanța a dispus măsura liberării provizorii sub control judiciar s-a comunicat inculpatului, I.P.J. B-N, Secției nr.2 de Poliție Rurală Prundu-Bârgăului, I.J.J.B-N, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor B., Serviciului public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor simple B.
, administrației locului de deținere.
Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau după caz vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, P. de pe
lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului și desființarea încheierii atacate pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a relevat că îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160/2 Cod procedură penală pentru acordarea liberării provizorie (existența unei stări de detenție, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie) nu conferă celui arestat un drept la liberare provizorie ci doar o vocație, instanța putând refuza liberarea dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, s-a arătat că, datele cu caracter personal și familial ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, multiplele calificări profesionale, stabilitatea familială, caracterizările pozitive) nu pot fi avute prioritar în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și, necesității desfășurării normale a procesului penal; că aceste date nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată și nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică, valorificarea acestor date putând avea loc în condițiile art. 72 C.pen. în procesul de individualizare a pedepsei și că intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii nu justifică liberarea provizorie, întrucât nu a fost depășit termenul rezonabil.
Din perspectiva art. 5 paragraful 3 din CEDO s-a menționat că orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau liberat în cursul procedurii, instanța europeană statuând cu valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se referă textul citat, este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a stabilit asupra fondului cauzei, fie chiar numai în prima instanță, dar și că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest, în condițiile în care durata acesteia nu a depășit limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care putea fi impus, în mod rezonabil, unei persoane prezumate nevinovată.
În fine, s-a mai relevat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, situație care impune în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât, din motive obiective, cercetarea penală nu a fost finalizată și că, raportat la natura juridică a faptelor comise, a împrejurărilor concrete,
a persoanei inculpatului, a urmărilor deosebit de grave produse și a perioadei scurte de timp a detenției, liberarea provizorie nu se justifică.
Recursul declarat în cauză este nefondat, astfel în cât în baza disp. art.
385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, acesta va fi respins ca atare.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de recurs și examinând, potrivit disp. art. 385/6 C.pr.pen. întreaga cauză sun toate aspectele, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a situației inculpatului, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Este evident, astfel cum s-a statuat de altfel în practica judiciară că, în analiza unei cereri de liberare provizorie se pornește de la premisa că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării subzistă deoarece, în caz contrar, s- ar impune revocarea acesteia.
Pe de altă parte, o astfel de măsură preventivă nu poate fi menținută, în toate situațiile până la judecarea celui în cauză sau până la împlinirea termenului rezonabil pentru că, în această modalitate s-ar goli de conținut instituția liberării condiționate reglementată în disp. art. 160/2 și art. 160/4 C.pr.pen.
Astfel cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO, persistența motivelor previzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă, autoritățile judiciare trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție.
În raport de cele menționate, prima instanță a apreciat în mod just că cererea petentului-inculpat întrunește cerințele legale de admisibilitate prev. de art. 160 alin. 1 și 2 C.pr.pen. și că, față de datele care caracterizează persoana inculpatului cererea sa este întemeiată, instanța de control judiciar însușindu-și în totul motivarea încheierii recurate.
Din această perspectivă, criticile aduse hotărârii instanței de fond prin motivele de recurs și prin susținerile orale ale reprezentantului Ministerului Public apar ca nejustificate, astfel încât nu pot fi primite de instanța de recurs.
Având în vedere soluția preconizată și văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2034 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
P. A. D. | L. M. | -V. | -P. L. E. C. M. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 341/R/2013
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2034 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
P. A. D. | L. M. | -V. | -P. L. E. C. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 341/R/2013
În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 2034 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
P. | A. D. L. | M. | -V. | -P. | L. E. |
| ← Decizia penală nr. 1313/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 115/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
