Decizia penală nr. 534/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.534/R/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: V. C. - președinte secție
DP
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă C. de A. C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. B. A.
împotriva sentinței penale nr.992 din 25 septembrie 2011 a Judecătoriei C. N.
, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 3 C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ancheș D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și reprezentantul părții civile SC A. S., P. D. O. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.b C.pen. Solicită să se aibă în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, faptul că are studii superioare, este inginer și are loc de muncă în Spania, dar și împrejurarea că a existat o deficiență de comunicare între
inculpat și partea civilă, având în vedere că cei doi au discutat în limba engleză și telefonic. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, arată că se poate face aplicarea art.81 sau 86/1 C.pen., fiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, iar scopul sancțiunii poate fi atins și fără privare de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.992 din 25 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în baza art. 215 al. 1 și 3 din C.pen. a fost condamnat inculpatul C. B. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă SA S.R.L. cu sediul în A., str. D.
, bl. 1603, ap. 54 și sediul procesual ales în B., P-ța M., nr. 10, sector
1 și obligat inculpatul la plata sumei de 76.105,26 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Onorariul avocaților din oficiu, respectiv al d-na SAVA R. M. de 200 lei și C. LAVINIA de 200 lei au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 17 iulie 2009, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
În fapt, la data de 13 mai 2009 reprezentantul părții vătămate, respectiv
P. D. O. a formulat plângere penală împotriva inculpatului arătând că la data de 8 mai 2009 inculpatul a închiriat pentru o perioadă de 24 de ore un autovehicul de la SA S.R.L. pe care l-a preluat la ora 22.15 de la punctul de lucru din Aeroportul C. -N. și pe care trebuia să îl restituie la punctul de lucru din Aeroportul Otopeni a doua zi. Contractul a fost încheiat și semnat de către părți atât în limba română, cât și în limba engleză.
Conform declarației martorei Mihuțescu A. -M., angajata părții vătămate care a încheiat contractul cu inculpatul, acestuia i-au fost explicate în limba engleză toate clauzele esențiale ale contractului, respectiv durata închirierii și locul predării bunului, precum și împrejurarea că nu are dreptul de a depăși teritoriul României.
Reprezentantul părții vătămate, P. D. a declarat că datorită faptului că nu a predat autovehiculul în seara zilei de 9 mai 2009, la data de 10 mai 2009 s-a luat legătura telefonică cu inculpatul, care a spus că a avut probleme de afaceri dar va restitui autovehiculul în aceeași seară la ora 18.00 la sediul societății din B. . După ora 18.00 s-a încercat luarea legăturii telefonice cu inculpatul însă telefonul acestuia era închis.
Întrucât autovehiculul era dotat cu sistem de localizare GPS s-a urmărit ruta autovehiculului, iar aceasta a fost C. -N. - Bistrița - Valea lui M. - Vama Borș, după care sistemul GPS nu a mai emis semnal, ceea ce însemna că inculpatul a părăsit teritoriul României.
Audiat la data de 25 septembrie 2009, după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea, inculpatul a declarat că a închiriat autovehiculul marca Opel Vivaro din C. -N., dar nu i s-a comunicat că termenul de închiriere este de o zi, mai cu seamă că a adus la cunoștință reprezentanților părții vătămate că are nevoie de timp pentru a ajunge la Bistrița și apoi la B. . Totodată nu cunoștea faptul că nu are dreptul de a ieși cu autovehiculul din România, știind că România face parte din Uniunea Europeană. Recunoaște că la data de 10 mai 2009 a fost sunat de reprezentanții părții vătămate și a confirmat că autovehiculul se află în posesia sa și că îl va restitui mai târziu, dar ulterior a ajuns pe teritoriul Ungariei de unde trebuia să recupereze un autovehicul marca Audi Q7 pe care l-a achiziționat împreună cu martorul Șuticău Sorin. S- a întâlnit cu trei persoane care trebuia să îl conducă spre locul unde se afla autovehiculul marca Audi Q7, însă pe teritoriul Ungariei a fost deposedat de autovehicul pe care îl conducea. A arătat că a anunțat partea vătămată despre
furtul autovehiculului după aproximativ o săptămână, iar în fața autorităților spaniole a declarat că a dat de bunăvoie cheile mașinii de frica represaliilor la care ar fi fost expus din partea lui Șuticău Sorin. Nu a dispus de mijloacele necesare a de denunța furtul, dar în luna septembrie 2009 a trimis prin fax către Poliția TF C. -N. un astfel de denunț. La data de 10 septembrie 2009 a luat legătura cu Șuticău Sorin cu care a stabilit să se întâlnească în Satu Mare pentru a primi autovehiculul marca Opel Vivaro pentru suma de 3000 de euro, iar aici s-a întâlnit cu cele trei persoane care l-au deposedat de autovehicul și care, după ce i-au prezentat autovehiculul și i-au predat cheia, l-au dus într- un alt loc unde să le dea cei 3000 de euro, după care au plecat, luând și autovehiculul Opel Vivaro. Aceleași împrejurări au fost relatate și în fața organelor de poliție din Satu Mare la data de 25 septembrie 2009 (filele 171-
175 dos. UP), iar propunerea orgenelor de cercetare penală a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale în temieul art. 10 lit. a din C.p.p., întrucât fapta reclamată de către inculpat nu există.
Anterior audierii de către organele judiciare române inculpatul a fost audiat de organele judiciare spaniole cu privire la evenimentele relevante ale acestei cauze și a declarat că a venit în România să îl caute pe martorul Șuticău, iar în acest sens a închiriat autovehiculul marca Opel Vivaro pe care l- a condus până în Bistrița la locuința martorului, dara a aflat că acesta era plecat din țară, împrejurare confirmată și de către martor care a arătat că în acea perioadă lucra în Italia. A luat legătura telefonică cu martorul Șuticău care i-a indicat o persoană care poate să îl conducă până în Ungaria pentru a se putea întâlni. Ajungând în Ungaria, inculpatul nu s-a mai întâlnit cu martorul dar i-a dat cheile persoanei care îl însoțea și care se numea Albert, pentru ca acesta să restituie autovehiculul în România, întrucât inculpatul a spus că avea anumite obligații personale în Praga (filele 79-82 dos. UP).
Martorul V. Dragoș, angajat al părții vătămate a declarat că, după mai multe încercări de a lua legătura cu inculpatul acesta a declarat că i-a încredințat mașina martorului Șuticău Sorin să o aducă părții vătămate, împrejurare infirmată de către martor, dar ulterior la data de 23 iunie 2009, după ce a fost prelevată suma de 18.000 de euro din contul inculpatului, acesta a declarat că mașina i-a fost furată dar a refuzat să transmită orice înscris din care să rezulte că ar fi sesizat organele de poliție. La dosarul cauzei au fost depuse convorbirile via email purtate de către martorul V. Dragoș și o persoană care a folosit adresa de mail fotovoltaicataulera@gmail.com, aceeași adresă folosită de către inculpat pentru a dresa mai multe solicitări instanței de
judecată (de altfel societatea comercială pe care o adminsitrează inculpatul are denumirea de S. FOTOVOLTAICA TAULERA S.L., iar din declarația dată în fața instanței la data de 6 februarie 2012 rezultă că este adresa de mail folosită de către inculpat), din care rezultă că în cursul lunii august 2009 inculpatul a solicitat diverse sume de bani părții vătămate pentru a asigura restituirea autovehiculului care s-ar afla în posesia martorului Șuticău Sorin (fila 83 verso dos. UP). Ulterior, la data de 27 august 2009 tot printr-un mail trimis pe adresa părții vătămate inculpatul arată că ce a declarat în fața autorităților spamiole este adevărat dar neoficial a fost deposedat prin forță de cele trei persoane trimise de martorul Șuticău (fila 86 verso dos. UP).
Martorul Șuticău a declarat că a avut o relație de colaborare cu inculpatul în sensul că achiziționa pentru acesta diverse autovehicule din Germania, iar inculpatul de revindea. Relația lor a încetat întrucât inculptul a acumulat datorii către martor, iar începând cu luna aprilie a anului 2008 ceidoi nu s-au mai întâlnit.
La data de 26 septembrie 2009 inculpatul s-a prezentat la punctul de lucru al părții vătămate din incinta Aeroportului C. -N. unde a restituit reprezentantului părții vătămate, P. D., o cheie a unui autovehicul despre care a susținut că este de la autovehiculul închiriat.
În fața instanței inculpatul a declarat că a venit în România pentru a se întâlni cu martorul Șuticău care îi datora bani și a cărui adresă de domiciliu a găsit-o pe un site. După ce a preluat mașina din aeroportul C. -N. s-a deplasat în localitatea Bistrița, dar nu l-a găsit la domiciliu pe martor. Martorul Șuticău l-a sunat și i-a transmis că se află într-o altă localitate. Deși inculpatul avea hărți rutiere asupra sa nu a identificat acea localitate și astfel s-a lăsat condus de către o persoană recomandată de către martor. Când ajuns în localitatea de destinație, fără să își dea seama dacă a părăsit teritoriul României, s-a întâlnit cu două persoane despre care a presupus că au venit din partea martorului Șuticău, iar aceste persoane l-au scos din mașină, au luat cheile și au plecat cu mașina. Inculpatul nu s-a alarmat, ci a petrecut noaptea la un hotel, după care a doua zi, când și-a dat seama că se află pe teritoriul Ungariei a plecat în Spania. Inculpatul a arătat că în B. a fost audiat de către organele de poliție, iar declarația corespunde adevărului. Deși știa că perioada de închiriere este de o zi, mai știa că perioada poate fi prelungită, însă cu toate acestea nu a cerut prelungirea perioadei contractuale deși a ținut legătura telefonică cu reprezentanții părții vătămate în timp ce se îndrepta spre vama Borș, asigurându-i că aceeași seară va restitui mașina în B., adică într-o altă parte a țării. Instanța nu va reține împrejurarea că inculpatul nu știa că a depășit teritoriul României din cauza întunericului sau din alte cauze,
întrucât la punctul de frontieră Borș, dintre România și Ungaria s-au păstrat atât clădirile, cât și echipe de control mixte româno-maghiare, datorită împrejurării că România este stat unional de frontieră. Declarațiile inculpatului abundă în detalii neverosimile, iar această împrejurare va fi considerată ca și măsură a nesincerității sale.
S-a reținut așadar împrejurările certe și anume că inculpatul a încheiat un contract de închiriere a unui autovehicul de la partea vătămată pentru 24 de ore, a preluat autovehiculul din C. -N. și s-a obligat să îl predea în seara zilei următoare în B. . A condus autovehiculul în orașul Bistrița, unde are domiciliul stabil martorul Șuticău Sorin, după care l-a condus spre Valea lui
M., apoi în localitatea de frontieră Borș, după care a părăsit teritoriul României. Nu a dat nicio explicație părții vătămate cu privire la impedimentul pentru care nu a restituit autovehiculul și nu a anunțat organele de poliție cu privire la o eventuală sustragere a autovehiculului pe teritoriul Ungariei, ieșind din anonimat numai după ce partea vătămată a reținut cu titlu de folosință a autovehiculului suma de 18.000 de euro din conturile societății administrate de către inculpat. O altă împrejurare care necesită a fi relevată este aceea că deși inculpatul a venit în România pentru o perioadă foarte scurtă, respectiv o zi sau două, călătorind cu avionul, nu a făcut rezervare la un avion pentru întoarcere, dar a părăsit teritoriul României intrând în Ungaria cu autovehiculul închiriat de la partea vătămată, ceea ce înseamnă că știa de la
început modalitatea în care urma să părăsească teritoriul României. Audiat de către autoritățile spaniole despre autovehiculul închiriat de la partea vătămată, inculpatul declară că pe teritoriul Ungariei a predat cheia autovehiculului unei persoane pe care nu o cunoștea pentru ca această să îl ducă în România și să îl predea părții vătămate. În fața organelor judiciare române declară ulterior că a fost deposedat prin violență de acel autovehicul de către trei persoane
(declarațiile din UP) sau două persoane (declarația dată în fața instanței) după ce a fost condus pe teritoriul Ungariei de către cele trei persoane (declarațiile
din UP) sau numai de către o persoană (declarația dată în fața instanței), oricum toții fiind trimiși de către martorul Șuticău. Observăm așadar contradicții vădite în declarațiile inculpatului, ceea ce conduce spre concluzia necesară a neadevărului, singurul care poate prezenta mai multe variante.
Din înscrisurile de la filele 75 și 76 dos. UP s-a reținut că la data de 3 mai 2007 a fost arestat de către autoritățile spaniole pentru fals în înscrisuri oficiale, respectiv că a falsificat documentele unui autovehicul și este în atenția organelor judiciare cu astfel de preocupări.
Buna credință a inculpatului ar fi fost pe deplin dovedită dacă inculpatul ar fi anunțat reprezentați părții vătămate că dorește o prelungire a contractului decât să le spună că va restitui autovehiculul în aceeași zi în B. în timp ce conducea spre vama Borș pentru a părăsi teritoriul României. În contextul în care inculpatul a părăsit teritoriul României cu autovehiculul părții vătămate fără să aducă la cunoștința acesteia în cel mai scurt timp că autovehiculul i-a fost sustras conduce spre concluzia unei operațiuni clandestine menită să asigure inculpatului un avantaj material. Urmând același raționament reținem că scopul încheierii contractului de închiriere cu partea vătămată nu a fost acela de a folosi autovehiculul pentru 24 de ore, ci acela ca inculpatul să intre în posesia bunului fără să trezească suspiciunile reprezentantului părți vătămate. Cu alte cuvinte, inculpatul a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate cu privire caracterul comercial al contractului de închiriere, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a intra în posesia bunului plătind un preț infim raportat la valoarea acestuia și consecutiv, să dispună de acel bun în afara teritoriului României pentru a îngreuna găsirea lui. Inculpatul a avut ca și ocupație cumpărarea și vânzare de autovehicule și a fost arestat preventiv pentru falsificarea de documente ale unor autovehicule de către autoritățile spaniole.
Fapta inculpatului la data de 9 mai 2009 a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate SA S.R.L. cu ocazia încheierii contractului de închiriere a autovehiculului marca OPEL VIVARO cu nr. de înmatriculare_ din data de 9 mai 2009, urmărind doar o cale legitimă de a intra în posesia bunului pentru ca apoi să își însușească bunul și să dispune de el, provocând astfel un prejudiciu echivalent valorii bunului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 din C.pen.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din C.p.p., respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite raportat la cuantumul prejudiciului și la caracterul rudimentar al planului infracțional care relevă lipsa oricăror scrupule, la disprețul inculpatului față de dreptul de proprietate și față de organele judiciare pe care le-a sfidat cu nonșalanță atât prin sustragerea de la urmărire penală și de la judecată, cât și prin declarațiile care sfidează orice formă a bunului simț, dând astfel dovadă de o reală propensiune pentru săvârșirea de infracțiuni. Raportat și la indiferența inculpatului față de consecințele faptelor sale instanța apreciază că scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art. 64 alin.1 lit.a teza a II- a Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleas în cadrul autoritățile publice sau în funcțiile elective
publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii acesta nu mai este demn să ocupe astfel de funcții.
Cu privire la latura civilă s-a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu direct rezultat din fapta ilicită a inculpatului săvârșită cu intenție directă și constând în contravaloarea autovehiculului, iar în condițiile art. 14 al. 4 din C.p.p. este îndreptățită și la folosul de care a fost lipsită partea civilă prin săvârșirea faptei. Odată cu încheierea contractului de închiriere, inculpatul a lăsat datele de identificare a unui card bancar, iar în cursul lunii mai 2009, după ce s-a constatat că inculpatul a părăsit teritoriul României cu acel autovehicul, partea vătămată a încasat suma de 18.000 de euro din contul inculpatului prin BCR, cu titlu de avans chirie până la sfârșitul lunii septembrie 2009, ca măsura asiguratorie, banii fiindu-i restituiți inculpatului în cazul restituirii mașinii, scăzându-se contravaloarea perioadei închirierii. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.349 euro reprezentând contravaloarea autovehiculului la data achiziției (filele 10 și 35 dos. UP și 32-34 dos. inst.). Cum însă prețul de achiziție a autovehiculului a fost stabilit în lei (fila 34), la fel a fost stabilită și despăgubirea.
Cu siguranță partea vătămată a încercat un prejudiciu constând în contravaloarea autovehiculului, și s-a reținut că de la inculpat a fost reținută suma de 18.000 de euro cu titlu de contravaloare a chiriei anticipate pentru autovehiculul Opel Vivaro.
Raportat la împrejurarea că autovehiculul a fost achiziționat la data de 29 septembrie 2008, coroborat cu data de la care a ieșit din patrimoniul pății vătămate (10 mai 2009) și în lipsa unor probe contrare, s-a reținut că valoarea autovehiculului este cea de la data achiziției.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile M. ui Justiție.
În baza art.191 alin. 1 C.p.p., ca urmare a condamnării, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul C. B.
A. , prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reindividualizată pedeapsa aplicată acestuia, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.b C.p. avându-se în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta are studii superioare, că are loc de muncă în Spania și că a existat o deficiență de comunicare care s-a desfășurat între reprezentantul firmei de închirieri auto și inculpat în limba engleză, iar inculpatul are cetățenie spaniolă.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art.81 sau art.86/1 C.p. apreciind că sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei și că scopul acesteia poate fi atins fără privarea sa de libertate.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, C. reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 9 mai 2009 inculpatul C. B. A. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere a autovehiculului marca Opel Vivaro cu nr. de înmatriculare_ a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate SA
S., urmărind o cale legitimă de a intra în posesia bunului, după care să-și însușească acest bun și să dispună de el, cauzând un prejudiciu echivalent al valorii bunului însușit pe nedrept.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 C.p., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p., pedeapsă care urmează să fie executată în regim de detenție.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a arătat că după închirierea autoturismului menționat mai sus, a plecat cu acesta înspre Satu Mare cu intenția de a se întâlni cu numitul Siutiucău Sorin, cu care a luat legătura și care i-a relatat că se află în Bistrița și că urmează să fie călăuzit de o altă persoană până în acel loc, însă plecând înspre Bistrița inculpatul a părăsit teritoriul României intrând în Ungaria, unde a fost deposedat de autoturismul închiriat.
Apărarea inculpatului nu are nicio justificare, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că după închirierea autoturismului inculpatul a plecat cu acest autoturism spre Ungaria, deși nu avea acel drept, fiind apelat de reprezentantul firmei de închirieri, acesta din urmă prin verificarea sistemului de GPS montat pe autoturism și-a dat seama că inculpatul a părăsit teritoriul României și că și-a însușit pe nedrept autoturismul închiriat.
Solicitarea inculpatului de reținere în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.b C.p. este neîntemeiată.
Corespunde adevărului că partea vătămată a încasat din contul inculpatului suma de 18.000 euro, însă această sumă așa cum rezultă din actele depuse la dosar reprezintă taxa de folosință a autoturismului închiriat de inculpat de la data de 9 mai 2009 și până la sfârșitul lunii septembrie 2009.
Pe de altă parte, prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost recuperat, întrucât inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 76.105,26 lei reprezentând contravaloarea autoturismului.
Potrivit art.74 lit.b C.p. poate constitui circumstanță atenuantă stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
Având în vedere că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, în cauză nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b C.p.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de aplicare a disp. art.81 sau art.86/1 C.p. în sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, deoarece acesta fiind cetățean spaniol măsura suspendării condiționate sau sub supraveghere nu poate fi exercitată de autoritățile române, iar raportat la fapta comisă de inculpat, a modalității și împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, apreciem că singura posibilitate de reducare a inculpatului este executarea pedepsei în regim de detenție.
Având în vedere că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.b C.p. în favoarea inculpatului și nici suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei aplicate acestuia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b
C.p.p. recursul formulat de C. B. A. împotriva sentinței penale nr.992 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p, inculpatul urmează să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. B. A., domiciliat în Spania, B., str. Alt de G. . nr. 2, et.5, ap.1, cod poștal 08017 împotriva sentinței penale nr. 992 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul C. B. A. să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. G. | V. | C. | D. | P. |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.L. M.
| ← Decizia penală nr. 646/2013. Înșelăciune | Sentința penală nr. 73/2013. Înșelăciune → |
|---|
