Decizia penală nr. 1168/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1168/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | D. | L. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. C. D. împotriva sentinței penale nr. 674 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Gherla, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Gherla, dat în dosar nr. 630/P/2010 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul P. C. D., apărător desemnat din oficiu, avocat R. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 7 ) și partea civilă M. I., lipsă fiind inculpatul P. C. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Partea civilă M. I. solicită finalizarea procesului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Se constată faptul că s-a acordat un termen de judecată în vederea angajării unui apărător și că inculpatul nu se prezintă în cauză, deși avea termen în cunoștință și nici nu și-a angajat apărător ales.
Apărătorul din oficiu al inculpatului P. C. D., arată că în cursul acestei zile a fost contactată telefonic de către inculpat, care i-a comunicat faptul că nu poate să își angajeze un apărător ales, că nu se poate prezenta astăzi în fața instanței din motive obiective, respectiv pentru că are o cauză la Judecătoria Huedin, unde este citat în calitate de martor și că își menține dorința de a achita părții vătămate tot prejudiciul.
Curtea, ia act de aspectele evidențiate și, în lipsa unei cereri exprese de amânare a judecății, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului P. C. D., susține recursul formulat de către inculpat, apreciind că acesta este fondat în condițiile în care pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Consideră că poate fi redus cuantumul pedepsei, având în vedere atitudinea inculpatului, care a recunoscut fapta și a solicitat judecarea la prima instanță în temeiul prevederilor art. 3201Cod procedură penală.
De asemenea, mai arată că inculpatul și-a manifestat în continuare intenția de a achita părții vătămate întreg prejudiciul suferit.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului și să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Cu onorariu FMJ.
Partea civilă M. I. solicită soluționarea căii de atac și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor.
Reprezentanta M. ui P. consideră că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului raportat la starea de recidivă a acestuia, cu precizarea că din cazierul judiciar rezultă faptul că acesta a fost de mai multe ori condamnat pentru infracțiuni de același gen, respectiv pentru înșelăciune.
De asemenea, consideră că hotărârea instanței este legală și solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. -C. D. , pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de articolul 215 alineatele 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera b) din Codul penal.
La termenul din data de_, inculpatul a declarat conform art. 320/1 C.pr.pen. că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea de probe și cere ca judecata să aibă loc în baza probelor din faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Prin sentința penală nr. 674/_ a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul P. -C. D., fiul lui I. și M., născut la data de 21 martie 1970 în municipiul C. -N., județul C., de cetățenie română, studii: 10 clase, recidivist, divorțat, domiciliat în municipiul C.
-N., strada P., nr. 12, blocul D15, apartamentul 5, județul C., locuind fără forme legale în municipiul C. -N., strada B., numărul 11, apartamentul 15, județul C., posesor al cărții de identitate seria K.X. numărul 6. eliberat de SPCLEP C. -N., codul numeric personal 1., la pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea articolului 37 lit. b) C.pen. și cu aplicarea articolului 320/1 C.pr.pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile M. I., despăgubiri civile în sumă de 2.500 lei.
A fost obligat inculpatul să achite 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondurile M. ui Justiției, domnului avocat Turdeanu-Ștef Flaviu-A. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul P. -C. D. are o bogată carieră infracțională, fiind specializat pe inducerea în eroare a unor fermieri de bună credință de la care achiziționează animale, fără a achita contravaloarea acestora. A fost condamnat de 5 ori pentru infracțiuni contra proprietății, dar numărul actelor materiale de înșelăciune încorporate în infracțiuni continuate este mult mai mare.(filele 24-25 și 45-62)
După executarea unei pedepse rezultante de 9 ani închisoare, la data de 16 martie 2010, inculpatul s-a prezentat la domiciliul părții vătămate M. I. din
D., unde a negociat vânzarea unei cabaline, a hamului și a căruței, contra sumei totale de 3.500 lei. Părțile au convenit, ca predarea bunurilor și plata prețului să se efectueze la data de 18 martie 2010.(filele 15-18)
În data de 18 martie 2010, în jurul orelor 6, inculpatul P. -C. D. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate cu autoturismul marca "Wolskswagen Bora"; cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul Moldoveanu Sorin. Cei doi erau însoțiți de către o persoană rămasă neidentificată, despre care inculpatul susține că se numește Ienei Cornel -nume inexistent în baza de date a
M. ui Administrației și Internelor.
Fiind întrebat de către partea vătămată, în prezența martorului M. I., dacă a adus suma negociată, inculpatul a răspuns că a adus numai 1.000 de lei, dar a promis că va achita restul de 2.500 lei în cursul aceleiași zile, dacă partea vătămată îl va însoți în municipiul C. -N. . Necunoscând intenția reală a inculpatului, partea vătămată a acceptat suma de 1.000 lei cu titlul de avans și a permis plecarea însoțitorului cu calul, căruța și hamul. Pentru a câștiga încrederea părții vătămate, inculpatul i-a înmânat cartea de alegător și s-a oferit să-i transporte pe M. I. și pe soția acestuia - M. Domnița - la un spital situat pe strada Clinicilor din municipiul C. -N. . Pe drum, inculpatul i-a comunicat părții vătămate numărul său de telefon, dându-i asigurări, că va scoate bani dintr-un cont bancar și va achita restul de 2.500 lei când va fi contactat. În jurul orelor 13, partea vătămată i-a comunicat telefonic inculpatului că și-a rezolvat problemele la spital, solicitându-i totodată plata sumei restante. Inculpatul a invocat o defecțiune tehnică la autovehiculul cu care circula, pentru a întârzia momentul plății, iar de la orele 16 nu a mai răspuns la apelurile părții vătămate.
Partea vătămată a sesizat poliția chiar în data de 18 martie 2010, dar organele de cercetare penală au constatat, că la adresa menționată în cartea de alegător (C. -N., strada P., numărul 12, blocul D15, apartamentul 5) locuia o altă familie de aproximativ 4 ani.
Fiind identificat cu mare dificultate la o adresă unde a locuit fără forme legale (C. -N., strada B., numărul 11, apartamentul 15), inculpatul a fost audiat în această calitate de către organele de poliție la data de 25 iulie 2012. Cu această ocazie, inculpatul a încercat să justifice neplata sumei datorate părții vătămate, susținând că, după aproximativ o săptămână de la data când a intrat în posesia bunurilor, calul s-a speriat, a luat-o la fugă și s-a accidentat grav la un tendon, iar ulterior a decedat. Fiind solicitat să indice numele medicului veterinar care a constatat decesul, inculpatul a dat un răspuns evaziv, specific persoanelor nesincere, afirmând că este vorba de un medic pe nume R. . Inculpatul a mai susținut, că a convenit cu partea vătămată, ca plata restului de 2.500 lei să se efectueze la o săptămână de la predarea bunurilor. Această apărare este însă contrazisă de declarațiile martorului M. I., coroborate cu declarațiile părții vătămate, precum și de argumentul logico-juridic referitor la formularea plângerii în data de 18 martie 2010. Dacă data plății ar fi fost stabilită de comun acord pentru data de 25 martie 2010, în mod evident, partea vătămată nu ar fi avut nici un motiv să formuleze plângere penală la data de 18 martie 2010.
Afirmațiile inculpatului referitoare la decesul cabalinei achiziționate de la partea vătămată M. I. sunt infirmate de către martorul Farcaș G., care în perioada aprilie-mai 2010 l-a văzut pe P. -C. D. în târgul de animale din localitatea Mociu oferind calul spre vânzare.
Fiind audiat de către procuror la data de 3 octombrie 2012, inculpatul a susținut, că în termen de o săptămână va depune la dosarul cauzei înscrisurile eliberate de medicul veterinar referitoare la decesul cabalinei cumpărate de la partea vătămată M. I. .
Deși i s-a adus la cunoștință, că în conformitate cu prevederile art.70 alin.4 din Codul de procedură penală are obligația de a anunța să anunțe în termen de
3 zile orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal, după audierile din 3 octombrie 2012 inculpatul a dispărut fără a prezenta alte probe.
Potrivit adresei Cabinetului sanitar veterinar D. nr.131 din 17 noiembrie 2012, cabalina cu microcipul 00065C60B, în vârstă de 3 ani, înstrăinată de către partea vătămată M. I., a beneficiat de vaccinări și tratamente profilactice conform reglementărilor legale și nu figura în evidențele cabinetului cu alte boli.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate (fila 15); declarațiile părții vătămate (filele 16-18), cartea de alegător (fila 19); procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare și mandatele de aducere (filele 21-23; 36-37; 67-70 și 105-108); procesele verbale de constatare (filele 34-35 și 73), declarațiile martorilor (filele 26 și 79-82); declarațiile inculpatului (filele 39-42 și 103-104); sentințele anterioare de condamnare a inculpatului (filele 45-62) și adresa Cabinetului sanitar veterinar D. nr.131 din 17 noiembrie 2012 (filele 94-95). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului P. -C. D., care la data de 18 martie 2010 a indus în eroare partea vătămată M. I. cu privire la adresa unde locuia în mod efectiv, precum și cu privire la intenția sa de achita în întregime contravaloarea cabalinei a hamului și a căruței în cursul zilei respective, iar în cursul executării contractului a invocat motive nereale pentru a justifica neplata restului de 2.500 lei(după achitarea unui avans în sumă de 1.000 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune în convenții";, prevăzută de articolul 215 alineatele 1 și 3 din Codul penal.
Întrucât, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, după ce pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1858 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Satu Mare poate fi considerată ca executată, în cauză sunt aplicabile și prevederile art.37 lit.";b"; din Codul penal privind recidiva postexecutorie.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1 C.pr.pen. Prin urmare, instanța a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și dispozițiile articolului 320/1 C.pr.pen.
La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat decât parțial;
persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru fapte similare (fila 25 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 20 din dosarul de urmărire penală) iar în fața instanței s-a prezentat numai la două termene;
limitele speciale ale pedepsei, conform articolului din Codul penal articolului 320/1 alineatul 7 din Codul de procedură penală.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, modul de săvârșire a infracțiunii și comportamentul inculpatului în timpul urmăririi penale și în timpul judecății, instanța a apreciat că nu este posibilă suspendarea executării pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de articolul 64 litera a) teza a II-a din Codul penal, respectiv
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia i-a fost interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Aceleași aspecte au fost avute în vedere de instanța supremă în decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
În consecință, în temeiul articolului 71, alin. 2 și 3 C.pen. instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. pe durata executării pedepsei aplicate.
Persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă pentru suma de
2.500 lei (fila 18 din dosarul de urmărire penală). Această constituire de parte civilă a fost menținută în fața instanței și reprezintă diferența de preț neachitată de inculpat. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul art. 14 alin. 3 lit.
b) C.pr.pen. și al art. 998 C.civ. de la 1864, raportat la art. 3, 5 alin. 1 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpatul a fost obligat să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul P. C. D., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, arătând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, având în vedere atitudinea inculpatului, care a recunoscut fapta și a solicitat judecarea la prima instanță în temeiul prevederilor art. 3201C.pr.pen.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. C. D. pentru comiterea infracțiunii de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., reținându-se că în data de_ a indus-o în eroare pe partea vătămată
M. I. cu privire la adresa unde locuia în mod efectiv și cu privire la intenția de a achita în întregime contravaloarea cabalinei, a hamului și a căruței, iar în cursul executării contractului a invocat motive nereale pentru a justifica neplata restului de preț de 2.500 lei.
În ședința publică din_, prezent în fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în conformitate cu prevederile art. 320/1 C.pr.pen.
În consecință, instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiuni de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen.
Solicitarea inculpatului de a-i fi redus cuantumul pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea pe care a manifestat-o în cursul procesului, precum și faptul că și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat părții vătămate, este nefondată.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect împrejurarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen., dar și gradul de pericol social al faptei care este ridicat raportat la valoarea prejudiciului, precum și
împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru fapte similare.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. D., domiciliat in C. N., str. G. A., nr. 45/14 împotriva sentinței penale nr. 674 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Gherla.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat R. C. .
Obligă pe recurentul P. C. D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: I.G.
| ← Decizia penală nr. 93/2013. Înșelăciune | Sentința penală nr. 46/2013. Înșelăciune → |
|---|
