Decizia penală nr. 1150/2013. Internare medicală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1150/R/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr.361 din 27 august 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind pe învinuitul T.
R. C., având ca obiect confirmare internare medicală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. Leahu M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru învinuitul T. R. C.
, av. Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind învinuitul T. R. C. .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul M. ui P. solicită efectuarea unei adrese către S. C. Județean C. - Comisia de avizare a internărilor în cazul bolnavilor psihici periculoși, care are o atribuție specifică instituită de art.162 al.2 și 4 C.pr.pen., pentru obținerea avizul necesar conform dispozițiilor legale, probă fără de care dispoziția ce se va da în cauză nu poate fi realizată în condiții legale, cu atât mai mult cu cât, această comisie are și atribuția exclusivă de a stabili unitatea spitalicească în care această persoană urmează a fi internată până la însănătoșire conform dispoziției pe care o va da instanța, în condiții care să asigure protejarea mediului social de bolnavului psihic periculos.
Apărătorul învinuitul T. R. C. , formulează aceeași cerere.
Curtea deliberând, respinge cererea formulată de către reprezentantul
M. ui P., având în vedere că potrivit Legii nr.487/2002, în sarcina comisiei medicale ce avizează internarea bolnavilor mintali și toxicomani din cadrul S. ui de Urgență - C. ile de P., sunt date cu totul alte atribuții decât cele prev. la art.162 C.pr.pen.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica aspectele arătate, întrucât, insistă în mențiunea că disp.art.162 al.4 C.pr.pen. leagă această măsură, respectiv confirmarea ei, de darea unui aviz de specialitate a medicilor care urmează să stabilească internarea.
În opinia sa, nu există nici un text de lege care să pună la dispoziția instanței posibilitatea de a stabili în ce unitate spitalicească se va interna acest bolnav psihic pentru că aspectele de internare, stabilirea locației și alte aspecte care țin de boala acestei persoane, exced atribuțiilor jurisdicționale. În cauză s-a solicitat doar un aviz al comisiei de specialitate pentru
avizarea expertizelor care nu are valoarea avizului privind internarea, iar prima instanță a stabilit că această persoană se va interna în spital și care este acesta, indiferent dacă medicii consideră sau nu că acest spital este potrivit pentru o persoană care este un bolnav periculos extrem.
În consecință, solicită admiterea recursului.
Apărătorul învinuitul T. R. C. , solicită admiterea recursului declarat de parchet și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate, în vederea obținerii avizului comisiei medicale care să avizeze internarea bolnavilor în spital și pentru a se stabili spitalul care urmează a-l interna.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ, pentru apărătorul titular.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.361 din 27 august 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, în baza art. 162 alin. 4 C.pr.pen., s-a confirmat măsura de siguranță a internării medicale luată în mod provizoriu față de învinuitul T. R. C. (fiul lui R. și Ana I., născut la data de_, dom. în C. -N., str. Izlazului nr. 6, ap. 12, jud. C., f.f.l. în C.
-N., Piața Mihai Viteazu nr. 14-20, ap. 2, jud. C., în prezent internat la S.
C. Județean de Urgență C., C. de P. I, CNP 1. ), prin încheierea penală nr. 31/CC/2013 din_ a Tribunalului C. .
În baza art. 114 C.pen., s-a dispune internarea medicală a învinuitului
T. R. C., la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, jud. Bihor, până la însănătoșire.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Ploscar L., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ s-a înregistrat, sub nr. de mai sus, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care s-a solicitat a se dispune confirmarea internării medicale dispuse prin încheierea penală nr. 31/CC/_ a Tribunalului C., față de învinuitul T. R. C. .
S-au anexat sesizării dosarul nr._ a Tribunalul Cluj în care s- a dispus internarea medicală provizorie, rezoluția din data de_ de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, precum și copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că prin rezoluția de la data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a început urmărirea penală față de învinuitul T. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174 și art. 175 lit. c C.penal, reținându-se în esență că în seara zilei de_, la locuința surorii sale T. Ada I. din C. -N., str. Fericirii nr.20, ap.8, jud. C., i-a aplicat acesteia multiple lovituri de cuțit în zona toracică-stângă, abdomen, brațe, leziuni care i-au pus viața în pericol.
Existând dubii asupra discernământului învinuitului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar în urma sesizării instanței, prin sentința penală nr.31/CC/_ a Tribunalului C. ,
s-a dispus internarea provizorie a învinuitului și sesizarea comisiei medicale competente să avizeze internarea.
Având în vedere că învinuitul T. R. C. a fost diagnosticat cu
"schizofrenie paranoidă";, în cadrul stării sale psihice el neavând capacitatea de a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale, discernământ abolit raportat la fapta comisă, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1995/IV/b/51 din_ întocmit de IML C. s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță prev. de art.114 C.pen., cu
internarea obligatorie la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Stei, jud. Bihor.
Ulterior, prin adresa nr. 5715/XI/90 din_ a comisiei de avizare și control a actelor medicale din cadrul IML C., s-a avizat conținutul și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 10 fond).
În drept, art. 162 alin.1 și 3 Cod.pr.pen stabilește că procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în cazul în care constată, în cursul urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situațiile arătate în art.113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanța care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranță corespunzătoare, durata măsurii dispuse în cursul urmăririi penale durând până la confirmarea acesteia de către instanța de judecată și în orice caz, nu mai mult de 180 de zile.
Conform alin.4 al aceluiași articol, confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.
Sub aspectul dreptului material, art.111 C.pen. stabilește că, față de persoanele ce au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, se poate lua una din măsurile de siguranță reglementate de art.112 C.pen., în scopul de a se înlătura o stare de pericol și de a se preveni săvârșirea unor alte fapte prevăzute de legea penală. Conform art. 114 alin.1 Cod.pen. măsura internării medicale poate fi luată față de făptuitorul bolnav mintal ori toxicoman și care se afla intr-o stare care prezintă pericol pentru societate.
În speță, având în vedere istoricul bolii psihice a învinuitului, caracterizat prin internări repetate, urmare a unor episoade de impulsivitate, dar și de împrejurările concrete ale cauzei - agresarea unei persoane apropiate inculpatului (sora acestuia) fără vreun motiv aparent, în contextul în care vizionau un film chiar la locuința părții vătămate, apare cu evidență starea de pericol, pe care starea de sănătate a inculpatului o prezintă pentru societate.
În aceste condiții, fiind întrunite condițiile legale, instanța a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință, în baza art. 164 alin. 4 C.pr.pen., a confirmat măsura de siguranță a internării medicale luată în mod provizoriu față de învinuitul T. R. C., în prezent internat la S. C. Județean de Urgență C., C. de P. I, prin încheierea penală nr.31/CC/2013 din_ a Tribunalului C. .
În baza art. 114 C.pen., a dispus internarea medicală a învinuitului T.
R. C., la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, jud. Bihor, până la însănătoșire.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod nelegal instanța a confirmat internarea medicală a învinuitului, fără avizul Comisiei medicale
competente să avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși prev. de art.162 alin.2 C.pr.pen.
S-a făcut o confuzie între această comisie și ce de avizare și control din cadrul IML, aceasta din urmă fiind competentă să avizeze doar actele medico-legale și nu internarea în sine.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate și a reglementărilor în materie, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, confirmând în mod justificat măsura de siguranță a internării medicale luată în mod provizoriu față de învinuitul T. R. C. și a dispus internarea medicală a acestuia la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, jud. Bihor, până la însănătoșire.
Aceasta deoarece, din interpretarea textelor legale în materie din Codul penal și Codul de procedură penală, precum și cele din legea specială - Legea nr.487/2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice - rezultă că această comisie competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși, trebuie în mod obligatoriu sesizată doar atunci când instanța a dispus internarea medicală provizorie, așa cum prevede art.162 alin.2 C.pr.pen.
Este adevărat, totodată că, și în cazul confirmării internării medicale,
instanța poate face acest lucru pe baza avizului comisiei medicale - așa cum prevede art.162 alin 4 C.pr.pen., cu precizarea că, de această dată, textul de lege nu mai arată expres despre ce comisie este vorba. S-ar putea deduce, din economia dispoz.art.162 C.pr.pen., că este vorba de aceeași comisie, menționată în aliniatele precedente.
Cu toate acestea, din interpretarea coroborată a dispoz. art.432 C.pr.pen. privind punerea în executare a măsurii de siguranță a internării medicale cu cele ale legii speciale - art.53-66 din Legea nr. 487/2002 - rezultă că avizul acestei comisii speciale nu este necesar în cazul confirmării internării medicale, ea având cu totul alte atribuții.
Astfel, potrivit art.432 alin.1 C.pr.pen., măsura de siguranță a internării medicale se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a luat măsura și a copiei de pe raportul
medico-leg al d irecț ie i s an itar e d in județ ul de pe ter itor iul c ăru ia l ocu ieș te
perso an a f aț ă de c ar e s -a lu at măsur a.
Apoi, potrivit art.53 - 62 din Legea nr. 487/2002, în cazul internării nevoluntare a unui bolnav psihic, la solicitarea persoanelor stabilite prin lege și, numai după evaluarea unui medic psihiatru și la propunerea acestuia, este sesizată o comisie special constituită în acest scop, care va decide internarea nevoluntară, decizie care, la rândul ei, trebuie confirmată de judecătoria în a cărei circumscripție se află unitatea medicală.
Rezultă așadar, că o comisie competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși funcționează în cadrul unităților medicale de specialitate, dar are atribuții doar în cazul internărilor nevoluntare și, mai mult, deciziile acestora în acest sens trebuie confirmate de instanțele de judecată.
Ori, în speță, tocmai instanța este cea care a dispus măsura, pe baza unei expertize medico-legale psihiatrice, avizată de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML și, ar fi fără logică să ceară
avizul unei alte comisii, care, oricum, are alte atribuții, pentru ca ulterior să trebuiască să confirme tot ea, decizia comisiei respective.
Este adevărat că textele legale în domeniu nu s-au pus de acord, că legea specială atribuie anumite competențe acestei comisii speciale, care decide internarea bolnavilor psihici, printre care nu figurează și cea de avizare a unei măsuri dispuse de o instanță judecătorească, care la rândul ei, are avizul unor experți în domeniu, astfel că, comisia specială din spital nu ar avea cum să nu avizeze o măsură, ce s-a stabilit fără dubiu, că este imperios necesar a fi luată față de o persoană bolnavă psihic și periculoasă.
Cât privește stabilirea unității medicale în care se face internarea, aceasta nicidecum nu este atribuția exclusivă a comisiei de care face vorbire recurentul, ci aceste unități sunt stabilite prin lege și ordine ale M. ui Sănătății, în cauză S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, jud. Bihor fiind unitatea medicală care asigură asistența medicală de specialitate, curativă și de recuperare a bolnavilor internați în baza prevederilor art.114 C.pen., fiindu-i arondate, din punct de vedere teritorial, 13 județe, printre care și județul C., respectiv, bolnavi ce domiciliază în jud. C., conform Adresei MS.OB. 6259/AN/201/69 din_ .
Pentru toate aceste motive, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar recursul formulat în cauză se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Paven E.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 361 din 27 august 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Paven E.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
Red./Dact.A.C. 2 ex./_
J. fond.: L. F.
GREFIER
M. B.
| ← Sentința penală nr. 547/2013. Internare medicală | Încheierea penală nr. 346/2013. Internare medicală → |
|---|
