Decizia penală nr. 44/13. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Decizia penală Nr. 44 Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: S. M. Judecător: I. D. H. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. B. ușan din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul B. I. G., în prezent deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție Județean Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 217 din_ a Judecătoriei Z., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de av. ales P. Mircea cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul recurentului inculpat, av. P. Mircea depune la dosarul cauzei motivele de recurs și comunică un exemplar cu reprezentantul Ministerului Public.
La solicitarea instanței, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Având cuvântul asupra recursului declarat, apărătorul recurentului inculpat, av. P. Mircea, solicită instanței admiterea recursului formulat și în consecință admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar privind pe inculpatul B. I. G. .
Din considerentele pe care instanța de fond le reține în motivarea respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se apreciază că temeiurile și indiciile pe care instanța le-a avut în vedere la admiterea propunerii privind arestarea preventivă a inculpatului, subzistă și în cererea de față.
Apreciază că motivele indicate de recurentul inculpat prin cererea de liberare provizorie sunt control judiciar sunt întemeiate.
În cauză nu pot fi reținute cele reglementate în dispozițiile art. 160 ind. 2, alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că punerea acestuia în cele două situații prevăzute de acest text de lege nu există, neexistând pericol că lăsarea recurentului inculpat în libertate ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte și nici pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În considerentele hotărârii primei instanței, se constată că aceste împrejurări nu ar mai putea fi reținute în sarcina recurentului inculpat, și din acest punct de vedere cererea de liberare provizorie poate fi admisă.
Totodată, reacția opiniei publice nu mai poate fi întemeiată în această cauză, nefiind vorba despre arestarea preventivă, din contră ne aflăm în situația cererii de liberare provizorii sub control judiciar, iar lăsarea în libertate a recurentului inculpat nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică atâta vreme cât instanța de fond admite faptul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul la săvârșirea de noi infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea adevărului sau că ar întrebuința alte asemenea acțiuni de natură să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 160, ind. 1 Cod procedură penală, inculpatul arestat preventiv poate fi eliberat pe cauțiune sau sub control judiciar, este așadar o măsură care poate fi aplicată chiar dacă instanța constată că cerințele art. 148, lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, astfel încât să nu existe date că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau să săvârșească alte acte infracționale. Pericolul, respectiv reacția opiniei publice nu mai au aceeași rezonanță în rândul societății, ca aceea avută la luarea măsurii arestării preventive, dat fiind faptul că de la acel moment și până în prezent a trecut o durată de aproximativ 3 luni de zile. Eventualele riscuri și pericole avute în vedere inițial de instanța de judecată descresc odată cu trecerea unui interval de timp petrecut în detenție. Face referire, în acest sens apărătorul recurentului inculpat, la cauza Degeratu/României, hotărâre din data de_, cu ocazia judecării cauzei Curtea Europeană a drepturilor Omului a reținut faptul că pericolul impactului negativ asupra opiniei publice descrește odată cu disiparea efectului produs de șocul inițial. Într-o altă cauză s-a statuat că deși anumite infracțiuni reprezintă pericol social pentru ordinea publică acesta scade odată cu trecerea timpului, prin urmare se impune de fiecare dată reevaluarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru menținerea inculpatului în arest preventiv. Se mai arată în jurisprudență, că odată cu trecerea timpului, rațiunile privării de libertate trebuie să fie mai puternice, iar simpla referire la impactul negativ al faptelor asupra societății nu mai este suficientă. De asemenea, arată reprezentantul recurentului inculpat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite faptul că gravitatea acuzațiilor poate justifica arestarea preventivă a unei persoane, însă, de la un moment dat, menținerea acesteia în stare de detenție nu se mai justifică pentru simplul motiv al gravității faptelor de care inculpatul este acuzat.(cauza Al Akidi/Bulgariei). În prezenta cauză au trecut aproximativ 3 luni de la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care instanța nu poate reține același motiv al gravității faptelor pentru care este cercetat recurentul inculpat. S-a arătat că pentru efectuarea urmăririi penale va trebui vor trebui continuate și efectuate acte de urmărire penală privind audierea unui număr de 40 de părți vătămate, audierea unui număr de 16 martori, precum și efectuarea unei percheziții informatice, însă nimic din toate acestea nu s-au efectuat în tot acest timp. Singurul lucru efectuat este percheziția informatică.
Există posibilitatea luând măsurii liberării provizorii să se asigure în același timp, realizarea scopurilor prevăzute de art. 136 Cod procedură penală privind buna desfășurare a procesului penal asigurarea nesustragerii de la urmărirea penală.
Există astfel obligația impusă de alin. 3 al art. 160, ind. 2, Cod procedură penală pe care instanța trebuie să le stabilească în sarcina celor eliberați provizoriu, mai exact la alin. 3, ind. 1 al art. 160 Cod procedură penală dar care la lit. c) se spune că instanța poate să stabilească obligațiile și măsurile în sarcina recurentului inculpat prin interzicerea de a lua contact cu părțile, martorii experții sau alte persoane implicate, în vederea influențării acestora. Nerespectarea de către recurentul inculpat a acestor dispoziții duce la revocarea liberării provizorii, revocare care este la îndemâna instanței, aceasta putând dispune reîncarcerarea lor. În fața instanței de fond recurentul inculpat a arătat că cunoaște și se obligă să respecte obligațiile puse în sarcina sa, în măsura admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar de către instanță.
Recurentul inculpat B. I. G., arată apărătorul acestuia este cel mai puțin implicat în această infracțiune de obicei, ajungându-se la el prin ricoșeu, având legături de rudenie cu unul dintre inculpați.
Învederează totodată apărătorul inculpatului că recurentul inculpat împreună cu soția sa au fost plecați o perioadă din țară în străinătate pentru asigurarea mijloacelor existențiale, aceștia având contractate 2 credite pentru care se plătesc rate, au prestat diferite activități pentru obținerea banilor necesari traiului familiei.
Pentru aceste considerente, apărătorul recurentului inculpat, solicită instanței admiterea recursului formulat, desființarea încheierii penale nr. 217/_ și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror B. ușan D., solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În conformitate cu prevederile art. 160, ind. 2, alin. 2 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie nu se admite în situația în care există date și indicii că odată pus în libertate ar putea influența martori, părți, experți, sau oricare alte persoane implicate. În cauză există numeroase probe și nu indicii cu privire la inculpat, că odată acesta lăsat în libertate acesta ar încerca zădărnicirea adevărului și influențarea părților implicate. Există la dosarul cauzei declarații ale părților vătămate care au împrumutat bani, și care arată în declarațiile lor, că, de fiecare dată când trebuiau recuperați banii se exercitau asupra lor acte de violență și amenințări. De altfel, părțile vătămate la finalul declarațiilor lor, arătau că le este frică de momentul în care inculpatul ar fi pus în libertate.
S-a făcut trimitere la actele de urmărire penală care nu au fost efectuate, arată reprezentantul Ministerului Public, și învederează în acest sens că în cauză s- au extins cercetările penale și asupra numitului Varga Kelement și asupra unor funcționari ai poștei, întrucât arată acesta se știe că alocațiile erau date ori direct inculpatului ori prin intermediul funcționarilor poștei. La dosar, arată reprezentantul Ministerului Public, au fost depuse 8 procese verbale, acestea având diferite date înregistrate la poliție și declarații ale părților vătămate prin care se arătau că tatăl inculpatului a încercat, după arestarea recurentului inculpat, să convingă părțile vătămate să-și retragă plângerile formulate sau în același timp să le plătească diferite sume de bani cu care acestea s-ar fi constituit părți civile. Declarațiile părților vătămate și procesele verbale sunt probe din care reiese că inculpatul odată pus în libertate ar încerca influențarea părților vătămate pentru ca acestea să-și schimbe declarațiile date.
În cazul de față ne aflăm în situația prevăzută de dispozițiile art. 160, ind. 2, alin. 2 Cod procedură penală, când din probele administrate în cauză, se discută despre date și indicii temeinice că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, intimidarea unor martori sau părți vătămate, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat și continuarea cercetărilor în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat B. I. G., având cuvântul asupra recursului declarat arată că nu există probe din care să reiasă că ar fi împrumutat bani cu camătă așa cum se susține. Solicită judecarea în stare de libertate, învederând că se va prezenta opri de câte ori va fi nevoie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin incheierea penala nr.217/_ a Judecatoriei Z. in temeiul art. 1608a
alin. 1, 6 C.p.p.s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. G. , fiul lui I. și M., născut la data de_ în localitatea J., jud. Sălaj, domiciliat în localitatea J., str.Stejarilor, nr.63, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, fără studii, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele: Inculpatul B. I. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.
de: art.8 din Legea nr.39/2003 respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv cămătărie, fapta fiind comisă în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv șantaj, fapta fiind comisă în formă continuată și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal
În esență s-a reținut că inculpatul B. I. G. a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Grebenar Marius, Grebenar Rita, Grebenar R., Varga Estera, Lakatoș P. ița, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj din data de_ din dosar nr.11D/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal. Inculpatul B. I. G. a fost reținut la data de_ ora 02.20 până la data de_ ora 02.20, iar ulterior arestat preventiv pe o perioadă de 29 zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei Z. . Prin încheierea penală nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului până la data de_ . În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art. 1602alin. 1 C.p.p. (cu privire la declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare). Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art. 1602alin. 2 C.p.p. din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând întregul probatoriu existent până la această dată, precum și condițiile enumerate mai sus, apreciază că cererea inculpatului este
neîntemeiată pentru următoarele considerente :
Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța a reținut că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu se va face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal; în cauză condiția privind limita pedepselor fiind îndeplinită.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; inculpatul îndeplinește și aceste condiții de admisibilitate deoarece nu există date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte asemenea fapte.
In al doilea rand nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art 160 indice 8a alin 6 C. proc. penala și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală ,existând presupunerea verosimilă că persoana respectivă -inculpatul- a comis fapte prevazute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani. Instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpat fiind luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., prin încheierea penală nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului până la data de_ inclusiv; totodată pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul se înscriu în limita prevăzută de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar instanța a avut în vedere atât aspecte legate de persoana inculpatului, cât și aspecte legate de faptele pentru care este cercetat.
Conform deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011 instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Fără a se prejudeca fondul cauzei instanța a reținut că inculpatul B. I. G.
a fost persoana care a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate
Grebenar Marius, Grebenar Rita, Grebenar R., Varga Estera, Lakatoș P. ița, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali.
Așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestări preventive, din modalitatea elaborată de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională, contribuția concretă a inculpatului în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale acestuia, rezultă periculozitatea sa și temerea întemeiată că odată pus în libertate poate aduce atingere ordinii sociale și de drept. Raportat la perseverența în activitatea infracțională, modul concertat și minuțios organizat de acțiune, atitudinea sa față de victime, instanța nu poate valorifica lipsa antecedentelor penale ca fiind suficiente pentru a considera că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta și o evidentă încurajare în săvârșirea unor fapte similare de către acesta, iar o astfel de măsură a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natură a știrbi autoritatea organelor judiciare și de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.
Au fost expuse succint aspectele legate de starea de fapt conturată până la acest moment al cercetărilor, deoarece la analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar nu se poate face abstracție de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul, din perspectiva gravității acesteia și a rezonanței sociale. Instanța apreciază că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt de o gravitate ridicată, iar urmările acestora sunt de necontestat.
Toate aspectele menționate anterior cu privire la natura faptelor care se presupune că au fost săvârșite de inculpat și la comportamentul acestuia ulterior săvârșirii actelor materiale, justifică concluzia că se impune cercetarea sa în stare de arest, o eventuală admitere a cererii de liberare sub control judiciar neputând fi întemeiată exclusiv pe aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, de genul lipsei antecedenței penale, situația familială.
Analiza si verificarea condițiilor prevăzute de articolul 160 indice l Cod de procedură penală, nu echivalează cu o nouă soluționare a propunerii de arestare preventivă. În afara condițiilor de fond prevăzute de art. 160 indice 2, alineatele 1 și 2, Cod de procedură penală, instanța a verificat problematica subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, or, acestea se mențin și în prezent.
Instanța de fond a reținut ca pericolul social concret al inculpatului trebuie analizat în această procedură, în caz contrar orice inculpat urmând a fi liberat automat în momentul în care s-ar face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2, alin. 1 și 2, Cod de procedură penală, instanța nemaiavând vreun drept de apreciere asupra consecințelor pe care le-ar avea lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică; o astfel de situație este una inacceptabilă, inculpatul având doar o vocație de a fi liberat provizoriu sub control judiciar, îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală neputând duce automat la punerea sa în libertate.
Raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea concretă de comitere a acestora, inclusiv comportamentul inculpatului avut ulterior săvârșirii actelor materiale de executare, urmările grave produse - prejudiciul cauzat în dauna părților vătămate, sentimentul de insecuritate creat în rândul membrilor comunității, instanța consideră că cererea inculpatului este neîntemeiată.
Instanța a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în data de_ și prelungită succesiv, iar până la acest moment procesual au fost administrate mijloace de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt. Astfel nu se poate aprecia că detenția provizorie dispusă în privința inculpatului s-a prelungit nejustificat dincolo de limite rezonabile, pentru a se impune admiterea cererii și cercetarea sa în stare de libertate.
Față de situația familială pe care inculpatul a relevat-o, instanța a reținut că privarea sa de libertate are o influență negativă atât asupra situației materiale a familiei, cât și asupra celei afective, însă aceste împrejurări existau încă înainte de a începe punerea în operă a planului infracțional și înainte de începerea procesului penal, iar inculpatul trebuia să le aibă în vedere încă de la început.
Prin urmare în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de temeinicie pentru ca o asemenea cerere să fie admisă, astfel că, în temeiul art. 160 indice 8a alin. 1, 6 C. proc. penala instanța va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. I. G. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul B. G., solicitand judecarea in stare de libertate.
In motivele de recurs formulate s-a aratat ca, la dosarul cauzei nu exista date din care sa rezulte sa acest inculpat a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor,ca inculpatul B. G. are o contributie mica la comiterea faptelor, ca are probleme de sanatate.
Examinând recursul declarat de inculpata B. G., tribunalul a reținut că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință pentru următoarele considerente:
Inculpatul B. I. G. este cercetat în stare de arest preventiv alături de alți inculpați pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal în dosarul 11/D/2013 al DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj.
În fapt se reține în sarcina acestuia ca împreună cu inculpatul Kis I. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Horvath Gina, Grebănar Rita, Varga Estera, Nagy Cerasela, Runcan Andrea, Lăcătuș Iuliu, Rosmalint Vandana, Rosmalint L., Lakatoș P. ița, Lakatoș Nadia, Adam I., Adam R., iar ulterior, prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Șuteu Virginica și C. Aurelian-Sergiu.
Prin încheierea de ședință nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatei Kis E. pe o perioadă de 29 de zile, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită de către Judecătoria Zalău.
Temeiurile de arestare preventivă l-au constituit dispozițiile art.148 lit. b,e,f Cod procedură penală.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât elemente ce privesc fapta pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că într-o cauză concretă exista ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regulă judecății în stare de libertate. La menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de insecuritate, fie prin necesitatea bunei desfășurări a procesului penal sau riscul de recidivă, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie atât prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cât și a jurisprudenței instanței europene, judecătorul poate constata că măsură liberării provizorii este suficientă pentru bună desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care prin seria de obligații ce pot fi stabilite de către instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a încălcării obligațiilor, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor. In mod corect judecatoria a retinut ca raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea concretă de comitere a acestora, inclusiv comportamentul inculpatului avut ulterior săvârșirii actelor materiale de executare, urmările grave produse -prejudiciul cauzat în dauna părților vătămate, sentimentul de insecuritate creat în rândul membrilor comunității, instanța cererea inculpatului este neîntemeiată. Mai mult, s-a retinut ca nu sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în data de_ și prelungită succesiv, iar până la acest moment procesual au fost administrate mijloace de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt. Examinând existenta temeiurilor de arestare și a garanțiilor enumerate anterior, în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât inculpatul și ceilalți inculpați din dosar au încercat să influențeze martorii și părțile vătămate, liberarea sub control judiciar nu este oportună, putand influenta mersul anchetei penale.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Bolog I. G., împotriva încheierii penale nr. 217/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art.192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Bolog I. G., împotriva încheierii penale nr. 217/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la sediul instanței, azi, 13 Iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |||
T. C. | S. | M. | , aflat în C.O. | I. D. | H. |
Semnează președinte complet
T. C.
Grefier,
M. J. D.
Red.TC/_
Dact.MJD/_ Ex.3
| ← Decizia penală nr. 365/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Sentința penală nr. 64/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
