Decizia penală nr. 1235/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1235/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva sentinței penale nr.285 din 7 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul
C. R. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e și g, al.3 lit.h C.pen. și distrugere prev.de art.217 al.3 c.pen., fiecare cu aplic.art.40 al.1 C.pen., ambele în condițiile art.33 it.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. R. C., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Mazzolini Stanca, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă SC R. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. R. C., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să mai dea declarație în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date în fața instanței de fond precum și cele date în faza de urmărire penală.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. , solicită admiterea recursului și, în consecință, condamnarea inculpatului pentru fapta imputată și aplicarea unei sancțiuni penală corespunzătoare.
În susținerea recursului arată că prima instanță a dispus achitarea inculpatului, considerând în esență că probațiunea administrată în cauză nu este suficientă pentru a înlătura argumentație suficientă și rezonabilă că inculpatul este vinovat de comiterea activității infracționale pentru care a fost trimis în judecată. S-a apreciat, pe de o parte, că această probațiune este insuficientă din punct de vedere al cantității întrucât probațiunea nu lămurește unele aspecte la care se face referire în rechizitoriu și pentru că există indicii că mijloace de probă administrate în dosarul cauzei care nu pot fi apreciate ca fiind administrate în condiții legale.
Pe baza acestor argumente, instanța a dispus în final achitarea inculpatului.
Consideră că susținerile instanței sunt contradictorii cu materialul probatorul ce rezultă din dosar, respectiv că în cauză nu există nici un element
care să ducă la concluzia că probațiunea administrată ar trebui înlăturată ca fiind nulă din considerentele prevăzute în Codul de procedură penală iar pe de altă parte, materialul probator poate primi și interpretarea dată prin memoriul de apel și susține condamnarea inculpatului.
Are în vedere faptul că instanța a realizat o verificare a probelor din toată perspectiva temeiniciei și legalităților datorită susținerilor din declarațiile inculpatului date în fața instanței, că în cursul urmăririi penale a fost determinat să-și schimbe declarațiile inițiale de recunoaștere a faptei de furt, ca urmare a presiunilor de natură violentă fizică realizată de către organele de poliție care ar fi întocmit în mod eronat inclusiv constatarea consemnată în procesul verbal de constatare depus la dosar.
In acest sens a fost audiat inclusiv unul dintre polițiștii care au întocmit acest proces verbal și instanța a concluzionat că există indicii unei administrări neconforme cu legea probelor.
Apreciază că aceste susțineri nu au o bază reală întrucât declarațiile inculpatului sunt retractabile. Este adevărat că acesta poate să le schimbe pe tot parcursul urmăririi penale și a judecății, faptul în sine că și-a modificat declarațiile conduce la concluzia că nu s-au exercitat presiuni asupra sa deoarece altfel, presiunile ar fi fost încununate de succes și inculpatul ar fi avut o declarație constantă de recunoaștere ceea ce teoretic și-ar fi dorit organul de poliție iar,, pe de altă parte atât timp cât inculpatul acceptă schimbarea declarațiilor, verificarea veridicității susținerilor acestuia trebuie să constituie o parte din analiza probațiunii pe care instanța ar trebui să o facă în final în analiza complexă a materialului probator.
În cauză, inculpatul și-a modificat constant declarațiile în diverse forme, modificările nu sunt susținute de explicații plauzibile și au la bază doar această susținere.
Solicită a se avea în vedere că cercetarea inițială de către organele de poliție a fost determinată de faptul că inculpatul a fost identificat în locul respectiv, pe timp de noapte la oră târzie în condiții relativ suspecte, după identificarea sa fiind găsite și bunurile care făceau obiectul unei sustrageri.
Prin urmare, apreciază că aspectele invocate pot constitui argumente care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor imputate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. R. C. , solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a apreciat că sunt suficiente probe din care să rezulte că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea imputată.
Consideră că instanța a pus în balanță atât argumentele pro cât și contra inculpatului, reținând declarația de nerecunoaștere a acestuia, explicația sa precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel fiind, în mod corect instanța a dat eficiență principiului in dubio pro reo și a dispus achitarea inculpatului.
Inculpatul C. R. C., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 285 din 7 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit c Cpp a fost achitat inculpatul C. R., fiul lui Romulus și Doichița, născut la data de_ în C. -N., cu domiciliul în C. -N., str. Albac, nr. 8, ap. 58, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 7., CNP 1., de cetățenie română,
studii 8 clase, necăsătorit, muncitor necalificat la SC KONKONIUS SRL, cu antecedente penale, sub aspectul savarsirii infractiunii prev de art 208 al 1- 209 al 1 lit e, g al 3 lit h Cp cu aplic art 40 al 1 Cp si a infractiunii prev de art 217 al 3 Cp cu aplic art 40 al 1 Cp, ambele cu aplic art 33 lit a Cp.
In baza art 346 al 3 Cpp s-a respins ca nefondata actiunea civila exercitata de partea civila SC R. SA, cu sediul în C. -N., str.E. e Z., nr. 3, jud. C.
.
In baza art. 192 al 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 3502/P/2011 din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate a inculpatului C. R.
C., cercetat pentru săvârșiriea infr. de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 3 lit. h C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 3
C. pen., fiecare cu aplic. art. 40 al. (1) C. pen., ambele în condițiile art. 33 lit. a)
C. pen., in fapt retinandu-se ca în noaptea de 05/_, a tăiat și sustras, în scopul însușirii pe nedrept, cablul de telecomunicații dintre imobilele cu nr. 78 situat pe str. Mehedinți din C. -N. și nr. 5, situat pe str. Negoiu din C. -N., integrat în rețeaua de telecomunicații aparținând SC "R. "; SA, cu consecința aducerii în stare de neîntrebuințare a echipamentului de telecomunicații, care a trebuit înlocuit.
În faza de urmărire penală situația de fapt a fost probata prin:
proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 8);
proces-verbal de depistare și investigații (filele 10-11);
rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție care l-au depistat pe învinuitul C.
R. -C. în dimineața de_ (filele 12-13);
proces-verbal de cercetare la fața locului, având atașată planșă foto (filele 14- 21);
adresele SC "R. "; SA din care rezultă tipul și lungimea cablului sustras și restituit, locul în care era amplasat, data sesizării defecțiunilor apărute, valoarea pagubei cauzate (filele 23, 24, 26);
dovadă de restituire a cablului telefonic către partea vătămată (fila 27);
- declarațiile martorilor BOTH DORIN (fila 28), MUREȘAN V. -DOREL (filele 29- 33), C. M. -A. (fila 34)
declarațiile învinuitului C. R. -C. (filele 37, 39, 40-42);
proces-verbal de conducere la fața locului (fila 43).
Sub aspectul starii de fapt și al sustinerii invinuirii s-a retinut de către procuror că în noaptea de 05/_, în jurul orei 03.00, învinuitul C. R. -
C. s-a deplasat de la locuința părinților săi, situată pe str. Strâmbă, din mun.
C. -N., în cartierul Mănăștur, cu scopul de a identifica cablu de telecomunicații pe care să îl poată sustrage și valorifica ulterior. În acest scop, învinuitul a luat cu sine o pânză de bomfaier și un cearșaf, în care să pună cablul sustras.
Ajuns pe str. Mehedinți, învinuitul a observat un cablu de telecomunicații de culoare neagră, integrat în rețeaua de telecomunicație aparținând SC "R. "; SA, care făcea legătura între imobilele nr. 78, situat pe str. Mehedinți și, respectiv, nr. 5, situat pe str. Negoiu. Cum lângă acest din urmă imobil, aflat în lucrări de reabilitare termică, era rezemată o scară din lemn, învinuitul a hotărât rapid să o folosească, pentru a ajunge la cablul care făcea legătura între cele două imobile. În consecință, învinuitul a rezemat scara din lemn de fiecare dintre cele două imobile, tăind, cu ajutorul pânzei de bomfaier cablul de culoare neagră, de tipul ALPET 200*2*0.4 mm, având lungimea de aproximativ 45 m, la ambele capete. În continuare, învinuitul a adunat cablul, pe care se găseau urme de
tencuială (datorită lucrărilor de reabilitare ale imobilului), în formă de colac, după care l-a introdus în cearșaful pe care îl avea asupră-i. Datorită faptului că, între imobile, terenul nu era asfaltat, încălțămintea învinuitului s-a murdărit de noroi. De asemenea, cum varul de pe blocul aflat în reabilitare termică era proaspăt, hainele cu care era îmbrăcat învinuitul s-au murdărit de var.
După înfășurarea cablului în cearșaf, învinuitul s-a deplasat pe str. Mehedinți, la scurt timp observând un echipaj de poliție, motiv pentru care a abandonat cablul sustras pe aleea de acces la scara 1 a imobilului cu nr. 43-45 de pe str. Mehedinți, aspect care nu a fost observat de polițiști, după care s-a îndepărtat în grabă, aspect care a trezit suspiciuni membrilor echipajului de poliție, care l-au observat pe învinuit și au trecut la urmărirea acestuia, reușind să-l ajungă în dreptul imobilului cu nr. 1 de pe str. Borșa. Cu ocazia legitimării învinuitului, polițiștii au observat că învinuitul era extrem de agitat, transpira abundent, pe îmbrăcămintea acestuia (atât pe pantaloni cât și pe geacă) se găseau urme de var, iar pe încălțăminte urme de noroi proaspăt. Fiind întrebat cu privire la motivul prezenței sale în zonă, învinuitul a declarat că a căutat un prieten, care îi datora bani. Neavând asupra sa bunuri a căror proveniență să nu o poată justifica (învinuitul abandonând și pânza de bomfaier - fără a se putea stabili la ce moment), învinuitului i s-a permis să plece. Acesta s-a deplasat la domiciliul său situat pe str. Gr. Alexandrescu, iar nu la locuința părinților săi, de unde plecase inițial.
Polițiști au efectuat, însă, verificări pe traseul urmat de învinuit, în dreptul imobilului cu nr. 43-45 de pe str. Mehedinți (locul în care îl observaseră inițial), găsit cablul sustras, încolăcit și înfășurat în cearșaf. Pe cearșaf, au fost, de asemenea, observate urme de noroi proaspăt. Datorită orei târzii, nu a fost posibilă identificarea locului din care fusese sustras cablul.
Procedând la verificarea învinuitului în baza de date, polițiștii au constatat faptul că acesta a fost cercetat în alte dosare și chiar condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt de cablu de telecomunicații, astfel că s-au deplasat la domiciliul acestuia, situat pe str. Gr. Alexandrescu nr. 28 din C. -N.
. În jurul orei 03.50, în fața imobilului, polițiștii l-au observat pe învinuit, care coborâse, după ce, în prealabil, își schimbase hainele, îmbrăcând o pereche de pantaloni de trening și o bluză, peste care și-a luat geaca de blugi avută inițial. Învinuitul a negat verbal că ar fi sustras vreun cablu, dar fiind principalul suspect, a fost condus la Secția 4 Poliție, pentru lămurirea situației. Fiind audiat olograf, după ce i s-a prezentat cablul înfășurat în cearșaf, găsit pe str. Mehedinți, în dreptul imobilului cu nr. 43-45, învinuitul a recunoscut, în cele din urmă, comiterea faptei, descriind modul în care a tăiat și sustras cablul, precizând și instrumentul folosit. Aceeași atitudine de recunoaștere a avut-o învinuitul și cu ocazia audierii din data de_, după aducerea la cunoștință a învinuirii.
Între timp, la ora 07.00 a zile de_, beneficiarii serviciilor de telecomunicații oferite de SC "R. "; SA au sesizat dispeceratului disfuncționalitățile apărute în furnizarea serviciilor de telecomunicații. Deplasându-se la fața locului, martorul MUREȘAN V. DOREL, angajat al societății, a constatat lipsa cablului de telecomunicații dintre imobilele nr. 78, situat pe str. Mehedinți și, respectiv, nr. 5, situat pe str. Negoiu. Capetele rămase au indicat faptul că acesta fusese tăiat, motiv pentru care au fost sesizate organele de poliție, care au efectuat cercetarea la fața locului. Cu această ocazie, s-a confirmat faptul că fusese tăiat cablul, fixându-se, prin fotografii judiciare, urmele existente la fața locului, unde a fost găsită și scara din lemn, abandonată pe sol. Polițiștii au prezentat martorului cablul găsit în noaptea precedentă în dreptul imobilului cu nr. 43-45 de pe str. Mehedinți, martorul observând că
prezintă aceleași caracteristici cu cel sustras (culoare, model, tip, lungime), aspect confirmat ulterior prin adresa SC "R. "; SA, dar și prin declarațiile martorului C. M. A. . Martorul MUREȘAN V. .DOREL a mai observat faptul că, la unul dintre capete, cablul prezentat de organele de poliție prezenta urme de tencuială, martorul cunoscând faptul că, datorită reabilitării termice a imobilului situat pe str. Negoiu, cablul ce făcea legătura între imobile de pe această stradă și str. Mehedinți fusese murdărit cu materiale de construcții. Martorul a mai precizat faptul că, pe izolația exterioară a imobilului, a observat urmele rămase în urma sprijinirii scării din lemn de imobil, exact în locul din care fusese tăiat cablul și, de asemenea, faptul că forma tăieturii cablului predat corespundea cu cea a tăieturilor de pe capetele rămase pe cele două imobile.
Urmare a distrugerii echipamentului de telecomunicații, au fost necesare lucrări de refacere a rețelei, valoarea totală a pagubei ridicându-se la suma de 1 955 lei.
La data de_, dată stabilită pentru prezentarea materialului de urmărire penală, învinuitul s-a prezentat în fața procurorului asistat de apărător ales, ocazie cu care și-a schimbat radical declarația (suntem convinși că angajarea apărătorului și schimbarea radicală a declarației reprezintă o simplă coincidență). Astfel, învinuitul a susținut că nu el este autorul tăierii și sustragerii cablului din noaptea de 05/_, prezența sa în zonă în jurul orei 03.20, fiind justificată de faptul că intenționase să viziteze un prieten (martorul BOTH DORIN) - cu care nu vorbise anterior, în acest scop - pentru a-și recupera o creanță bănească (20 lei), de care nu avea o nevoie stringentă, iar hainele îi erau murdare din ziua precedentă, întrucât lucrase la construcția unui imobil. Învinuitul a declarat faptul că nu și-a găsit prietenul acasă, astfel că s-a deplasat la domiciliul său, pentru a se odihni puțin, înaintea unei noi zile de muncă. La domiciliu, învinuitul s-a îmbrăcat cu o bluză și o pereche de pantaloni de trening, aceasta fiind vestimentația cu care doarme, după care s-a gândit să bea două beri, astfel că și-a luat geaca de blugi peste bluza de trening, după care a coborât, în fața imobilului întâlnindu-se cu organele de poliție.
Aceste declarații sunt neverosimile și nu se coroborează cu împrejurări ce rezultă din celelalte probe administrate în cauză. Astfel, este cel puțin fantastică teza oferită de învinuit, potrivit căreia ar fi pornit, pe jos, în toiul nopții la locuința unui prieten, situată la o distanță apreciabilă de cea a părinților săi, fără a-l anunța pe aceasta, pentru a-i cere suma de 20 de lei, pe care acesta i-ar fi datorat-o, dar de care învinuitul nu avea nevoie. De altfel, martorul BOTH DORIN a negat categoric acest aspect, ca, de altfel, și împrejurarea că, între martor și învinuit ar fi fost o relație atât de apropiată încât să se viziteze reciproc și să consume, în mod spontan, fără vreo înțelegere anterioară, băuturi alcoolice la ora
03.00. Această relatare vine în contradicție cu declarația învinuitului potrivit căreia s-a deplasat la domiciliul său pentru a se odihni înaintea unei noi zile de lucru. Ori învinuitul era dispus să consume băuturi alcoolice în compania martorului la ora 03.00 a dimineții, ori era preocupat de odihna oferită de somnul din perioada celor câteva ore rămase din noapte. De asemenea, dacă învinuitul s- a grăbit acasă pentru a se odihni, în mod cert acesta nu ar mai fi avut timpul necesar pentru a consuma, de unul singur, două beri. Hilară este și mențiunea că învinuitul s-a îmbrăcat în trening pentru a dormi, aceea fiind, în mod uzual, vestimentația sa pentru somn când temperatura este scăzută, deși, după cum tot el declară, în acea noapte "nu era foarte rece, dar nici prea cald";, adică era o temperatură potrivită. Totodată, urmele de murdărie existente pe haine nu s-ar putea explica prin prestarea unei munci în cursul aceleiași zile, întrucât, așa cum se menționează în procesul verbal de depistare, acestea erau proaspete. Or, noroiul de pe încălțămintea învinuitului s-ar fi uscat (nu ar mai fi fost proaspăt),
dacă acesta ar fi provenit de la locul de muncă (având în vedere atât durata mare de timp dintre înapoierea acestuia de la locul de muncă și depistarea lui la ora 03.20, dar și distanța mare parcursă în mers, care ar fi lăsat noroiul pe asfalt). În fine, învinuitul nici măcar nu a fost în măsură să precizeze ce culoare avea ușa de acces în imobilul martorului BOTH DORIN, în fața căreia a petrecut o bună perioadă, în timp ce suna cu insistență la sonerie, arătând că aceasta era deschisă la culoare, în realitate fiind în culorile maro cu gri (culori închise).
În privința declarațiilor date inițial la poliție, învinuitul a inoculat ideea că a fost constrâns să recunoască o faptă pe care nu a comis-o, acuzând polițiștii de cercetare abuzivă și falsuri în înscrisuri. Întrebat de ce nu a formulat plângere împotriva polițiștilor care l-au agresat, învinuitul a declarat că a preferat să aștepte 5 luni de la presupusele abuzuri (cam tot atât cât a așteptat până să-și angajeze apărător), pentru a relata procurorului constrângerile la care a fost supus, convins că va ajunge în fața acestuia, deși, după cum declară, nu toate dosarele în care a fost cercetat au presupus întâlnirea cu procurorul. Interesant este faptul că această stare de presiune s-a menținut de la data de_ până la data de_ - datele audierilor succesive. Se subliniază faptul că, dacă declarația ar fi fost făcută sub presiune, după dictarea polițistului, nu și-ar găsi explicația referirea la instrumentul folosit pentru tăiere (pânza de bomfaier), care nu a fost găsit și de care polițiștii nu aveau cum să știe pentru a-l forța pe învinuit să insereze acel aspect în declarația sa.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului și a martorilor Both Dorin, M. V. M., C. M. A. și Mureșan V. Dorel.
Analizând probatoriul instanța a reținut că in speță nu există suficiente mijloace de dovada din care să rezulte, dincolo de orice indoiala rezonabilă, că inculpatul C. R. C. este autorul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.
Astfel, instanța a pus în balanță argumentele pro și contra stabilirii vinovăției inculpatului reținând, în favoarea condamnării, declarațiile de recunoaștere date de către inculpat la începutul urmăririi penale, procesul verbal de depistare și investigații de la f 10,11 dup și rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție care l-au depistat pe inculpat ulterior comiterii faptei cercetate, iar, în favoarea achitării, declarație de nerecunoaștere date de către inculpat în cursul și la finalul urmăririi penale precum și în cursul judecății, explicarea provenienței urmelor de praf de culoare albă de pe îmbrăcămintea acestuia precum și declarațiile date în cursul judecății de către martorii C. M. A., Mureșan V. Dorel - din care rezultă excesivități de consemnare de către lucrătorii de poliție a declarațiilor date de către aceștia în cursul urmăririi penale.
Referitor la poziția adoptată de către inculpat pe tot parcursul procedurii judiciare desfășurate împotriva sa se reține că la datele de_ (f 37 dup) și _
(f 39 dup) acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în speță, iar ulterior la data de_ (f 40 dup) precum și în cursul judecății (f 27,28 dos. inst.),
inculpatul nu a mai recunoscut comiterea infracțiunilor în speță, arătând că, pentru recunoașterile din cursul urmăririi penale, a fost amenințat și agresat fizic de către polițiști. Invocarea de către inculpat a violențelor fizice și morale a exercitate de către polițiști nu a fost dovedită în cauză, fiind infirmată de către martorul M. V. M. - agent șef în cadrul secției IV poliție din C. -N. . Este însă relevant faptul că inculpatul a redat o versiune proprie a situației de fapt, versiune care nu a fost infirmată prin probe certe. Astfel, inculpatul și-a justificat prezenta în aproprierea locului faptei prin încercarea de a face o vizită martorului Both Dorin, iar, în legătură cu urmele de praf de culoare albă de pe
vestimentația sa, a arătat că proveneau de la munca prestată peste zi și anume de la descărcarea unor saci de ciment. În legătură cu respectivele urme de praf de culoare albă, se poate bănui că acestea ar proveni de la urmele de tencuială existente pe cablul sustras. Însă această susținere nu depășește nivelul presupunerii, câtă vreme nu s-a efectuat o analiză comparativă substanțială (mai mult decât simpla impresie vizuală) a celor două urme. Din același motiv susținerile acuzării referitoare la relevanța urmelor de noroi proaspăt existente pe cearșaful în care a fost găsit cablul sustras și cele observate pe obiectele de vestimentație purtate de către inculpat, sunt înlăturate ca insuficiente de către instanță.
În declarația dată în cursul judecății martorul Both Dorin a apreciat că, la data faptei, nu îi datora inculpatului suma de 20 lei, astfel cum a pretins acesta din urmă, pentru că datoria respectivă ar fi fost compensată de către martor prin cumpărarea unei cantități de bere. Însă, a mai arătat martorul că este prieten cu inculpatul de aproximativ 2 ani și că acesta l-a vizitat la locuința sa unde obișnuiau să consume bere. În aceste condiții apărarea inculpatului potrivit
căreia în noaptea comiterii infracțiunii l-a căutat la domiciliu pe acest martor este plauzibilă, indiferent de scopul vizitei.
Martorul C. M. A. (electrician la R. ) a declarat în cursul judecății că consemnarea de la fila 33 dup potrivit căreia forma tăieturii cablului prezentat acestuia de către organele de poliție ar fi corespuns cu forma cablului rămas la fața locului nu îi aparține și că constatarea identității de formă a profilului tăieturii celor două cabluri nu a fost verificată în nici un fel de către martor.
Martorul Mureșan V. Dorel (angajat al R. ) a declarat în cursul judecății că după ce cablul sustras i-a fost prezentat de către polițiști a fost în măsură să realizeze că secționarea acestuia s-a făcut cu o pânză de bomfaier, întrucât o astfel de tăiere lasă urme de șpan specifice. Prin urmare, argumentul procurorului potrivit căruia "dacă declarația de recunoastere dată initial de catre
inculpat ar fi fost făcută sub presiune, după dictarea polițistului, nu și-ar găsi explicația referirea la instrumentul folosit pentru tăiere (pânza de bomfaier), care nu a fost găsit de catre polițiști";, este înlăturat prin depoziția acestui martor. În continuare și acest martor arată că nu a verificat corespondența identității de formă a profilului tăieturii cablurilor.
Din declarațiile date în cursul judecății de către cei doi martori menționați rezultă cu evidență o excesivitate de consemnare de către lucrătorii de poliție a declarațiilor date de către aceștia în cursul urmăririi penale, cu consecința sărăcirii dovezilor în sprijinul acuzării, care a încercat să compenseze prin aceasta o cercetare efectuată superficial.
În concluzie, cu toate că verificarea profilului tăieturii nu a fost făcută, este indubitabil că bunul sustras (colacul de cablu înfășurat în cearșaf) este cel găsit de către polițiști, însă este îndoielnic că autorul faptelor este inculpatul.
Potrivit art. 66 al. 1 C.p.p. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În cauză probele administrate pe parcursul procesului penal nu au fost în măsură să răstoarne în mod cert prezumția de nevinovăție.
Potrivit art. 66 alin. 2 C.p.p. în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În cauză inculpatul a procedat în acest mod prin explicarea suficient de credibilă a existenței urmelor de murdărie de pe vestimentația sa și prin justificarea prezenței sale în zonă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând instanței de control judiciar admiterea
căii de atac promovate, casarea în întregime a acesteia, și rejudecând, a se dispune condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cu aplicarea unor sancțiuni penale corespunzătoare raportat la gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății și la criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Ministerul Public a învederat că în mod eronat instanța fondului a constatat că la dosar nu există probe suficiente din care să rezulte fără dubiu vinovăția inculpatului și că parte din probele administrate au fost obținute ilegal.
În susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile inițiale ale acestuia, faptul că acesta a fost identificat pe timp de noapte în apropierea locului comiterii faptei, în apropierea sa aflându-se și bunurile care au constituit obiectul unei sustrageri.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Inculpatul C. R. C. a fost trimis în judecată prin rechizitorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 3502/P/2011 în sarcina sa reținându-se că în noapte de 5/6 aprilie 2011 a tăiat și sustras în scopul însușirii pe nedrept cablul de telecomunicații din imobilele cu nr. 78 de pe str Mehedinți și nr. 5 de pe str. Negoiu ambele din C. -N., cablu integrat în rețeaua de telecomunicații aparținând SC R. SA cu consecința aducerii în stare de neîntrebuințare a echipamentului de telecomunicații care a trebuit înlocuit.
Susținerile instanței fondului cu probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a dovedi fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului nu corespund adevărului.
Astfel, coroborând judicios probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza de cercetare judecătorească, Curtea constată că există suficiente probe care să conducă fără dubiu la stabilirea vinovăției inculpatului în ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
Astfel, vom avea în vedere procesul-verbal întocmit de agenții de poliție Rakoczi Francisc și Ploată N. din cadrul IPJ CLUJ-SECȚIA 4 POLIȚIE, care în jurul orelor 3,20 în data de 4 iunie 2011 au observat în dreptul imobilului cu nr. 43-45 de pe str Mehedinți o persoană care avea un comportament suspect.
Alertați de conduita persoanei care era foarte agitată și care la vederea organelor de poliție a încercat să fugă, agenții de poliție l-au oprit pe acesta, l-au identificat și făcând cercetări au observat, pe calea de acces a imobilului mai sus menționat, un cablu de aprox 20-25 m adunat în formă de colac și înfășurat într-un cearșaf care prezenta urme de noroi proaspăt ca și îmbrăcămintea pe care persoana suspectă o purta.
La întrebarea organelor de poliție ce face în acel loc la acea oră, suspectul a declarat că a fost la un prieten, iar îmbrăcămintea pe care o poartă este îmbrăcămintea de lucru.
În același sens, sunt și rapoartele întocmite de agenții de poliție și existente la f 12 și 13 din d.u.p.
De asemenea, concludent pentru dovedirea vinovăției inculpatului este și procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente.
Ciiciovan R. și-a justificat prezența sa la acea oră târzie din noapte prin aceea că a fost să-și viziteze un prieten față de care avea o datorie, respectiv pe numitul Both Dorin. Acest martor, audiat atât în faza de urmărire penală ,cât și cu prilejul cercetării judecătorești a infirmat alibiul inculpatului.
Inculpatul a încercat să influențeze declarația acestui martor, sunându-l ulterior comiterii faptei, și sugerându-i să declare în fața organelor de poliție că i-ar fi dator cu o sumă de bani.
Martorul însă a susținut constant că nu a luat niciodată bani cu împrumut de la inculpat și că nu avea o relație de prieteni apropiată cu acesta, în niciun caz o relație atât de apropiată încât să-l viziteze în cursul nopții.
Audiat în data de 7 aprilie 2011 de către organele de poliție inculpatul C. a recunoscut că a sustras cablul pe care l-a tăiat cu ajutorul unei pânze de bonfaier iar cablul astfel sustras, l-a învelit într-un cearșaf, iar în momentul când a observat mașina de poliție, a aruncat cablul în spatele unui gard viu.
Declarația pe care inculpatul a dat-o la data de 27 mai 2011 confirmă declarația anterioară.
Inculpatul și-a schimbat declarația doar în data de 13 octombrie 2011 când a fost audiat n prezența unui apărător, fără să existe vreo justificare credibilă cu privire la schimbarea declarației.
În fața instanței fondului a fost audiat numitul M. V. M. în prezența căruia inculpatul a dat primele două declarații, acesta confirmând că nu a exercitat nicio violență psihică sau fizică asupra inculpatului.
Această susținere a inculpatului cu privire la pretinse acte de agresiune îndreptate împotriva sa sunt pure fantezii ale inculpatului, nefiind dovedite în niciun fel.
Inculpatul, care nu este la prima confruntare cu legea penală, având cunoștință de parcursul unui proces verbal, putea formula, dacă cele susținute erau reale, plângere pentru purtare abuzivă împotriva agentului de poliție, însă inculpatul nu a făcut acest lucru.
În opinia Curții, este lipsit de relevanță faptul că nu s-a efectuat o expertiză prin care să se stabilească cu certitudine obiectul care a fost folosit la tăierea cablului de telecomunicații, deoarece asupra inculpatului nu a fost găsit un astfel de obiect.
O altă probă în susținerea vinovăției inculpatului este și sentința penală nr. 935/2009 a Judecătoriei C. -N. din care rezultă că inculpatul în cursul anului 2006, a sustras tot un cablu electric într-o manieră similară.
Aceeași atitudine procesuală a avut-o inculpatul și cu prilejul judecării acelui proces.
Coroborând aceste probe, Curtea constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta aflându-se în apropierea locului comiterii faptei, fără a avea vreun alibi, în apropierea sa au fost găsite bunurile sustrase, pe obiectele sale de îmbrăcăminte și pe cearșaful sustras erau aceleași urme de noroi proaspăt, iar inculpatul este cunoscut cu antecedente penale tocmai pentru săvârșirea unor fapte similare.
În aceste condiții, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și distrugere prev de art 209 alin 1, 209 alin 1 lit e și g Cod penal, alin 3 lit h și art 217 alin 3 Cod penal, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru aceste infracțiuni, la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare.
Faptele deduse judecății au fost comise în stare de pluralitate intermediară prev de art 40 Cod penal, raportat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală n r. 489 din 13 mai 2010 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pentru comiterea unor infracțiuni de furt în stare de minoritate.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, împrejurările în care acestea au fost comise, pe timp de noapte, din locul public, asupra unor cabluri de
telecomunicații, conduita total nesinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, dar și cuantumul relativ redus al prejudiciului și antecedentele penale ale inculpatului.
Instanța a apreciat că în favoarea inculpatului se impune reținerea de circumstanțe atenuante prev de art 74 alin 2 Cod penal având în vedere prejudiciul relativ scăzut cauzat părții vătămate și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor sancțiuni penale sub minimul special prevăzut de lege.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni motiv pentru care în baza art 33 lit a, 34 lit b Cod penal au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 a n și 6 luni închisoare.
Constatându-se că faptele din prezentul dosar au fost comise înăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 489 din 13 mai 2010 a Judecătoriei C. -N., definitivă prin neapelare la 1 iunie 2010, conform art 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă cu executare în regim de detenție, de 3 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, constatăm că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, care a produs un prejudiciu ce nu a fost recuperat până în prezent raportat la constituirea de parte civilă instanța de control judiciar în baza prev art 14 și 346 Cod procedură penală și 1357 cod civil a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1955 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC R. SA conform constituirii de parte civilă de la fila 26 d.u.p.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecata fondului, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămânând în sarcina acestuia, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 285 din_ a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.208 alin.1, art.209 lit.e, g alin.3 lit.h Cod penal, cu aplicarea art.40 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.c Cod penal, condamnă pe inculpatul C. R. -C., fiul lui Romulus și Doichița, născut la_ în C. -N., domiciliat în C. -N., strada Albac, nr.8, ap.58, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, muncitor necalificat, la pedeapsa de:
- 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.217 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.40 Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.d Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de
- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.489 din
_, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pedeapsă care se cumulează cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, pedeapsa finală fiind de
- 3 ani închisoare.
Face aplicarea art.71, art.64 lit.a teza -2 a, lit.b Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357 Cod civil obligă pe inculpat să plătească suma de 1.955 lei despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA.
În baza art.191 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, la fond.
În baza art. 189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției în favoarea av.Mazzolini Stanca E. .
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. |
GREFIER
M. B.
Red M.Ș./M.N. 2 ex./_
Jud.fond-L. B.
| ← Decizia penală nr. 295/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1187/2013. Furt calificat → |
|---|
