Decizia penală nr. 93/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a2

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

Decizia penală Nr. 93/2013 Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: D. B. Ț.

Judecător: C. T. Judecător: S. M. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj

S-a luat în examinare recursurile formulate de inc. B. C. A., fiul lui

I. și M., născut la data de_, în mun. Brașov, jud. Brașov, CNP 1., domiciliat în mun. R. V., str. C-tin D. G., nr. 31, jud. V., R. V.

, fiul lui D. și C., născut la data de_ în comuna A. C., jud. Giurgiu, CNP 1., domiciliat în comuna A. C., Șoseaua P., nr. 89, jud. Giurgiu, locuind în fapt în sat Dărăști Vlașca, nr. 3, jud. Giurgiu, și D.

V. - B., fiul lui C. și M., născut la data de_ în municipiul R. V.

, jud. V., CNP 1., domiciliat în R. V., str. I.L. Caragiale, nr. 5, bl. A28/1, sc. B, ap. 5jud. V., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei

Z., având ca obiect înșelăciunea (art. 215 C.p.) LEGALITATEA ȘI TEMEINICIA MĂS. II ARESTĂRII PREVENTIVE.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat B.

C. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Szeker M.

, cu delegație depusă la dosarul cauzei, recurentul inculpat R. V., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. Ovidiu cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și recurentul inculpat D. V. B., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Bolog Roberth în substituirea av. titular desemnat din oficiu av. Tărău C. .

P. cedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, recurentul inculpat D. V. B. și recurentul inculpat B. C. A. depun la dosarul cauzei memorii.

Instanța aduce la cunoștința recurenților inculpați faptul că s-a încercat a se lua legătura cu apărătorii aleși, însă, din diferite motive, unii nu s-au putut prezenta, iar cu alții nu s-a putut lua legătura, motiv pentru care în acest cadru procesual vor fi asistați de apărătorii desemnați din oficiu.

Întrebați fiind, recurenții inculpați arată că sunt de acord cu asistarea de către apărătorii din oficiu desemnați.

Întrebat de instanță care sunt motivele pentru care a declarat recurs împotriva încheierii din_ a Judecătoriei Z., recurentul inculpat B. C.

A. arată că a formulat recurs împotriva încheierii penale întrucât apreciază

hotărârea instanței de fond ca fiind abuzivă. S-a arătat în motivarea încheierii, susține recurentul inculpat, că s-a menținut măsura arestării preventive întrucât s-a apreciat de către instanța de fond că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în continuare, iar punerea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. De asemenea instanța a motivat hotărârea, prin faptul că nu a recunoscut și nu și-a asumat vinovăția comiterii faptei și că a încercat transferarea răspunderii către o altă persoană. Această motivare, arată recurentul inculpat B. C., contravine prezumției de nevinovăție până la o hotărâre definitivă, considerând că instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la vinovăția sa.

S-a mai arătat în motivarea instanței de fond că lăsarea sa în libertate ar prejudicia bunul mers al desfășurării procesului penal, fără a se aduce în schimb probe solide, suficiente și pertinente care să ateste acest lucru, fapt care contravine normelor clare impuse de către CEDO, care combat ferm folosirea abuzivă a unor termeni abstracți, fără a aduce probe în sprijinul lor.

Totodată, arată recurentul inculpat B. C., sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu s-a făcut fără respectarea prevederilor art. 160 alin. 1 Cod procedură penală. Nerespectarea acestui articol se poate constata având în vedere faptul că legalitatea rechizitoriului a fost verificată pe data de_ și dosarul a fost înaintat Judecătoriei Z. pe data de_, dată la care expira mandatul său de arestare preventivă. Ulterior, s-a efectuat o completare a rechizitoriului la data de_, însă acest rechizitoriu le-a fost comunicat abia pe data de_ în instanță. Arată apoi că instanța de fond nu a motivat, raportat la persoana sa, de ce nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile mai puțin restrictive de libertate, prevăzute de art. 136 alin. 2 Cod procedură penală. Instanța nu a adus în motivare niciodată vreo probă concretă din care să rezulte această necesitate prevăzută de Codul de procedură penală, reținând doar termenul abstract de pericol pentru ordinea publică, fără a aplica sau dovedi semnificația pericolului social, fapt condamnat în repetate rânduri de către legislația internă și de către CEDO. Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură restrictivă prevăzută de art. 136 lit. b) și e) Cod procedură penală.

Recurentul inculpat R. V. arată că își însușește motivele formulate de antevorbitorul său, învederând, totodată, că se susține de către instanța de fond existența pericolului social a inculpatului odată ce acesta ar fi pus în libertate, însă, arată acesta, nu se motivează de către instanța de fond acest fapt. Arată că fapta săvârșită nu a fost făcută cu violență, motiv pentru care apreciază necesară judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu reprezintă un pericol social, astfel cum s-a susținut. Solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Recurentul inculpat D. V. B. învederează că a arătat motivele recursului său în memoriul depus la dosarul cauzei. Apreciază că instanța de fond a dispus menținerea stării sale de arest fără a motiva justificat această menținere, iar acest lucru nu este de natură să lămurească toate chestiunile legate de această cauză, fapt ce denotă nesoluționarea acestei cererii cu care a fost investită. Se mai arată în motivarea instanței de fond, arată recurentul inculpat, că în încheiere se

face referire și la faptul că inculpații nu au avut o atitudine sinceră în cursul cercetării penale, însă acest fapt este generalizat și nu individualizat, așa cum susțin normele CEDO în vigoare. Pericolul pentru ordinea publică trebuie analizat în legătură cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, coroborat cu modalitatea concretă de săvârșire a faptei pentru care sunt judecați. Pentru aceste considerente, astfel cum au fost acestea arătate în memoriul depus la dosarul cauzei, recurentul inculpat D. V. B. solicită instanței admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate.

Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului formulat.

Apărătorul recurentului inculpat R. V., av. M. Ovidiu, arată că, referitor la inculpatul pe care-l reprezintă, măsura care a fost luată de acesta nu mai are temei, motivele care au dus la arestarea preventivă a acestuia nu mai subzistă. Odată lăsat în libertate, acesta nu poate influența mersul dezbaterilor și buna desfășurare a procesului penal, fiindcă se află de o perioadă mare de timp arestat, apreciază că se impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate. Pentru aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului formulat. Solicită acordarea onorariului din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpat D. V. B., av. Balog Roberth, având cuvântul asupra recursului formulat, solicită instanței admiterea recursului, rejudecarea cauzei și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului

D. V. B. este o infracțiune care nu a fost săvârșită cu violență, fiind o infracțiune care lezează patrimoniul unei alte persoane. Gravitatea săvârșirii acestei infracțiuni nu poate justifica menținerea arestului preventiv. Pericolul social, arată apărătorul inculpatului, se confundă cu pericolul concret. În cazul infracțiunilor privind patrimoniul nu se poate identifica pericolul social cu pericolul concret al infracțiunii. Acest pericol trebuie apreciat prin prisma unor circumstanțe legale și personale. Învederează apărătorul inculpatului că, odată lăsat în libertate recurentul inculpat, nu există pericolul ca acesta să săvârșească noi infracțiuni sau să determine sentimente de neliniște și teamă în rândul comunității din care acesta face parte. Analizând trecutul și comportamentului recurentului inculpat D. V.

  1. , arată apărătorul acestuia, nu se poate spune că acesta, odată lăsat în libertate, ar săvârși noi infracțiuni. Inculpatul nu domiciliază în Z., iar infracțiunea comisă nu este de o periculozitate deosebită, neputându-se invoca rezonanța socială a faptei în rândul comunității. De asemenea, raportat la prejudiciul cauzat, precum și numărul părților civile, infracțiunea săvârșită nu este de o gravitate mare. Este o infracțiune de înșelăciune. Mai mult decât atât, în Noul Cod Penal, legiuitorul prezintă această infracțiune ca nefiind o infracțiune deosebit de gravă și îi consacră principiul disponibilității. Având în vedere această situație, faptul că pericolul social nu reprezintă o justificare a menținerii stării de arest a inculpatului, solicită instanței admiterea recursului formulat și luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Solicită acordarea onorariului din oficiu.

    Apărătoarea recurentului inculpat B. C. A., av. Szeker M. solicită instanței admiterea recursului formulat, constatarea că temeiurile care au stat la

    baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest a recurentului inculpat B. C. A. . În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. La data de_ s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, iar prelungirea acestei măsuri ulterior s-a motivat prin prisma pericolului pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică. Nicio probă însă, arată apărătorul inculpatului, nu dovedește conduita sa în dovedirea faptelor și nici comportamentul său. Față de acest inculpat măsura a fost luată cu celeritate, iar cu privire la conduita sa anterioară nu s-a menționat, deși acesta este la prima abatere de la lege, și nu reprezintă un pericol social. Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea recursului formulat învederând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, durata arestului depășește o limită rezonabilă a măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită punerea în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din obligațiile de a nu părăsi țara sau localitatea. Solicită acordarea onorariului din oficiu.

    Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. R., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, învederând că temeiurile care au fost avute în vedere impun în continuare arestul preventiv față de recurenții inculpați.

    Cu privire la sesizarea instanței cu rechizitoriul întocmit în data de_ și verificarea legalității măsurii arestării preventive din data de_, lucru menționat de recurentul inculpat B. C. A., sesizarea instanței s-a făcut cu 4 zile înaintea expirării mandatului de arestare preventivă în ceea ce îl privește pe inculpatul B. C., însă termenul prevăzut de art. 160 C.p.p. este unul de recomandare și nu atrage nici un fel de sancțiuni.

    Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat R. V. arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

    Recurentul inculpat D. V. B., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

    Recurentul inculpat B. C., având ultimul cuvânt, arată, de asemenea, că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

    Instanța reține cauza în pronunțare.

    T. ,

    Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z., în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. C. A. - fiul lui I. și M., născut la data de_ în municipiul Brașov, jud. Brașov, CNP

    1. , domiciliat în municipiul R. V., str. C-tin D. G., nr.31, jud.

V., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.41/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._, C. M., fiica lui G. și A.

, născută la data de_ în localitatea Vulcan, jud. H., CNP 2., domiciliată în municipiul H., str.V. e, nr.2, bl.B 11, sc.A, et.9, ap.60, jud. H.

, locuind efectiv în municipiul București, Șoseaua Giurgiului, nr.131, bl.1, sc.1, et.6, ap.22, sector 4, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.49/A din data de _

a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._

, R. V., fiul lui D.

și C.

, născut la data de_ în comuna A. C.

, jud. Giurgiu, CNP 1.

,

domiciliat în comuna A. C., Șoseaua P., nr.89, jud. Giurgiu, locuind în fapt în sat Dărăști Vlașca nr.3 jud. Giurgiu, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.42/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._ și

D. V. -B., fiul lui C. și M., născut la data de_ în municipiul Rm.V., jud.V., CNP 1., domiciliat în municipiul Rm.V., str. I.L.Caragiale, nr.5, bl.A28/1, sc.B, ap.5, jud.V. ,, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.43/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._

.

În baza art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-au menținut măsurile arestării preventive a celor patru inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de _

din dosarul de urmărire penală 1725/P/2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații B. C. A. și C. M. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal și inculpații R.

V. și D. V. B. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal, iar în ce îl privește pe inculpatul D. V. B. și cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, sub nr._ .

Faptele reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare al instanței constau în aceea că :

La începutul lunii iulie 2013, prin intermediul inculpatului D. V. B., inculpatul B. C. A. a cunoscut-o pe inculpata C. M. care i-a propus să fie de acord ca societatea pe care o administra SC M. P. S. Rm. Vîlcea să fie implicată într-o activitate în urma căreia trebuia ca în contul societății să fie virată o anumită sumă de bani din care cea mai mare parte trebuia virată de către inculpatul B. C. într-un alt cont, urmând ca în schimbul acestui serviciu, SC

M. P. S. Rm. Vîlcea să beneficieze de un procent de 8% din valoarea sumei virate în contul acestei societăți. Inculpatul B. C. A. a fost de acord cu propunerea, iar la data de_ a solicitat deschiderea unui cont la Banca Transilvania - Sucursala R. V., acesta fiind singura persoană împuternicită a efectua operațiuni bancare în numele SC M. P. S. prin acest cont (fila 31, vol. I).

La scurt timp după aceea, inculpata C. M. s-a ocupat de formalitățile de întocmire a contractelor pe baza cărora urma a se materializa înțelegerea statuată cu inculpatul B. C. A. . Ca atare, inculpata C. M. a luat legătura cu reprezentanții SC A. NG S. Galați cărora li s-a recomandat sub numele Morar C., solicitând încheierea unui contract de furnizare de carburant. Cu reprezentanții societății din Galați a discutat atât inculpata cât și un bărbat care s-a recomandat sub numele fictiv de D. iel Craioveanu, acesta precizând că este reprezentantul SC M. P. S. Rm. Vîlcea. Cel mai probabil unul dintre inculpați a fost persoana care a discutat la telefon cu reprezentanții societății din Galați, recomandându-se sub numele fictiv "Craioveanu D. iel."; Participația inculpatei C.

M. la comiterea infracțiunii rezultă și din mențiunile consemnate în agenda personală ridicată de organele de poliție de la aceasta. Astfel, din analiza acestor mențiuni se deduce faptul că inculpata a consemnat în agendă numeroase denumiri

de societăți profilate pe comercializate produselor petroliere, date de contact ale reprezentanților acestora, diverse date contabile, precum și prețuri de achiziție și vânzare, în plus s-a constatat că inculpata a consemnat în partea superioară a uneia dintre file mențiunea "5,38 A. NG";. Nu întâmplător, prețul de achiziție al carburantului conform comenzii lansate către societatea comercială A. NG a fost de 5,38 lei/litru (fila 17 - vol. III).

Atât cererea de ofertă, cât și mesajul transmis prin e-mail în numele S. M.

P. S. către reprezentanții SA NG S. Galați în care apărea numele fictiv "D. iel Craioveanu"; ca fiind director comercial al S. M. P. S., sunt au fost transmise de către inculpata C. M. . Pe baza acestor demersuri ale inculpatei

C. M., s-a reușit încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu SC A. NG S. Galați prin care această societate se obliga să livreze motorină euro 5 către SC M. P. S. Rm. Vîlcea. Contractul a fost semnat de inculpatul B. C. A. ca reprezentant al SC M. P. S. Rm. Vîlcea și a fost expediat prin curier societății din Galați. Contractul a fost înregistrat la societatea din Galați la data de_ (filele 21-22, vol. III), în contextul în care, potrivit declarației martorei P. a Liliana, cererea de ofertă fusese lansată sub numele fictiv "Craioveanu D. iel"; la data de_ . Contractul încheiat nu prevedea un anumit preț, întrucât era un contract cadru iar prețul carburantului era variabil, fiind o chestiune notorie că prețul depindea de cotația internațională a barilului de petrol raportat la dolarul american.

Motivul pentru care în relația comercială a fost interpusă SC A. NG S. Galați l-a reprezentat faptul că această societate era un partener tradițional al Lukoil și că prezenta credibilitate în raport cu furniozorul principal de carburant . Nu s-au purtat deloc negocieri asupra prețului cu reprezentanții SC A. NG S. Galați, fiind acceptat prețul practicat de această societate întrucât inculpații au urmărit în realitate doar să obțină lansarea comenzii de încărcare, din partea acestei societăți, deoarece o comandă lansată în numele SC M. P. S. Rm. Vîlcea nu ar fi fost acceptată, această societate neavând tradiție în tranzacționarea carburanților. De altfel, inculpatul B. C. a recunoscut faptul că societatea pe care o administra nu efectuase până la acea dată nicio tranzacție cu produse petroliere.

În concret, a fost lansată mai întâi o comandă pentru încărcarea de carburant la data de_ (fila 19, vol. III), consemnându-se numele delegatului Tamas I. dar tranzacția nu s-a realizat, iar această livrare nu avea legătură cu SC O. L.

S. Z. .

Cea de-a doua comandă a fost trimisă către reprezentanții SC A. NG S. Galați și viza pretinsa operațiune de livrare către SC O. LS Galați ce urma a se efectua la data de_ (fila 20, vol. III).

În paralel, recomandându-se sub numele "C. ";, inculpata C. M. l-a contactat telefonic pe martorul Kiraly Attila, în contextul în care acesta fusese contactat și de bărbatul care se recomanda sub numele "D. iel";, cel mai probabil, unul dintre coinculpați. Martorului Kiraly Attila care deține funcția de director de vânzări la SC O. L. Z., i-a fost lansată o ofertă pentru achiziție de motorină la prețul de 5,33 lei/litru, preț care este foarte avantajos chiar și pentru societățile care comercializează carburanți. La solicitarea martorului Kiraly Attila, i-au fost trimise acestuia prin e-mail documentele pe care le-a cerut în vederea efectuării unor minime verificări cu privire la SC M. S. .

Astfel, reprezentantului SC O. LS Z. i-au fost trimise prin poșta electronică, în copie, actul de identitate al inculpatului B. C. A., contractul de vânzare-cumpărare cadru privind condițiile generale, certificatul de înregistrare fiscală și atestatul vamal.

Pe calculatorul portabil ridicat de la inculpata C. M., în urma percheziției informatice a fost identificat atestatul de înregistrare nr. RO 9342317EN04/_, emis în numele SC M. P. S. Rm. Vîlcea, același document care a fost trimis pe e-mail martorului Kiraly Attila și care a fost pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către acesta (fila 46, vol. I).

Prețul convenit în relația cu SC O. LS Z. a fost de 5,33 lei, un preț inferior celui de achiziție stabilit în relația cu SC A. NG S. Galați (5,38 lei), acest aspect fiind de natură a evidenția în mod cert intenția dolosivă. Discuțiile cu martorul Kiraly Attila s-au materializat de asemenea în încheierea unui contract prin care SC M. P. S. Rm. Vîlcea se obliga să livreze carburanți către SC O.

L. .S. Z. .Contractul cadru de vânzare-cumpărare a fost trimis și prin curier, în original, semnat și ștampilat de către inculpatul B. C. A., în calitate de administrator al SC M. P. S. Rm. Vîlcea (filele 51-52, vol. I)

Potrivit obiectului contractului, SC M. P. S. se obliga să livreze produse petroliere către SC O. LS cu obligația corelativă a acestei din urmă societăți de a plăti prețul produselor în vigoare la data livrării. Fiind vorba de un contract de achiziții de produse petroliere, contract care presupune prestații succesive, nu s-a trecut un preț fix, deoarece prețul carburanților este fluctuant. După mai multe discuții, s-a convenit ca încărcarea carburantului să se facă din depozitul Lukoil Arad, Kiraly Attila fiind informat de persoana care s-a recomandat sub numele "D. iel"; cu privire la faptul că ar exista promoții la acel depozit. Martorul Kiraly Attila a discutat atât cu acel bărbat care s-a recomandat sub numele "D. iel"; (cel mai probabil unul dintre inculpați), cât și cu inculpata C. M. care s-a recomandat sub numele de "C. ";. După discuții repetate, purtate cu cei doi, în care s-au perfectat termenii înțelegerii, încărcarea propriu-zisă s-a efectuat în data de_, la depozitul Lukoil Arad. SC O. L. a contractat un transportator din Oradea cu care avea o colaborare anterioară și care a pus la dispoziție autocisterna pentru încărcare.

În jurul orelor 15.30 - 15.40, în data de_, a fost emisă o comandă de încărcare la depozitul Lukoil Arad, astfel că autocisterna a fost încărcată cu cantitatea de aproximativ 30.000 litri motorină. Încărcarea s-a făcut în baza comenzii lansate de SC A. NG S. Galați, cu care SC M. P. S. Rm Vîlcea încheiase contractul la prețuri de livrare superioare celor convenite pentru vânzarea către S. O. LS Z. (5,38 lei /l, față de 5,33 lei/l) . Potrivit comenzii de încărcare lansate și aprobate în sistemul SAP (sistemul informatic care presupune aprobarea oricărei comenzi de reprezentanții Departamentului Comercial din cadrul Lukoil România și transmiterea aprobării către depozitul unde se face încărcarea), era necesară confirmarea telefonică a SC A. NG S. Galați pentru plecarea autocisternei din depozit (fila 95 - vol. II)

Kiraly Attila a primit o factură de la un bărbat care nu a fost identificat, pentru cantitatea de 29.754 litri motorină, valoarea facturată cu TVA fiind de 158,589 lei. Din cuprinsul facturii rezulta că delegatul societății ar fi "Stanciu Marius";, însă numele acesta este fictiv, întrucât codul numeric personal nu are

corespondent cu vreo persoană având acest nume. Mai mult decât atât, codul numeric personal are prima cifră 2, astfel de coduri numerice fiind atribuite exclusiv persoanelor de sex femeiesc. Potrivit declarației lui M. C. S.

, nu există nico persoană cu un astfel de nume în cadrul SC M. P. S. Rm. Vîlcea.

Văzând cisterna încărcată, martorul Kiraly Attila i-a comunicat administratorului SC O. LS Z., Băgărean C., împrejurarea că poate efectua plata, carburantul fiind încărcat în cisternă, iar acesta s-a conformat plătind în contul SC M. P. S. Rm. Vîlcea suma de 158.589 lei. Plata s-a efectuat electronic, în condiții de maximă rapiditate. Persoana care a emis factura a dispărut din depozitul Lukoil Arad în momentul în care a aflat că s-a efectuat plata. Imediat după aceea, reprezentanții Lukoil Arad au contactat telefonic pe reprezentanții S.

A. NG S. Galați, pentru ca aceștia din urmă să-și dea permisiunea ca cisterna să plece din depozit, dar acest accept nu a fost primit din partea societății din Galați, deoarece în contul acestei societăți nu fusese operată nici o plată. Ca atare, nu s-a permis plecarea autocisternei din depozit, astfel că întreaga cantitate încărcată inițial în autocisternă a fost descărcată din nou în depozit.

Din extrasele de cont bancar ale SC M. P. S. rezultă faptul că, în data de_, s-a evidențiat în creditul acestui cont suma de 158.589 lei, din care suma de 145.901,71 lei a fost virată cu ordin de plată către SC A. SA C., societate administrată de către inculpatul R. V. . Potrivit probatoriului de la dosar, pentru a efectua viramentul către SC A. SA C., inculpatul B.

C. A. s-a deplasat în București împreună cu M. C. S., care l-a transportat cu autoturismul său și cu inculpatul D. V. B. . Aici inculpații B.

C. A. și D. V. B. s-au întâlnit cu inculpata C. M., au intrat împreună într-un imobil, unde aceasta din urmă i-a cerut inculpatului B. C.

A. să rețină comisionul de 8% iar diferența să o vireze în contul SC A. SA

C., cont pe care inculpata C. i l-a indicat inculpatului B. C. . Inculpatul B. C. A. s-a conformat solicitării și a virat 145.901,71 lei în contul societății administrate de inculpatul R. V. iar din diferența rămasă în cont a efectuat două operațiuni de ridicare de numerar: 10.000 lei la data de_ și 2.500 lei la data de_ . Din suma de bani ridicată în numerar, inculpatul B.

C. A. i-a dat asociatului SC M. P. S. Rm. Vîlcea suma de 4.530 lei, care a fost folosită pentru plata contravalorii chiriei pentru spațiul comercial în care SC

M. P. S. Rm. Vîlcea își desfășoară activitatea (fila 88, vol. III)

În consecință, după efectuarea viramentului către SC A. SA C. și a celor două operațiuni de ridicare de numerar, în soldul contului SC M. P. S. Rm. Vîlcea a mai rămas doar suma de 103,04 lei care a fost indisponibilizată de terțul poprit Banca Transilvania, ca urmare a instituirii măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ .

La efectuarea viramentului către SC A. SA C., a fost prezent și inculpatul D. V. B., care nici un moment nu s-a disociat de activitatea inculpaților B. C. A. și C. M. . Acestuia i se promisese un procent de 2% din suma virată de SC O. L., însă potrivit propriilor declarații, inculpatul nu a mai primit ulterior nici o sumă de bani.

Din suma de 145.901,71 lei care a fost virată în contul SC A. SA

C. la data de_ într-un cont al societății deschis la Banca Transilvania, la

data de_, în baza OP nr. 1 fost virată într-un cont al aceleiași societăți deschis la Raiffeisen Bank suma de 145.900 lei (fila 38, vol. I).

Specimen de semnătură pentru a efectua operațiuni bancare în numele SC A.

SA C. atât pentru contul deschis la Banca Transilvania cât și pentru cel deschis la Raiffeisen Bank avea exclusiv inculpatul R. V. (filele 21-23, 31, vol. II).

Inculpatul R. V., în calitate de reprezentant al SC A. SA C. deschisese cont la Banca Transilvania la data de_, în contextul în care inculpatul B. C. A. deschisese cont la aceeași unitate bancară în numele SC

M. P. S. Rm. Vîlcea cu doar o zi înainte.

La data de_, inculpatul R. V. a ridicat, în numerar, din contul deschis la Raiffeisen Bank suma de 100.000 lei care provenea din comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna SC O. LS Z. și de asemenea, a mai efectuat un virament de 41.000 lei și o operațiune de ridicare în numerar de 3944,18 lei.

Suma de 100.000 lei ridicată în numerar de inculpatul R. V. a fost dată inculpatei C. M., fapt ce reiese din coroborarea declarațiilor acestor inculpați. Inculpata a negat faptul că ar fi primit banii proveniți din infracțiune, admițând totuși că inculpatul R. V. i-ar fi dat suma de 100.000 de lei cu titlu de rambursare a unui împrumut pe care i l-ar fi acordat în luna mai 2013

Față de cei patru inculpați a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale la diferite intervale de timp:

Prin Încheierea penală nr.41/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. C. pentru o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea penală 44/A din data de_ a fost prelungită măsura arestării preventive până la data de_ . Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că trebuie avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei, încercând să scape de răspundere penală prin oferirea unor informații aparent detaliate dar în fapt evazive, ascunse în spatele susținerilor necunoașterii numelor reale ale persoanelor cu care a colaborat la efectuarea tranzacției în modalitatea descrisă de inculpat, îngreunând în acest fel desfășurarea anchetei și, implicit, recuperarea prejudiciului.

Prin încheierea penală 42/A din data de_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul_ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.

V. pentru 29 zile, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea 44/A din data de_ până la data de_ . Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța a reținut că gradul de pericol social concret al faptei decurge din modalitatea de săvârșire a acesteia și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv cuantumul ridicat

al prejudiciului cauzat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei, încercând să scape de răspundere penală prin oferirea unor informații aparent detaliate dar în fapt evazive, ascunse în spatele susținerilor necunoașterii numelor reale ale persoanelor cu care a colaborat la efectuarea tranzacției în modalitatea descrisă de inculpat, îngreunând în acest fel desfășurarea anchetei și, implicit, recuperarea prejudiciului. Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține și faptul că deși acesta nu are antecedente penale și ar fi, potrivit susținerilor apărării un cetățean onorabil al comunității în care locuiește, raportat îndeosebi la modalitatea de comitere a faptei și la minuțiozitatea pregătirii și desfășurării activității infracționale rezultă periculozitatea acestuia.

Prin încheierea penală 43/A din data de_ a Judecătoriei Z. din dosar nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. V. B. pentru o perioadă de 29 de zile, măsura arestării preventive fiind prelungită până la data de_ . Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia reținută în starea de fapt și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei, încercând să scape de răspundere penală prin oferirea unor informații aparent detaliate dar în fapt evazive, ascunse în spatele susținerilor necunoașterii numelor reale ale persoanelor cu care a colaborat la efectuarea tranzacției în modalitatea descrisă de inculpat, îngreunând în acest fel desfășurarea anchetei și, implicit, recuperarea prejudiciului. Tot pentru aprecierea pericolului social concret instanța a avut în vedere că raportat la gravitatea faptei comise, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, aceasta este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin Încheierea penală nr. 49/A din data de_ a Judecătoriei Z. din dosar nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei C. M. pentru o perioadă de 29 de zile de la data de_ până la data de_ . Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Pericolul social concret care justifică privarea de libertate a inculpatei rezidă din împrejurarea complexității și minuțiozității planului infracțional conceput și controlat în toate detaliile de către inculpată, aceasta beneficiind totodată de cea mai mare parte din produsul infracțiunii, prin comparație fiind nesemnificative beneficiile celorlalți inculpați, la rândul lor arestați preventiv, inculpatul B. la doar câteva zile de la comiterea faptei. Raportat la circumstanțele personale ale inculpatei, instanța reține și faptul că deși aceasta nu are antecedente penale, acest aspect nu este de natură să împiedice luarea măsurii arestării preventive față de ea, putând fi avut în vedere eventual la individualizarea judiciară a pedepsei care îi va fi aplicată în ipoteza trimiterii sale în judecată și a condamnării, raportat îndeosebi la modalitatea de comitere a faptei, la lipsa totală de sinceritate a inculpatei și la împrejurarea că aceasta a beneficiat de o parte considerabilă din produsul

infracțiunii. Mai mult, in fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că această nu are, așa cum s-a arătat anterior, antecedente penale, însă nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiindu-i aplicate anterior trei sancțiuni administrative pentru comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune și fals, infracțiunea pentru care este în prezent cercetată fiind de același gen.

Prin Încheierea penală din data de_, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru toți cei patru inculpați, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin și justifică în continuare menținerea măsurii.

În data de_, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în baza art.3002alin.3 Cod procedură penală,analizând actele dosarului și stadiul actual al procedurii, gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, persoana acestora, dar și atitudinea lor procesuală, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive pentru fiecare din cei patru inculpați subzistă și impun menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, numai această măsură preventivă asigurând realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136

alin.1 C.p.p., respectiv buna desfășurare a procesului penal.

Instanța a constatat că pentru fiecare dintre cei patru inculpați este încă incident temeiul luării măsurii arestării preventive prev. de art. 148 alin. f) C.p.p

,respectiv faptul că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, durata arestului preventiv nefiind în măsură să ducă la diluarea pericolului social concret reținut la momentul luării măsurii arestării preventive de o asemenea manieră încât să fie justificată revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă. În același timp durata arestului preventiv pentru fiecare dintre inculpați se încadrează noțiunii de termen rezonabil așa cum a fost acesta apreciat și definit de jurisprudența CEDO.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă astfel și din pericolul abstract al infracțiunii de înșelăciune în formă calificată ce a fost apreciat de legiuitor ca fiind ridicat prin limitele de pedeapsă mari stabilite, dar și din datele concrete referitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare, respectiv modalitatea concretă de săvârșire a faptelor care denotă o activitate bine și minuțios pregătită, menită să împiedice atât depistarea unei intenții dolosive de către victime cât și să împiedice depistarea făptuitorilor, pentru reușita unei asemenea activități complexe participând mai multe persoane care au desfășurat activității concertate. Este adevărat că în actul de sesizare au fost reținute contribuții diferite la comiterea faptelor în ce îi privește pe inculpații aflați în stare de arest, dar în același timp s-a reținut acțiuni conjugate ale inculpaților și constituirea unui mecanism complex, ralierea în atingerea unui scop infracțional.

Nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret de starea de fapt și infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, iar din complexitatea activității desfășurate, corelarea acțiunilor fiecărui participant în parte, conlucrarea acestora pentru atingerea scopului propus, prejudiciul mare produs și nerecuperat, instanța reține o periculozitate crescută a persoanei inculpaților, periculozitate care nu poate fi diminuată de lipsa antecedentelor penale, invocată de inculpații B. C., R. V. și C. M. .

Așa cum rezultă din prev. art. 136 alin.8 C.p.p., la alegea măsurii preventive potrivite atingerii scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p., pe lângă gradul de pericol social al infracțiunii instanța trebuie să aibă în vedere și împrejurări privind persoana inculpatului.

În ce îl privește pe inculpatul B. C. instanța a reținut, pe de o parte, că acesta nu are antecedente penale, a desfășurat activitatea profesională ca administrator al SC M. S. fără a fi cunoscute alte fapte penale sau ilicite comise de inculpat în această postură. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului B. C. care, deși a dat declarații detaliate, a relatat numai aspecte care nu îl incriminează, nu își asumă vinovăția comiterii faptelor și încercă transferarea răspunderii spre alte persoane. Nu a contribuit la aflarea adevărului în cauză, a oferit doar informații trunchiate, fără nume complete de persoane, existând contradicții între declarațiile acestuia și declarațiile celorlalți inculpați, dar și declarațiile martorilor, inclusiv declarațiile martorului M. C.

S. . În acest context, instanța a apreciat că atitudinea procesuală a inculpatului nu denotă intenția sinceră de a colabora cu organele judiciare.

Inculpatul R. V. este în vârstă de 31 ani, nu are un loc de muncă este necăsătorit și are 2 copii minori care, potrivit înscrisurilor de stare civilă depuse în copie la dosar, se află în grija mamei (f. 110), inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului care inițial a negat comiterea faptei, a dat declarații nesincere în încercarea de a deturna ancheta pe piste false, ulterior a revenit asupra celor declarate, a dat declarații de recunoaștere în parte a faptelor reținute în sarcina sa, dar nu își recunoaște vinovăția, susținând că a făcut acte peste voința sa, fiind forțat și sechestrat de alte persoane, inclusiv dintre inculpații în cauză, fără însă a propune și probe în susținerea afirmațiilor sale. Solicitarea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată și recunoașterea pur formală, în mod declarat, a faptelor reținute în sarcina sa în rechizitoriu, în contextul în care inculpatul își susține nevinovăția, duc la convingerea că acesta nu a renunțat la intenția inițială de a denatura adevărul în cauză și a se sustrage de la răspundere penală, iar odată pus în libertate ar încerca împiedicarea aflării adevărului în cauză prin influențarea martorilor, existând totodată și riscul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal. În susținerea cererii, inculpatul arată că are trei copii minori în întreținere (deși din actele depuse la dosar fila 110 aceștia nu locuiesc împreună cu inculpatul și sunt în grija mamei), dar acestea nu sunt argumente sau garanții că procesul penal și aflarea adevărului în prezenta cauză poate fi derulat cu inculpatul în stare de libertate, interesul personal al inculpatului și al familiei acestuia în condițiile date, nu primează interesului general constând în securitatea socială, aplicarea legii și tragerea la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de comiterea unor fapte penale, în condiții de celeritate.

Inculpatul D. V. B. este în vârstă de 32 ani, este căsătorit, nu are un loc muncă, potrivit fișei de cazier judiciar are antecedente penale fiind condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, din executarea cestei pedepse fiind liberat condiționat la data de_ cu un rest de pedeapsă de 654 zile. În faza de urmărire penală, deși a dat cele mai detaliate și complete declarații, și acest inculpat nu își asumă vinovăția comiterii faptelor încercând să transfere întreaga răspundere celorlalți inculpați sau altor persoane neidentificate. Faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt de aceeași natură cu faptele pentru care a fost condamnat anterior, perseverența inculpatului în desfășurarea de activități în zona ilicitului denotă periculozitatea acestuia, dar și atitudinea acestuia de sfidare a normelor legale și a valorilor sociale protejate de acestea. Așa cum rezultă și din declarațiile acestuia, inculpatul, având în vedere antecedentele sale penale, prefigurează aplicarea unei pedepse, își motivează nevinovăția tocmai pe faptul că nu ar fi comis faptele întrucât nu poate concepe să se întoarcă în penitenciar, în acest context instanța apreciază că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Inculpata C. M. este în vârstă de 29 de ani, este necăsătorită, nu are un loc de muncă, iar potrivit propriilor declarații are 3 copii minori (deși din fișa de evidență a persoanei-f. 120 rezultă că are doar un copil minor), potrivit fișei de cazier judiciar inculpata nu are antecedente penale, dar nu se află la prima confruntare cu legea penală, anterior fiindu-i aplicate trei sancțiuni administrative pentru fapte de fals și înșelăciune (f. 124 vl.3). Inculpata a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa, deși declară că îi cunoaște pe ceilalți trei inculpați neagă aspectele și împrejurările despre care au declarat aceștia.

Astfel, instanța a apreciat că relevantă în caracterizarea persoanei inculpaților este și conduita procesuală a acestora, nici unul dintre inculpați nu a recunoscut comiterea faptelor, inculpații B. C., D. V. și R. V. au dat declarații nesincere inițial, ulterior chiar dacă au revenit asupra declarațiilor au dat declarații trunchiate despre comiterea faptelor și numai despre aspecte care nu îi incriminau, urmărind transmiterea răspunderii penale spre alte persoane, declarațiile evazive fiind date cu scopul de a-și arăta intenția de cooperare cu organele judiciare, dar în același timp fără a oferi indicii suficiente descoperirii întregii activități sau a altor participanți. Mai mult, în faza de judecată inculpații

  1. C., C. M. și D. V. au solicitat judecarea cauzei în procedură obișnuită, cu administrare de probe, întrucât nu recunosc faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare. Inculpatul R. V., deși a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, audiat fiind nu a recunoscut faptele așa cum au fost reținute în sarcina sa în actul de sesizare, mai mult declară că vrea să recunoască formal faptele pentru a nu mai sta în arest. Atitudinea oscilantă a inculpaților nu poate susține convingerea că odată puși în libertate nu vor încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal și zădărnici aflarea adevărului în cauză.

    În asemenea context, lipsa antecedentelor penale în ce îi privește pe inculpații B. C., C. M. și R. V. nu este un argument suficient, în măsură a crea instanței convingerea că odată puși în libertate nu vor aduce atingere ordinii sociale și de drept prin faptele lor. În plus, conduita anterioară a inculpatei

  2. M., care anterior în repetate rânduri a comis fapte similare de înșelăciune și fals, este drept fără a prezenta pericolul social specific infracțiunii, nu face decât

să susține aprecierea instanței că aceasta va ignora în continuare normele legale și de conviețuire socială.

Instanța a apreciat că este corectă și de actualitate și aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății, mai ales cu privire la siguranța și încrederea în desfășurarea unor relații comerciale, iar durata arestului preventiv nu a fost în măsură să ducă la estomparea acestui sentiment. Mai mult, punerea în libertate a inculpaților, în condițiile în care aceștia nu au avut o atitudine sinceră, iar cauza este departe de a fi elucidată, ar putea genera un sentiment de neîncredere a societății în reacția promptă și consecventă a autorităților pentru contracararea fenomenului infracțional care a luat amploare în relațiile comerciale efectuate la distanță prin mijloacele moderne de comunicare.

Instanța a apreciat că în contextul celor analizate mai sus subzistă pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

În condițiile în care nici unul dintre inculpați nu își asumă vinovăția în comitere faptelor, iar așa cum rezultă din actul de sesizare, încă în cauză se fac referiri la persoane neindentificate sau care au folosit nume fictive, în faza de judecată inculpații nu au fost încă audiați, aceștia au solicitat judecarea cauzei în procedură obișnuită, urmând a fi administrate probe în cercetarea judecătorească, instanța a apreciat că în încercarea de a transfera răspunderea penală altor persoane, inculpații aflați în stare de libertate ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal prin influențarea martorilor sau prin sustragerea de la judecată, pentru atingerea scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. impunându-se o dată în plus menținerea măsurii arestului preventiv pentru toți cei patru inculpați.

Având în vedere complexitatea cauzei, atitudinea organelor de urmărirea penală care au finalizat urmărirea penală într-un termen scurt, dar și atitudinea procesuală a inculpaților care nu au colaborat la aflarea adevărului în cauză, au dat declarații contradictorii și chiar piste false, iar în faza de judecată au fost acordate două termene tot la solicitarea inculpaților, pentru pregătirea apărării, instanța a apreciat că, raportat la aceste împrejurări ale cauzei, durata arestului preventiv a inculpaților se încadrează noțiunii de termen rezonabil al arestării preventive.

În conformitate cu disp.art.3002Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților B. C., D. V., R. V. și C.

M., cât și pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că subzistă temeiurile concrete avute în vedere de instanța la momentul luării măsurii arestării preventive, temeiuri care rezultă din gravitatea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, modalitatea de săvârșire a faptelor, urmările produse, persoana și conduita procesuală a inculpaților, sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității publice, iar aceste temeiuri impun pe mai departe privarea de libertate a inculpaților .

Împotriva Încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. au declarat recurs inculpații B. C. A., R. V. și D. V. - B. ,inculpații solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate.

Inculpatul B. C. A. a arătat, în esență, că nu există temeiuri noi, care să justifice menținerea sa în stare de detenție, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Recurentul apreciază că împrejurarea că instanța de fond a motivat necesitatea menținerii stării de arest cu faptul că inculpatul nu a recunoscut și nu și-a asumat vinovăția comiterii faptei și că a încercat transferarea răspunderii către o altă persoană, aceste aspecte contravenind prezumției de nevinovăție până la o hotărâre definitivă, considerând că instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la vinovăția sa. De asemenea, s-a reținut de instanța de fond că lăsarea sa în libertate ar prejudicia bunul mers al desfășurării procesului penal, fără a se aduce în schimb probe solide, suficiente și pertinente care să ateste acest lucru. B. C. A. a mai menționat faptul sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu s-a făcut fără respectarea prevederilor art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.

Inculpatul R. V. a arătat, în esență, că nu s-a motivat de către instanța de fond existența pericolului social a inculpatului odată ce acesta ar fi pus în libertate. Recurentul a precizat că fapta nu a fost săvârșită cu violență, motiv pentru care apreciază necesară judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu reprezintă un pericol social, astfel cum s-a susținut.

Inculpatul D. V. - B. a arătat, în esență, că instanța de fond a dispus menținerea stării sale de arest fără a motiva suficient necesitatea menținerii acestei măsuri, motivarea nefiind de natură să lămurească toate chestiunile legate de cauză, ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei cu care a fost învestită. Argumentele pro și contra menținerii sale în detenție au fost generale și abstracte, instanța nu a avut în vedere măsuri alternative celei a arestului preventiv, iar aprecierile instanței au legătură mai degrabă cu existența elementului de culpabilitate, de vinovăție a inculpatului. Recurentul apreciază că i s-au încălcat drepturile prevăzute de legislația internă cât și de CEDO,deoarece încheierea instanței de fond cuprinde aprecieri generale, fără a explica în concret motivele pentru care temeiurile inițiale, care a dus la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și motivele pentru care o altă măsură preventivă, alternativă, ar fi insuficientă.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursurile inculpaților B. C. A. și R. V. sunt fondate, iar recursul inculpatului D. V. - B. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este de netăgăduit că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (înșelăciune și complicitate la înșelăciune) prezintă o gravitate deosebită, gravitate reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune (de la 3 la 15 ani închisoare) și de cuantumul prejudiciului presupus a fi fost cauzat. La momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților, au fost avute în vedere aceste aspecte, precum și modalitatea de comitere a faptei și la minuțiozitatea pregătirii și desfășurării activității infracționale.

Fără a relua motivarea instanței de fond sub aspectul stării de fapt descrise în încheierea atacată, T. constată că, într-adevăr, inculpații sunt acuzați de fapte grave, pentru care subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele ce

fac obiectul cercetărilor - inducerea în eroare a SC O. Leazing S. Z. cu prilejul încheierii și executării unui contract de vânzare-cumărare de carburanți, prejudicial creat fiind de 158.589 lei.

Potrivit art.5 paragraful 3 din CEDO, modificat prin P. tocolul nr.112 "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a

fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elvenția din 26 ianuarie 1993).

Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.

Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție, dar, după o anumită perioadă de timp ea nu mai este și suficientă. În situațiile în care autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate, dacă aceste motive au fost apreciate ca "relevante"; și "suficiente"; CEDO a stabilit și dacă autoritățile naționale competente au arătat o "diligență specială"; în conducerea procedurilor (a se vedea hotărârea Contrada v.Italia din 24 august 1988 și hotărârea I.A.v.Franța din 23 septembrie 1998).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului B. C. A. de la_, respectiv 4 luni și a inculpatului R. V.

- de la_, respectiv - 3 luni și 2 săptămâni, nu se mai justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ce îl privește pe inculpatul B. C., în vârstă de 45 de ani, instanța a reținut, pe de o parte, că acesta nu are antecedente penale, a desfășurat activitatea profesională ca administrator al SC M. S., fără a fi cunoscute alte fapte penale sau ilicite comise de inculpat în această postură. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului B. C. care, deși a dat declarații detaliate, a relatat numai aspecte care nu îl incriminează, nu își asumă vinovăția comiterii faptelor și încercă transferarea răspunderii spre alte persoane, nu a contribuit la aflarea adevărului în cauză, a oferit doar informații trunchiate, fără nume complete de persoane, existând contradicții între declarațiile acestuia și declarațiile celorlalți inculpați, dar și declarațiile martorilor, inclusiv declarațiile

martorului M. C. S. . În acest context, instanța a apreciat că atitudinea procesuală a inculpatului nu denotă intenția sinceră de a colabora cu organele judiciare.

În ce îl privește pe inculpatul R. V., s-a reținut că acesta este în vârstă de 31 ani, nu are un loc de muncă este necăsătorit și are 2 copii minori care, potrivit înscrisurilor de stare civilă depuse în copie la dosar, se află în grija mamei, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului care inițial a negat comiterea faptei, a dat declarații nesincere în încercarea de a deturna ancheta pe piste false, ulterior a revenit asupra celor declarate, a dat declarații de recunoaștere în parte a faptelor reținute în sarcina sa, dar nu își recunoaște vinovăția, susținând că a făcut acte peste voința sa, fiind forțat și sechestrat de alte persoane, inclusiv dintre inculpații în cauză, fără însă a propune și probe în susținerea afirmațiilor sale. Solicitarea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată și recunoașterea pur formală, în mod declarat, a faptelor reținute în sarcina sa în rechizitoriu, în contextul în care inculpatul își susține nevinovăția, duc la convingerea că acesta nu a renunțat la intenția inițială de a denatura adevărul în cauză și a se sustrage de la răspundere penală, iar odată pus în libertate ar încerca împiedicarea aflării adevărului în cauză prin influențarea martorilor, existând totodată și riscul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal. În susținerea cererii, inculpatul arată că are trei copii minori în întreținere (deși din actele depuse la dosar fila 110 aceștia nu locuiesc împreună cu inculpatul și sunt în grija mamei), dar acestea nu sunt argumente sau garanții că procesul penal și aflarea adevărului în prezenta cauză poate fi derulat cu inculpatul în stare de libertate, interesul personal al inculpatului și al familiei acestuia în condițiile date, nu primează interesului general constând în securitatea socială, aplicarea legii și tragerea la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de comiterea unor fapte penale, în condiții de celeritate.

Suspiciunea că inculpații B. C. A. și R. V. au săvârșit infracțiunile imputate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău poate justifica, inițial privarea de libertate, dar nu poate constitui un temei "relevant și suficient";, după aproximativ 4 luni de arestare preventivă, pentru menținerea acestei măsuri.

Ca temei inițial al arestării preventive și a prelungirilor acesteia, instanțele au reținut ca aplicabile și prevederile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, faptul că infracțiunile care constituie obiectul cercetărilor sunt sancționate cu pedeapsa mai mare de 4 ani si există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Noțiunea de pericol este definită ca fiind o situație, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva, în cazul de față

- acel ceva prevăzut de textul legal este ordinea publică.

Ordinea publică este un concept mai complex, referindu-se la ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se transpune in viața reală prin funcționarea normală a aparatului de stat, a menținerii liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora.

Având în vedere și terminologia consacrată de Constituție, prin ordine publică se înțelege starea de legalitate, de echilibru și pace socială prin care se asigură liniștea publică, siguranța persoanei, a colectivităților și a bunurilor, sănătatea și morala publică, a cărei menținere, potrivit principiilor și normelor statornicite prin Constituție se realizează prin măsuri specifice.

Aceste măsuri de menținere a ordinii publice sunt de natură și au conținuturi diferite, de coerciție, prevenție, sau restabilire a ordinii, prevăzute prin legi, gradual ca intensitate în raport cu natura sau specificul domeniului social în care starea de legalitate a fost încălcată.

Revenind la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, "lăsarea în libertate trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică";.

Concret înseamnă, care există în realitate, cu proprietatea de a fi perceput cu simțurile, real, material, perceptibil, sesizabil.

Deci, pericolul pentru ordinea publică, în speță prezumându-se că ar consta în starea de libertate a inculpatului, mai trebuie să fie și real, sesizabil, perceptibil, proprietăți care, mai mult, trebuie să rezulte din probe.

Este real că din actele de urmărire penală efectuate rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, încălcând astfel grav legislația penală, dar de aici nu rezultă că lăsarea acestora în libertate până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, prin măsurile luate până în prezent de organele de urmărire penală, cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpaților, încălcarea stării de legalitate, deci, a unei componente a noțiunii de ordine publică, a fost stopată, fără posibilitatea de continuare a activităților ilegale.

Nici inculpatul B. C. A. ,nici inculpatul R. V. nu au antecedente penale, concluzionându-se astfel că aceștia sunt la primul conflict cu legea penală. Față de circumstanțele comiterii presupuselor fapte de care sunt acuzați, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpaților, în special vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, T. apreciază că perioada de detenție preventivă la care au fost supuși a constituit un avertisment serios pentru aceștia, astfel că lăsarea lor în libertate până la finalizarea procesului penal nu este în măsură a crea un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată";.

Or, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, nefiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente, iar inculpații nu au antecedente penale, din care să se poată trage concluzia

existenței unui astfel de pericol, cu atât mai mult cu cât de la presupusele acte infracționale s-a scurs o perioadă de aproximativ 4 luni.

Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților - pericol, pe care, de altfel, îl presupune orice altă infracțiune pedepsită cu închisoarea în aceleași limite sau producând același tip de prejudicii și în cuantumuri similare - chiar dacă, la momentul arestării, raportat la amploarea fenomenului infracțional de acest tip, în prezenta cauză a fost unul real, efectiv, în măsură a perturba ordinea publică, a induce în rândul opiniei publice sentimente de insecuritate, la momentul actual, un astfel de pericol nu mai apare la aceleași dimensiuni, cu aceeași pregnanță și semnificație juridică.

Împrejurarea că faptele sunt grave și că inculpații nu au recunoscut cele reținute în sarcina lor nu sunt argumente suficiente pentru prelungirea detenției și, oricum, nu sunt motive obiective pentru a califica inculpații ca "mai periculoși"; sau faptele "mai grave"; doar pentru că, față de ei se derulează un proces. ; gravitatea faptei, prin ea însăși, de asemenea, nu este suficientă a determina prelungirea detenției, decât dacă, este vorba de o gravitate deosebită, care să determine o reacție particulară a opiniei publice, o tulburare semnificativă a ordinii publice, care este efectiv amenințată și care, deci, legitimează continuarea detenției - cazuri care, nu sunt incidente în speță.

Instanța este chemată a analiza ce anume este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, dacă există motive de temere că aceasta ar putea fi perturbată în vreun fel de cercetarea inculpaților în stare de libertate, pentru că scopul unei măsuri preventive se circumscrie unor astfel de deziderate, prevăzute de lege, printre care, intersul public nu figurează, decât dacă acesta se referă la necesitataea protejării ordinii publice, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză ( cauza Labita c.Italiei din 6 aprilie 2000).

Pentru toate aceste considerente, T. constată că la acest moment al procesului penal nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților B. C.

A. și R. V. și că efectuarea actelor procedurale care se impun în cauză în continuare poate fi realizată și cu inculpații în stare de libertate.

Tragerea la răspundere penală și civilă are loc într-un cadru procesual bine definit, care nu poate fi încălcat pentru a se demonstra opiniei publice eficiența organelor judiciare, deschizând astfel calea spre abuzuri. Organele judiciare sunt obligate să instrumenteze cauzele de orice natură cu respectarea legii și a dreptului la un proces echitabil. Conceptul de proces echitabil înseamnă și soluționarea cauzelor intr-un termen rezonabil, astfel ca scopurile înfăptuirii actului de justiție să își atingă finalitatea concretă a pedepsirii vinovaților și a despăgubirii celor vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin comiterea de infracțiuni. Acestea se realizează exclusiv la finalul procesului penal, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, și nu prin măsuri preventive luate sau menținute cu încălcarea prevederilor legale care reglementează condițiile de aplicabilitate ale acestora.

Scopul masurilor preventive, reglementate de art. 136 Cod procedură penală este cu totul diferit de scopul pedepsei, reglementate de art. 52 Cod penal, aceste două instituții de drept având finalități deosebite, fiind evident aplicabile în faze absolut diferite ale procesului penal.

Astfel, scopul măsurii preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea celor vinovați de la urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, după caz.

Aceste scopuri pot fi atinse, conform legiuitorului, prin diferite măsuri preventive, restrictive gradual, și care trebuie stabilite în primul rând cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 și 148 Cod procedură penală, dar și avându-se în vedere care este cea mai potrivită pentru atingerea scopului legal.

T., pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă și prelungirile acesteia în cazul inculpaților B. C. A. și R. V. au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar durata acestei măsuri nu se poate transforma într-o pedeapsă ce urmează a fi aplicată inculpaților pentru faptele presupus a fi comise de aceștia. Astfel, în baza art.38515pct.2 lit.d C.p.p., se vor admite recursurile declarate de inculpații B. C. A. și R. V. împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z. și, rejudecând, în baza art. 139 C.pr.pen. va înlocui măsura arestării preventive luată față de acești inculpați prin încheierile penale nr.41/A/_ și nr. 44/A/_ ale Judecătoriei Z., cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 C.p.p.

Întrucât în cauză sunt în continuare prezente condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și se apreciază de către Tribunal că, raportat la specificul activității infracționale ce face obiectul cercetării judecătorești, care a presupus colaborarea mai multor persoane, se impune un anumit control asupra atitudinii viitoare a inculpaților pentru buna desfășurarea procesului penal, în baza art. 145 C.pr.pen., se vor impune inculpaților, pe durata măsurii, următoarele obligații:

  1. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția R. V., ori de câte ori va fi chemat în cazul inc. B. C. și Poliția Giurgiu pentru inc. R. V. ;

  2. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;

  3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

  4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

Totodată,în baza art.145/11al.2 C.p.p.,pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor respecta și următoarele obligații:

  1. să nu se apropie și să nu ia legătura cu persoanele împreună cu care au comis faptele și cu martorii din dos.nr._ al Judecătoriei Z. .

  2. să nu se afle la sediul părții vătămate SC O. LS Z. sau la locuința administratorului acesteia.

În caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile legii.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Referitor la nesesizarea instanței cu 5 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. C., T. reține că acest termen prevăzut de art. 160 C.p.p. este unul de recomandare și nu atrage sancțiuni procesuale.

De asemenea, analizând încheierea recurată, T. reține că aceasta a fost motivată în acord cu dispozițiile legale și nu conține afirmații care să ducă la concluzia antepronunțării judecătorului fondului cu privire la vinovăția ori nevinovăția persoanelor trimise în judecată.

Cât privește recursul declarat de inculpatul D. B. V., T. constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se impune judecarea acestuia în stare de libertate, întrucât faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt de aceeași natură cu faptele pentru care a fost condamnat anterior, perseverența inculpatului în desfășurarea de activități în zona ilicitului penal denotă periculozitatea acestuia, dar s-a avut în vedere și atitudinea acestuia de sfidare a normelor legale și a valorilor sociale protejate de acestea.

În ce îl privește pe inculpatul D. V. B., s-a reținut că acesta este în vârstă de 32 ani, este căsătorit, nu are un loc muncă, potrivit fișei de cazier judiciar are antecedente penale fiind condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, din executarea cestei pedepse fiind liberat condiționat la data de_ cu un rest de pedeapsă de 654 zile. În faza de urmărire penală, deși a dat cele mai detaliate și complete declarații, și acest inculpat nu își asumă vinovăția comiterii faptelor încercând să transfere întreaga răspundere celorlalți inculpați sau altor persoane neidentificate. Așa cum rezultă și din declarațiile acestuia, inculpatul, având în vedere antecedentele sale penale, prefigurează aplicarea unei pedepse, își motivează nevinovăția tocmai pe faptul că nu ar fi comis faptele întrucât nu poate concepe să se întoarcă în penitenciar, în acest context instanța apreciază că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Pentru aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, instanța nu poate face abstracție de gravitatea faptelor față de care a constatat că există indicii temeinice în ce privește săvârșirea lor de către inculpat. Pericolul social concret se apreciază astfel și prin raportare la gradul de pericol social abstract al faptelor - ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și prin raportare la modalitatea concretă de săvârșire a faptei. Pornind de la modalitatea de comitere a faptei se poate reține atitudinea inculpatului de sfidare a normelor legale și a valorilor sociale protejate de acestea.

Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut perseverența infracțională extrem de crescută a acestuia, faptul că pedeapsa anterior aplicată - 5 ani închisoare pentru infracțiuni de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și folosirea cu rea-credință a creditului societății și perioada executată în regim de detenție nu au avut nici un rol de reeducare a acestuia și nu au fost măcar un avertisment pentru inculpat. Faptul că a fost condamnat anterior și eliberat din executarea pedepsei închisorii la data de_ nu l-a împiedicat pe inculpat să persiste în activități de același gen.

O asemenea conduită a inculpatului creează convingerea că nimic nu îl poare reține să comită fapte antisociale .

Contrar susținerilor inculpatului recurent, instanța de fond a analizat și dacă pericolul concret reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă.

Întrucât din considerentele expuse mai sus, există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, dar, în același timp, odată pus în libertate, există riscul ca acesta să aducă încălcări normelor de conviețuire socială, T. apreciază că măsurile preventive nerestrictive de libertate nu sunt în măsură să înlăture producerea unor asemenea riscuri în cazul inculpatului D. B. V., iar lăsarea în libertate a acestuia nu se impune, măsurile preventive alternative la detenție fiind insuficiente pentru a înlătura starea de pericol prezentată de inculpat și de faptele reținute în sarcina sa. Totodată, buna desfășurare a procesului penal justifică prelungirea măsurii preventive privative de libertate în cazul acestui inculpat.

În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod penal, T. urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului D. B. V. .

În baza art. 189 C.pr.pen. se va dispune obligarea inc. D. V. -B. la 300

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând asistența juridică obligatorie acordată acestuia, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.

Văzând dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare în sumă de câte 100 lei reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inc. B. C. și R.

  1. vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

    Admite recursurile declarate de inc. B. C. A. și R. V. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .

    Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, în baza art.139 C.p.p. înlocuiește măsura arestării preventive luată față de acești inculpați prin încheierea penală nr.41/A/_ și nr. 44/A/_ a Judecătoriei Z., cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 C.p.p.

    În baza art.145/1 C.p.p.rap.la art.145 al.1/1 C.p.p.pe durata măsurii de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:

    1. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția R. V., ori de câte ori va fi chemat în cazul inc. B. C. și Poliția Giurgiu pentru inc. R. V. ;

    2. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;

    3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

    4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art.145/11al.2 C.p.p.pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor respecta și următoarele obligații:

  1. să nu se apropie și să nu ia legătura cu persoanele împreună cu care au comis faptele și cu martorii din dos.nr._ al Judecătoriei Z. .

  2. să nu se afle la sediul părții vătămate SC O. LS Z. sau la locuința administratorului acesteia.

În caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile legii.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. D. B. V. împotriva aceleiași încheieri penale.

Obligă inc. D. V. -B. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând asistența juridică obligatorie acordată acestuia va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.

Cheltuielile judiciare în sumă de câte 100 lei reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inc. B. C. și R. V. vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.

Definitivă.

P. nunțată în ședință publică.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

B. D.

Ț.

C.

T.

S.

M.

Red.ȚDB/_

Dact.MJD/_

Ex.5, com. 3 ex.

Grefier,

M. J. D.

← Decizia penală nr. 6/2013. Înșelăciune  Decizia penală nr. 1168/2013. Înșelăciune →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 93/2013. Înșelăciune