Decizia penală nr. 1154/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.1154/R/2013
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. V. A. JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. și partea civilă M. F. V., împotriva sentinței penale nr.450/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., privind pe inculpații T. L. D. și T. I. L., trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează :
inculpatul T. L. -D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
inculpata T. I. -L., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 450 din data de 9 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului T. L. -D., cetățean român, fiul lui N. și I., născut la data de 21 octombrie 1972 în C. -N., jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, căsătorit, tată a doi copii minori, domiciliat în C. -N., str. P., nr. 148A, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen..
În baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului T. I. -L., cetățean român, fiica lui I. și Anastasia, născută la data de 3 decembrie 1977 în C. -N., jud. C., CNP 2., fără antecedente penale, căsătorită, mamă a doi copii minori, domiciliată în C. -N., str. P., nr. 148A, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen..
În baza art. 346 al. 4 din C.p.p. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată M. F. V. cu domiciliul în C. -N., str. C-tin B., nr. 188- 192, ap. 88, jud. C. .
În baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. a fost obligată partea vătămată M. F. V. la plata sumei de 1.000 de lei către P. I. cu domiciliul în Baciu, str. Nouă, nr. 351, jud. C. cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțiale ale avocaților desemnați din oficiu, d-na JURJ M. de 100 lei și d-nul PAȘCA-TUȘA DUMITRU de 100 de lei, au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 10887/P/2010 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, jud. C., au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații
T. LEO-D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. și inculpata T. I. -L. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut fapta inculpatului T. L. -D. care, în perioada 6 decembrie 2008 - 26 martie 2010 a indus-o în eroare pe partea vătămată M.
F. V. prezentându-i ca adevărate fapte mincinoase potrivit cărora ar avea situație financiară solidă care îi asigură solvabilitatea și aducând în garanție bunuri mobile și imobile care nu îi aparțineau, determinând-o să-i acorde, în patru tranșe un împrumut în valoare totală de 17.000 de euro, precum și fapta inculpatei T. I. -L. care, la data de 26 martie 2010 a indus-o în eroare pe partea vătămată M. F. V. prezentându-i ca adevărat faptul mincinos că este solvabilă, respectiv că deține în proprietate un imobil împreună cu soțul său, inculpatul T. L. -D., determinând-o pe partea vătămată să îi acorde un împrumut de 2.000 de euro, aducând în garanție acest imobil pentru un împrumut de 17.000 de euro.
Inculpații nu au fost audiați întrucât s-au sustras de la urmărire penală și de la judecată, deși cunoșteau termenele de judecată, în acest sens angajându-și un apărător. Totodată, inculpatul a fost audiat în cursul actelor premergătoare, iar după aceea a părăsit teritoriul României spre o locație necunoscută atât de către organele de cercetare penală, cât și de către rude.
Instanța a audiat partea vătămată și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului T. L. -D. prin rezoluția din data de 28 martie 2012, reținându-se că în perioada 6 decembrie 2008 - 26 martie 2010 partea vătămată a împrumutat inculpaților suma de 17.000 de euro în patru tranșe respectiv la datele de 6 decembrie 2008, suma de 7.000 de euro, la data de 6 aprilie 2009 suma de 4.000 de euro, la data de 14 aprilie 2009 suma de 4.000 de euro, iar la data de
16 martie 2010 suma de 2.000 de euro, primele trei împrumuturi fiind garantate cu autovehiculul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ care constituia obiectul unei garanții anterioare în favoarea Băncii Transilvania pentru un împrumut contractat la data de 13 septembrie 2007, iar pentru ultimul împrumut inculpații au garantat cu imobilul situat în Baciu, str. Nouă, nr. 351, jud. C., însă terenul pe care este situat construcția aparținea părinților inculpatei.
La data de 31 august 2010 a fost înregistrată plângerea penală formulată de către partea vătămată, iar din primele declarații, menținute de altfel în cursul judecății reținem că partea vătămată avea o relație de prietenie veche cu martora Negrea R. pe care o vizita des la domiciliu. Aici l-a cunoscut pe inculpatul T. L. -D. care era prieten apropiat și
vechi al familiei Negrea și o persoană prețuită de către martoră. Chiar martora i-a împrumutat inculpatului diverse sume de bani. Partea vătămată a declarat că martora mi-a spus despre numitul T. L. -D. că are anumite afaceri, respectiv că are anumite restaurante, un depozit de materiale și că are anumite probleme financiare (fila 13 dos. UP), martora declarând în fața instanței că am rugat-o și pe partea vătămată spunându-i
<haide să îl ajuți și tu că își face casă>. Raportat la această împrejurare, la întrebarea expresă adresată de către instanța de judecată părții vătămate, l-ar fi împrumutat pe inculpat, dacă nu ar fi fost rugat de către martora Negrea R. ?, partea vătămată a răspuns niciodată, răspuns consemnat în încheierea de ședință de la ultimul termen de judecată din data de 2 aprilie 2013.
În acest context, cunoscând că martora Negrea l-a ajutat pe inculpat cu anumite sume de bani și că martora a asigurat-o că inculpatul este un om de cuvânt, împrejurare despre care partea vătămată s-a convins deoarece i-am cunoscut familia și am fost la restaurantul lui din Someșeni, la data de 6 decembrie 2008 i-a dat inculpatului suma de
7.000 de euro cu titlu de împrumut, iar pentru a avea o siguranță mi-a garantat împrumutul cu autoturismul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_, despre care știam că este înmatriculat pe firma acestuia și pe care l-am evaluat la suma de 2.000 de euro (fila 13 dos. UP și copia contractului de la fila 13 dos. UP). După acordarea împrumutului partea vătămată a păstrat aceeași relație de prietenie cu familia inculpatului, iar în acest context la data de 6 aprilie 2009 a fost de acord să-i dea inculpatului suma de 4.000 de euro cu titlu de împrumut, cu aceeași garanție ca și anterior (copia contractului de la fila 20 dos. UP coroborat cu declarația părții vătămate care a arătat că la acea dată s-a înscris în contract întreaga sumă datorată, respectiv 11.000 de euro, deși există un alt contract în care se consemnează data de 31 decembrie 2008 pentru suma de 4.000 de euro și garanție un autovehicul marca Fiat Doblo cu nr._ - fila 18 dos. UP). Din înscrisul de la fila 20 verso dos. UP reținem o declarație olografă a celor doi inculpați în care se consemnează că prelungim contactul de împrumut a 15.000 de euro până la data de 6 martie 2010 conform înțelegerii dintre părți. La fel, la data de 14 aprilie 2009, a dat inculpatului suma de 4.000 de euro (consemnarea olografă de la fila 20 verso dos. UP).
Partea vătămată declară că ulterior, am aflat că inculpatul are anumite probleme financiare cu banca și că autoturismul este în garanția băncii …, de aceea i-am solicitat inculpatului să garanteze împrumuturile (la acea data de 15.000 de euro) cu un bun de valoare mai mare. La data de 26 martie 2010 inculpatul T. L. -D. îi prezintă părții vătămate titlul de proprietate nr. 3174/2368 emis pe numele P. I., tatăl inculpatei T. I. și inculpatul mi-a spus că are un apartament construit în continuarea casei socrului cu care garantează suma de 17.000 de euro deoarece la acea dată eu i-am mai dat suma de
2.000 de euro. Chiar dacă inculpata a văzut numai titlul de proprietate eliberat pe numele
P. I. s-a convins despre existența imobilului după ce s-a deplasat în localitatea Baciu. La fila 21 dos. UP se află o convenție semnată de către cei doi inculpați prin care recunosc că au împrumutat suma de 17.000 de euro de la partea vătămată și ne obligăm să o restituim în cel mai scurt timp, iar la cererea d-nei M. menționez că această sumă o garantez cu o parte din imobilul din TP 3174/2368 respectiv apartamentul compus din două camere, o bucătărie și o baie. La fila 22 dos. UP s-a depus o declarație de recunoaștere a celor doi inculpați cu privire la proprietatea extratabulară asupra imobilului menționat mai sus și garanția constituită în favoarea părții vătămate. La fel un înscris datat 11 septembrie 2010
- fila 24 dos. UP și semnat în prezența părții vătămate și a martorelor Negrea R. și Negrea L. . La filele 25 și 26 dos. UP se află copiile TP 3174/2368/5 aprilie 2004 emis pe numele P. I. și copia certificatului de urbanism 119/28 decembrie 2004 emis pe numele
P. Anastasia, mama inculpatei T. I. L. .
Din înscrisul de la fila 29 dos. UP reținem că la data de 1 septembrie 2009 inculpatul s-a prezentat la sediul BT și a declarat că S.C. RAMIDI S.R.L. nu mai poate achita ratele lunare rezultând dintr-un contract de credit încheiat în 13 septembrie 2007 și a predat autovehiculul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ . Această împrejurare a fost adusă la cunoștința părții vătămate, de vreme ce aceasta a declarat că avea cunoștință despre faptul că autovehiculul este garanția băncii înainte de data de 26 martie 2010 data acordării împrumutului de 2.000 de euro (paragraful anterior). Instanța reține că la data de 6 februarie 2012 autovehiculul era în custodia unui executor bancar și făcea obiectul unei vânzări la licitație (fila 29 dos. UP).
În cursul urmăririi penale martorul P. I. a declarat că a permis fiicei sale să construiască apartamentul pe terenul său, cheltuind el însuși suma de 7.000 de euro, dar cei doi inculpați nu aveau alt drept asupra construcției decât unul de folosință (fila 48 verso). În cursul judecății, martorul, care suferă de anumite afecțiuni grave, prin apărătorul său ales a înțeles să se prevaleze de disp. art. 80 din C.p.p.
Audiat la data de 3 septembrie 2009 inculpatul a recunoscut în mod expres datoria de 17.000 de euro față de partea vătămată rezultând însă din trei împrumuturi (6 decembrie 2008 - 7.000 de euro, 6 aprilie 2009 - 4.000 de euro și 26 martie 2010 - 2.000 de euro). Or, având în vedere că inculpatul a recunoscut că datorează suma de 17.000 de euro, iar din adunarea celor trei sume rezultă numai suma de 13.000 de euro, este cert că a omis încă un împrumut, probabil involuntar având în vedere numărul mare de împrumuturi de la persoane fizice, așa cum rezultă din declarația martorei Negrea.
Din probele de la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul a împrumutat suma de
17.000 de euro de la partea vătămată, chiar dacă un împrumut nu poate fi localizat precis la data de 31 decembrie 2008, după cum susține apărătorul inculpaților, fapta în esență există și s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea ei. Așadar excepția nulității a fost neîntemeiată.
Totodată este cert că s-au constituit așa numitele garanții reale asupra unui bun mobil și asupra unui bun imobil, însă acestea nu au fost constituite în forma autentică nu ar fi putut fi executate de către partea vătămată. La fel inculpatul a prezentat părții vătămate de fiecare dată înscrisurile cu privire la proprietatea bunurilor pe care le aducea în așa numita garanție, iar partea vătămată a putut constata în mod nemijlocit că autovehiculul era proprietatea unei societăți comerciale (ulterior aducându-i-se la cunoștință că a fost predat băncii care deținea o garanție asupra bunului), iar construcția era ridicată pe terenul tatălui inculpatei, fără să existe o dovadă a proprietății celor doi inculpați asupra construcției. De aceea inculpații s-au referit la caracterul extratabular al dreptului lor de proprietate. În aceste condiții instanța nu poate aprecia ca fiind rezonabilă așteptarea părții vătămate că bunurile ar aparține inculpatului sau inculpaților și aceasta ar fi fost asigurarea suficientă pentru acordarea împrumuturilor. În afara împrejurării că autovehiculul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ a fi constituit obiectul unei garanții reale în favoarea unei bănci anterior acordării primului împrumut, cei doi inculpați au prezentat situațiile juridice reale în ceea ce privește bunurile aduse ca și garanții, chiar dacă instanța a stabilit că acest termen, respectiv de garanții, nu are substanță juridică.
Ceea ce rămâne de reținut ca fiind avut în vedere de către partea vătămată la acordarea împrumuturilor inculpaților este aceea că s-a asigurat că fie o societate administrată în fapt de către inculpat deține un bun și că există o construcție ridicată de către inculpați pe terenul tatălui inculpatei, construcție în care locuiau cei doi inculpați. În mod rezonabil aceste împrejurări nu puteau constitui argumente suficiente pentru partea vătămată pentru acordarea împrumuturilor, iar în mod concret nici nu au fost. Ceea ce a determinat-o pe partea vătămată să acorde împrumuturile celor doi inculpați a fost relația de prietenie cu martora Negrea R. și încrederea pe care aceasta din urmă o avea în
inculpatul T. L., precum și solicitarea expresă a martorei, împrejurări recunoscute fără rezerve de către partea vătămată. Chiar dacă înainte de acordarea ultimului împrumut de
2.000 de euro, partea vătămată, având bănuiala că inculpații au probleme financiare, i-a cerut o garanție imobiliară, inculpații nu i-au prezentat alte împrejurări contrare realității cu privire la construcție și teren. Cât privește autovehiculul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_, la data acordării împrumutului putea acoperi atât datoria creditorului gajist (55.000 de lei), cât și datoria față de partea vătămată, bunul fiind prețuit de către partea vătămată la suma de 20.000 de euro. Ulterior, bunul nu a fost valorificat de către creditorul gajist care ar fi avut prioritate de îndestulare, pentru ca restul să revină societății comerciale, proprietară a bunului.
Așadar instanța nu a găsit argumente suficiente pentru a concluziona că a existat o acțiune de inducere în eroare a celor doi inculpați, prin prezentarea ca adevărate a unor împrejurări false, care să fi determinat pe partea vătămată să le acorde cele patru împrumuturi, fiind în prezența atât a unei neexecutări a unui contract (art. 10 lit. b din C.p.p.), cât și în prezența disp. art. 10 lit. d din C.p.p. cu privire la lipsa unor condiții esențiale ce țin de latura obiectivă.
Având în vedere ordinea celor două temeiuri de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.p.p. instanța a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. pentru inculpatul T. L., respectiv înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen pentru inculpata T. I. -L. .
Pe cale de consecință în baza art. 346 al. 4 din C.p.p. instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată M. F. V., iar în baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2013 instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în comuna Baciu, str. Nouă, nr. 351, jud. C. și a luat act de faptul că partea vătămată a arătat că nu formulează o cerere de chemare în garanție. Văzând culpa procesuală a părții vătămate în baza art. 193 al. 6 din C.p.p. instanța a obligat partea vătămată M. F. V. la plata sumei de 1.000 de lei către P. I. cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p., onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și partea vătămată M. F. V. .
Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. a critica sentinta atacată ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatilor sub aspectul comiterii infractiunilor pentru care s- a dispus trimiterea în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză s-a probat inducerea în eroare a părtii vătămate prin prezentarea eronată a adevărului, inculpații folosind circumstanțe prin care au realizat denaturarea proceselor mentale ale părții vătămate în momentul în care a luat hotărârea de a remite sumele de bani către inculpați si au recurs la o serie de manopere care au fost de natură să creeze încredere părții vătămate, respectiv s-au prezentat ca fiind persoane de încredere, iar referitor la garanțiile oferite, desi este real că partea vătămată a putut percepe realitatea apartenentei bunurilor, modul în care inculpații au prezentat situatia de fapt i-au cauzat acesteia o stare de confuzie. A mai fost invocata și conduita postdelictuală a inculpaților de sustragere de la urmărirea penală si judecata care evidentiaza faptul că de la început inculpații au avut reprezentarea că posibilitatea de restituire este nulă.
La rândul său, partea vătămată a criticat sentinta atacată ca fiind nelegala si netemeincă si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatilor pentru comiterea infractiunii de înselăciune motivând, în esentă, că acordarea sumelor de bani s-a realizat prin inducerea sa eroare ca urmare a prezentării eroante a situatiei financiare a inculpatilor si a regimului juridic al bunurilor aduse cu titlu de garantie, dar si prin folosirea influentei unei prietene comune.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că sunt nefondate.
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului "in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatilor.
Astfel cum a retinut si instanta de fond, în cauza s-a probat cu certitudine că inculpatul a împrumutat în patru transe suma totală de 17.000 de euro de la partea vătămată, că raporturile dintre părti s-au consemnat în înscrisuri sub semnătură privată si că pentru garantarea restituirii sumei s-au constituit garanții reale asupra unui bun mobil și asupra unui bun imobil, fără însă ca acestea să fi îmbracat forma autentică.
Conform art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal, constituie infractiunea de înselaciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, precum si inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără acesată eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Din probele administrate în cauză rezultă, contrar celor sustinute în actul de sesizare, că la momentul acordării împrumuturilor partea vătămată avea cunostinta despre situatia juridică a bunurilor aduse cu titlu de garantie, precum si despre situatia financiară a inculpatilor.
Astfel, în declaratiile din data de_ si_ (f. 10-11, 13-14 dos.u.p.) partea vatamata M. F. -V. arată în mod expres că avea cunoștință că autoturismul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ nu figurează în acte pe numele inculpatului, cunoscând exact situația juridică a acestuia. În acest sens, partea vătămată a arătat arătând expres că "despre autoturism știam că este înmatriculat pe firma acestuia și l-am evaluat cu aproximație la suma de 20.000 euro" si că ";am fost de acord să-i împrumut suma de 7000 euro în data de_ și pentru a avea siguranță acesta mi-a garantat împrumutul cu autoturismul Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ despre care știam
că este înmatriculat pe firma acestuia și pe care l-am evaluat cu aproximație la cea 20 de mii de euro."
Faptul că partea vătămată a cunoscut cu certitudine care era situatia juridica a autoturismului mentionat este confirmat si de martora Negrea R. care în declarația dată în fata instantei la data de_ (f.102) a arătat că "înainte de acordarea împrumuturilor inculpatul a venit cu cartea de înmatriculare a mașinii și s-au făcut copii după ea."
De altfel, în înscrisul întocmit cu ocazia acordării transei de 4000 euro din data de_ se precizeaza expres că ";subsemnatul împrumutat garantez restituirea sumei împrumutate cu auto Nissan Patrol cu nr._, înmatriculat pe SC Ramidi SRL..."
Apoi, partea vătămată a confirmat că a cunoscut îndeaproape situatia financiară a inculpatului, atât din spusele martorei Negrea R., dar si personal, prin deplasarea la locatiile detinute de inculpti, partea vătămata arătând în declarația din data de_ (f. 13-14 dos.u.p.) că ";prietena mea Negrea R. mi-a spus despre numitul T. L. D. că are anumite afaceri respectiv mi-a spus că are doua apartamente, un depozit de materiale și că are anumite probleme financiare";.
Nu prezintă relevanță faptul că autoturismul era o garanție a Băncii Transilvania deoarece valoarea autoturismului era în măsură să acopere atât creditul bancar în valoare de 55.000 de lei de la Banca Transilvania cât și împrumutul acordat de partea vătămată.
Referitor la garantia imobiliară, curtea observă că inculpatii nu au ascuns nici de aceasta data situatia juridică a imobilului. Partea vătămată precizează expres în declarația dată în fața instanței că a cerut un extras CF si că inculpatul a arătat că nu este întabulat pe constructie, că a edificat casa pe terenul socrului său și i-a prezentat un titlu d eproprietate pentru teren (f. 84 dos.fond).
Despre situatia juridică a acestui imobil vorbeste și martora C. V. (f. 53-54 dos.u.p., f.103 dos.fond), cu ocazia acordării împrumutului de 4000 euro în data de_ . Martora arata expres că, în prezenta sa, inculpatul a susținut că deține o casă construită de el pe terenul socrilor săi în comuna Baciu care poate constitui și aceasta garanție la împrumut arătându-i părtii vătămate un titlu de proprietate pe numele P. I. spunând că P.
I. este proprietarul terenului și socrul său."
Apoi, partea vatamata a constatat personal că acea constructie există în materialitatea ei si constituia locuinta inculpatilor, susnumita vizitând locatia astfel cum a recunoscut in declaratia existenta la fila 13-14 dos.u.p. Faptul că acel imobil a fost edificat de către inculpati este confirmat de martorul P. I. (f. 48 dos.u.p.), tatăl inculpatei si socrul inculpatului care arată că a fost de acord ca cei doi să își construiască în continuarea casei sale două camere, o bucătărie și o baie întrucât nu aveau unde să locuiască.
Este real că declaratiile ulteriore ale martorului sunt nuantate sub acest aspect, însă aceste depozitii trebuie privite cu rezerva din perspectiva interesului martorului de a sprijini interesele inculpatilor în evitarea unei eventuale executări silite.
Mai mult, inculpatul i-a prezentat titlul de proprietate al terenului pe care s-a edificat constructia si autorizatia de construire, ambele având alti titulari decat inculpatii, fapt recunoscut ca atare de partea vătămată (f. 13-14 dos.u.p., partea vătămata arată că la data de_ inculpatul i-a prezentat un titlu de proprietate cu numărul 3174/2368 emis pe numele lui P. I. în calitate de socru al acestuia), iar ambii inculpati au recunoscut caracterul extratabular al proprietătii potrivit înscrisului de la f. 22 dos.u.p.
În atare condiții în mod nefondat se susține că partea vătămată ar fi fost indusă în eroare, atâta timp cat aceasta a constatat nemijlocit prin prezentarea de înscrisuri că asupra bunurilor aduse ca si garantie inculpatii nu aveau drepturi de proprietate, respectiv că autovehiculul apartinea unei societati comerciale, iar asupra imobilului, edificat pe terenul martorului P. I., inculpatii au recunoscut ca nu sunt întabulati, concluzia fiind că, acceptând ca si garantii bunuri cu situatia juridică arătată, partea vătămată a acceptat
posibilitatea de nu si le putea executa în cazul nerestituirii împrumutului în conditiile stipulate.
Curtea retine că este pertinentă concluzia instantei de fond că determinantă în conduita părtii vătămate nu a fost atât aducerea de garantii, cât referintele martorei Negrea R. . Astfel, la termenul de judecată din data de_ întrebată fiind de instanța de fond "Dacă nu era doamna Negrea i-ați fi acordat părții vătămate sumele de bani?", partea vătămată a răspuns "nu, niciodată!!!". În acelasi sens este si declaratia martorei arătate care în declarația dată la termenul din data de_ a precizat că banii i-au fost dati inculpatului T. L. ";mai mult pentru că mă cunoștea pe mine partea vătămată."
Această concluzie justificată si prin aceea că, desi partea vătămată a aflat că autoturismul este în garantia băncii, a fost de acord să suplimenteze împrumuturile acordate cu încă 2000 euro, conduită care nu se justifică daca susnumita ar fi considerat că era victima unei induceri în eroare.
Conduita inculpatilor care nu au fost prezenti în fata autoritătilor în cursul procesului penal nu constituie un temei suficent pentru a conchide că acestia au urmărit înselarea victimei deoarece acestia nu au manifestat dezinteres în ceea ce priveste procesul penal.
În primul rând, inculpatii au recunoscut fără rezerve debitul, partea vătămată fiind în posesia unei hotărâri civile definitive si irevocabile care dispune asupra existentei creantei si a cunatumului acesteia, precum si obligatiei inculpatilor de restituire.
În al doilea rand, este de observat ca inculpatul a dat o declarație în faza incipientă a cercetărilor, respectiv la data de_ (f. 55 dos.u.p.), iar între acest moment și momentul începerii urmăririi penale în cauză s-a dispus într-o primă fază neînceperea urmăririi penale față de acesta la data de_ (f. 6 dos.u.p.).
Apoi, atât partea vătămată, căt si martora Negrea R. au confirmat ca stiau ca inculpatii sunt în Italia, că au purtat convorbiri telefonice cu acestia. De altfel, la dispozitia organelor de urmărire penală a fost pus un numar de telefon, dovadă fiind procesul-verbal de la fila 75 dosar u.p. din data de_ din care reiese că în data de_ au fost înștiințați prin sms că împotriva inculpatilor s-a început urmărirea penală.
Semnificativ referitor la conduita procesuală a inculpatilor este faptul că acestia au comunicat instanței împrejurarea că locuiesc în Italia, depunând dovada locului de reședință (f. 35-39 dos.fond), au comunicat numărul de telefon la care pot fi contactati fapt care a condus șla citarea telefonică a acestora (f. 48, 49 dos.fond) si si-au angajat apărător ales. Astfel că nu se poate conchide că au manifestat dezinteres fata de derularea procesului penal.
În final, atâta timp cât nu a fost investită si cu recursul inculpatilor, Curtea retine că nu poate fi supusa analizei critica referitoare la lipsa dispozitiei privind neînceperea urmăririi penale pentru o serie de acte retinute în actul de sesizare.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că în mod corect instanta de fond a constatat că în cauză actiunile inculpatilor nu se circumscriu ilicitului penal, constituind un caz de neexecutare a contractului astfel că în baza art. art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Inculpatilor li s-a asigurat asistență juridiciă din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -N. suma de cate 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obligă recurenta M. F. V. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătorie
C. N. si partea vătămată M. F. V. împotriva sentintei penale nr. 450 din 9 aprilie 2013 a Judecătoriei C. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurenta M. F. V. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. | V. A. | L. | H. | I. | M. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. L. M.
| ← Decizia penală nr. 584/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 646/2013. Înșelăciune → |
|---|
