Încheierea penală nr. 26/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Încheierea penală nr. 26/F/2013
Ședința publică din data de 14 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: M. C. N.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud reprezentat prin procuror:
LUMPERDEAN I., procuror.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de petentul C. M., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul C. M., în stare de arest, asistat de avocat Cupșa Aris, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Președintele completului de judecată îl întreabă pe petentul C. M. dacă își însușește cererea formulată de către av. Cupșa Aris.
Petentul C. M., arată că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul său, av. Cupșa Aris, motiv pentru care consemnează acest aspect și în scris pe cererea de la dosar.
Președintele completului de judecată întreabă av. Cupșa Aris dacă deține delegație avocațială, acesta menționând că are cunoștință de faptul că a depus la dosar împuternicire, dar în cazul în care nu a depus-o o să o depună în cursul acestei zile, motivat de faptul că în prezent geanta în care are delegațiile nu se află la el.
Președintele completului de judecată pune în vedere av. Cupșa Aris să depună la dosar împuternicirea avocațială, acesta obligându-se să o depună până la finalul programului.
Apărătorul petentului, ca și acesta personal arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând judecarea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat, instanța apreciind că sunt întrunite în principiu condițiile de admisibilitate a cererii astfel că acordă cuvântul părților.
Avocat Cupșa Aris, solicită admiterea cererii formulate de către petent și a se dispune punerea acestuia în libertate sub control judiciar, având în vedere că în opinia sa, așa cum s-a concluzionat și de către instanță, astăzi sunt
îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, iar pe fondul cererii consideră că de asemenea, este posibilă admiterea acestei cereri.
De asemenea, solicită ca la momentul la care instanța va pronunța soluția, să se aibă în vedere condițiile speciale de admitere a unei asemenea cereri, sau criteriile pe care cel puțin legea și practica judiciară le au în vedere la admiterea unei asemenea cereri.
Mai arată că și în cererea scrisă a menționat pasaje din practica judiciară, din doctrina de specialitate, care stabilesc faptul că la o asemenea cerere trebuie plecat de la prezumția că există acele temeiuri pentru luarea măsurii arestării. De asemenea, arată că a contestat, și apreciază, și va susține în continuare, pe parcursul procesului, că acele elemente nu erau de natură să se ia măsura arestării, însă fiind luate de către un magistrat printr-o hotărâre judecătorească, acele temeiuri au fost considerate ca existente și la acest moment; la judecarea unei astfel de cereri se pleacă de la premiza că ele se mențin.
Ca atare, acuzarea trebuie să facă dovada că o asemenea cerere nu este admisibilă, probând situațiile prevăzute de lege și anume cele de la art. 160 ind. 2 din Codul de procedură penală, și anume, cele două situații în care din start este respinsă o astfel de cerere și anume când ar face parchetul proba că trebuie împiedicat inculpatul să săvârșească o altă infracțiune sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să distrugă probele etc.
La momentul de față, apreciază că parchetul nu a făcut astfel de dovezi cum că inculpatul ar fi în prezența celor două condiții pentru ca instanța să nu admită cererea de liberare sub control judiciar al inculpatului. Ca atare, din acest punct de vedere consideră că cererea poate și trebuie să fie admisă.
Pe de o parte solicită a se observa specificul dosarului și a faptei pentru care inculpatul a fost arestat și este acuzat și anume în primul rând este vorba despre un drog de risc și nu de mare risc, ceea ce din start, presupune în opinia sa o periculozitate mai puțin ridicată și cu privire la fondul dosarului și cu privire la măsura preventivă și pe de altă parte, este vorba de un dosar în care sunt persoane cu aceeași încadrare juridică, cu aceleași fapte, pentru care s-a luat o altă măsură preventivă decât acea a arestului, așa cum de altfel era și firesc, fiind acum într-o oarecare libertate limitată, cu anumite condiții impuse și cu privire la care nu s-a făcut nici recurs de către parchet.
În aprecierea sa, este evident, prin modul în care a acționat parchetul, că se acceptă ideea că alte persoane din același grup infracțional, sau din aceeași împrejurare, acuzați de aceleași fapte, acceptă parchetul că pot fi judecați în stare de libertate. În această situație, în care inculpatul nu are cazier, este angajat în muncă, nu are o situație ca ceilalți inculpați în cauză, care nu au un loc de muncă stabil - ori inculpatul are un loc stabil de muncă, - avea și anterior luării măsurii arestării față de acesta; de asemenea inculpatul nu are antecedente și este acuzat de trafic de drog de risc și nu de mare risc și într-un număr limitat de acte este acuzația, motiv pentru care nu vede nici un impediment pe de o parte, de ce nu ar putea fi judecat pe legalitate de tratament juridic și pentru a se respecta principiul judecării inculpatului în stare de libertate, sau în stare de libertate redusă, luându-se față de acesta o altă măsură preventivă, aplicând acele condiții sub control judiciar, care este mai mult decât suficientă pentru a garanta instanței că inculpatul o să se prezinte atunci când este chemat de
organele de urmărire penală și nu o să ia legătura cu martorii și alte persoane din dosar,pentru că dacă o va lua sigur se va lua față de acesta măsura arestului din nou.
Ca atare, apreciază că se impune admiterea unei astfel de cereri și pentru motivele arătate solicită admiterea acesteia și a se dispune față de inculpat măsurile prevăzute de lege, și să se aibă convingerea că inculpatul se va supune tuturor obligațiilor pe care instanța le va stabili și că se va prezenta ori de câte ori este necesar la organul de anchetă.
Pe de altă parte, în opinia sa este foarte dificil ca, analizând dosarul inculpatului, să poată fi făcută o motivare care să excludă analiza necesității sau posibilității impunerii unei alte condiții sau unor altor condiții în ce privește inculpatul, deoarece și la analiza acestor cereri sub control judiciar, în opinia sa și a practicii judiciare se impune ca instanța să analizeze și să motiveze de ce nu se poate judeca acest inculpat în stare de libertate cu condițiile impuse și de ce neapărat trebuie să fie impusă măsura arestării în ceea ce-l privește pe inculpat. În aprecierea sa, parchetul probabil că are niște explicații care sunt șablon, în astfel de dosare, însă consideră că instanța nu este parchetul și ca atare solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, chiar dacă cererea formulată, de liberare provizorie sub control judiciar, este admisibilă în principiu, solicită pe fond, respingerea acesteia ca neîntemeiată. De asemenea, arată că de curând a fost judecat recursul formulat de inculpat, recurs care a fost respins împotriva luării arestării preventive constatându-se că hotărârea de arestare preventivă a fost corectă, că într-adevăr lăsarea în libertate a inculpatului ar exista un pericol concret și real pentru ordinea publică și apreciază că și în prezent acest pericol subzistă în cazul lăsării în libertate a inculpatului. Dacă lucrurile nu ar fi fost așa atunci inculpatul ar fi fost pus în libertate, chiar în recurs, de instanța de recurs, și nu ar fi trebuit ca la scurt timp după judecarea recursului să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Apreciază că hotărârea pe care instanța o va da în această cauză trebuie să țină cont de faptul că într-adevăr se menține și în prezent pericolul social concret în cazul lăsării în libertate a inculpatului raportat la modalitățile concrete în care acesta a comis fapta și la actele materiale repetate pe care el le-a comis de vânzare de droguri de risc.
În aprecierea sa, nu înseamnă că dacă un om vinde droguri de risc nu mai trebuie arestat și că poate vinde liniștit droguri de risc și că numai dacă sunt droguri de mare risc trebuie arestat. Fără discuție că în cazul inculpatului, chiar dacă este vorba constant de droguri de risc, raportat la numărul mare de acte materiale de vânzare de droguri de risc și la cantitățile vândute, pericolul social concret al faptei și al inculpatului rezultă cu claritate, motiv pentru care consideră că nu este întemeiată cererea formulată, că deocamdată locul inculpatului este acolo unde se află și în prezent, urmând ca acesta să mai analizeze situația, faptele pe care le-a comis și mai târziu, după ce își va revizui atitudinea raportat la faptul că a colaborat cu mai mulți oameni în comiterea faptelor, sau a apelat la unii pentru a-i furniza droguri, să vadă ce soluție va adopta.
Avocat Cupșa Aris, în replică, arată că după cuvântul parchetului se poate observa că probabil fie din reflex, se confundă instituțiile. În acest sens, arată că la momentul când inculpatul a fost arestat, a fost un judecător care atunci așa a apreciat, că acesta este pericol social și că există acele elemente sau informații, probe pentru care inculpatul să fie arestat, la acel moment.
Astfel, solicită instanței să nu facă la fel cum a făcut parchetul și să încurce instituțiile, în sensul că este vorba astăzi de o liberare sub control judiciar. Legea și practica Înaltei Curți spune că se pleacă de la ideea că există pericol social și că există acele informații cum că ar fi săvârșit fapta, de aici se pleacă. Nu susține cu această cerere, la acest moment, faptul că nu au existat acele indicii, însă la acest moment, în această instituție, instanța trebuie să pornească de la aceste elemente și să vadă dacă nu există cele două condiții prevăzute de lege și nu analizează pericolul social pe care a insistat parchetul în această situație, la această cerere.
Pe de altă parte, se poate observa ce urmărește parchetul și de la ce idei pleacă, respectiv ca inculpatul "să stea acolo că îi e locul până când își revizuiește atitudinea și spune cum spunem noi";. Este posibil să fi făcut ce spune parchetul, poate că nu a făcut, însă nu acesta este scopul, ci că"; o să-l țin eu acolo, că dacă cumva se răzgândește și vine și recunoaște și am terminat povestea";.În aprecierea sa nu acesta este scopul arestului și în opinia sa nici instanța nu ar trebui, chiar dacă consideră că spre binele justiției și a societății și a rezolvării cauzei ar fi bine să mai stea inculpatul în arest în eventualitatea că poate recunoaște; apreciază că nu acesta este scopul legii și instanța trebuie să aplice legea și nu ar trebui să se urmărească acest scop,ci dispozițiile prevăzute de lege. Ori, în aprecierea sa, C. poate să stea în arest numai dacă nu se poate lua față de acesta o altă măsură, ori parchetul nu a făcut acest lucru, respectiv nu a dovedit că ar exista un pericol dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate cu anumite condiții și atâta timp cât nu s-a dovedit acest lucru nu poate fi ținut doar pentru că poate acesta și-ar mai revizui atitudinea și o să recunoască tot, deoarece asta se urmărește.
Petentul C. M. arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
De asemenea, arată că regretă profund tot ceea ce s-a întâmplat și dorește să fie cercetat în stare de libertate. Mai arată că îi pare rău de tot ceea ce s-a întâmplat, dar vrea să se știe că drogurile nu au fost ale lui, a fost sunat de către agent și de 3-4 ori pe zi și acesta i-a cerut să se ducă la el și să se ducă singur. Pe de altă parte numitul Legian Robert A., i-a spus să meargă. De asemenea, mai arată că nu a avut "treabă"; niciodată cu altcineva, să dea, ci doar cu agentul sub acoperire, care l-a "prins așa într-o prietenie"; și îl suna mereu, acesta spunându-i că consumă și într-adevăr a consumat în fața sa. Mai arată că el personal nu a consumat în viața sa.
În fine, arată că regretă cele întâmplate și dorește să se țină cont de faptul că are un loc de muncă la care ar dori să se întoarcă
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că nimeni nu dorește să obțină de la inculpat nici un fel de declarație și nimeni nu i-a pus în vedere în mod imperativ să dea vreo declarație, ci din contră i s-au adus la cunoștință drepturile. Pe de altă parte, arată că nu se urmărește obținerea unei recunoașteri din partea inculpatului, ci este vorba de rezultatul pentru societate, care
contează, și din acest punct de vedere a pus concluziile, și din acest punct de vedere consideră că trebuie să rămână inculpatul în stare de arest preventiv, și nu din alt motiv .
De asemenea, arată că cele două condiții prevăzute de lege nu dau dreptul imperativ la liberarea provizorie sub control judiciar, nu orice cerere de control judiciar, dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, conduc la punerea de îndată în libertate sub control judiciar a persoanei care formulează
cererea. După cum punea problema domnul avocat, ar rezulta că inculpatul deja trebuie pus automat în libertate, ori lucrurile nu stau așa.
Avocat Cupșa Aris, în replică, arată că este real că instanța are posibilitatea să pună în libertate, dar dacă se va corobora prezumția de nevinovăție, regula sau principiul fundamental de drept cum că C. trebuie să fie judecat în stare de libertate și numai și numai dacă nu poate fi judecat în stare de libertate sau sub acțiunea celorlalte două condiții prevăzute de lege, trebuie arestat, astfel că dacă acestea vor fi coroborate instanța va ajunge la concluzia pe care a spus-o anterior, instanța nu este obligată doar citind art.
160 ind. 2 să îl lase pe inculpat în libertate și să se admită cererea, însă dacă instanța va corobora dispozițiile de drept, cum parchetul nu a făcut-o, atunci instanța ar ajunge la această concluzie, deoarece nu există probe să se spună de ce, sau să se demonstreze că instanța nu trebuie să facă aplicarea acestui text de lege, care este o instituție diferită față de ceea ce vrea parchetul, de arestare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar, înregistrată la Tribunalul Bistrița - Năsăud sub nr._ petentul C. M. fiul lui Marinel și M., născut la data de_ în com. Prundu Bîrgăului, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în com. Josenii Bîrgăului, sat Mijlocenii Bîrgăului, nr. 418, jud. Bistrița - Năsăud, CNP 1. în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Năsăud a solicitat prin apărătorii săi aleși av. Cupșa Kiseleff Aris Răzvan și Cornea Ciprian și personal ( la termenul de judecată din data de_ ) ca în urma constatării ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, să se dispună punerea sa în libertate sub control judiciar până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În motivare s-a arătat că, în calitatea sa de inculpat, a fost arestat la data de_, prin Încheierea din data de_, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud.
Având în vedere dispozițiile art. 160 ind. 1 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate face cerere pentru a fi pus în libertate provizorie.
Analiza îndeplinirii condițiilor pentru admiterea liberării provizorii sub control judiciar trebuie să aibă în vedere dispozițiile legale reținute în art. 160 ind. 2 al. 1 și 2 rap.la disp.art. 160 ind. 4 al. 1 din Codul de procedură penală.
Astfel, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ce privește categoria infracțiunii săvârșite și limitele sancțiunii acesteia, instanța trebuie să analizeze, potrivit al. 2 din art.160 ind.2 din Codul de procedură
penală existența împrejurărilor negative enumerate în acest text. În situația în care nu există dovezi în ceea ce privește acele condiții prevăzute la al. 2 din art.
160 ind. 2, instanța urmează a dispune admiterea cererii și punerea sa în libertate, sub control judiciar.
Raportat la starea de fapt și la probatoriul din cauză petentul consideră că cererea de liberare provizorie este întemeiată.
Se mai arată că în cauză este vorba de aplicarea celei mai aspre măsuri preventive reglementate de Codul de procedură penală față de care o persoană, aceasta în ciuda susținerilor practicii și doctrinei interne, precum și a practicii CEDO, care afirmă împrejurarea necesității unei maxime prudente atunci când se dispune luarea celei mai drastice măsuri preventive, care limitează la maxim dreptul la libertate al persoanei.
Deși a apreciat că în cauză, încă de la început, nu au existat elementele și condițiile care să justifice arestarea sa, și implicit care să facă proba existenței unui pericol social pentru ordinea publică în caz de lăsare în libertate, subliniază că în ce privește soluționarea cererii de față, acest aspect nu trebuie a fi analizat de instanță.
Așa cum reiese din textele de lege care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, precum și din practica judiciară (inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție) la analiza unei astfel de cereri se presupune că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului, implicit este vorba de menținerea indiciilor și probelor privind pericolul social concret, iar în acest caz invocă pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 316 din 19 ianuarie 2007.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia indicată spune: ";Instanța nu poate să constate că există astfel dedate și să respingă cererea, exclusiv pe baza hotărârii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive pe temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1lit.b Cod procedură penală, întrucât liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive";.
"Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții";.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul de procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5 Cod procedură penală).
Ca atare, având în vedere aceste dispoziții legale, întrucât consideră că sunt întrunite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii, petentul solicită ca, analizând aspectele de temeinicie a acesteia, să se dispună admiterea ei.
Se mai arată că, în speță, instanța urmează să analizeze dacă există acele condiții negative în prezența cărora o astfel de cerere este inadmisibilă. În lipsa acelor condiții negative, se apreciază de către petent că instanța urmează a admite cererea fără a putea invoca, pentru o eventuală respingere a ei, existența
sau menținerea temeiurilor (pericolului social concret) care au fost avute în vedere de instanță la luarea / menținerea măsurii.
Prin impunerea măsurilor și limitărilor suplimentare prevăzute de textul de lege în situația liberării sub control judiciar, legiuitorul a apreciat că se acoperă acel pericol social concret al lăsării în libertate sau că se estompează efectul temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului. În altă împrejurare ar însemna ca judecătorul să încalce dreptul unei persoane de a fi eliberată în această procedură suprapunând de fapt două instituții de drept care au existența rațiunii și procedurii de sine stătătoare și distincte.
Prin restricțiile pe care instanța, fie este obligată, fie are posibilitatea să le ia, este evident că procesul penal nu poate fi afectat sub nici o formă în ce privește desfășurarea lui.
Considerând că formal, cererea îndeplinește condițiile legale și apreciind de asemenea că nu este în nici una din situațiile prev.de art. 160 ind.2 Cod procedură penală, petentul solicită a se dispune admiterea cererii și punerea sa în libertate sub control judiciar până la soluționarea procesului.
În legătură cu starea de fapt reținută de către organele de urmărire penală, în cauză se arată că, este vorba de un drog de risc și nu de mare risc, cantitățile fiind relativ reduse în cazul acestui tip de drog(hașiș).
În cauză se apreciază ca fiind relevantă împrejurarea că doar o parte din inculpați au fost arestați, față de ceilalți luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că nu au fost aduse probe de către parchet în sensul existenței unui pericol social concret în cazul neluării măsurii preventive a arestului.
Pe de altă parte, se arată că, împotriva hotărârii de respingere a propunerii de arestare DIICOT-BN, nu a înțeles să formulez recurs. S-a acceptat așadar ipoteza că, deși inițial era considerată necesară arestarea inculpaților, ulterior aceasta nu s-a mai impus, deci condițiile avute în vedere inițial de DIICOT-BN nu s-au modificat.
Pe de altă parte, aceste elemente pe care a insistat acuzarea și care se constituie, în opinia acesteia, ca și motive de menținere a măsurii preventive a arestului pot fi înlăturate sau avute sub control prin încuviințarea cererii de liberare sub control judiciar, întrucât, ca urmare a admiterii acestei cereri, față de inculpat se vor institui o serie de obligații și restricții care sunt apte de a înlătura oricare din așa zise pericole învederate de acuzare dacă petentul nu ar mai fi aresta.
Astfel, s-ar intra și în acord cu practica CEDO, care sancționează acțiunile de menținere față de o persoană a măsurii arestului atunci când nu există vreo dovadă și argumente că fără această măsură a arestului legea nu ar putea fi aplicată în condiții bune.
Procedând în continuare la menținerea măsurii arestului, respectiv la respingerea cererii de liberare sub control judiciar, nu s-ar realiza decât deturnarea scopului măsurii preventive, transformând-o într-o pedeapsă penală, iar pe de altă parte ar preconiza soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză sub aspectul modalității ei de executare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin Încheierea penală nr.9/CC/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul
nr.905/112/201, definitivă prin Decizia penală nr.152/R/2013 a Curții de Apel C.
-secția penală și de minori, s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ a inculpatului Buta Mihai Florin și începând cu data de_ și până la_ a inculpaților C. M., Legian Robert A. și Gasznar A., și a fost respinsă propunerea de arestare preventivă în ceea ce îi privește pe inculpații Csilag E. h
C., Rad I., zis "Titel";, și Maroti Cătălin I. n, față de care s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pentru 30 de zile, cu fixarea, potrivit disp.art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpații, având următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (Postul de Poliție Prundu Bârgăului pentru inculpata Csilag E. h
C. ; Postul de Poliție Josenii Bârgăului pentru inculpatul Rad I. și Poliția municipiului Bistrița pentru inculpatul Maroti Cătălin I. n) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu comunice direct sau indirect între ei sau cu ceilalți inculpați precum și cu persoanele ce vor fi stabilite de organele de cercetare penală.
În motivarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că sunt întrunite cerințele disp. art. 143 C.pr.pen., întrucât există probe suficiente că inculpații mai sus menționați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind, îndeosebi, următoarele probe: adresa nr. 1812553/_ a Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, pentru cantitatea de 607,9 grame rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul C. M. ( fila 77,vol.I) ; raport de constatare tehnico-științifică 1812517/2013 (fila 87); procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 94,98,100); raport de constatare tehnico- științifică nr. 2345741/_ ( fila 95); rapoartele investigatorilor sub acoperire cu numele de cod "Chiciudean Paul"; și "Mănăilă Septimiu"; ( fila 102,103); procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 5,15,25,36,52,65,79,81,98,109,110,120,122,135,144-146 - vol. II); rapoartele
întocmite de investigatorii sub acoperire cu numele de cod "Ceaușu Florin";,
"Chiciudean Paul";, "Mănăilă Septimiu"; și "Costin Sergiu"; (filele 6,23,27,38,54,67,100,141-vol. II); rapoartele de constatare tehnico-științifică privind existența tetrahidrocanaabinolului (THC) în probele obținute de la inculpați (filele 8-10,19-22,29-34, 40-45, 57-63, 69-74, 88-93, 102-107, 113-
118, 125-130, 138-140, vol. II); proces verbal de supraveghere operativă a inculpatului Buta Mihai Florin (fila 85 vol. II); proces verbal de constituire a dispozitivului de supraveghere a inculpatului C. M. (fila 149-151.vol II); declarațiile martorilor Boghin V. Radu și Dunca Andrei (filele 152, 153- vol.
II) ; transcrierile convorbirilor telefonice interceptate, purtate de inculpați (vol. III), toate coroborate cu declarațiile celor în cauză.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și cerințele disp. art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că
lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea faptelor comise, de perseverența infracțională a celor patru inculpați care au comis, fiecare în parte, mai multe acte materiale de trafic de droguri, ca și de ușurința cu care au săvârșit aceste fapte care constituie un atentat la sănătatea publică. Pe de altă parte, lipsa de resurse financiare a celor în cauză îndreptățește temerea că, lăsați în libertate inculpații ar continua activitatea ilicită.
Așa fiind, în baza disp. art. 149/1 C.pr.pen., propunerea de arestare preventivă a inculpaților Buta Mihai Florin, C. M., Legian Robert A. și Gasznar A. a fost admisă, dispunându-se arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile, apreciindu-se că luarea unei măsuri preventive mai puțin drastice nu se justifică deoarece, în această modalitate scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 136 C.pr.pen., nu s- ar mai realiza.
Pe de altă parte însă, propunerea de arestare preventivă a inculpaților Csilag E. h C., Rad I. și Maroti Cătălin I. n a fost considerată neîntemeiată, apreciind-se că, chiar dacă cerințele disp. art. 143 C.pr.pen. sunt întrunite și în cazul acestor inculpați, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse în art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul lipsei pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât toți cei trei inculpați au ajuns în câmpul infracțional în mod conjunctural (inculpata Csilag E. h C. determinată de concubinul său, inculpatul C. M.
), având un număr redus de tranzacții cu droguri (inculpații Radu I. și Maroti Cătălin I. n doar câte o vânzare), astfel încât situația lor diferă mult de cea a celorlalți inculpați.
În cauză nu s-a demonstrat, că cercetarea acestor inculpați în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică astfel încât se va da eficiență statuărilor constante ale Curții Europene ale Drepturilor Omului care în jurisprudența sa referitoare la art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a relevat că " detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală";.
Recursul declarat de inculpații Buta Mihai Florin, C. M. și Legian Robert A. împotriva Încheierii penale nr.9/CC/2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud a fost respins prin Decizia penală nr.152/R/2013 a Curții de Apel C. - secția penală și de minori, în motivarea căreia s-a arătat că, cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din gravitatea faptelor presupus comise de inculpați, din modalitatea în care aceștia au înțeles să acționeze și numărul considerabil de acte materiale, din împrejurarea că aceștia nu desfășoară activități remunerate (inculpații Legian Robert A., Buta Mihai Florin și Gasznar A. sunt fără ocupație, singurul care este încadrat în muncă fiind inculpatul C. M. ), și că, în condițiile în care fenomenul de trafic și consum de droguri a luat o amploare deosebită, s-a apreciat în mod corect că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale, pentru a se evita posibilitatea ca inculpații să ia contact cu persoanele cu privire la care există indicii că le-au vândut droguri și pentru a se împiedica sustragerea de la urmărire penală ori judecată.
Examinând cererea petentului C. M., instanța constată că formal, toate condițiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, pentru admiterea cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu, este necesar ca aceasta să fie și întemeiată. Sub acest din urmă aspect, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei săvârșite precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța apreciază că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
S-a considerat că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații, oferă garanții suficiente că lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului C. M., în privința căruia s-a apreciat ca existând riscul ca, cercetat în libertate, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prevăzute de art. 160/2 al.3 procedură penală, aspect reținut prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și prin hotărârea instanței de control judiciar.
Și aceasta întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este gravă (faptul că traficul s-a realizat cu droguri de risc nediminuându-i gravitatea), aducând atingere unei dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, și are o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Raportat la comiterea unei infracțiuni grave, la modalitatea de comitere a acesteia, la numărul actelor materiale, ușurința cu care a fost comisă, la cantitatea deloc neglijabilă de drog traficată contra unor sume substanțiale de bani, dar și la perseverența infracțională a inculpatului C. M., reflectată în faptul că acesta nu este la prima încălcare a legii, întrucât prin Ordonanța din data de_, dată în dosarul nr.3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a dispus sancționarea sa cu suma de 1000 lei amendă administrativă, în urma finalizării cercetărilor penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208-209 lit.a,g,i Cod penal, și art.20 rap. la art.208-209 lit.a,g Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal (cazier - fila 74 vol.I dos. u.p.), s-a apreciat că toate aceste elemente indică faptul că în cazul punerii sale în libertate ar exista un risc real de comitere de noi infracțiuni (inclusiv legate de droguri), sau de obstrucționare a cercetărilor penale, care sunt în desfășurare (aspecte reținute, așa cum s-a arătat, prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și prin hotărârea instanței de control judiciar).
În ceea ce privește practica CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui arestat preventiv: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit
- 19 iunie 2001: cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței - 26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei - 13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei - 3 iulie 2008).
Susținerile inculpatului, că în cauză sunt cercetate persoane față de care, raportat la reținerea aceleiași încadrări juridice a faptelor, s-au luat măsuri preventive mai puțin severe comparativ cu cea a arestării preventive (măsuri raportat la luarea cărora parchetul nu a declarat recurs) nu sunt întemeiate, atâta vreme cât situația juridică și personală a fiecăruia dintre cei cercetați nu s-a reținut a fi identică (diferențele de tratament juridic fiind analizate de judecătorul care a instrumentat cauza), situația petentului fiind analizată inclusiv din perspectiva faptului că are un loc de muncă și nu figurează cu antecedente penale.
Pentru considerentele arătate și apreciindu-se că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune la acest moment procesual privarea de libertate a inculpatului C. M., arestat preventiv în dosarul penal nr. 4/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Bistrița - Năsăud, instanța urmează ca în temeiul art. 160/8a alin.6 Cod procedură penală, să respingă ca fiind neîntemeiată cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petentul C. M. , fiul lui Marinel și M.
, născut la data de_ în com. Prundu Bîrgăului, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în com. Josenii Bîrgăului, sat Mijlocenii Bîrgăului, nr. 418, jud. Bistrița - Năsăud, CNP 1. în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Năsăud, arestat preventiv în dosarul penal nr. 4/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Bistrița - Năsăud, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Obligă pe petent să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
G. A. | M. | C. | N. |
Red.jud.GA Dact.gref.MCN 15 februarie 2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Copia dispozitivului Încheierii penale cu nr. 26/F/2013
Respinge cererea formulată de petentul C. M. , fiul lui Marinel și M.
, născut la data de_ în com. Prundu Bîrgăului, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în com. Josenii Bîrgăului, sat Mijlocenii Bîrgăului, nr. 418, jud. Bistrița - Năsăud, CNP 1. în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Năsăud, arestat preventiv în dosarul penal nr. 4/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Bistrița - Năsăud, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Obligă pe petent să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE | GREFIER | |
G. A. | M. | C. N. |
Pentru conformitate cu originalul
R O M A N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
4. Bistrița, str. Alba I., nr.1, Județul Bistrița-Năsăud tel: +40-(_ 28; fax + 40-(_ 09
E-mail: tribunalul - bistritanasaud-info@just.ro
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Emisă la .................
C ă t r e :
Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Năsăud
JUDECATOR | GREFIER | ||
G. A. | M. | C. | N. |
În conformitate cu disp.art. 360 Cod procedură penală, vă înaintăm copia Încheierii penale nr. 26/F/2013 din data de 14 februarie 2013, pronunțată în dosarul penal cu nr._ , privind pe inculpatul C. M. .
| ← Decizia penală nr. 221/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 161/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
