Sentința penală nr. 91/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
SENTINȚA PENALĂ NR. 91
Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Completul este compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: B. M., grefier
D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Sălaj este reprezentat de Budușan Dan, procuror.
S-a luat în examinare cererea formulată de inculpatul Z. D. A., în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sălaj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul Z. D. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Balog Roberth (delegație f.9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul Z. D. A. declară că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său av. Balog Roberth, procedându-se la efectuarea de mențiuni pe cerere în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului Z. D. A., av. Balog Roberth, susține oral cererea de liberare provizorie sub control judiciar așa cum aceasta a fost formulată, pe larg, în scris, solicitând admiterea acesteia și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Consideră în primul rând că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă îndeplinite fiind prevederile art.160 alin.1 și 2 Cod procedură penală. Pe fondul cererii, consideră că scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, putându-se lua față de inculpat o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă și neprivativă de libertate. Arată că inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite și nu mai poate zădărnici sau influența bunul mers al procesului penal. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z. D. A. . Arată că decizia privind recursul în interesul legii nr.17/2011 statuează că instanța cu ocazia soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și dacă este asigurată buna desfășurare a procesului penal. Arată că inculpatul Z.
D. A. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și consum de droguri, acesta a consumat droguri în anul 2006 când se afla în Spania
iar în anul 2013 a achiziționat din Spania și o cantitate de droguri de 100 gr pe care a introdus-o în țară prin vama Borș ulterior consumând din această cantitate de droguri dar și valorificând aceste droguri. Arată că inculpatul nu a recunoscut de la început în totalitate săvârșirea faptelor așa cum apărătorul acestuia a susținut în pledoaria sa și doar la intervenția organelor de urmărire penală s-a reușit găsirea cantității de droguri ascunsă de inculpat în C. Napoca. Solicită instanței a avea în vedere periculozitatea deosebit de gravă a infracțiunilor săvârșite de inculpat. De asemenea, face referire la o decizie a CEDO prin care s-a dispus arestarea preventivă a unei persoane având la bază gravitatea faptei săvârșite și persoana inculpatului, lucruri care pot justifica luarea măsurii arestării preventive pentru a preveni săvârșirea altor fapte penale. Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, arată că inculpatul este arestat de 14 zile, perioadă în care s-au efectuat acte de urmărire penală respectiv a fost audiat atât el cât și o serie de martori. Consideră întrunite prevederile art.160 alin.2 Cod procedură penală.
În replică, apărătorul inculpatului Z. D. A., av. Balog Roberth, consideră că gravitatea faptei săvârșite de inculpat nu poate să justifice arestarea preventivă a acestuia, arată că potrivit unei hotărâri a Î.C.C.J. din 2011 instanța trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de inculpat. Consideră că în acest moment inculpatul nu poate influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal având în vedere că a recunoscut și regretat faptele comise și a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.
Inculpatul Z. D. A., având cuvântul, declară că regretă faptele comise iar pe viitor va coopera cu organele de urmărire penală în totalitate. Arată că într-adevăr nu a recunoscut de la început comiterea faptelor însă acest lucru s-a întâmplat doar pentru că nu a dorit să-și implice prietenii însă ulterior a revenit asupra deciziei sale și a colaborat cu organele de urmărire penală.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea formulată inculpatul Z. D. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că se va prezenta la instanță ori de câte ori este chemat și va respecta toate obligațiile impuse în sarcina lui.
În motivarea cererii formulate s-a arăt ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, îndeplinite fiind prevederile art.160 alin.1 și 2 Cod procedură penală. Pe fondul cererii, s-a considerat că scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, putându-se lua față de inculpat o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă și neprivativă de libertate. S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite și nu mai poate zădărnici sau influența bunul mers al procesului penal. Gravitatea faptei săvârșite de inculpat nu poate să justifice arestarea preventivă a acestuia, invocând o decizie a I. din anul 2011 potrivit căreia instanța trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de inculpat, astfel încât acesta să nu poată fi cercetat în stare de libertate.
Examinând cererea formulată, tribunalul a reținut următoarele :
Inculpatului Z. D. A. este cercetat în dosarul 60/D/P/2013 al DIICOT -Biroul Teritorial Sălaj pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2
alin.1 din Legea 143/200 cu aplicarea art.41 alin 2 cp și art.4 alin 1 din aceeași lege
,tot cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, reținându-se, în esență, că în cursul lunii octombrie 2013 a achiziționat din Spania cantitatea de 100 g cannabis, pe care a adus-o în România în data de_, după care, singur ori împreună cu coinculpatul Blaj A. D., a vândut ori a oferit cu titlu gratuit, în mai multe rânduri, o parte din cantitatea de cannabis adusă din Spania. Cantitatea de aproximativ 50 g cannabis (iar nu 60g, cum s-a reținut în referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă), a fost depozitată de inculpat la locuința lui Câmpean S. Dorin din C. Napoca.
Inculpatul Z. D. A. a recunoscut faptul că a cumpărat din Spania 100 g de cannabis, însă susține că nu a adus în România întreaga cantitate, ci doar aproximativ 10 g, pentru consum propriu, restul cannabisului cumpărat dându-l unui tânăr din Spania. Inculpatul a negat inițial faptul că ar fi vândut ori ar fi oferit cu titlu gratuit cannabis după ce a revenit din Spania,ulterior,în prezența apărătorului ales a dat o altă declarație fila 217 dosar up,arătând ca în data de_ a plecat împreună cu inculpatul Blaj A. în Spania,în localitatea Villa Franka de unde intenționau să aducă droguri. De acolo a cumpărat cantitatea de 100 grame de cannabis ,din care 20 de grame a dat-o unei persoane față de care avea o datorie,iar restul a ascuns-o în două borcane pentru a o introduce în țară.Când au ajuns în țară a fost contactat de mai multe persoane pentru a le vinde droguri.Dându-și seama că este periculos să ascundă marfa la locuința părinților să-i ,un borcan în care se afla cantitatea de 50 grame cannabis la dus în C. -Napoca ,la locuința numitului Camplean S. ,celălalt borcan ascunzându-l la locuința să intre haine,de unde a și fost ridicat de către organele de poliție.
Prin încheierea penală nr.36/C/2013 a Tribunalului Sălaj s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, apreciindu-se ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În analizarea gradului de pericol concret instanța a făcut trimitere atât la persoana inculpatului care după cum a recunoscut chiar el este consumator de droguri de la vârsta de 16 ani, cât și la gradul de pericol social al faptelor, arătând problema traficului ilicit de droguri și a abuzului de droguri devine tot mai îngrijorătoare. Acest pericol deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, traficanții cunoscând acest aspect și încercând să aibă o rețea cât mai mare de distribuitori și consumatori, aspect reținut și în sarcina inculpaților. Comercializarea de droguri, traficul de droguri, consumul de droguri reprezintă activități care prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere impactul care-l are consumul de produse stupefiante asupra persoanei, pericolele la care sunt expuși consumatorii. Este binecunoscut faptul că organismele internaționale și naționale în această materie desfășoară o asiduă campanie de prevenire a infracționalității în materia traficului și consumului de droguri, or, lăsarea în libertate a acestor inculpați și aprecierea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică vin în contradicție cu principiile acestor instituții, dar și cu principiile care trebuie să guverneze o societate într-un stat de drept.
În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală. (cu privire la
declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare).
Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există
date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând întregul probatoriu existent până la această dată, precum și condițiile enumerate mai sus, apreciază că ce rerea inculpaților este
nefondată pentru următoarele considerente :
Conform art. 160^2 al. 1 din Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani.
Procedându-se la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală, cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani, instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpat.
Însă examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată, este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu se va face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
În al doilea rând nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art.60 indice 8a alin.6 Cod procedură penală și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul
luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală, existând presupunerea verosimilă că persoanele respective - inculpații - au comis fapte prevăzute de legea penală.
Având în vedere decizia date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011, instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură bună desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Or, din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpatul este un consumator de droguri, că a introdus droguri în țară în scop de revânzare, că mediul social pe care acesta îl frecventează este tot de consumatori de droguri, aceste împrejurări constituind factori favorizatori ai continuării activității infracționale.
Pentru aceste considerente, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală se va respinge ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul Z. D. .
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive, În numele Legii
Hotărăște:
Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z. D. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 20 noiembrie 2013. Președinte, Grefier,
T. C. B. M.
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.3
| ← Decizia penală nr. 56/17. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 115/21. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
