Decizia penală nr. 292/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 292/R/2013
Ședința publică din data de 04 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș. JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. M. L D. împotriva sentinței penale nr.1247 din data de 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. M. l D., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.I. M. și de apărătorul ales, av. Tălpeanu M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind partea vătămată G. D. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M. D., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Apărătorul ales al inculpatului D. M. D., depune la dosar motivele privind recursul declarat de inculpat și acte în circumstanțiere.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. M. D. arată că își menține recursul declarat și dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 16.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului D. M. D. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și, rejudecând, în principal - achitarea sa, în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și respingerea acțiunii civile formulate de partea vătămată G. D. .
Cu privire la solicitarea principală de achitare a inculpatului, se arată că această soluție se impune, raportat la circumstanțele în care fapta a fost săvârșită, prejudiciul nesemnificativ și atitudinea inculpatului, care a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, fiind premiat cu diverse diplome.
Cu privire la solicitarea subsidiară de reducere a pedepsei, se arată că, inculpatul execută deja o pedeapsă în regim de detenție și conștientizează consecințele faptelor de acest gen, cu atât mai mult, cu cât au fost săvârșite în intervale de timp apropiate.
În privința laturii civile a cauzei, în mod greșit, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. D., având în vedere că, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
4.200 lei, aceasta sumă reprezintă valoarea celui de-al doilea telefon, care a fost recuperat, iar valoarea celui de al doilea telefon, nerecuperat, nu a fost dovedită.
În aceste condiții, apreciază că prejudiciul este lipsit de caracterul cert și actual, acțiunea civilă neputând fi admisă.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, apreciind că prima instanță a valorificat substanțial dispoz.art.320/1 C.pr.pen., reducând corespunzător pedeapsa.
Având în vedere modul de comitere a faptei, situația inculpatului, care nu este infractor primar, raportat la data la care acesta a fost condamnat anterior, apreciază că nu sunt incidente disp.art.18/1 C.pr.pen., iar pe de altă parte, soluția nu suportă criticile arătate sub aspectul pedepsei și modalității de executare.
În ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că în faza de urmărire penală s-a făcut dovada cu privire la valoarea bunurilor sustrase, existând inclusiv scripte depuse de partea vătămată în dovedirea prejudiciului.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat. Apărătorul ales al inculpatului D. M. D. , în replică, arată că într- adevăr, la dosar există o factură cu privire la valoarea unui telefon, însă
aceasta reprezintă valoarea telefonului recuperat.
Inculpatul D. M. D. , având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1247 din data de 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul D. M. L D., fiul lui Valer și Violeta-Zorina, născut la data de_ în C. -N., jud. C., domiciliat în C. -N., str.Feroviarilor nr.7/4, jud. C., ffl în C. -N., str. Mașiniștilor nr. 109, jud. C., cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, studii 12 clase, recidivist, CI seria KX nr. 4., CNP 1. - la pedeapsa de1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e Cp cu aplic art. 37 lit. a Cp si art. 74 lit. c - art 76 lit. c Cp.
În baza art. 83 Cp s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sp 213/_ a Judecătoriei C. -N. rămasă definitivă prin neapelare la data de_, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză stabilind pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa în condițiile art. 71-64 lit. a teza II Cp.
In baza art. 14/346 Cpp s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civila G. D. si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4200 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 8013/P/2010 din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului D. M. L-D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod P. cu aplicarea art. 37 lit. a Cod P., în fapt reținându-se că la data de_ a sustras din autoturismul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare _
, parcat pe str. B-dul 1 Decembrie 1918 din C. -N. două telefoane mobile, cauzând părții vătămate G. D. un prejudiciu de aproximativ 5700 lei.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probată prin: proces- verbal de constatare (f.6); proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f.31); declarație parte vătămată G. D. (f.7-8,11); declarație învinuit D. M. l-D. (f.12-13,17-18); declarație martor Igna Ion (f.19-20); copie contract amanet (f.21); planșă foto și CD reprezentând imagini surprinse de camerele video la data de_ în casa de amanet (f.24-29).
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea martorului Igna Ion.
Deși legal citat, atât în procedură simplă cât și cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Analizând întregul material probator, instanța a reținut că la data de_, în jurul orei 1730inculpatul D. M. L-D. profitând de faptul că geamul portierei dreapta față a autoturismului marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare_, parcat pe B-dul 1 Decembrie 1918 din C. -N., era deschis, a sustras din interiorul acestuia două telefoane mobile marca Nokia.
Unul dintre telefoanele mobile sustrase a fost amanetat de către inculpat la casa de amanet S.C. Daromis Credit S.R.L. în data de_, primind suma de 150 lei (f.21 d.u.p.), iar celălalt l-a vândut unei persoane necunoscute pentru suma de 400 lei, banii obținuți folosindu-i în interes personal.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale (f. 12-13,17-18 d.u.p.), inculpatul D. M. L-D. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând împrejurările și modalitatea comiterii acesteia, declarațiile sale coroborându- se cu restul materialului probator administrat.
Așa fiind, instanța a constatat că fapta inculpatului D. M. L-D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e C.p cu aplic. art. 37 lit. a C.p.. Starea de recidiva postcondamnatorie este stabilită in raport de pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 213/_ a Judecătoriei C. -N. .
Vinovăția inculpatului rezultă, fără putință de tăgadă, din întregul probatoriu administrat (inclusiv din declarațiile de recunoaștere date de către inculpat în cursul urmăririi penale) și în special, din planșa foto și CD- ul cu imagini surprinse de camerele video la data de_ în casa de amanet Daromis Credit S.R.L. (f.24-29 d.u.p.), din copia contractului de amanet de la f. 21 d.u.p. și din declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății de către martorul Igna Ion - care în calitatea sa de lucrător
comercial la casa de amanet Daromis Credit S.R.L. a primit spre amanetare, de la inculpatul D. M. L-D., cele două telefoane mobile sustrase.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și in acest context, de sinceritatea inculpatului, de starea de recidiva postcondamnatorie și de gradul concret de pericol social al infracțiuni, care rezultă din valoarea mare a prejudiciului, dar și din împrejurarea că partea vătămată a lăsat deschis geamul portierei autoturismului său.
Față de cele arătate, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. M. L-
D., prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C.pen., având în vedere sinceritatea acestuia în cursul urmăririi penale, la 1 an închisoare, iar, în urma revocării suspendării condiționate, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare.
În baza art 14/346 Cpp a admis acțiunea civilă exercitată de partea civiăa G. D. și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 4200 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale - contravaloarea telefonului marca Nokia 8800 Gold Arte sustras și nerecuperat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D. M. L-D., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal - achitarea sa, în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, în ambele cazuri, cu respingerea acțiunii civile formulate de partea vătămată G. D. .
Cu privire la solicitarea principală de achitare a inculpatului, s-a arătat că această soluție se impune, raportat la circumstanțele în care fapta a fost săvârșită, prejudiciul nesemnificativ și atitudinea inculpatului, care a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, fiind premiat cu diverse diplome.
Cu privire la solicitarea subsidiară de reducere a pedepsei, s-a arătat că, inculpatul execută deja o pedeapsă în regim de detenție și conștientizează consecințele faptelor de acest gen, cu atât mai mult, cu cât au fost săvârșite în intervale de timp apropiate și regretă profund consecințele comportamentului său reprobabil.
În privința laturii civile a cauzei, s-a apreciat că în mod greșit, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. D., având în vedere că, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.200 lei, aceasta sumă reprezintă valoarea telefonului, care a fost recuperat, iar valoarea celui de al doilea telefon, nerecuperat, nu a fost dovedită.
În aceste condiții, s-a apreciat că prejudiciul este lipsit de caracterul cert și actual, acțiunea civilă neputând fi admisă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind întru totul de acord cu aceasta, se constată doar că, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (poziție menținută, de altfel, și
în fața instanței de apel), dar și în faza de judecată, probe judicios analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de_ inculpatul D. M. L D. a sustras din autoturismul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare_, parcat pe str. B-dul 1 Decembrie 1918 din C. -N. două telefoane mobile, cauzând părții vătămate G. D. un prejudiciu de aproximativ 5700 lei.
Apoi, instanța a făcut o încadrare juridică corectă, a faptei reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. e Cp, reținând corect și incidența stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a C.pen., raportat la condamnarea anterioară de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.213/_ a Judecătoriei C. -N., rămasă definitivă prin neapelare la data de_, pedeapsă a cărei executarea a fost suspendată condiționat și, în termenul de încercare al suspendării fiind comisă fapta din prezentul dosar.
Reținând așadar, în mod corect, vinovăția inculpatului, la individualizarea pedepsei, instanța a valorificat apoi eficient, criteriile prev. de art.72 C.pen., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, consecințele produse, respectiv, valoarea prejudiciului, nerecuperat; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 2 ani la 10 ani închisoare); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta - împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă conf. art.74 lit.c C.pen. - dar și faptul că, nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivist.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, sub minimul special (redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.76 lit.c C.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C.pen. privind scopul pedepsei, în condițiile în care, deși inculpatul a mai beneficiat de clemența organelor
judiciare, nu a înțeles să se îndrepte, ci a perseverat în comportamentul infracțional, ceea ce denotă imposibilitatea realizării scopului coercitiv, dar și educativ al pedepsei, în lipsa unor sancțiuni mai ferme, care să permită
inculpatului conștientizarea într-o mai mare măsură a gravității faptei comise și a consecințelor acesteia pentru el, pentru comportamentul său viitor .
Din perspectiva argumentelor, care au motivat cuantumul și modalitatea de executarea pedepsei, apare ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen. și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.2 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate
de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință.
În speță, instanța nu poate ajunge la o astfel de convingere, pentru următoarele considerente:
Nu se poate vorbi în cauză de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție fiind comisă printr-o modalitate, destul de clasică, de sustragere, inculpatul profitând de neglijența părții vătămate, care a lăsat geamul portierei de la mașină, deschis.
În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune săvârșindu-se în scopul însușirii pe nedrept al unui bun, ce nu aparține făptuitorului.
Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a sustrage bunuri din autoturismul neasigurat.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - în cauză nu este una derizorie, nesemnificativă, având în vedere valoarea prejudiciului cauzat.
Cât privește persoana și conduita inculpatului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevat din actele dosarului, (atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale). Nu poate fi ignorat însă, la acest capitol, pentru evaluarea pericolului social al
infracțiunii împrejurarea că, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, având aplicată anterior o pedeapsă cu suspendare, șansa de a nu fi privat de libertate nefiind valorificată de inculpat în favoarea sa ci, dimpotrivă, în detrimentul său, în cursul termenului de încercare, săvârșind fapta din prezentul dosar.
Curtea constată în concluzie că, doar o parte din elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță.
Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient prin reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a
legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului, elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale unei persoane de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca Nokia 8800 Gold Arte, Curtea constată că, și latura civilă a fost soluționată corect de către prima instanță.
Aceasta deoarece, într-adevăr, pentru acest telefon, partea vătămată nu a depus la dosar documente de achiziționare (contract, factură, etc.), însă, având în vedere că inculpatul a recunoscut furtul acestui tip de telefon
- Nokia 8800 Gold Arte - și, de notorietate fiind caracteristicile și dotările unui astfel de telefon (placat cu aur, cu carcasă îmbrăcată în piele naturală, etc.), ofertele de preț de pe piața actuală variind de la 4100 lei la 5200 lei și, ținând seama de principiul recuperării integrale a prejudiciului produs
printr-o infracțiune, partea vătămată fiind nevoită să-și cumpere în prezent un telefon nou pentru înlocuirea celui furat, se apreciază că suma la care a fost evaluat telefonul - 4200 lei - este una rezonabilă, aptă să asigure dezdăunarea completă a părții civile.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat I. M. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. M. L IONUȚ, fiul lui Valer si Violeta-Zorina, nasc. la 7 septembrie 1987, aflat în Penitenciarul Gherla (arestat în altă cauză) împotriva sentinței penale nr. 1247 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din, avocat I. M. .oficiu.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 martie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud.fond: L.B.
| ← Decizia penală nr. 844/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 104/2013. Furt calificat → |
|---|
