Decizia penală nr. 64/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.64/R/2013

Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.

L. M.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpata C. M.

C. și părțile civile S. F. și T. E. împotriva sentinței penale nr.378 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prev.de art.215 al.1-2 C.pen., art.291 teza II-a C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata C. M. C., asistată de apărătorul desemnat din oficiu av.Oprean Patricia, din cadrul Baroului

C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Balog Roberth, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegația la dosar, precum și partea civilă S. F. asistată de av.M.

M., din cadrul Baroului Sălaj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă T.

E. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Apărătorul ales al inculpatei C. M. C., depune la dosar înscrisuri privind stabilirea valorii de circulație a autovehiculului.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul părților civile S. F. și T. E. , susține că recursul declarat de părțile civile vizează neacordarea daunelor morale, apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins aceste daune, considerând în esență că acestea sunt despăgubiri materiale. Susține că nu s-a referit la partea materială ci la impactul moral, respectiv că datorită acestei infracțiuni, părțile civile au fost nevoite să se prezinte de nenumărate ori în fața organelor de urmărire penală sau la spital, au fost implicate în foarte multe declarații precum și aspecte legate de folosul acelui autoturism. Se știe că daunele morale nu vizează suferința fizică sau psihică ci la aprecierea instanțelor acestea pot să fie acordate pentru a compensa ceea ce în acest caz se impune, respectiv că fratele lor a fost crescut de către părțile civile după ce a rămas fără părinți.

Apărătorul ales al inculpatei C. M. , susține că recursul declarat de inculpată vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

In latura penală a cauzei, în baza art.385/15 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza a se dispune în

ce privește infracțiunea de înșelăciune, în principal, achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen. S-a reținut în esență în sarcina inculpatei că a indus în eroare reprezentanții serviciului public comunitar de permise evidență informatizată a persoanei și permise de conducere și înmatriculări, prin împrejurarea că a prezentat un contract contrafăcut de vânzare cumpărare a unui autovehicul și prin aceasta a cauzat un prejudiciu părților civile, respectiv a scos din masa succesorală acel autovehicul care în mod normal urma să le revină în calitate de moștenitori.

Situația reținută de instanța de judecată consideră că nu este cea reală întrucât în această cauză s-au administrat probe, în cursul urmăririi penale și instanță, din care a rezultat fără putință de tăgadă că a existat acordul de voință a numitului S. D. pentru înstrăinarea anterior depunerii înscrisurilor acestui autovehicul către inculpata C. M. . Aceste împrejurări rezultă în principal din declarația inculpatei care se coroborează cu declarațiile martorilor Somogyi D. și Somogyi Kalman care au putut percepe în mod nemijlocit acest acord de voință. Solicită a se observa că în cazul vânzării - cumpărării de autovehicule nu suntem în prezența unui contract care obligatoriu să se încheie în formă scrisă, ci suntem în prezența unui contract consensual simplu, acord de voință în baza art.942 C.civil. Este evident că a avut loc o înțelegere între S. D. și inculpata C. M., prin care acesta a consimțit la înstrăinarea acestui autovehicul pentru inculpată.

Apreciază că ar fi fost esențial sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, ca părțile civile să fi fost induse în eroare prin inexistența unui acord de voință anterior dintre defunct și inculpată, însă acest acord de voință având loc, simpla realizare a sa este suficientă pentru a scoate din masa succesorală ulterioară acest autovehicul. Datorită acestui acord de voință, în momentul în care s-a produs decesul numitului

S. D., acest autovehicul în mod legal nu mai făcea parte din acea masă succesorală. Ca atare, prejudiciul pe care afirmă părțile civile că l-ar fi suferit este inexistent.

De asemenea, susține că forma scrisă a contractului de vânzare cumpărare a unui autovehicul folosit este ad probationem și nu ad validitatem. Ori, este evident că în cursul procesului penal, se poate face dovada existenței unui astfel de acord de voință. Ca atare, consideră că infracțiunea de înșelăciune nu există.

Mai mult, solicită a se observa că din toate probele administrate a rezultat că patrimoniul de facto a celor doi concubini s-a constituit din contribuțiile ambilor, inculpata având o contribuție specială, fiind indiscutabil că toate cheltuielile au fost suportate în comun. De asemenea, solicită a se observa că în faza de cercetare judecătorească s-a făcut dovada că S. D. nu mai putea munci și nu realiza venituri după ce a fost diagnosticat și ca atare, din acel moment, toate cheltuielile au fost suportate de către inculpată.

Sub aspectul infracțiunii în formă continuată de uz de fals, consideră că soluția este justă, din probele administrate putându-se trage concluzia că această infracțiune există și a fost comisă de inculpată.

În subsidiar, solicită condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării.

Susține că instanța a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, dispunând suspendarea executării acesteia sub supraveghere, fără însă a motiva această soluție, menționând doar că este insuficientă suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși condițiile art.81 al.1 și 2 C.pen., erau îndeplinite, respectiv pedeapsa rezultantă nu era mai mare de 2 ani. Apreciază că instanța putea să aplice o pedeapsă cu suspendare condiționată, însă în schimb instanța s-a limitat a spune că este insuficientă o astfel de modalitate de individualizare a pedepsei.

Consideră că raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, există dubii cu privire la lipsa acordului de voință dintre inculpată și S. D. .

Având în vedere la circumstanțele personale ale inculpatei, lipsa antecedențelor penale, împrejurarea că a trăit ani de zile în concubinaj cu S. D. și la final ea a fost cea care l-a îngrijit, l-a întreținut material după ce nu mai putea realiza venituri, inculpata în prezent este integrată social, are o afacere pe care o coordonează și realizează venituri, toate aceste împrejurări coroborate cu îndeplinirea condițiilor prev.la art.81 al.2 C.pen., apreciază că este suficientă și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

In latura civilă a cauzei, solicită a se observa că din actele depuse la dosar nu rezultă că acest autovehicul la momentul respectiv valora suma de 7.000 euro, ci că valoarea acestuia ar fi de 4.000 euro. Consideră că este important că instanța de

judecată s-a limitat a lua în considerare pretențiile părților civile, fără a efectua acte de cercetare judecătorească pentru a stabili valoarea de circulație reală a unui astfel de autovehicul. A depus la dosarul cauzei o factură din care rezultă că un astfel de autovehicul valorează aproximativ 2.500-3.000 euro. Este cunoscut că valoarea acestor autovehicule erau destul de reduse având în vedere anul de fabricație. Mai mult, gradul de uzură este foarte mare, fiind un autovehicul de transport persoane, astfel că nu se poate aprecia că valora 7.000 euro.

În ipoteza în care se va constata că există infracțiunea de înșelăciune, solicită înlăturarea dispozițiilor referitoare la stabilirea valorilor autovehiculului și obligarea inculpatei la o valoare apropiată celei susținute de apărare.

În ipoteza în care se va admite recursul declarat de inculpata C. M., și se va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, neexistând prejudiciu, solicită a se constata că nici latura civilă nu mai subzistă. Ca atare, solicită a se respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată.

Cu privire la recursul declarat de părțile civile, susține că nu există nici un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatei și decesul fratelui părților civile și nu s-a dovedit nici un fel de prejudiciu nepatrimonial legat de infracțiunile reținute în sarcina inculpatei.

Apărătorul părților civile a precizat că daunele morale se pot acorda și în lipsa unor suferințe fizice și psihice. Susține că este de esență că daunele morale reprezintă un prejudiciu nepatrimonial care se evaluează de instanțele de judecată. Ori, față de solicitările părților civile, în mod corect instanța de fond a arătat în motivarea hotărârii că este vorba de folosul nerealizat al acestui autovehicul, fără însă a se putea stabili profitul nerealizat.

Din aceste considerente, solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile.

Apărătorul părților civile S. F. și T. E. , în ce priveșe recursul declarat de inculpata C. M., solicită respingerea acestuia arătând că s-a încercat într- adevăr în fața instanței a se dovedi cu probe testimoniale că s-a promis acest autovehicul inculpatei, deși erau la dosar înscrisuri din care rezulta că autoturismul a fost pus pe internet de către defunct, alături de celălalt autoturism care a fost vândut.

Susține că toate actele materiale au fost de comitere de infracțiuni, motiv pentru care solicită respingerea recursului.

Cu privire la valoarea autoturismului, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a motivat de ce nu s-a acordat valoarea solicitată, având în vedere probele administrate, respectiv faptul că deși era mai puțin valoros a fost vândut la prețul de aproximativ 4.000 euro.

Reprezentantul M. ui P. , raportat la recursurile declarate în cauză, apreciază că toate recursurile sunt nefondate, motiv pentrucare solicită respingerea acestora și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale, solicită a se avea în vedere că circumstanțele pentru care solicită această soluție sunt identice cu cele arătate în motivarea

hotărârii instanței de fond. Opinează că această motivare, pe de o parte, corespunde pe deplin art.63 C.pr.pen., instanța făcând o analiză în detaliu a fiecărei probe administrate cu precizări atunci când a înlăturat probele și sesizare din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru unul din martorii audiați, din considerente legate de interpretarea acestei probe.

De asemenea, au fost analizate toate apărările inculpatei astfel că nu există vreun element care să conducă instanța de recurs la soluția achitării dată fiind analiza acțiunilor inculpatei, toate având natură ilicită.

Apreciază că nu există nici o probă care să susțină că acest acord a existat. Singurul element real obiectiv care rezultă din dosar este consensual un astfel de acord. Problema este că nu s-a dovedit existența în materialitatea sa și circumstanțele arătate de instanță legate de interpretarea probatoriului sunt corecte.

De asemenea, apreciază că s-au avut corect în vedere și probele științifice și întreaga situație premisă din dosarul cauzei este dovedită printr-un ansamblu probator care cuprinde mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură penală. Consideră că și soluția în ceea ce privește aplicarea sancțiunii inculpatei cu reținerea de circumstanțe atenuante referitoare la motivația faptei este corectă și în ceea ce privește modalitatea de executare apreciind-o ca atare, legând-o de scopul

urmărit de inculpată, în condițiile date pe care l-a apreciat corect.

În ce privește latura civilă, de asemenea apreciază că, pe de o parte prejudiciul material a fost analizat corect prin echivalarea prețului legat de alte elemente obiective, motiv pentru care în principiu consideră că latura civilă este soluționată corect.

Referitor la daunele morale, apreciază că în mod corect s-a explicat de către instanța de fond că datorită conținutului pe care chiar părțile civile au înțeles să-l atribuie solicitării de a li se acorda o sumă cu acest titlu, această acordare este

inadmisibilă. Într-adevăr nu este exclusă de principiu de către legiuitor aplicarea de daune morale și în cazul infracțiunilor de patrimoniu, însă ele trebuie să fie stabilite și dovedite în ceea ce privește conținutul lor pentru a se putea stabili de către instanță că se impune acordarea unor despăgubiri bănești. După cum se cunoaște, aspectul moral al dezdăunărilor părților civile îmbracă forma condamnării și abia ulterior dacă prejudiciul este de asemenea natură, se impune și recuperarea în bani. În speță, din orice perspectivă am privi situația premisă nu se impune acordarea acestor daune.

In concluzie, solicită a se menține hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Apărătorul ales al inculpatei C. M. , în replică, solicită a se observa că persoanele care erau în anturajul inculpatei puteau cunoaște realitatea sau nerealitatea aspectelor susținute. Declarațiile martorilor Somogyi Kalman și Somogyi

D. nu au fost înlăturate de către instanța de judecată, din acestea rezultând că un astfel de acord de voință în sensul înstrăinării autoturismului a existat între S. D. și inculpată.

Cu privire la celălalt autovehicul arată că s-a vândut cu suma de 4.600 euro și nicidecum cu 7.000 euro, astfel că se poate aprecia că valoarea nu a fost corect reținută.

Partea civilă S. F. , arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpata C. M. , având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și a se avea în vedere că a suportat toate cheltuielile, inclusiv cele de înmormântare, cu numitul S. D. .

C U R T E A :

În baza art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnată inculpata C. M. -C.

, fiica lui G. și C., născută la data de_ în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii superioare, necăsătorită, administrator la I.I.C. M., domiciliată în municipiul Z., str.G-ral I. D., nr.28, bl.D5, ap.9, jud.Sălaj, CNP 2., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoar, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnată inculpata C. M. -C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.86¹alin.1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei C. M. -C. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.86⁴Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis în partea acțiunea civilă formulată de părțile civile S.

F., domiciliată în municipiul B. M., str.G. E., nr.13, ap.32, jud.Maramureș și T. E., domiciliată în municipiul Z., str.B. H., nr.41, bl.H39/B, sc.A, ap.11, jud.Sălaj și a fost obligată inculpata C. M. C. la plata în favoarea părților civile a sumei de 7.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea autovehiculului înstrăinat și înlăturat de la masa succesorală.

În baza art.14 alin.3 lit.a) Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare pentru

vehicul folosit, din_, încheiat între vânzătorul S. I. -D. și cumpărătoarea

C. M. -C. aflat la fila 16, fișa de înmatriculare a autovehiculului cu numărul_, aflată la fila 277 în plic sigilat și mențiunea "Înstrăinat către C.

M. -C. la data de_ "; din certificatul de înmatriculare al autoturismului cu numărul de înmatriculare_, aflat la fila 21 în plic sigilat.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata C.

M. -C. la plata sumei de 1.350 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata C.

M. -C. la plata sumei de 4.000 lei în favoarea părților civile S. F. și T.

E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1989/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei C. M. C., pentru comiterea în concurs ideal a infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art.215 alin.1-2 Cod penal și art.291 teza II-a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Jecan C. Laurențiu pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative de 800 lei, apreciindu-se că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neînceperea urmăririi penale față de A.N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și neînceperea

urmăririi penale față de învinuita C. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 Cod penal., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpata

C. M. C., în data de_ a prezentat la Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Sălaj trei acte falsificate (contractul de vânzare-cumpărare, fișa de înmatriculare și certificatul de înmatriculare ale autoturismului cu numărul_ ) în vederea transcrierii autoturismului cu numărul de înmatriculare_, iar în urma acestei induceri în eroare, inculpata a obținut transcrierea acestui autoturism, realizând un folos și corelativ producând o pagubă moștenitorilor lui S. I. -D., constând în valoarea autoturismului care a fost înlăturat de la masa succesorală.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitei C. M. C. (f.237-246, 248-249, 250-252, 269-270, 342-343), declarațiile învinuitului Jecan C. (f.255-257,

258), declarațiile părții vătămate S. F. M. (f.167-169, 176-180, 181-182, 183- 184), declarațiile părții vătămate T. E. Viruca (f.185-189, 190), declarațiile martorului T. V. (f.192-195, 302-303), declarația martorei Pașca G. A. (f.196-197), declarațiile martorului Mureșan I. -Ionel (f.223-225, 267, 325), declarațiile martorului P. G. (f.226-228, 268, 324), declarația martorului Țîrle N. Sorin (f.229-230), declarația martorei Mureșan Onorica (f.320-321), declarația martorului Mureșan Cornel V. (f.322-323), declarațiile martorului Didii I. (f.330- 331, 332), adresa nr.19324 din_ a Consiliului Local al Municipiului Z. -

Serviciului P. Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (f.12), cerere pentru înscrierea în actul de identitate a mențiunii privind stabilirea reședinței (f.13), proces-verbal (f.14), contract de donație (f.15), contract de vânzare - cumpărare (f.16), cerere de transcriere persoană fizică (f.19), certificat de autenticitate (f.20), certificat de înmatriculare (f.21), polița de asigurare răspundere civilă auto RCA

Serie RO/02/X1/SP (f.26), certificat de radiere (f.38), dovezi predare - primire (f.41- 44, 62-63), certificat de încadrare în grad de handicap (f.46-47), adresa nr.479 din

_ a Comisiei de E. luare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți (f.54), Raport de activitate cont (f.56-57), raport de expertiză nr.21208 din_ (f.65-75), acte medicale (f.83-103), certificat de deces (f.114), certificat de calitate de moștenitor (f.271), fișa de înmatriculare autoturism cu nr._ din_ (f.277), raport de expertiză nr.21477 din_ (f.283-297), contract de vânzare cumpărare referitor la autoturismul_ (f.299), planșe foto (f.305-306,309), fișă cazier judiciar C.

M. C. (f.235), fișă cazier judiciar Jecan C. (f.253), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.345-346).

Prin declarațiile de la f.180 și 188, părțile civile S. F. și T. E. au declarat că se vor constitui parte civilă cu o sumă pe care o vor preciza ulterior, iar prin cererea de constituire de parte civilă depusă la dosarul cauzei în cursul judecății la f.359, părțile civile au arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului_ și cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii T. V., Mureșan I. și P. G. la termenul de judecată din_, Țîrlea N. Sabin, Mureșan Onorica, Mureșan Cornel V. și S. C. V. la termenul de judecată din data de_, Pașca G. A. și Somogy D. N., la termenul de

judecată din data de_, Somogyi Kalman la termenul de judecată din data de_, Didii I. audiat prin comisie rogatorie de Judecătoria Fălticeni la data de_ și Mihuț M. I. la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 379, 380, 381, 390, 391, 392, 392, 405, 406, 416, 424 și 431.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata C. M. a trăit în concubinaj în perioada 2005-2010 cu S. I.

D. . Acesta avea două surori - părțile vătămate T. E. și S. F. . În cursul anului 2009, S. I. -D. a fost diagnosticat cu un melanom toracic, a fost operat, însă boala i s-a agravat, în data de_ fiind internat la Secția de Boli Contagioase din cadrul Spitalului Județean Z. cu metastaze cerebrale și tetrapareză ca urmare a bolii. În data de_ dimineața S. I. nu mai putea comunica, în data de_ a intrat în comă, iar în dimineața de_, la ora 03:30 s-a constatat decesul acestuia (f.113-114).

S. I. -D. a deținut două autoturisme pentru transport persoane, înmatriculate cu nr._ și_ . Simțind că din cauza bolii nu se mai poate ocupa de transportul de persoane, acesta a hotărât să vândă cele două autoturisme, dorind să cumpere un tractor cu care să lucreze la țară. În acest sens, la sfârșitul lunii mai 2010, S. I. se afla la țară, în localitatea Deleni, unde a efectuat lucrări agricole, respectiv a săpat cartofi (f.183, 190).

În data de_, S. I. s-a deplasat în localitatea B. M., cu scopul de a- și vinde cele două autoturisme pe care le deținea, înmatriculate cu numerele_ și_ . Acest fapt este confirmat atât de cele două părți vătămate dar și de către martorii T. V. (f.193), Mureșan Onorica (f.320-321) cât și de Pașca G. -A.

, care a postat pe internet un anunț prin care S. I. anunța că dorește să își vândă cele două autoturisme (f.197), dovada postării pe internet a celor două anunțuri fiind depusă și la dosarul instanței, la filele 417-419. În urma acestui anunț, a și fost vândut autoturismul cu numărul_ către martorul Didii I., domiciliat în jud.Suceava, la data de_ (f.299).

După aceasta, S. I. -D. a fost internat în spital în intervalul 09.06.-_ și apoi din data de_ și a decedat în spital în data de_ .

În data de_, inculpata C. M. s-a prezentat la Serviciul de Evidență a P. ulației, unde a luat legătura cu matorul Jecan C. în vederea obținerii unei vize de flotant de numele lui S. I. la adresa învinuitei C. M. .

Cei doi s-au deplasat la Spitalul în care era internat S. I., unde martorul a rămas în curte iar inculpata s-a dus în clădire, iar când a revenit i-a adus la cunoștință martorului că S. I. a intrat în comă. În aceste condiții, martorul Jecan C. a completat pe cererea de acordare a reședinței că persoana în cauză nu poate semna și a semnat el personal, certificând prin aceasta că cel în cauză și-a dat acordul (f.13) Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile OUG 97/2005, defunctului S. I. i s-a stabilit începând din data de_ reședința la domiciliul inculpatei C. M.

-C. .

În data de_, inculpata C. M. s-a prezentat la Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Sălaj, unde a solicitat transcrierea pe numele ei a autoturismului cu numărul_ . În acest sens, inculpata a prezentat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat în_, prin care ea cumpăra de la S. I. autoturismul cu numărul_ (f.16), a depus fișa de înmatriculare a acestui autovehicul, completată și semnată atât de vânzător cât și de cumpărător - act datat în_ (f.277), precum și certificatul de înmatriculare al autoturismului_, în care fostul proprietar a înscris transmiterea dreptului de proprietate către inculpată (f.21), acte necesare în vederea transcrierii autoturismului de pe S. I. pe numele inculpatei C. M., conform art. 8 alin.1 lit. b), d) și i) din Ordinul nr.1501/2006 al M. ui Administrației și Internelor. Pe baza acestor acte, autoturismul cu numărul_ a fost transcris pe numele inculpatei, iar aceasta l-a și vândut în data de_ către P. F. -G. pentru suma de 2.000 euro (f.30).

Din probele administrate în cauză, rezultă că cele trei documente pe care inculpata le-a depus și pe baza cărora a obținut transcrierea dreptului de proprietate a autoturismului_ conțin elemente false. În acest sens, este de remarcat în primul rând că în data de_, trecută atât pe contractul de vânzare- cumpărare cât și pe certificatul de înmatriculare, vânzătorul S. I. nu s-a aflat în

Z. și nu putea încheia contractul de vânzare-cumpărare, nici semna acele acte, iar în data de_, S. I. a postat un anunț pe internet prin care oferea spre vânzare și autoturismul cu numărul_, ceea ce demonstrează în mod cert că acesta nu vânduse la data de_ același autoturism către C. M. -C. .

Prezența defunctului S. I. D. la Deleni la sfârșitul lunii mai 2010 rezultă fără nicio îndoială din declarațiile părților vătămate S. F. și T. E. coroborate cu declarațiile martorilor T. I., Mureșan I. și P. G. . Astfel, martorul T. I. arată expres că în data de_ se afla la Deleni, împreună cu

S. I. și au săpat cartofii începând de pe la ora 9.00 dimineața, cu calul împrumutat de la martorul Mureșan I., aceștia fiind văzuți și de către martorul P.

G. (f.193). Martorul T. mai confirmă faptul că încă de joi_, atât S. I. cât și inculpata C. M. se aflau în Deleni. Aceste aspecte sunt probate și prin declarațiile martorului Mureșan I., care confirmă că S. I. a fost la el într-o zi de joi, la sfârșitul lunii mai și i-a cerut calul ca a doua zi să poată săpa cartofii împreună cu T. V. (f.224-225). Cei doi martori își amintesc că săpatul cartofilor s-a petrecut într-o zi de vineri, de la sfârșitul lunii mai, când se ține târg în localitatea Arieșeni, unde martorul Mureșan I. obișnuia să meargă, motiv pentru care a și putut să împrumute atelajul, neavând nevoie de el în acea zi. Data de_ a fost într-o zi de vineri. De asemenea și martorul P. G. confirmă că în primăvara anului 2010 i-a văzut pe S. I. și T. V. săpând cartofii cu atelajul martorului Mureșan I. - confirmând așadar declarațiile de mai sus, deoarece în anul 2010 T. V. și S. I. au lucrat o singură dată cartofii, deci în mod cert martorul P. G. i-a văzut în data de_ (f.227, 268). Faptul că în săptămâna dinaintea parastasului S. D. a fost în Deleni, efectuând diferite lucrări este confirmat și de martora Mureșan Onorica, care a arătat și faptul că S. I. nu a participat la parastas deoarece în duminica respectivă s-a dus la B. M. cu una

dintre mașini, să o vândă (f.320-321). Amintirea precisă a acestei date de către martori și părțile vătămate se explică și prin faptul că în duminica de_ a avut loc în sat parastasul de un an de la decesul lui Mureșan V., la care au fost invitați și părțile vătămate, martorii și inculpata. Martorul T. V. mai confirmă faptul că în data de_, inculpata cât și fetele surorii sale care erau tot în Deleni s-au întors în Z. cu Mureșan Cornel, deoarece S. I. nu s-a întors în Z. . Martorul Didii I., care a cumpărat autoturismul de la defunct confirmă faptul că a văzut anunțul cu 4-5 zile înainte de data la care a cumpărat autoturismul,_, deci în săptămâna 31.05.-_ (f.330) fiind astfel confirmat o dată în plus că atât parastasul cât și postarea anunțului pe internet au avut loc în data de_ . De altfel, în înscrisul de la fila 417 este atestată împrejurarea că postarea ambelor anunțuri s-a făcut la data de_ .

Chiar și inculpata a recunoscut că știa despre acel anunț postat pe internet pentru vânzarea celor două autoturisme și că S. I. -D. a mers la B. M. în acest scop cu câteva zile după ce s-a întocmit contractul din_ (f.270), motivând însă că cei doi au stabilit împreună că să vândă mașina respectivă, datorită situației materiale dificile în care se găseau la acel moment. Această susținere a inculpatei, pe de o parte nu este confirmată de probe, iar pe de altă parte este puțin credibilă, apărând absolut lipsit de sens înstrăinarea autoturismului către inculpată și apoi, la doar două zile, postarea anunțului pentru vânzarea aceluiași autoturism. Inculpata a susținut în cadrul apărării că defunctul vroia să se asigure că aceasta va rămâne cu ceva după moartea sa și acesta ar fi fost motivul pentru care ar fi dorit cu insistență ca mașina să îi revină. Aceasta face cu atât mai puțin credibilă varianta invocată de inculpată referitor la înțelegerea dintre cei doi de a înstrăina totuși mașina la doar două zile după transcrierea ei pe numele inculpatei. Dacă într-adevăr se dorea vânzarea autoturismului, nu mai era necesară îndeplinirea a încă unui set de formalități, ci aceasta putea fi direct vândută, iar de banii obținuți defunctul avea posibilitatea de a dispune după bunul plac.

Mai mult, în cauză a fost întocmite două rapoarte de constatare tehnico- științifice cu nr. 21208/_ (f.65-73) și 21477/_ (f. 283-297), din cuprinsul acestora rezultând că pe toate cele trei acte esențiale privind autoturismul_ (contractul de vânzare-cumpărare, fișa de înmatriculare și certificatul de înmatriculare) semnătura vânzătorului S. I. este falsificată. Astfel pe contractul de vânzare-cumpărare semnătura acestuia prezintă caracteristicile semnăturilor executate din imaginație, fără a se putea stabili autorul ei (f.73). Pe următoarele două acte care se întocmesc în mod cronologic - fișa de înmatriculare și certificatul de înmatriculare, semnăturile vânzătorului au fost executate prin imitare servilă a primei semnături, fără a se putea stabili semnatarul. Se remarcă că în ambele cazuri, cu ocazia efectuării constatării au fost identificate urmele unor trasee inițiale, executate probabil cu creion, care au fost șterse parțial (f.72, 296). În aceste condiții se deduce că semnătura lui S. I. a fost contrafăcută pe contractul de vânzare-cumpărare, după care fiindu-i cerute pentru transcriere și celelalte două acte cu semnătura lui S. I., au fost contrafăcute semnăturile și pe acestea,

încercând să se imite cât mai fidel semnătura depusă pe primul act.

Tot din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 21477/_ (f.283-

297) rezultă că semnăturile de pe actele privind vânzarea autoturismului cu nr._

, din data de_, au fost executate probabil de către S. I., fapt confirmat și de declarația martorului Didii I. . Este vorba de patru înscrisuri pe care apare semnătura lui S. I. -D. . Este evident că dacă și actele privind autoturismului_ ar fi fost semnate de S. I., concluziile rapoartelor ar fi fost asemănătoare. Din raportul de constatare 21208/_ s-a mai reținut că semnăturile de comparație, luate de pe înscrisuri care au fost în mod cert semnate de S. I. -D.

în anii 2007-2008, seamănă foarte tare cu cele executate de el în_, referitor la autoturismul_ (f.65-73).

Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, inculpata nu a recunoscut cele expuse în starea de fapt reținută de instanță. Doar cu privire la obținerea vizei de reședință, inculpata a revenit asupra declarațiilor inițiale, după ce martorul Jecan C. a relatat exact modul în care s-au derulat evenimentele, recunoscând și ea că viza de flotant s-a aplicat fără a se obține consimțământul persoanei în cauză S. I. (f.244).

De asemenea, inițial inculpata C. M. a declarat că S. I. D. a semnat doar contractul de vânzare-cumpărare din_, pe certificatul de înmatriculare a semnat ea și nu știe cine a semnat pe fișa de înmatriculare - întocmită în data de_, aspect care echivalează cu o recunoaștere parțială a faptei.

Cu ocazia audierii în fața instanței, inculpata a susținut că actul de vânzare- cumpărare a mașinii a fost redactat și semnat de către defunct în data de_, înainte de a efectua deplasarea la Deleni, recunoscând că acesta a fost singurul act semnat de defunct, celelalte acte fiind semnate de ea, din dorința de a-i respecta voința defunctului ca mașina să îi aparțină. Declarația inculpatei este apreciată de către instanță ca nesinceră și contrazisă de altfel de probe. După cum a arătat anterior, martorii P. G., T. V. și Mureșan I. au arătat că defunctul s-a aflat la Deleni cel puțin din data de_, iar în data de_ a început munca de prășit cartofi împreună cu martorul T. V., în jurul orei 09.00, fiind astfel exclusă posibilitatea ca acesta să se fi aflat în Z., după cum susține inculpata pentru încheierea actelor de înstrăinare a autoturismului. Apărarea inculpatei este susținută doar de declarațiile martorilor propuși de ea pentru audiere, Somogyi D.

, Somogyi Kalman și Mihuț M. . În ceea ce privește declarațiile martorilor Somogyi

D. și Somogyi Kalman, instanța a reținut că aceștia nu au susținut că ar fi luat cunoștință direct de semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către defunct, ci doar că acesta își manifestase anterior dorința ca una din mașini să îi revină inculpatei

Referitor la declarația martorului Mihuț M., instanța a înlăturat-o ca fiind total nesinceră și făcută în exclusivitate pentru a confirma apărarea inculpatei. Astfel, acesta susține că s-ar fi întâlnit și ar fi asistat personal la momentul la acre defunctul a semnat contractul de vânzare-cumpărare în data de_, în jurul orelor 11-12. Este evident că pe de o parte această declarație este contrazisă de declarațiile celorlalți martori, menționați anterior, care arată că la ora 09.00, în data de_, defunctul prășea cartofi în Deleni, deci nu avea cum să fie prezent în Z. în jurul orelor 11-12, nici măcar în varianta susținută de inculpată, referitoare la semnarea actelor anterior efectuării deplasării la Deleni. Serioase îndoieli asupra declarației martorului ridică și faptul că audierea acestuia a fost propusă abia în faza de judecată, deși era singurul martor ocular care ar fi asistat la momentul semnării contractului de către defunct, în faza de urmărire penală, inculpata solicitând audierea altui martor, Somogyi Janos, care ar fi aflat doar de la defunct că acesta este mulțumit că a înstrăinat mașina către inculpată. Practic, întreaga declarație a acestui martor încearcă să combată probele administrate și care o incriminează pe inculpată, acesta susținând și că defunctul ar fi semnat contractul pe bordul mașinii, într-o poziție oarecum nefirească, pentru ca ulterior, cu ocazia dezbaterilor, să se încerce o justificare a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică datorită acestei împrejurări, neinvocate însă anterior.

prinzător la declarația aceluiași martor este și faptul că acesta știa cu exactitate autoturismul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, motivând că a citit personal acest contract, dar alte detalii din cuprinsul contractului nu a
10
reținut, nici măcar dacă era sau nu datat, nici prețul înscris în contract. Față de toate aceste aspecte, declarația acestui martor a fost înlăturată din ansamblul probelor care au format convingerea instanței și pe baza cărora a fost reținută starea de fapt descrisă anterior, iar întrucât există indicii privind săvârșirea de către acest martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău pentru efectuarea de cercetări în acest sens.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei și vinovăția acesteia sunt pe deplin dovedite, motiv pentru care a pronunțat o soluție de condamnare a acesteia pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată.
În drept, faptele inculpatei C. M. C., care în data de_ a prezentat la Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Sălaj trei acte falsificate (contractul de vânzare-cumpărare, fișa de înmatriculare și certificatul de înmatriculare ale autoturismului cu nr._ ) în vederea transcrierii autoturismului cu nr. de înmatriculare_, iar în urma acestei induceri în eroare, inculpata a obținut transcrierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, realizând un folos și corelativ producând o pagubă moștenitorilor lui S. I. -D., constând în valoare autoturismului care a fost înlăturat de la masa succesorală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art.215 alin.1-2 Cod penal, art.291 teza II-a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de înșelăciune constă în acțiunea frauduloasă a inculpatei de inducere în eroare a autorităților statului - Serviciul P. Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Sălaj, cu prilejul solicitării transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, utilizând mijloace frauduloase, respectiv un contract de vânzare-cumpărare, o fișă de înmatriculare și un certificat de înmatriculare falsificate, respectiv semnate în fals la rubrica vânzător. Acestea erau împrejurări esențiale, pe care dacă partea vătămată le-ar fi cunoscut, nu ar fi soluționat favorabil solicitarea inculpatei. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate S. F. și T. E., constând în scoaterea autoturismului din masa succesorală rămasă după defunctul Sabău I. D. . Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de inducere în eroare și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Fapta săvârșită de inculpată este o înșelăciune în condițiile art.215 alin.1 și 2 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv prin utilizarea unor înscrisuri sub semnătură privată falsificate.
Elementul material al infracțiunii de uz de fals constă în acțiunea de folosire a celor trei înscrisuri sub semnătură privată - contract de vânzare-cumpărare, fișa de înmatriculare, certificat de înmatriculare - falsificate. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul folosirii efective a înscrisurilor respective, iar urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, constă în atingerea adusă încrederii acordată înscrisurilor respective. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de acțiunea de folosire a înscrisurilor și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.
Față de faptul că au fost utilizate trei înscrisuri sub semnătură private falsificate, la un interval foarte scurt între ele și în realizarea aceleiași rezoluții
11
infracționale, s-a reținut comiterea acestei infracțiuni în formă continuată, conform prevederilor art41 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata C. M. a săvârșit ambele infracțiuni cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate a reieșit că inculpata a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă.
Reținând vinovăția inculpatei C. M. C., instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals în formă continuată, în concurs ideal, prevăzute de art. 215 alin. 1-2 Cod penal și art.291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art33 lit.b) Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatei C. M. C., instanța a apreciat că acesta este unul mediu, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducere în eroare, dar și la contextul în care a fost comisă fapta, respectiv pe fondul unei vechi relații de concubinaj, în urma căreia inculpata s-a considerat îndreptățită să primească anumite bunuri, astfel că aceasta a obținut transcrierea autoturismului cu numărul de înmatriculare_, realizând un folos și corelativ producând o pagubă moștenitoarelor lui S. I. -D., constând în valoarea autoturismului care a fost înlăturat de la masa succesorală.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatei. Aceasta este în vârstă de 37 de ani, are studii superioare și administratorul propriei societăți, neavând antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. În același context, instanța a avut în vedere relația de concubinaj de durată dintre inculpată și defunct. Chiar dacă este reală apărarea inculpatei că defunctul ar fi dorit ca mașina respectivă să îi rămână ei, aceasta nu justifică comportamentul și modul de acționare a inculpatei, aceasta având posibilitatea valorificării propriilor drepturi în cadrul unui eventual litigiu civil cu moștenitoarele legale ale defunctului. Raportat la aceste împrejurări, instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale poate fi valorificată în cauză ca o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatei și, în consecință, făcând aplicarea prevederilor art76 alin.1 lit.d) Cod penal, a dispus coborârea pedepsei sub minimele speciale, de 3 ani și, respectiv de 3 luni prevăzute de textele de incriminare.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatei, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatei la pedepse orientate spre minim, de 2 ani închisoare pentru înșelăciune și de 2 luni închisoare pentru uz de fals. Instanța a apreciat că aplicarea
unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Față de faptul că faptele au fost comise prin aceeași acțiune, fiind vorba despre un concurs ideal de infracțiuni, s-au contopit cele două pedepse aplicate și s-a dispus executarea celei mai grele, de 2 ani închisoare.
12
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatei C. M. C. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 din Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu î s-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.86¹Cod penal, apreciind totodată insuficientă o modalitate de executare în forma suspendării condiționate. În consecință, pedeapsa rezultantă a închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.86¹alin.1 lit.a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpata nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.86¹alin.1 lit.b) Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatei, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatei. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatei, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.86¹Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal.
A încredințat supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
  13
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.86⁴Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță ori al neexecutării obligațiilor civile.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate Sabău F. și T. E. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 10.000 euro daune materiale reprezentate de valoarea autoturismului și 20.000 euro daune morale reprezentate de contravaloarea folosinței autoturismului și drumurile determinate de soluționarea procesului.

Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea,

legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Referitor la prejudiciul de natură patrimonială, instanța a reținut că într- adevăr părțile civile au suferit un prejudiciu prin scoaterea autoturismului de la masa succesorală rămasă după defunct, insă această valoare nu poate fi stabilită cu certitudine, ci doar apreciată prin raportare la prețul de vânzare solicitat de defunct în anunțul postat pe internet, fiind relevant în acest context că și cealaltă mașină a fost vândută la un preț foarte apropiat de cel solicitat, astfel că se consideră corect evaluată valoarea autoturismului în anunțul respectiv. Din acest motiv, acțiunea civilă a fost admisă în parte fiind obligată inculpata la plata sumei de 7.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea autoturismului înlăturat prin propria acțiune de la masa succesorală a defunctului.

În ceea ce privește pretențiile formulate cu titlul de daune morale, raportat la descrierea lor, instanța a reținut că acestea nu pot avea valoarea unor despăgubiri morale, ci reprezintă tot pretenții materiale (contravaloarea folosinței autoturismului) și, respectiv cheltuieli de judecată (drumurile necesare pentru desfășurarea procesului). În privința primelor pretenții, acestea nu sunt nici măcar determinabile, fiind practic imposibil de evaluat veniturile care s-ar fi putut realiza prin exploatarea autovehiculului respectiv (nu se poate ști daca s-ar fi efectuat curse regulate, pe ce trasee, care ar fi fost frecventa acestora si daca ar fi existat un număr constant de pasageri), iar cheltuielile de judecată nu au fost dovedite de părți, decât în privința onorariului de avocat, solicitat expres cu acest titlu și acordat, de altfel, prin hotărâre.

Potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit.a) Cod procedură penală, repararea pagubei s-a făcut potrivit dispozițiilor legii civile în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare, astfel încât, făcând aplicarea acestor prevederi, instanța a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, din_, încheiat între vânzătorul S.

I. -D. și cumpărătoarea C. M. -C. aflat la fila 16, fișa de înmatriculare a autovehiculului cu numărul_, aflată la fila 277 în plic sigilat și mențiunea

"Înstrăinat către C. M. -C. la data de_ "; din certificatul de

înmatriculare al autoturismului cu numărul de înmatriculare_, aflat la fila 21 în plic sigilat.

Instanța a constatat că părțile civile Sabău F. și T. E. au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât a fost depusă la dosar chitanța care atestă plata onorariului (f.480), în cuantum total de 4.000 lei, în baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatei C. M. și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părțile civile, în sumă de 4.000 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpata la plata sumei de 1.350 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal părțile civile T.

E. și S. F. și inculpata C. M. C., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de_, prin apărător ales, părțile civile au solicitat admiterea recursului și acordarea daunelor morale, care sunt justificate prin tracasările la care au fost supuse părțile vătămate.

Inculpata, prin apărător ales, a solicitat în ce privește infracțiunea de înșelăciune, în principal, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen., întrucât a avut loc o înțelegere între S. D. și inculpata C. M., prin care acesta a consimțit la înstrăinarea autovehiculului către inculpată, iar contractul de vânzare cumpărare al unui autovehicul este un act consensual, forma scrisă fiind cerută doar ad probationem și nu ad validitatem.

În subsidiar s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Susținerile părților civile și ale inculpatei, prin apărători, sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatei este fondat sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei și a greșitei obligări a acesteia la plata de despăgubiri civile și în aceste limite va fi admis, iar recursul părților civile nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză în privința infracțiunii de înșelăciune, iar cu privire la infracțiunea de uz de fals în formă continuată a apreciat greșit că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Analiza obiectivă a probelor administrate în cauză relevă existența unor serioase dubii cu privire la intenția inculpatei de inducere în eroare și cauzare a unui prejudiciu părților civile, dubii care profită acesteia, potrivit principiului "in dubio pro reo";.

Referitor la Raportul de expertiză nr.21208 din_ curtea constată că acesta s-a întocmit pe baza formularului tipizat al contractului de vânzare- cumpărare pentru un vehicul folosit realizat pe aversul unei hârtii autocopiatoare de culoare roz (f.66 dosar u.p. - descrierea materialelor supuse examinării), exemplar care reprezintă o copie a contractului original.

Contractul original este reprezentat de formularul tipizat realizat pe aversul unei file de hârtie de culoare albă, un astfel de contract fiind cel avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză nr.21477 din_ în privința autoturismului cu nr._ (f.286 dosar u.p.).

Pe exemplarul original, de culoare albă, semnăturile sunt realizate de asemenea în original, în timp ce pe exemplarul de culoare roz, suspus expertizei pentru autoturismul cu nr._, semnăturile sunt în copie.

Înscris în sensul legii penale este considerat atât originalul, cât și duplicatele sau copiile legalizate sau certificate.

Copiile xerox sau copiile realizate pe hârtie autocopiatoare nu constituie obiect material al infracțiunii de uz de fals, iar instanța de judecată nu poate lua în considerare la pronunțarea hotărârii un înscris în copie care nu este legalizată sau certificată.

Contractul original nu se află în dosarul cauzei și nu a fost pus nici la dispoziția experților, astfel cum reiese din raportul de expertiză menționat.

Contractul de vânzare-cumpărarea al unui autoturism folosit este un act juridic consensual, forma scrisă fiind cerută doar ad probationem, nu si ad validitatem.

Martorii Somogyi D. N. (f.406 dosar fond), Somogyi Kalman (f.416 dosar fond) și Mihuț M. (f.441) atestă existența acordului defunctului S. I. D. pentru ca autoturismul cu nr._ să revină inculpatei C. M. C. și chiar semnarea de către acesta a contractului de vânzare-cumpărare.

Împrejurarea că la data de_ a fost adăugat anunțul privind vânzarea ambelor autoturisme (f.417-419 dosar fond) nu este de natură a proba contrariul celor susținute de martorii anterior menționați, neputând fi exclusă varianta ca autoturismele să fie scoase la vânzare pentru ca din banii obținuți să fie suportat costul tratamentului urmat de defunct.

Susținerea că S. I. D. nu s-a aflat în data de_ în Z. pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare, fiind în localitatea Deleni, nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu, martorii audiați în legătură cu acest aspect - Mureșan I. și P. G. dând declarații contradictorii, în cursul urmăririi penale procedându-se chiar la confruntarea acestora (f.317-319, 324 dosar u.p.), confruntare care a evidențiat faptul că cei doi martori l-au văzut în împrejurări diferite, în locuri diferite pe S. I. D. în localitatea Deleni și nu pot preciza data la care l-au văzut.

Martora Mureșan Onorica a declarat că S. I. D. nu a participat la parastasul ce a avut loc la un an de la moartea soțului ei, în_, deoarece s-a deplasat la B. M. pentru a vinde una din mașinile pe care le avea.

În ce privește relațiile dintre inculpată și S. I. D. curtea reține că dacă în privința părților civile există suspiciunea unui interes personal în susținerea afirmației potrivit căreia inculpata nu avea o relație bună cu defunctul, astfel că ar fi exclus acordul lui la înstrăinarea autoturismului către inculpată, se constată că în cauză au fost audiați martori asupra depozițiilor cărora nu planează vreo suspiciune.

Martorii S. C. V. (f.393) - văr primar cu defunctul S. I. D., Mureșan Onorica (f.391) Mureșan I. (f.380) și P. G. (f.381), care nu sunt rude cu niciuna din părți au precizat că între inculpată și defunctul S. I. D. a existat o relație armonioasă, că cei doi se înțelegeau bine, locuind în concubinaj de circa 4-5 ani.

Autoturismul cu nr._ a fost înmatriculat pe numele lui S. I. D. în_, în timpul acestei relații de concubinaj, astfel că există posibilitatea constatării în cadrul unei eventuale acțiuni civile a existentei dreptului de proprietate in indiviziune asupra bunurilor dobândite, in raport de contribuția fiecăruia in parte si de existenta unei convenții cu privire la achiziționarea lor.

Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor in timpul conviețuirii este o chestiune de fapt, care se rezolva pe baza probelor administrate, iar întinderea drepturilor lor asupra acestor bunuri urmează a fi determinata conform părții de contribuție a fiecăruia la achiziționare.

Bunurile dobândite cu contribuție comuna, in timpul concubinajului, sunt proprietatea indiviza a concubinilor, in raport cu contribuția fiecăruia, contribuție ce se poate stabili prin orice mijloc de proba.

În raport de datele mai sus prezentate - lipsa de relevanță a raportului de expertiză grafologică realizat pe baza copiei contractului de vânzare-cumpărare, mărturiile referitoare la acordul defunctului pentru înstrăinarea autoturismului către inculpată, cele referitoare la relația bună dintre concubini, - curtea conchide că nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă intenția inculpatei C. M.

C. de a induce în eroare prin prezentarea unor documente falsificate la Serviciul

P. Comunitar Regim Permise de Conduce și Înmatriculare a Vehiculelor Sălaj și de a crea în acest mod o pagubă în patrimoniul părților civile T. E. și S. F. prin sustragerea din masa succesorală a autoturismului cu nr._ .

În consecință urmează a se dispune achitarea inculpatei C. M. C. în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

În ce privește infracțiunea de uz de fals în formă continuată, având în vedere solicitările inculpatei din recurs, faptul că nu a contestat existența acestei infracțiuni, dar ținând seama de contextul în care s-a realizat folosirea actelor, respectiv pentru a duce la îndeplinire o înțelegere avută cu concubinul său în timpul în care acesta trăia, văzând că există indicii privind dobândirea în indiviziune a autoturismului în litigiu de către inculpată și defunctul S. I. D., curtea apreciază că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a dispune în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală achitarea inculpatei C. M. C. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

Având în vedere cele mai sus reținute în privința infracțiunii de înșelăciune și împrejurarea că infracțiunea de uz de fals este o infracțiune de pericol și nu de

rezultat, urmează a fi respinsă în baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357 Cod civil acțiunea civilă formulată de părțile civile T. E. și S. F. .

Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală curtea va admite recursul declarat de către inculpata C. M. C., fiica lui G. și C., născută la data de_, domiciliată în Z., strada G-ral

D., nr.28, bl.D5, ap.9, județul Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 378 din_ a Judecătoriei Z., pe care o va casa în parte, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei și a greșitei obligări a acesteia la plata de despăgubiri civile și rejudecând în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală va achita pe inculpata C. M. C. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și
2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală va achita pe inculpata C. M. C. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.18/1 alin.3, art.91 lit.c Cod penal va aplica inculpatei sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357 Cod civil va respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile T. E., domiciliată în Z., strada B.
H., nr.41, bl.H39/B, scara A, ap.11 și S. F., domiciliată în B. M., strada
G.E., nr.13, ap.32, județul Maramureș.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
17
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile T. E. și S. F. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției în favoarea av.Oprean Patricia.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligate părțile civile T.
E. și S. F. să plătească sumele de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpata C. M. C., fiica lui G. și C., născută la data de_, domiciliată în Z., strada G-ral I. D., nr.28, bl.D5, ap.9, județul Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 378 din_ a Judecătoriei Z., pe care o casează în parte, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei și a greșitei obligări a acesteia la plata de despăgubiri civile și rejudecând în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpata C. M. C. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și
2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală achită pe inculpata C. M. C. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.18/1 alin.3, art.91 lit.c Cod penal aplică inculpatei sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357 Cod civil respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile T. E., domiciliată în Z., strada B.
H., nr.41, bl.H39/B, scara A, ap.11 și S. F., domiciliată în B. M., strada
G.E., nr.13, ap.32, județul Maramureș.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile T. E. și S. F. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției în favoarea av.Oprean Patricia.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă părțile civile T. E. și

S. F. să plătească sumele de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. Ș. ANA C. L. M.

GREFIER,

M. B.

Red.L.M./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: M. C. Ș.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Sentința penală nr. 73/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 1555/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 64/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 64/2013. Înșelăciune